Interdicție. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - interdicție -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 88
Ședința publică de la 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana Elena
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul F, str. 2 -,.28,. D,.1,.4, județul S împotriva deciziei civile nr. 495 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns reclamanta recurentă, asistat de avocat și pârâtul intimat, asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, avocat, pentru recurentă, față de faptul că avocatul pârâtului intimat nu a depus întâmpinare până la acest termen, consideră că este decăzut din dreptul de a propune probe. Arată că nu are de solicitat probe în susținerea poziției recurentei.
Avocat, pentru pârâtul intimat, arată că nu are de solicitat probe.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordată cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, modificarea în tot a deciziei și a sentinței și pe fond admiterea acțiunii, deoarece această acțiune a fost introdusă pentru protejarea fiului ei, respectiv pârâtul intimat, în administrarea bunurilor succesorale rămase după tatăl său. În subsidiar, invocând dispozițiile prev. de art. 312 alin. 3 teza a II- Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului și casarea deciziei tribunalului cu trimitere pentru rejudecarea cauzei în apel, în sensul administrării probelor și aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 315 alin. 1 teza I Cod procedură civilă. Cele două instanțe care au soluționat cauza, s-au pronunțat având în vedere expertiza medicală efectuată în anul 2005. Instanța de apel trebuia să aibă în vedere contradicția dintre actele existente la dosar și probele administrate și să dispună efectuarea unei noi expertize actualizată pentru a se constata care era starea sănătății pârâtului la data pronunțării deciziei.
Avocat, pentru pârâtul intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate anterior, ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată. Motivele invocate de recurentă nefiind date, față de faptul că s-a efectuat o singură expertiză medicală și că nu ar fi real diagnosticul pus pârâtului prin certificatul de încadrare în grad de handicap depus de reclamantă la dosar. Atât în primul ciclu, cât și în al doilea ciclu procesual, reclamanta nu a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză. Reclamanta a căutat prin toate mijloacele să recupereze averea rămasă după fostul soț, decedat, deși la data când aceștia s-au despărțit și-au reglementat situația bunurilor și nu mai poate la această dată să mai invoce alte pretenții. Arată că pârâtul intimat este capabil să-și administreze averea rămasă după tatăl său, astfel încât susținerile reclamantei recurente nu sunt valabile.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Tribunalului Suceava, reclamanta a solicitat punerea sub interdicție a pârâtului -, susținând că din cauza afecțiunilor psihice de care suferă, acesta este lipsit de discernământ, aflându-se în situația de a nu-și putea administra corespunzător bunurile care îi aparțin, bunuri moștenite în cea mai mare parte de la tatăl său.
Prin sentința civilă nr. 650 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Suceavaa respins cererea reclamantei, reținând că din materialul probator administrat, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică, pârâtul nu se află în prezența unei tulburări mintale cu caracter permanent și general, având discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, care a susținut că probatoriul administrat nu reflectă realitatea, pârâtul neavând capacitatea de a-și administra bunurile moștenite, fosta concubină a tatălui acestuia, fiind cea care profită de imposibilitatea acestuia de a-și apăra interesele proprii.
Prin decizia nr. 14 din 7 februarie 2006, Curtea de APEL SUCEAVAa respins ca nefondat apelul, reținând că pârâtul are capacitatea psihică de a-și administra singur bunurile, de a se autocontrola și autoîngriji, astfel că nu se impune punerea sa sub interdicție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a susținut necesitatea admiterii cererii sale de punere sub interdicție a pârâtului.
Prin decizia nr. 10290 din 13 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat decizia și sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Fălticeni. În considerentele deciziei, instanța supremă, a reținut că în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 58/2003, a fost abrogat articolul 2 lit. g din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a unei cereri de punere sub interdicție revenind în primă instanță judecătoriei, ca instanță de fond.
Prin sentința civilă nr. 1222 din 25 mai 2007, Judecătoria Fălticenia respins cererea de punere sub interdicție, reținând că reclamanta nu a solicitat administrarea de noi probe în dovedirea acțiunii, susținerile acesteia privind incapacitatea pârâtului de a-și administra bunurile și de a-și apăra interesele fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a susținut că este necesară efectuarea unei expertize medico-legală la Spitalul " Minovici" B, pârâtul fiind lipsit de discernământ, sub influența fostei concubine a tatălui acestuia procedând la vânzarea imediată a bunurilor ce-i reveneau în calitate de moștenitor după tatăl său. S-a invocat neexaminarea cauzei sub toate aspectele, fără a se avea în vedere că a fost formulată o plângere penală privind înscrisurile false utilizate cu ocazia partajării averii succesorale rămase după tatăl pârâtului. Reclamanta a invocat faptul că drepturile succesorale ale acesteia au fost nesocotite, motiv pentru care a formulat contestație în anulare împotriva hotărârii de partaj prin care a solicitat desființarea tuturor tranzacțiilor încheiate cu privire la bunurile succesorale.
Prin decizia nr. 495 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul, reținând că pârâtul a fost expertizat din punct de vedere psihiatric, stabilindu-se astfel că nu suferă de afecțiunile menționate în certificatul de încadrare în grad de handicap, și concluzionându-se că acesta are discernământul necesar pentru a se autoconduce și autoîngriji, având posibilitatea de a decide cu liberă voință asupra propriilor drepturi și obligații. Criticile formulate de reclamantă cu privire la hotărârea de partaj și înscrisurile care au stat la baza acestora nu face obiectul prezentei cauze.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a reiterat susținerile sale privind incapacitatea pârâtului de a-și apăra interesele, inclusiv din punct de vedere patrimonial, dovadă în acest sens fiind faptul că până în prezent acesta a vândut toate bunurile moștenite de la fostul soț al reclamantei, singurul beneficiar fiind fosta concubină a defunctului. Referitor la probele administrate în cauză, reclamanta a susținut că expertiza medico-legală psihiatrică administrată în cauză este în contradicție cu certificatul de încadrare în grad de handicap având perioadă de valabilitate permanentă, instanțele neconsiderând util și concludent a fi administrate probe suplimentare pentru a lămuri această vădită contradicție dintre cele două înscrisuri medicale, solicitările sale privind efectuarea unei contraexpertize psihiatrice și administrarea probei cu martori, fiind respinsă de către instanță.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Referitor la criticile privind neadministrarea probelor utile și concludente pe care reclamanta le-a solicitat în faza apelului, instanța reține că din practicalele celor două decizii de apel pronunțate în prezenta cauză rezultă că recurenta nu a solicitat administrarea de noi probe în vederea completării materialului probator. Atât la termenul din 14 februarie 2006, cât și la termenele din 9 octombrie, respectiv 13 noiembrie 2007, reclamanta nu a solicitat administrarea probelor cu martori, respectiv cu o contraexpertiză medico - legală psihiatrică, astfel că susținerile acesteia privind greșita respingere a unor astfel de solicitări se dovedesc a fi neîntemeiate.
În ceea ce privește contradicțiile dintre înscrisurile medicale depuse la dosar, instanța reține că aceste contradicții nu sunt de natură a impune completarea probatoriului administrat. Certificatul de atestare a gradului de handicap nu constituie un înscris doveditor al capacității pârâtului de a decide cu liberă voință asupra propriilor drepturi și obligații, ci, în raport de diagnosticul clinic medical, stabilește necesitarea acordării de asistență socială, respectiv asupra capacității de muncă a pârâtului.
Pentru stabilirea existenței discernământului, astfel cum impun dispozițiile art. 142 din Codul familiei, instanțele au dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în conformitate cu dispozițiile OG nr.1/2000 și ale HG nr. 774/2000. Motivele care au dus la desființarea hotărârilor de fond pronunțate în primul ciclu procesual nu sunt de natură să afecteze concluziile pe care le-a stabilit Comisia de expertiză prin raportul înregistrat sub nr. 2645/07.07.2005. Comisia medicală constatat că pârâtul are capacitate de autoconducție lucidă păstrată pentru ansamblul activităților obișnuite, concluzionând că nu se impune punerea sub interdicție acestuia.
Nemulțumirile reclamantei se dovedesc a viza în special modul în care pârâtul a înțeles să-și administreze patrimoniul după decesul tatălui acestuia și relațiile pe care acesta continuă să le aibă cu fosta concubină a defunctului, reclamanta apreciind că pârâtul a fost prejudiciat cu ocazia partajării bunurilor succesorale la care acesta era îndreptățit. Aceste aprecieri ale reclamantei nu pot fi suficiente pentru a atrage punerea sub interdicție a pârâtului în condițiile în care, din punct de vedere medical, s-a stabilit că pârâtul are capacitatea de a-și apăra propriile interese, de a-și reprezenta aceste interese și de a hotărî liber asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Constatând că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor motive de nelegalitate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondată cererea pârâtului intimat privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri doveditoare ale efectuării unor astfel de cheltuieli, conform art. 1169 Cod civil.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul F, str. 2 -,.28,. D,.1,.4, județul S împotriva deciziei civile nr. 495 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtul intimat -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
.
Ex. 2/ 26.03.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Ciută Oana Elena
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 58/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
