Stabilire program vizitare minor. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 58
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 79,. A,.86, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 538/8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P,-, județul P, autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL P și CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4 B, cu sediul în B, B-dul. - -, nr. 6-16, sector 4.
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, intimata-pârâtă personal și asistată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale /2010 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimatele autorități tutelare Consiliul Local P și Consiliul Local al sectorului 4
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. 27779/2010, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar. Solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar: o cerere adresată conducerii unei instituții de învățământ, 19 declarații, un proces verbal privind punerea în executare a sentinței civile nr. 58319 ian. 2009 a Judecătoriei Ploiești, copia sentinței civile nr. 6897/11 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, o declarație dată de intimata-pârâtă în fața Notarului Public, 3 file privind copiile a unor bilete de călătorie, un extras din publicația Mama și copilul scrisă de și. Susține recurentul-reclamant că înscrisurile au fost comunicate și părții adverse prin apărător.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri ce au fost deja depuse la dosar, ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului.
Avocat având cuvântul arată că alte c ereri nu mai are de formulat.
Recurentul-reclamant având din nou cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
-2-
Recurentul-reclamant având cuvântul arată că prin cererea introductivă a solicitat instanței stabilirea unui program de vizitare al minorei, născută la data de 8 oct. 2001, minoră care a fost încredințată spre creștere și educare mamei, respectiv intimatei-pârâte prin decizia civilă nr. 250/ 2008 a Curții de Apel Ploiești. Susține că a solicitat a i se permite un program de vizitare al minorei în două wweek-end-uri pe lună, iar în cazul lunilor calendaristice care au cinci week-end-uri, a solicita trei week-end-uri, respectiv de vineri de la orele 13 până duminică la orele 21. Totodată a mai solicitat a i se permite a lua minora timp de J din vacanța sărbătorilor de iarnă, o săptămână în vacanța intersemestrială, J din vacanța Sărbătorilor de Paști, J din vacanța școlară de vară, de două ori pe lună vizitarea la domiciliul minorei.
Față de solicitările sale instanța a admis în parte acțiunea promovată.
Cu privire la existența vreunui program de vizitare al minorei în ceea ce îl privește pe recurent, acesta nu a existat. Mai susține recurentul că intimata-pârâtă a făcut tot posibilul pentru a scoate minora din viața tatălui, nu i-a permis ca timp de 8 săptămâni să-și viziteze copilul.
În concordanță cu prevederile legale în vigoare, atât ale Codului Familiei cât și raportat la cele ale Constituției României, ale Legii 272/2004, arată că formulează următoarele critici cu privire la decizia recurată.
Referitor la susținerea instanței că" dată fiind vârsta fragedă a minorei, vârstă la care are nevoie de supraveghere maternă permanentă, de respectarea cu strictețe a programului de odihnă, a celui afectat pregătii profesionale, precum șu a celui de hrănire, o eventuală schimbare a situației acesteia, prin luarea sa în domiciliul tatălui, pentru mai multe perioade de timp ar putea să afecteze creșterea și educarea, în general, dezvoltarea ulterioară"- instanța de apel ar fi trebuit să ia în considerare că minora s-a născut și a crescut, până la vârsta de cca 7 ani în domiciliul tatălui și este știut faptul că minorii între vârsta cuprinsă între 7-10 ani se adaptează ușor la ambianțe diferite. Mai mult, minora ar veni într-un mediu pe care îl cunoaște de la naștere și care îi este familiar.
Instanța a omis și faptul că timp de un an și J tatăl a avut grijă de copil.
Neacordarea celui de-al treilea week-end în cele două luni calendaristice, în care sunt cinci week-end-uri nu este motivată obiectiv de către instanță, pentru care fapt nu se încuviințează.
Referitor la susținerea instanței că" solicitarea reclamantului-apelant de aol ua pe minoră la domiciliul său două week-end-uri pe lună, iar în cazul lunilor calendaristice care au cinci week-end-uri să o poată lua de trei ori, de vineri orele 13 și până duminică orele 21,00 nu poate fi primită, momentan, având în vedere că ar fi prea împovărător pentru acesta datorită vârstei la care se află, întoarcerea la domiciliul mamei la o oră atât de înaintată putând impieta asupra programului său de viață obișnuit, dar și asupra pregătirii corespunzătoare a lecțiilor pentru următoarea săptămână" - trebuie arătat faptul că în timpul în care minora s-a deplasat la domiciliul tatălui aceasta a avut cu ea cărți și caiete pentru disciplinele la care avea teme de făcut pentru următoarea săptămână și pe care le-a făcut cu tatăl său.
Mai susține recurentul că trebuie arătat faptul că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au stabilit în concret și nu au dat curs cererii referitoare la week-end-urile în care i se va permite tatălui să ia minora la domiciliul părintelui.
-3-
Referitor la susținerea instanței că " nici cererea apelantului de a petrece cu minora timp de 7 zile în perioada vacanței intersemestriale din luna februarie pentru a merge împreună la schi în țară sau străinătate nu poate fi reținută având în vedere că, pe de o parte ar însemna ca minora să fie lipsită, pe parcursul întregii acestei perioade de prezența mamei sale, fapt cu posibile consecințe ulterioare."- trebuie arătat faptul că dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredința copilul de a avea legături personale cu acesta, în cele prezentate mai sus, îl fac lipsit de substanță. Instanța a omis faptul că, după cum a arătat apelantul în dosar, la divorț mama copilului, și-a păstrat în mod practic pe minoră.
Însăși instanța precizează faptul că nu poate da curs cererii apelantului de a avea acces în domiciliul mamei/minorei nu ar fi benefică putând crea stări și situații tensionate datorită relațiilor între părinți. a contrario nici prezența mamei nu s-ar justifica pentru perioada în care minora și-ar petrece acea perioadă cu tatăl putând crea și aceasta stări și situații tensionate între părinți.
Mai susține recurentul-reclamant că are condiții materiale mult mai bune decât intimata-pârâtă, astfel că ar fi benefic pentru copil să practice schiatul care practic este un sport și ar duce la dezvoltarea sa armonioasă.
Mai arată recurentul-reclamant că nici în prezenta pârâta nu îi permite să ia legătura măcar telefonic cu copilul.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a celor două hotărâri pronunțate anterior, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că intimata -pârâtă a dat dovadă de bună credință față de recurentul-reclamant în ceea ce privește permiterea minorei să fie scoasă din țară de către tatăl ei. Depune la dosar o declarație ( în original) dată de către pârâtă în fața Notarului Public din care rezultă că intimata îi permite minorei să călătorească cu recurentul în Austria în perioada 30 ian. 2010-15 febr.2010.
Față de solicitarea recurentului de a beneficia de al treilea week-end în lunile cu 3 week-end-uri și aducerea minorei la orele 21,00, arată avocat că lunile cu 5 week-end-uri sunt în cursul anului 2010 în lunile ianuarie- mai- august și octombrie. În cazul admiterii programului solicitat de partea adversă, minora ar merge la domiciliul părintelui său din B în aceste patru luni câte două week-end-uri consecutive ceea ce în opinia intimatei-pârâte este foarte obositor pentru minoră, care are nevoie de odihnă în zilele de sâmbătă și duminică, mai ales că are și activități extrașcolare și mai mult decât atât urmează cursurile școlare la o unitate de învățământ cui profil de înot.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de a i se permite să-și viziteze copilul și în domiciliul mamei este neavenit față de starea de tensiune dintre foștii soți. Mai mult, intimata-pârâtă s-a recăsătorit și are un copil mic.
În ceea ce privește vacanța intersemestrială aceasta nu este decât de o săptămână, iar cele 7 zile de vacanță intersemestrială recurentul-reclamant dorește să îi fie acordate numai lui pentru a le petrece cu minora.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri ca fiind temeinice și legale. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA,
-4-
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 B sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să îi permită a avea legături personale cu minora, născută la data de 8.10.2001.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat cǎ a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 2902/5.05.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, căsătorie din care a rezultat minora născută la data de 08.10.2001, care, în urma divorțului, a fost încredințată spre creștere și educare reclamantului.
Ulterior, pârâta a formulat acțiune de reîncredințare a minorei, iar prin decizia civilă nr. 849/A/25.06.2007 a Tribunalului București -Secția a- IV-a Civilă rămasă definitivă prin decizia nr. 250/13.02.2008 aceasta a fost reîncredințată spre creștere și educare mamei pârâte, din data de 01.07.2007 reclamantul putând cu greu să își vadă fiica, făcând o serie de demersuri la Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei P, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și la Secția 3 de Poliție P, care au rămas fără rezultat.
Reclamantul a mai precizat că nu i s-a permis să își vadă copilul și să aibă legături personale cu aceasta, a arătat totodată detaliat programul de vizitare al minorei pe care intelege să îl solicite.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat in instanță, dar a depus cerere prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sect. 4 B, apreciind că în soluționarea cauzei competența aparține Judecătoriei Ploiești, ca instanță a domiciliului pârâtei, iar prin sentința civilă nr. 3723/27.06.2008, Judecătoria Sect. 4 Baa dmis această excepție și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-.
La data de 05.11.2008, pârâta a formulat note de ședință cu valoare de întâmpinare, prin care a arătat programul de vizitare a minorei de către reclamant cu care ar fi de acord, având in vedere programul de școală și odihnă al minorei.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză la solicitarea părților, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.583/19.01.2009 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a bligat pârâta să permită acestuia să aibă legături personale cu minora, născută la data de 08.10.2001, două week-end-uri pe lună, de vineri orele 16,00 până duminica, orele 17,00; 7 zile în vacanța de iarnă, care să alterneze de la an la an; 7 zile în vacanța de Paște, care sa alterneze de la an la an; 3 zile în vacanța intersemestrială; 6 săptamâni în vacanța de vară.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din relația de căsătorie a reclamantului cu pârâta a rezultat minora născută la data 08.10.2001 care, inițial, a fost încredințată spre creștere și educare tatălui-reclamant, prin sentința civilă nr.2902/5.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sect. 4 B, prin care s-a dispus si desfacerea căsătoriei părților.
Totodată, prima instanță a mai constatat că ulterior, pârâta a formulat acțiune de reîncredințare minorei, iar prin decizia civilă nr. 849/A/25.06.2007 a
-5-
Tribunalului București -Secția a-IV-a Civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 250/13.02.2008, minora a fost reîncredințată spre creștere și educare mamei pârâte.
În aceste condiții, față de faptul că reclamantul nu a fost decăzut din drepturile părintești, iar între părți nu a intervenit un acord în privința modalității de exercitare a dreptului de a avea legături personale care să nu fie de natură să contravină intereselor minorului, instanța de fond a reținut și vârsta acestuia, a admis în parte acțiunea, dispunând obligarea pârâtei să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora, două week-end-uri pe lună, de vineri orele 16,00 până duminica, orele 17,00; 7 zile în vacanța de iarnă, care să alterneze de la an la an; 7 zile în vacanța de Paște, care să alterneze de la an la an; 3 zile în vacanța intersemestrială; 6 săptămâni în vacanța de vară.
Pentru a stabili programul de vizitare menționat, s-a avut în vedere vârsta minorei, de 7 ani, necesitatea de a-i fi asigurat un program optim și echilibrat de viață, instruire școlară și extrașcolară, odihnă și totodată, necesitatea de a beneficia de prezența, grija și responsabilitatea ambilor părinți, într-o manieră care să pună pe primul plan interesul minorei.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel în termen legal reclamantul, arătând că, în realitate, nu a existat un program de vizitare a minorei câtă vreme la data de 01.07.2007 pârâta a făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l scoate din viața acesteia, nepermițându-i timp de 8 luni să vadă fetița și nici să vorbească cu aceasta la telefon mai mult de 3 ori în această perioadă.
Dezvoltând motivele de apel, reclamantul a mai menționat că s-a adresat Judecătoriei Ploiești în vederea stabilirii unui program provizoriu de vizitare până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza având ca obiect reîncredințarea minorei, cerere ce a fost respinsă, astfel încât anul trecut, din luna septembrie, i s-a permis să vadă copilul cca.1-3 ore, de maximum 2 ori pe lună, în prezența pârâtei.
În continuare, reclamantul a învederat că în vacanța de iarnă nu i s-a permis să vadă minora și nici în cea intersemestrială, iar când a solicitat pârâtei permisiunea de a merge timp de o săptămână, împreună cu copilul la schi, aceasta i-a spus că nu se poate, astfel încât în anul 2008 văzut minora doar de 3 ori.
Reclamantul a solicitat o notificare strictă a perioadelor acordate minorei pentru a petrece o parte din timpul său liber împreună cu tatăl său, cu referire specială la sfârșiturile de săptămână când aceasta se poate deplasa la B, iar în privința orei la care minora trebuie să se întoarcă în localitatea de domiciliu, solicită ca aceasta să fie ora 21, întrucât acest program de vizitare nu este unul provizoriu, ci unul permanent având în vedere că minora va crește.
Totodată, reclamantul a mai solicitat să i se permită minorei să petreacă cu tatăl său o săptămână, în luna februarie, în vacanța intersemestrială la schi, mai ales că pârâta nu a putut sau nu a vrut să îi ofere un asemenea sejur și, în concordanță cu obligațiile părintești reglementate de Legea nr.272/2004, acces la domiciliul minorei de 2 ori pe lună, precum și posibilitatea de a-i oferi, în afara programului de vizitare, participarea la tabere școlare, sportive sau cantonament sportiv anual ori să călătorească, cu acordul scris al pârâtei, în țară sau străinătate, în perioada vacanțelor școlare și, respectiv a concediului său.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
.//.
-6-
Prin decizia civilă nr. 538 din 8 octombrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 583/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata-pârâtă - și autoritățile tutelare de pe lângă Consiliul Local P și Consiliul Local B Sector.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în esență că raportat la vârsta copilului, avându-se în vedere și atașamentul celor doi părinți față de acesta, precum și disp. art. 43 alin.3 din Codul familiei, instanța fondului stabilit corect programul și condițiile în care se vor desfășura relațiile tată-fiică, făcându-se trimitere totodată și la dispozițiile art. 44 Codul familiei, care reglementează posibilitatea modificării măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinților divorțați și copii, astfel că, pe măsura înaintării în vârstă a minorei, se poate schimba programul de vizitare a acesteia chiar prin luarea în domiciliul apelantului, conform programului solicitat de acestea.
Împotriva deciziei a declarat în termen legal recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică în sensul disp. art. 304 alin.9 Cod pr.civilă raportat la art. 43 alin.3 din Codul familiei, susținând în esență că la stabilirea modului de exercitare a legăturilor personale cu minora, în speța dată instanțele nu au respectat legislația și jurisdicția europeană în raport cu care aceste legături reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt iar măsurile inerente care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la o viață familială în considerarea art. 8 din Convenție.
Concluzionează recurentul sub acest aspect, că neacordarea celui de-al treilea week-end în cele două luni calendaristice, în care sunt 5 week-end-uri nu este motivată obiectiv de către instanță, aceasta rezumându-se a respinge capătul de cerere din perspectiva doar a orei de aducere a minorei la domiciliul pârâtei.
Se mai critică decizia tribunalului și sub aspectul că nu s-a stabilit în concret și nu s-a dat curs cererii referitoare la week-end-urile în care se va deplasa minora la domiciliul tatălui său și, în plus, instanța a omis faptul că la divorț mama minorei și-a părăsit în mod practic copilul, astfel încât atâta timp cât minora și-ar petrece cele 7 zile în perioada vacanței intersemestriale cu tatăl, supravegherea acesteia ar fi realizată și în acest mod nici prezența mamei nu s-ar justifica pentru perioada respectivă.
Sub aspectul stabilirii programului de vizitare a minorei, recurentul solicită a i se permite exercitarea îndatoririlor de părinte conform prevederilor Legii nr.272/2004 precum și respectarea drepturilor copilului, menționate în acest act normativ.
Și, în fine, se critică decizia și sub aspectul obligării sale la suma de 700 lei reprezentând onorariul de avocat, susținând că această sumă nu se justifică.
Se solicită, față de toate aspectele prezentate, admiterea recursului și modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată:
În sensul disp. art.43 alin.3 din Codul familiei "părintele divor ț at căruia nu i s- încredin țat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta,
-7-
precum ș i de a veghea la cre ș terea, educarea, învă țătura ș i pregătirea lui profesională".
Acest drept, dând expresie unui interes legitim, este recunoscut în considerea interesului exclusiv al copilului, interes determinat de vârsta copilului, de ata ș amentul părin ț ilor fa ță de copil, chiar ș i anterior divor țului dar ș i al copilului fa ț ă de părin ții săi, de posibilitatea fiecărui părinte de a oferi ș i asigura un climat corespunzător care să permită o dezvoltare normală din toate punctele de vedere, a minorului.
În spe ț a dată, fiind vorba despre o feti ț ă în vârstă de 8 ani, instan ț ele care s-au pronun ț at în precedent, au avut în vedere, în mod corect, la stabilirea programului de vizitare a acesteia de tatăl său, toate aceste aspecte, astfel că nu se justifică prima critică din recursul formulat în sensul că s-ar fi omis a se re ține împrejurarea că până la o anumită vârstă minora a locuit în domiciliul tatălui său ș i că astfel se impunea un alt program de vizitare care ar presupune ca minora să meargă în domiciliul tatălui.
este ș i cea de a doua critică din recursul declarat, în sensul că instan țele nu au stabilit în concret ș i nu au dat curs cererii privind week-end-urile în care se va deplasa minora la domiciliul tatălui său, instan ț a de fond, a cărei solu ț ie a fost validată în apel, stabilind în concret această modalitate de a avea legături personale cu minora.
Ș i sub aspectul acordării recurentului a Jd in vacan ț a intersemestrială pentru programul de vizitare a minorei, instan ț ele au procedat corect având în vedere, în primul rând interesul superior al copilului, faptul că nu se justifică a fi lipsit pe o perioadă mai îndelungată de prezen ța mamei sale, avându-se în vedere și împrejurarea că prin stabilirea programului pentru păstrarea ș i dezvoltarea rela ț iilor tată-fiică, să nu se creeze minorei un program prea împovărător cu consecin ț e asupra pregătirii corespunzătoare a lec țiilor pentru următoarea săptămână ș i, în general asupra programului său de via ț ă obi ș nuit.
În esen ț ă, nu se poate re ț ine, astfel cum sus ț ine recurentul, că prin modalitatea în care instan țele au stabilit programul de vizitare al minorei s-ar fi adus atingere în vreun fel drepturilor ș i îndatoririlor legale vizând cre șterea ș i educarea, învă țarea și pregătirea copilului, ci, din contră, ș a cum s-a arătat mai sus, programul a fost astfel stabilit încât să fie ocrotit în primul rând interesul superior al minorului.
Ș i, în fine, sub aspectul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat la care a fost obligat recurentul, instan ț a a procedat corect aplicând disp. art. 274 Cod pr.civilă, cheltuielile fiind justificate cu actele aflate la dosarul cauzei.
În considerarea celor mai sus arătate, Curtea constată că recursul declarat de reclamant este nefondat ș i va fi respins ca atare, iar în baza disp. art.274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
.//.
-8-
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 79,. A,.86, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 538 din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în P,-, județul P, autoritățile tutelare de pe lângă Consiliul Local P și Consiliul Local al Sectorului 4 B, cu sediul în B, B-dul. - -, nr. 6-16, sector 4, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
C - - - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored.VM
6 ex./05.02.2010
f- Judecătoria Ploiești
a-- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu, Eliza Marin
| ← Interdicție. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Oradea | Interdicție. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
