Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 52/FM
Ședința publică din 27 mai 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-, -. B,. 33, județul C, împotriva deciziei civile nr. 19/FM din 27 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-, -. 33, județul C și B,-, bloc 4,. 7, etaj 2,. 286, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, iar pentru intimată, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila21 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că intimata a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată contestatorului la data de 19 mai 2009.
Contestatorul depune la dosar precizări, un exemplar de pe acestea îl înmânează apărătorului intimatei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Contestatorul, având cuvântul, arată că își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 318(1) Cod procedură civilă și, în temeiul dispozițiilor art. 318 și 320 Cod procedură civilă, solicită admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate și reluând judecata, să se dispună admiterea recursului împotriva deciziei civile nr. 726 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, modificarea deciziei atacate cu apel împotriva sentinței civile nr. 6073 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, pe care instanța să o schimbe în parte, în ce privește cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Invocă greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante și a unor date materiale ale dosarului, care au determinat soluția pronunțată.
Consideră că instanța de recurs a comis eroarea substanțială prin confundarea și ignorarea unor date esențiale, determinante pentru soluția dată prin decizia pronunțată, de respingere a recursului cu privire la aportul soților la dobândirea bunurilor comune în raport cu veniturile din muncă și alte criterii reale.
Dacă instanța de recurs nu săvârșea aceste erori materiale, involuntare, nu ar fi pronunțat decizia prin care a respins recursul.
Se referă la preluarea greșită a ratelor plătite la apartamentul situat în B,-,.4,.7,.286, contractat și preluat de pârâtă anterior căsătoriei cu contestatorul.
Instanța de recurs a ignorat anumite date esențiale - pe care le-a dezvoltat pe larg prin precizările depuse astăzi la dosar, săvârșind eroarea materială prin preluarea datelor raportului de expertiză, contestat de părți și înlăturat de instanța de fond și neinvocat în apel.
Instanța a săvârșit o eroare materială reținând că recurentul reclamant și-a întemeiat pretenția pe o probă extrajudiciară, fără să observe că la instanța de fond a depus situația plăților comune, necontestată de pârâtă, din care rezultă cu certitudine plățile în comun pentru 152 rate, situație invocată în apel și în recurs.
Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a constatat în mod corect contribuția egală la dobândirea bunurilor comune.
Învederează că venitul său din muncă a fost net superior venitului realizat de pârâtă.
Instanța a ignorat împrejurări și date esențiale, determinante la stabilirea aportului contributiv, și anume: suma de 70.000 lei primită de la mama sa pentru cumpărarea unui autoturism, depusă la CEC și retrasă ulterior pentru achiziționarea unor bunuri și rezolvarea problemelor gospodărești; gratuitatea de care a beneficiat, ca ofițer activ Ap. pentru medicamente, asistență medicală, vestimentație, salarii compensatorii cu ocazia trecerii în rezervă.
Toate aceste împrejurări esențiale, ignorate de instanță, dovedesc aportul preponderent pe care l-a avut la dobândirea bunurilor.
Instanța de recurs, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare sau de modificare.
Motivul de recurs cu privire la aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, care a reținut că reconsiderarea cotelor de contribuție este o cerere nouă, făcută în apel, nu a fost soluționat de instanță.
Aplicând greșit legea, instanța de apel considerat că nu poate fi reținută reconsiderarea cotei de 70% per total universalitate de bunuri, pe motiv că reclamantul nu s-ar fi raportat la întreaga masă.
Acest motiv de casare a fost amplu redat în recurs.
Instanța de recurs a reținut critica ca întemeiată, stabilind că reaprecierea cotei de contribuție de la 90% la 70% nu constituie o cerere nouă în apel și, fără să analizeze pe fond motivul de apel, a considerat că eroarea instanței de apel nu determină anularea hotărârii pronunțate de tribunal, din moment ce acea instanță a reținut și a motivat in extenso faptul că părțile au o contribuție egală.
Motivarea instanței de recurs este formală.
Instanța a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs prin care a invocat venitul propriu încorporat în prețul apartamentului, ca element esențial la determinarea cotelor de contribuție.
Instanța de apel apreciase că acest venit este comun, iar prin reconsiderarea naturii juridice, instanța de recurs a omis să-l ia în considerare ca aport propriu.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată.
Consideră că motivele invocate de contestator nu se încadrează în art. 318 Cod procedură civilă.
Instanța nu a făcut greșeli materiale. Datele au fost reținute în mod corect, conform probelor administrate în cauză. Deși instanța a respins probele ce nu i s-au părut pertinente, nu înseamnă că nu au fost avute în vedere.
Contestatorul încearcă, de fapt, să interpreteze declarațiile martorilor în favoarea lui, însă corectă este cota de 1/2 pentru fiecare, chiar dacă acesta a avut o contribuție mai mare cu norma de hrană.
CURTEA
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, contestatorul în contradictoriu cu intimata - a solicitat anularea deciziei civile nr. 19 FM din 27 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și rejudecarea recursului, cu consecința admiterii acestuia.
În motivarea contestației în anulare se susține că hotărârea instanței de recurs este rezultatul preluării și interpretării eronate a datelor materiale din înscrisurile depuse la dosar, sub aspectul stabilirii contribuției părților la dobândirea bunurilor comune. Contestatorul arată că această constatare a contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune se bazează pe preluarea greșită, selectivă a datelor din înscrisurile de la dosar, ignorarea majorității dovezilor directe și indirecte ale reclamantului și supraevaluarea dovezilor ce favorizează pârâta, elemente pe care se fundamentează și hotărârea.
În drept, contestatorul invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă ce vizează greșeli materiale comise de instanța de recurs la pronunțarea hotărârii și omisiunea, din greșeală, să cerceteze unele din motivele de modificare sau de casare specificate de recurent în recurs.
Prin întâmpinare intimata solicită respingerea contestației în anulare, motivat de faptul că instanțele nu au săvârșit erori materiale în sensul art. 318 teza I Cod procedură civilă, Curtea a interpretat probele administrate de ambele părți și a ajuns la concluzia că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Referitor la temeiul reglementat de art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă s-a reținut că acesta nu este aplicabil în speță, întrucât instanța de recurs a analizat pe larg toate motivele invocate și a răspuns pe larg tuturor criticilor recurentului.
Analizând legalitatea hotărârii contestate, în raport de criticile contestatorului și dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, se reține că este nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă invocat de contestator - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba de acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată, etc.
Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin urmare, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică; neconcordanța dintre motivare și dispozitiv, aplicarea greșită a unor dispoziții legale la situația de fapt.
În cauză, se reține că motivele invocate de contestator nu vizează greșeli materiale în sensul art. 318 teza I Cod procedură civilă, ci greșeli de judecată, respectiv greșeli ce vizează interpretarea și aprecierea probelor săvârșite cu ocazia stabilirii contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, nevalorificarea tuturor probatoriilor administrate de recurent pentru a se stabili cota sa majoritară la dobândirea masei partajabile, critici ce nu pot fi valorificate în calea de atac extraordinară de față.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, respectiv un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Nici cea de-a doua critică invocată de contestatoare - omisiunea instanței de recurs instanței de recurs de a analiza toate motivele de recurs - nu este fondată.
Instanța de recurs a analizat toate criticile recurentului, care au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 și grupând argumentele pe care se fundamentează decizia contestată Curtea a răspuns tuturor motivelor de recurs.
În literatura și practica judiciară se face constant deosebirea între motivele de casare și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. Art. 318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de recurs invocate în termen de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze circumstanțele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs pentru răspunde printr-un considerent comun. În esență, se constată că instanța de recurs a analizat toate motivele recurentului.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 ppct.7 Cod procedură civilă se reține că instanța de recurs l-a analizat cu atenție și a reținut că este vădit nefondată această critică, întrucât instanța de apel, analizând toate motivele invocate de apelantul reclamant și răspunzând pe larg tuturor acestor critici, a reanalizat întregul material probator administrat în cauză și și-a argumentat soluția de respingere a apelului reclamantului atât sub aspectul contribuției majoritare de 90%, pretinsă de reclamant, cât și sub aspectul dreptului de creanță al acestuia la plata prețului imobilului din B, proprietatea personală a pârâtei (filele 5 și 6 din hotărârea din recurs).
Referitor la critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, instanța de recurs a reținut în mod expres că este nefondată, întrucât instanța de apel a reținut corect că obiectul cererii deduse judecății îl constituie partajul bunurilor comune ale soților, partaj ce se realizează în raport de contribuția fiecărui soț la dobândirea întregului patrimoniu comunitar, iar nu cu privire la fiecare bun în parte. Prin urmare, se reține că și acest motiv de recurs a fost analizat și soluționat de instanța de recurs (fila 6 din decizia contestată).
Și în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că a făcut obiectul unei analize aprofundate a instanței de recurs, care a explicat pe larg motivele reținerii unei contribuții egale a soților la dobândirea bunurilor comune, respingând ca nefondată pretenția reclamantului de a se constata că a avut o contribuție de 90% la dobândirea acestor bunuri.
Împrejurarea că instanța de recurs nu și-a însușit opiniile recurentului și a înlăturat unele argumente ale acestuia sau interpretat unele probe în raport de ansamblul probator administrat în cauză, nu echivalează cu omisiunea de a analiza un motiv de recurs, cum greșit susține contestatorul.
De altfel, deși acesta și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, invocând omisiunea instanței de recurs de a analiza toate motivele de casare sau de modificarea hotărârii invocate în cererea de recurs, contestatorul nu a indicat motivul de recurs pretins omis de la analiză de către instanța de recurs.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 318 Cod procedură civilă, se va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă contestatorul la 714 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-, -. B,. 33, județul C, împotriva deciziei civile nr. 19/FM din 27 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-, -. 33, județul C și B,-, bloc 4,. 7, etaj 2,. 286, sector 6.
Obligă contestatorul la 714 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond.
Red.hot.jud.apel,
Red.hot.jud.recurs
Red.dec.în anulare /10.06.2009
gref.AB/2 ex./26.06.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea
| ← Interdicție. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Suceava | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
