Interdicție. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 9/
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de
Procuror
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1112 din 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în G,-, -M1,.26, jud.G, în acțiune civilă formulată în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este primul termen de judecată în apel; apelul civil este declarat în termen, motivat, legal timbrat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului, precizează că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat în cauză, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1066/17.06.2008 Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, cu mențiunea că, potrivit art. 39 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, măsura cu privire la restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă de către Tribunalul în a cărei rază teritorială se află domiciliul acestei persoane.
La Tribunalul Galați, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele;
- că la data de 14.05.2008, în baza Decretului Prefecturii Provinciei, pârâtul a fost expulzat din Italia;
- că potrivit decretului de expulzare, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 5 ani, datorită comportamentului de care acesta a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
În drept, au fost invocate dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d din NR.HG 1347/2007 și art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005.
Analizând situația de fapt expusă, textele de lege sus-menționate, precum și normele juridice de drept comunitar, se rețin următoarele:
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieții interne și a polițiștilor comunitari la nivelul Uniunii Europene, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățeni statului membru pe teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membri ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează litera circulație a persoanelor în spațiul comunitar.
Baza legală a liberei circulații a persoanelor este constituită de articolul 14 (7 ) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă, acesta incluzând libera circulație a persoanelor, articolul 18 (8A) din Tratatul d l Roma, ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezilia liber pe teritoriul statelor membre, articolul 61 (731) din Tratatul d l Roma și următoarele, cuprinse sub Titlul IV (III A) ", azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor" și articolul 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art. 39 -42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile tratatelor constitutive care guvernează libertate de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea reclamantei de a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene a pârâtului este nefondată.
În aplicarea principiului preeminenței dreptului național se au în vedere și dispozițiile art.20 alin.2 din Constituție.
De asemenea, se reține că nu sunt incidente în cauză motivele de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică pentru a se restricționa de către statele membre libertate de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de naționalitate.
Împotriva sentinței civile susmenționate, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
După aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007 pârâtul este cetățean al Uniunii Europene și se bucură de la această dată, în baza articolului 18 CE, de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratatul CE și prin Directiva 2004/38.
Dreptul, pentru un cetățean al Uniunii, la părăsirea teritoriului unui stat membru și circulația într-un alt stat membru este definit mai clar în articolul 4 din directiva 2004/38.
Cetățenii Uniunii beneficiază deci de dreptul direct al articolului 18, paragraful 1, CE, de a părăsi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
În baza titlului din capitolul VI din Directiva 2004/38 care face referire la limitările dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică, acoperă de asemenea și, cel puțin în anumite circumstanțe, limitările aduse de un stat membru drepturilor propriilor cetățeni de a părăsi teritoriul național în vederea plecării într-un alt stat membru. Articolul 27 din Directiva 2004/38 se aplică acolo unde autoritățile unui stat membru întrevăd restrângerea dreptului la libera circulație a unui cetățean în vederea împiedicării acestuia să se reîntoarcă, pe o anumită perioadă de timp, într-un alt stat membru din care a fost repatriat, pe motive de situație ilegală.
Astfel, din art. 27 și 31 din Directiva 2004/38 și din economia generală a acestei directive rezultă că o măsură care limitează dreptul la libera circulație a unui cetățean nu poate fi adoptată decât de statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată.
În cauză, Statul Italian a luat o astfel de măsură și ca urmare nu se întrevede motivația pentru care Statul Român ar aplica pârâtului a doua oară o asemenea interdicție.
Hotărârea Guvernului nr.1347/2007, cuprinde planul de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.
Prin dispozițiile obiectivului 2 lit.d - invocat ca temei de drept al acțiunii de față - s-a prevăzut înaintarea de către MIRA DGP sau după care, către instanțe a "dosarului de îndepărtare "menționându-se totodată în acest text că demersul trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile art.38 lit.b din Legea nr.248/2005.
Or, potrivit art.38 lit.b din lege se poate limita dreptul la circulație persoanei a cărei prezență pe teritoriul unui stat prin activitatea pe care o desfășoară ar aduce atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
În speță, nu s-a făcut vreo dovadă că pârâtul a săvârșit o faptă care să se încadreze în textul legal invocat. Cele consemnate în decretul emis nu sunt fapte concrete care să permită concluzia cerută de lege, de a afecta grav interesele României sau relațiile bilaterale.
Faptul că pârâtul a fost reținut de mai multe ori de către poliția italiană nu reprezintă o dovadă a săvârșirii unor fapte antisociale care să afecteze relațiile României cu Italia.
În atare situație, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamantulINSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1112 din 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în G,-, -M1,.26, jud.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red. /26.01.2009
hotărâre - VM/26.01.2009
7 ex/26.01.2009
Com. 5 ex/ 26.01.2009
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
| ← Divort. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Brasov | Stabilire program vizitare minor. Decizia 2229/2009. Curtea de... → |
|---|
