Stabilire program vizitare minor. Decizia 2229/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2229/R/2009 | |
Ședința publică din 28 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 149/A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta, precum și pe AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI ORAȘULUI B M, având ca obiect stabilire program vizitate minor.
La apelul nominal, la prima, la a doua și la a treia strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 27 octombrie 2009, pârâta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată și judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă (fila 10).
Se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs, reclamantul-recurent a solicitat de asemenea judecarea cauzei și în lipsă (fila 3).
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4855 din 10 septembrie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și în consecință, s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul - născut la data de 18 octombrie 1998, născut la data de 19 aprilie 2001 și - născut la data de 15 ianuarie 2003, conform următorului program de vizitare: în prima și a treia vineri din fiecare lună, între orele 15 și 18 la domiciliul pârâtei și sub supravegherea acesteia.
A fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.3687 din 26 iulie 2007 a Judecătoriei Baia Mare, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 27 septembrie 1997, din vina exclusivă a pârâtului, iar minorii - născut la data de 18 octombrie 1998, născut la data de 19 aprilie 2001 și - născut la data de 15 ianuarie 2003, au fost încredințați mamei spre creștere și educare.
În considerentele sentinței de divorț, s-a reținut că soțul avea un comportament foarte violent atât față de soție cât și față de copii, manifestat prin amenințări, interdicții, loviri și acte de violență de neconceput în familie, care s-au răsfrânt în mod negativ asupra minorilor, care suferă și se de tatăl lor.
Martora a declarat că minorii au fost răpiți de către tatăl lor în cursul anului 2007 și duși în Italia, unde au fost închiși într-o cameră, nu li s-a dat mâncare, fiind și bătuți.
Audiați în camera de consiliu, minorii au declarat că nu doresc să se întâlnească cu tatăl lor nici la sfârșit de săptămână și nici pe durata vacanțelor școlare. În conformitate cu dispozițiile art.24 din Legea nr.272/2004, copilul capabil de discernământ, are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește.
În același sens sunt și dispozițiile Convenției d l Haga ratificată prin Legea nr.361/2007 și dispozițiile Convenției d l Strasbourg ratificată prin Legea nr.87/2007.
Potrivit art.43 alin. (3) fam. părintele divorțat, căruia nu i-a fost încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Acest drept nu poate fi exercitat în contra interesului superior al copilului.
Prin decizia civilă nr.149/A din 21 mai 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.4855/10.09.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că este de necontestat dreptul pe care îl conferă legea părintelui divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, de a păstra legături personale cu acesta. Este necesară stabilirea unui echilibru între dreptul părintelui și interesul superior al copilului.
Conform art.2 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce le revin părinților acestuia.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat comportamentul violent al reclamantului, față de familie, inclusiv față de copiii săi.
Audierea minorilor în camera de consiliu și în instanța de apel, a format convingerea tribunalului că lărgirea programului stabilit de prima instanță, ar contraveni grav pentru moment intereselor copiilor înfricoșați de comportamentul deficitar al tatălui de-a lungul timpului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii cu privire la dreptul său de a avea legături personale cu cei trei copii și obligare aintimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că instanța de apel a menținut prin decizia recurată, dispozițiile sentinței prin care s-a stabilit în favoarea lui un program de vizitare a celor trei copii minori, care este în măsură să lezeze în mod grav relația normală de afecțiune care există între un tată și copiii săi.
Instanțele de fond au apreciat că se impune vizitarea minorilor dar la domiciliul intimatei și în prezența acesteia, în condițiile în care după desfacerea căsătoriei, relațiile dintre recurent șii ntimată s-au răcit, existând posibilitatea să intervină noi certuri, care ar afecta moralul copiilor.
În susținerea acestui punct de vedere, instanța a reținut că reclamantul ar fi o fire violentă dar nu s-a arătat pe ce se bazează această susținere, nefiind adevărată, cu atât mai mult cu cât reclamantul atât în țară cât și în străinătate, a fost singurul care a avut grijă de cei trei minori, o Mp erioadă de timp și a dovedit inclusiv prin documentația anexată, că a dat dovadă nu numai de disponibilitatea materială, cât și de cea morală necesară bunei lor creșteri și a unei educații adecvate.
În acest sens sunt și concluziile anchetei sociale efectuate în cauză.
Intimata prin întâmpinare dpeusă la dosar 9-10, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și oblgiarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Reclamantul și pârâta, s-au căsătorit la data de 27 septembrie 1997.
Din căsătoria părților au rezultat trei copii minori: - născut la data de 18 octombrie 1998, născut la data de 19 aprilie 2001 și - născut la data de 15 ianuarie 2003.
Prin sentința civilă nr.3687 din 26 iulie 2007 a Judecătoriei Baia Mare, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 27 septembrie 1997, din vina exclusivă a pârâtului. S-a încuviințat reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "". Minorii rezultați din căsătoria părților, i-au fost încredințați reclamantei spre creștere și educare.
În actualul ciclu procesual, prin sentința civilă nr.4855/10.09.2008, s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și s-a încuviințat ca acesta să aibă legături personale cu cei trei copii minori, conform unui program rezonabil.
Potrivit art.43 alin. (3) fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Legea nr.272/2004, a consacrat în art.2, principiul interesului superior al copilului.
În același sens sunt și dispozițiile Convenției d l Haga ratificată prin Legea nr.361/2007 și dispozițiile Convenției d l Strasbourg ratificată prin Legea nr.87/2007.
Întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamantul a avut un comportament violent față de minori, care fiind audiați în camera de consiliu, au declarat că nu doresc să se întâlnească cu tatăl lor, în mod corect programul de vizitare a minorilor de către reclamant, a fost stabilit la domiciliul pârâtei, sub supravegherea acesteia.
Comportamentul extrem de violent al reclamantului a dus la destrămarea relațiilor de căsătorie și la încredințarea minorilor spre creștere și educare la mamă, motiv pentru care trebuie evitat ca aceștia să mai sufere traume fizice și morale din partea tatălui lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului.
În baza art.274 alin. (1) pr.civ. recurentul aflat în culpă procesuală, va fi obligat să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.149/A din 21 mai 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să îi plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -- TARȚA
Red.DT:3.11.2009
Dact.CA:9.11.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
| ← Interdicție. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Galati | Divort. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
