Ordonanță președințială. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 128
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier - escu
Ministerul Public - reprezentat de procuror din cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții G, domiciliat în comuna, sat. cod poștal -, județul B și, domiciliată în comuna, sat. cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr.1 din 5 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în B,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârâți G, lipsind recurenta pârâtă și intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare.
Recurentul pârât G, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului.
Recurentul pârât G, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii, revocarea măsurii de plasament dispusă în privința minorului și încredințarea lui spre creștere și educare, având în vedere că are condiții necesare creșterii și îngrijirii acestuia, având o casă cu condiții bune de locuit și o pensie lunară de 999 lei.
Referitor la recursul formulat de pârâta, declară că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr.3/114 la data de 05.01.2009, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bas olicitat, în contradictoriu cu pârâții G și, plasamentul în regim de urgență a copilului la asistent maternal profesionist.
A solicitat instanței să se pronunțe și cu privire la exercitarea drepturilor părintești asupra copilului.
În motivarea în fapt a cererii se arată că la data de 02.01.2009, în urma sesizării telefonice preluate de Serviciul "Telefonul Copilului" din cadrul DGASPC B, numitul - comandantul Poliției Rm. S, sesiza faptul că în Spitalul Municipal Rm. Saa vut loc un incident, în sensul că părinții copilului - născut la 12.08.2008, au declanșat un conflict generat de probleme intrafamiliale anterioare, în urma cărora mama copilului a refuzat internarea acestuia pentru instituirea măsurilor medicale, deși medicul specialist a considerat că tratamentul ce se impunea ca urmare a stabilirii diagnosticului de pneumonie acută nu poate fi administrat decât în spital, sub supraveghere medicală.
A arătat reclamanta că la acel moment medicul i-a explicat mamei că evoluția stării copilului, din punct de vedere medical, poate avea un pronostic nefavorabil, cu consecințe grave pentru sănătatea acestuia.
Urmare acestei sesizări, reprezentanții reclamantei, însoțiți de reprezentantul Postului de Poliție din comuna, s-au deplasat la domiciliul pârâților, însă nu au putut comunica cu mama copilului, motivat de faptul că aceasta era foarte agresivă verbal și a refuzat toate propunerile reprezentanților reclamantei. Mama-pârâtă a refuzat și asistența medicală necesară copilului, astfel încât aceasta a pus în pericol starea de sănătate a copilului, ca urmare a nerespectării recomandărilor imperative ale medicului curant, prin părăsirea spitalului, ignorând cu această ocazie și starea de sănătate gravă a copilului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 55 lit.b, art. 64, art. 65 alin.2, art. 94 alin.3, art. 124 alin.1 coroborat cu art.59, art. 125-129 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar fișă de semnalare obligatorie și evaluare inițială a situațiilor de abuz, neglijare, exploatare a copilului - filele 7-12 dosar, proces-verbal nr. 3/05.01.2009 - filele 13-14 dosar, acte medicale - filele 15-16 dosar și fișă de convorbire - fila 17 dosar.
Față de caracterul de urgență al cererii, aceasta a fost soluționată fără citarea părților.
După analizarea materialului probator administrat, Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.1 din 5 ianuarie 2009 a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, în contradictoriu cu pârâții G și și a dispus plasamentul, în regim de urgență, al copilului - fiul lui G și, născut la data de 12.08.2008, la asistent maternal profesionist.
Prin aceeași sentință s-a dispus delegarea drepturilor privitoare la persoana copilului către asistentul maternal profesionist, iar cele privitoare la bunurile copilului către Președintele Consiliului Județean B pe durata măsurii dispuse, reținând următoarele considerente:
La data de 02.01.2009, ora 18,30, la Serviciul telefonului copilului a fost înregistrată sesizarea făcută de comandantul Poliției Rm.S - numitul, care relata faptul că părinții copilului, pe fondul unor neînțelegeri intrafamiliale, au declanșat un conflict spontan, ce a determinat mama copilului să refuze serviciile medicale, cu toate cu starea copilului impunea intervenția personalului specializat, declanșând, astfel, o situație de risc pentru copil.
Urmare acestei sesizări telefonice, reprezentanții reclamantei s-au deplasat la Spitalul Municipal Rm. S și la Postul de Poliție, precum și la domiciliul mamei copilului, ocazie cu care au constatat că la data de 02.01.2009, la Camera de gardă a spitalului, a fost adus de către părinți copilul menționat mai sus, ce fost diagnosticat cu pneumonie acută de către medicul de gardă. Deși se impunea intervenția personalului de specialitate și medicul de gardă i-a explicat mamei afecțiunea de care fiul său suferă precum și riscurile la care acesta este supus ca urmare a lipsei unei supravegheri specializate, pârâta a reacționat violent verbal și a respins categoric propunerea de internare a copilului în spital.
În aceste condiții a fost sesizată Poliția Rm.S, care s-a deplasat la fața locului, ocazie cu care a fost identificată mama copilului și s-a luat act de intențiile acesteia.
La domiciliul mamei, deși inițial a fost permis accesul reprezentanților reclamantei în domiciliu, aceasta a devenit agresivă verbal, refuzând dialogul cu reprezentanții reclamantei, atitudine pe care a avut-o și tatăl copilului, care. la rândul său, și-a exprimat îngrijorarea pentru starea de sănătate a copilului și care și-a manifestat opțiunea de a se ocupa în mod direct de creșterea, educarea și îngrijirea copilului cu mențiunea că va fi ajutat și de mama sa.
În soluționarea acestei probleme s-au implicat și reprezentanții Primăriei comunei, însă toate încercările de a scoate copilul din domiciliul mamei au rămas nefinalizate, astfel încât viața copilului este pusă în pericol ca urmare a atitudinii mamei pârâte.
Din fișa aflată la filele 7-12 dosar a rezultat că imobilul, în care locuiește copilul, este proprietatea mamei pârâte, modest mobilat și utilat, care poate asigura condiții igienico-sanitare satisfăcătoare creșterii și îngrijirii copilului în mediul familial.
Referitor la mama pârâtă s-a arătat că aceasta este cunoscută în comunitate ca fiind în relații conflictuale cu restul persoanelor din comunitate, ca urmare a conduitei necorespunzătoare a acesteia.
Rezultă, de asemenea, că prin atitudinea sa și afecțiunii medicale cu risc vital cu care a fost diagnosticat copilul, viața acestuia este într-un evident pericol, situație ce justifică instituirea unei măsuri speciale de protecție pentru scoaterea copilului din familie și acordarea tratamentului necesar afecțiunilor de care el suferă.
Din actul medical aflat la filele 15-16 dosar rezultă că minorul, la prezentarea în spital, era bolnav de aproximativ 3 zile, fiind diagnosticat cu pneumonie acută, medicul recomandând necesitarea internării urgente în spital a copilului, menționând totodată că boala poate evolua până la deces.
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art.56 litera c din Legea 272/2004, motiv pentru care, dat fiind refuzul mamei de a interna copilul în spital, în baza art.64/65 din Legea 272/2004, a dispus plasamentul în regim de urgență al copilului la asistent maternal profesionist, măsură prevăzută de art.55 litera b cu referire la art.58 alin.1 litera b din aceeași lege.
La stabilirea acestei măsuri instanța a avut în vedere și prevederile art.60 alin.2 din Legea 272/2004, conform cărora copilul mai mic de 2 ani va fi plasat numai la familia extinsă sau substitutivă.
Totodată, în baza art.62 din Legea 272/2004, tribunalul a dispus delegarea drepturilor privitoare la persoana copilului către asistentul maternal profesionist, iar cele privitoare la bunurile copilului către Președintele Consiliului Județean B pe durata măsurii dispuse.
Împotriva sentinței civile sus menționate au declarat recurs pârâții G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurentul Gaa rătat că măsura plasamentului în regim de urgență a copilului său nu se impunea, câtă vreme și-a exprimat dorința de a se ocupa personal de copilul său în fața reprezentantului direcției, dar s-a reținut în mod nereal că incidentul din 2 ianuarie 2009 de la Spitalul Rm.S provocat de părinții copilului a fost generat de probleme intra-familiale anterioare, dat fiind faptul că pârâții nu locuiesc împreună, iar singurul conflict a fost acela că recurentul fiind conștient de starea de sănătate a copilului, insistat ca acesta să fie internat în spital, deși pârâta nu a fost de acord.
A mai arătat recurentul, că în mod nelegal judecata avut loc fără citarea acestuia, în condițiile în care era necesar să se ia la cunoștință și de opinia sa, în calitate de tată al minorului.
Consideră că în mod injust instanța a decis ca minorul să fie dat în plasament unui asistent maternal, întrucât dumnealui în calitate de tată, se poate ocupa de creșterea lui, având toate condițiile materiale și morale în acest sens, precum și timpul necesar fiind pensionar.
Recurenta a arătat în cererea sa că măsura este nelegală, câtă vreme ea făcut dovada că s-a îngrijit de copilul său, dar acesta s- îmbolnăvit cât timp l-a lăsat la soțul său - G, iar atunci când s-a prezentat la spital împreună cu copilul și soțul său, acesta i-a reproșat că îmbolnăvit copilul, motiv pentru care ea s-a enervat.
În acest context, au apărut neînțelegeri în ceea ce privește comunicarea cu medicul din spital, motiv pentru care a refuzat internarea copilului și a ales să îl trateze la domiciliu.
Consideră recurenta că această măsură este o răzbunare a asistentei de la dispensarul comunal, a organelor de poliție și de la protecția copilului, dar și soțului său cu care nu locuiește, fiind despărțită de acesta și care însă nu se pricepe la creșterea copilului.
Intimata depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect, în condițiile în care CBa solicitat instanței înlocuirea plasamentului în regim de urgență a copilului cu plasamentul acestuia la asistent maternal profesionist, iar pe fond s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pe considerentul că boala minorului poate evolua până la deces.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cuntinuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că este necesară instituirea unei măsuri speciale de protecție asupra minorului, dat fiind faptul că acesta a fost diagnosticat cu afecțiune medicală de risc vital, iar prin atitudinea părinților săi s-a constatat că este necesară scoaterea copilului din familie și acordarea tratamentului necesar afecțiunilor de care suferă.
Astfel, din actele medicale atașate la dosarul cauzei rezultă că minorul la prezentarea în spital era bolnav de aproximativ trei zile, fiind diagnosticat cu pneumonie acută, iar medicul a recomandat internarea urgentă în spital cu mențiunea că boala poate evolua până la deces.
În aceste condiții, refuzul expres al mamei copilului de a beneficia de serviciile medicale, cu toate că starea copilului impunea interventia personalului specializat, precum și neînțelegerile celor doi părinți referitoare la modalitatea de îngrijire și de tratament al copilului constituie o situație de risc pentru copil care impun stabilirea plasamentului în regim de urgență a copilului pe calea cererii de ordonanță președențială, în condițiile art.64 - 65 și art. 94 alin.3 din Legea 272/2004.
Referitor la recursul declarat de pârâtul G, Curtea de Apel constată că potrivit dispozițiilor art.581 alin.3 cod pr.civilă ordonanța președințială poate fi dată și fără citarea părților, astfel încât, dat fiind caracterul de urgență al cererii și situației de risc vital în care s- aflat copilul, în mod corect Tribunalul Buzăua procedat la luarea acestei măsuri fără a mai dispune citarea părților.
În ceea ce privește posibilitatea ca minorul să fie luat în îngrijire de către tată, se observă din actele și lucrările dosarului că acesta s-ar fi îmbolnăvit tocmai în perioada în care fusese luat în domiciliul acestuia și deși pârâtul recurent a insistat ca minorul să fie internat, acesta nu a reușit să o determine pe mama copilului să își dea acordul cu privire la această măsură, ci mai mult, a constituit un factor perturbator prin reproșurile acestuia, determinând-o pe recurenta pârâtă să refuze internarea minorului.
Raportat la pericolul iminent cu impact asupra vieții copilului, instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune luarea măsurii provizorii a plasamentului în regim de urgență până la definitivarea situației conflictuale a părinților minorului și la scoaterea acestuia din starea de risc vital în care se află.
Recursul declarat de către pârâta este de asemenea nefondat, câtă vreme aceasta a refuzat internarea minorului indiferent de condițiile subiective sau obiective generate de starea sa nervoasă și de conflictul ce îl avea cu soțul său, deși copilul se afla într-o stare de sănătate precară ce îi punea viața în pericol și care nu putea fi rezolvată prin simplul tratament la domiciliu.
De asemenea, ea a împiedicat efectuarea verificărilor de către reprezentanții Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, care au stabilit conform referatului aflat la dosarul cauzei că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil datorată neglijării acestuia de către ambii părinți.
Faptul că măsura plasamentului de urgență a fost înlocuită cu măsura plasamentului prin sentința civilă nr.147/2009 a Tribunlului B, nu are relevanță în cauză și nu poate conduce la soluția respingerii recursurilor ca rămase fără obiect, astfel cum susținut intimata, câtă vreme pe calea controlului judiciar instanța de recurs este investită analiza modalitatea stabilirii situației de fapt și a aplicării legii de către prima instanță.
Astfel cum s-a arătat mai sus, Tribunalul Buzăua făcut o corectă aplicare a Legii 272 /2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, motiv pentru care, nefiind întrunite în cauză dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă, având în vedere și dispozițiile art.3041cod pr.civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții G, domiciliat în comuna, sat. cod poștal -, județul B și, domiciliată în comuna, sat. cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr.1 din 5 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în B,-, cod poștal -, județul B, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Fiind în semnează
Președintele instanței
Grefier,
escu
Red.tehnored.AP/CC
2.ex.16.02.2009
fond- Tr.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
| ← Divort. Decizia 968/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
