Divort. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 240
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Constanța Pană
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în B, Cart. 2, -.11, județ B,împotriva deciziei civile nr. 376 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, Cartier 2, -.11, județ B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă personal și intimatul reclamant personal și asistat de avocat G din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.12/2.03.2008, lipsind autoritatea tutelară Primăria Municipiului
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței nr. -/30.01.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Recurenta pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar și încredințarea copilului spre creștere și educare.
Avocat G pentru intimatul reclamant arată că de regulă, copii minori se încredințează mamei, dar în speță, instanța de apel a procedat corect luând o măsură obiectivă, prin încredințarea copilului tatălui reclamant, având în vedere interesul superior al acestuia.
Susține intimatul reclamant, prin apărător că, în cauză s-a dovedit pe deplin prin probatoriul administrat, conduita reprobabilă și imorală a recurentei, aceasta face parte dintr-o anumită sectă, că minorul este atașat de tată, iar recurentul reclamant se ocupă de creșterea și educarea minorului într-un mediu normal de la separația în fapt.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate anterior, motivele invocate de recurentă nu se regăsesc în cele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă, fiind indicate doar elemente de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Depune concluzii scrise împreună cu copia deciziei civile nr. 242/17 septembrie 2008 Tribunalului Buzău ca practică judiciară. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 24.02.2001, înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Municipiului B la nr.68, din vina exclusivă a pârâtei, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, născut la data de 17.05.2001, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în raport de venitul minim pe economia națională și să-și pârâta numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea cererii, reclamantul arătat că este căsătorit cu pârâta din anul 2001 și din căsătorie a rezultat minorul, în vârstă de 7 ani, anterior căsătoriei părțile întreținând relații de concubinaj aproximativ 6 ani. Relațiile de familie s-au depreciat continuu, pe fondul atitudinii necorespunzătoare a pârâtei, care îi reproșa că petrece prea mult timp la ciupercărie, lăsându-se influențat de familia cu care a intrat în această afacere, preferând să stea acasă unde avea suficient timp liber pentru a-l petrece navigând pe internet și intrând în discuții cu diverse persoane de sex masculin, cu care a și întreținut relații de concubinaj.
Susține că minorul a fost neglijat de pârâtă, lăsat fără supraveghere, că pârâta a refuzat să se angajeze sau să desfășoare activități conform pregătirii sale, iar în vara anului 2007 părțile s-au despărțit în fapt, locuind în camere separate aceeași locuință, după ce pârâta a plecat singură, pentru o zi, la mare, sub pretext că pleacă la un control medical în
De asemenea, pârâta a fost surprinsă de minor practicând tehnici de yoga, fiind total detașată de ceea ce implică viața de familie și gândindu-se numai la propria plăcere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 38 alin 2, art. 40 alin 3,art. 41 si art. 42 alin 1 din Codul familiei.
Parata a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, reluarea numelui avut anterior, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, cu obligarea corelativă a tatălui la plata pensiei de întreținere în beneficiul copilului precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că vătămarea continuă a relațiilor de familie s-a produs din momentul înființării ciupercăriei, datorită influenței exercitate de asociat și soția acestuia, care, perioade îndelungate de timp, îi erau în apropiere și îl îndemnau să se distanțeze de familia sa. La sfatul acelorași prieteni, reclamantul nu a acceptat ca pârâta să figureze în actele firmei, motivând că trebuie să aibă grijă de copil, făcea împrumuturi repetate pentru investiția în ciupercărie ajungând chiar să-și ipotecheze apartamentul, stătea la ciupercărie alături de familia asociatului, până noaptea târziu, inclusiv duminicile.
A mai arătat că a fost agresată fizic în prezența copilului și a familiei asociate iar căsnicia părților a fost distrusă, după aprecierea sa, de dependența exacerbată pe care reclamantul o manifesta față de familia asociatului. Pe acest fond, în vara anului 2007 intervenit separarea în fapt și, cum reclamantul este ocupat tot timpul, interesul minorului este de a-i fi încredințat ei spre creștere și educare în această etapă a școlarității când are nevoie de o supraveghere efectivă, fiind ajutată și de familia sa.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 112 - 114, 115 - 119, 274 Cod procedură civilă, art. 38, 40, 42, 86 - 94 și 100 din Codul familiei.
Reclamantul a formulat întâmpinare față de cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia pentru aceleași motive expuse în cuprinsul cererii introductive.
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri, martorii, interogatoriul pârâtei, anchete sociale realizate de autoritățile tutelare.
Solicitarea de ascultare a minorului a fost respinsă de prima instanță, motivat de faptul că minorul nu se află la vârsta la care poate aprecia corect interesul lui și ar fi supus unei adevărate traume psihice.
Prin sentința civilă nr.4038/18.07.2008 Judecătoria Buzăua admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamantul, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta, a fost declarată desfăcută, din vina ambilor soți căsătoria încheiată la data de 24.02.2001, a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 17.05.2001, fiind obligat reclamantul să plătească pensie de întreținere, în beneficiul minorului, suma de 687,5 lei lunar, cu începere de la data luării în grijă și până la împlinirea majoratului.
S-a încuviințat ca pârâta să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, fiind compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că ambele părți sunt vinovate de destrămarea relațiilor de familie, raporturile dintre acestea nemaifiind caracterizate de sentimente de afecțiune, încredere, sprijin moral și material și făcând imposibilă continuarea căsătoriei, iar, în drept, dispozițiile art. 38 alin. 1 din Codul familiei.
În acest sens, din declarațiile martorilor, și s-a reținut că degradarea continuă a relațiilor de familie a fost generată pe de o parte de relația de prietenie pe care reclamantul o avea cu asociatul său și soția acestuia, iar pe de altă parte de comportamentul pârâtei.
Din declarațiile acelorași martori s-a mai reținut că, din vara anului 2007, părțile sunt despărțite definitiv în fapt, locuind în același imobil, în camere separate, reclamantul își bănuia soția de o relație extraconjugală iar, într-o împrejurare, cea în cauză, se plimba ținându-se de mână cu un alt, că reclamantul revenea în domiciliu la ore târzii, motivând aceasta pe seama problemelor firmei și dând naștere la numeroase întrebări din partea copilului, că despărțirea intervenită a afectat-o profund pe pârâtă care, o perioadă, și-a găsit un refugiu în studiul cursurilor despre yoga, la care în patru rânduri a și participat.
Din probatoriul administrat și analizat, inclusiv conversațiile pe internet ale pârâtei și cuprinsul certificatului medico-legal de la dosar, instanța de fond a
concluzionat că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei a devenit imposibilă.
Referitor la încredințarea copilului minor spre creștere și educare unuia dintre părinți, instanța de fond a reținut dispozițiile art.49 alin. (1) din Constituție, ale art. 38 alin.(4) și ale art.42 alin.(1) din Codul familiei, precum și de art. 6 lit. a) și art. 38 lit. a) din Legea nr. 272/2004.
În raport de probatoriul administrat în dosar (depozițiile martorilor, concluziile anchetei sociale) s-a apreciat că este în interesul exclusiv al minorului ca acesta să fie încredințat mamei sale, întrucât copilul are o vârstă fragedă ce reclamă îngrijirea și prezența mamei, absolut necesară ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală și fizică a copilului, aflat în imposibilitate de a discerne, conduita sa fiindu- antrenată de persoanele sub a căror ocrotire se află. Totodată, s-a constatat că veniturile realizate de reclamant sunt superioare celor realizate de pârâtă, însă nu poate fi ignorat programul încărcat al celui în cauză, care, indiscutabil, nu-i permite preocuparea îndeaproape de instruirea copilului, aflat la vârsta școlarității.
În temeiul art. 86 - 94 din Codul familiei, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a pensiei de întreținere în beneficiul copilului, în sumă de 687,5 lei lunar, cu începere de la data luării în grijă de către pârâtă în mod real și efectiv și până la împlinirea majoratului, la fixarea cuantumului fiind avute în vedere veniturile lunare declarate de reclamant la termenul de judecată din data de 11 iulie 2008 (respectiv 2750 lei), necontestate de pârâtă.
Au fost aplicate dispozițiile art. 40 alin 3 din Codul Familiei, referitor la numele pârâtei reclamante.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie exclusiv sub aspectul soluției date capătului de cerere privind încredințarea minorului spre creștere și educare, accesoriu divorțului.
În esență, s-a învederat că probatoriul administrat a fost apreciat subiectiv de instanța de fond și nu s-a avut în vedere interesul minorului, întrucât copilul este puternic atașat de tată și bunicii paterni, a perceput dezinteresul pârâtei, iar conduita acesteia din urmă demonstrată prin probele din dosar, inclusiv convorbirile pe internet, nu ar fi de natură să asigure principiile necesare unui mediu sănătos pentru dezvoltarea fizică și psihică a minorului.
S-a mai susținut că, temeiurile unei vieți firești, în raport cu evoluția unui minor care necesită supraveghere, pot fi asigurate doar de apelant, fiind suficiente date de reapreciere a probelor cauzei, în așa fel încât hotărârea să fie în concordanță cu principiile și normele în materie.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 296-297 rap. la art. 42 din codul familiei, solicitându-se schimbarea în parte a sentinței și încredințarea minorului spre creștere și educare către apelantul reclamant.
Intimata a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 376 din 15 decembrie 2008, admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională și a încredințat spre
creștere și educare reclamantului apelant pe minorul, născut la data de 17.05.2001.
Totodată, a luat act că apelantul nu solicită pensie de întreținere pentru minor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că interesele copiilor ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia încredințării sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta copiilor, precum și de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copii, precum și de legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copii.
La aprecierea interesului copilului, în speță, instanța a ținut seama de întregul complex de împrejurări privind vârsta și sexul copilului, atașamentul acestuia față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și, în general, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educare minorului.
Atitudinea de dezinteres a pârâtei intimate față de viața de familie a fost dovedită în cauză și, în ceea ce privește încredințarea copilului minor acesteia spre creștere și educare, prima instanță nu a avut în vedere decât aprecierea generală că minorul este la vârsta la care are nevoie de afecțiune maternă, însă aspectele legate de legăturile afective create între copil și fiecare dintre părinți ca și cele legate de comportamentul și atitudinea acestora, de gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copil, trebuie analizate în concret, fiindcă o conduită neconformă exigențelor vieții de familie este de natură a afecta în mod cert închegarea armonioasă a individualității copilului.
Raportat la probatoriul administrat în dosar, și anume: declarațiile martorilor, (filele 156-159), convorbirile pe internet extrase și redate la filele 51-145 din dosarul de fond coroborate cu constatările din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, instanța a reținut că minorul în vârstă de 7 ani este puternic atașat de tată, că acesta s-a ocupat în mod constant de îngrijirea și supravegherea educației copilului, dispune de condiții materiale și morale optime pentru a asigura copilului un mediu stabil și echilibrat de dezvoltare, în timp ce pârâta, cu toate că până în prezent nu a avut serviciu în vederea supravegherii și creșterii copilului, manifestă dezinteres față de îngrijirea și educarea acestuia.
Întrucât pentru luarea măsurii încredințării copilului minor rezultat din căsătorie către unul dintre părinți, accesoriu divorțului, trebuie avut în vedere exclusiv interesul superior al copilului, în speță, tribunalul a apreciat în raport de criteriile sus menționate și de probatoriul arătat, că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare tatălui.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă rap. la art. 42 din Codul familiei, tribunalul a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională și a încredințat spre creștere și educare reclamantului apelant pe minorul, născut la data de 17.05.2001, luând act totodată, pe principiul disponibilității în procesul civil, de faptul că apelantul nu a solicitat pensie de întreținere pentru minor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza prevederilor art. 274 cod procedură civilă, a luat act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta considerând-o nelegală și netemeinică, în raport de prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, sub aspectul încredințării minorului, că instanța de apel nu a avut în vedere că de la data despărțirii în fapt minorul este luat de intimatul reclamant și ținut la sediul firmei până la ore târzii, înlocuindu-i astfel mediul familial, că astfel minorul este îndepărtat de mama sa și șantajat prin oferte generoase de bani, telefon, că este supus unei puternice traume psihologice.
A mai arătat recurenta că a dovedit că pe parcursul conviețuirii s-a ocupat exemplar de creșterea și educarea minorului, l-a supravegheat corespunzător, astfel că instanța a ignorat interesul superior al copilului,nu a avut în vedere atașamentul acestuia față de părinți, sub acest aspect hotărârea instanței de fond fiind cea legală și temeinică.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Instanța de apel a analizat corect probatoriul administrat în cauză și atunci când a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui intimat a avut în vedere interesul superior al acestuia, care nu se circumscrie numai posibilităților materiale oferite de unul dintre părinți ci toate criteriilor care pot forma convingerea instanței pentru adoptarea acestei măsuri și care să satisfacă interesele copilului.
Astfel, au fost avute în vedere pe lângă posibilitățile materiale ale părinților,vârsta minorului, legăturile afective care s-au realizat între minor și fiecare din părinți, atașamentul și interesul pe care părinții l-au manifestat față de minor, conduita fiecăruia anterior despărțirii și după despărțire și a concluzionat în mod corect că interesul superior al copilului este de a rămâne alături de tatăl său.
Această măsură s-a impus întrucât în cauză s-a dovedit dezinteresul pe care pârâta recurentă l-a manifestat față de viața de familie dar și față de minor în ultima perioadă, când a început să aibă anumite preocupări neconforme cu principiile vieții de familie și care pot afecta dezvoltarea psihică a minorului.
În cauză s-a dovedit că minorul este puternic atașat de tată, că acesta la rândul lui își iubește copilul, se ocupă de creșterea și îngrijirea lui, îi poate asigura condiții materiale dar și morale pentru o bună dezvoltare, într-un mediu stabil și echilibrat.
În aceste condiții,măsura dispusă de instanță de a încredința minorul spre creștere și educare tatălui corespunde interesului minorului,astfel că recursul formulat de pârâtă este nefundat urmând a fi respins ca atare în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii prev.de art.304 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă recurenta urmează a fi obligată să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în B, Cart. 2, -.11, județ B,împotriva deciziei civile nr. 376 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, Cartier 2, -.11, județ B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului, județ
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Constanța Pană
- - - - C -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
2 ex./18.03.2009
f- Jud.
a- Trib.
I
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Constanța Pană
| ← Ordonanță președințială. Decizia 128/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
