Ordonanță președințială. Decizia 793/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (782/2009)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 793
Ședința publică de la 11.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER - I
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 265 din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I și intimatul - pârât.
are ca obiect - plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata - reclamantă Direcția Generală de Asistență socială și Protecția Copilului I, prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsind recurenta - pârâtă și intimatul - pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul - pârât a fost efectuată prin afișare la ușa instanței.
Intimata - reclamantă prin consilier juridic, solicită să i se comunice motivele de recurs formulate de recurenta - pârâtă, deoarece acestea nu au fost comunicate odată cu dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului intimatei - reclamante să ia cunoștință de motivele de recurs formulate de către recurenta - pârâtă cât și pentru a da posibilitate celorlalte părți să se prezinte în sala de judecată.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - pârâtă prin avocat, care depune la dosar delegație de substituire și împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București, pe numele dlui avocat, intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență socială și Protecția Copilului I, prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimatul - pârât.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, solicită acordarea cuvântului asupra motivelor de recurs, față de împrejurarea că nu mai au alte cereri sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței pronunțate de tribunal, în sensul respingerii acțiunii, având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 56 și art. 94 Legii nr. 272/2004, nefiind vorba de un minor supus unor abuzuri sau neglijențe din partea părintelui care îl are spre creștere și educare. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Intimata - reclamantă prin consilier juridic solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și nefondat, menținerea sentinței civile pronunțate de tribunal, ca legală și temeinică, având în vedere că se poate vorbi de o neglijență din partea recurentei - pârâte, care locuiește cu o persoană bolnavă de o formă contagioasă de TBC, deși i s-a adus la cunoștință acest fapt.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de tribunal, având în vedere că din toate înscrisurile aflate la dosar, rezultă existența unui pericol de îmbolnăvire a minorilor, din partea persoanei care locuiește împreună cu recurenta - pârâtă și aceștia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iac hemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare în regim de urgență pentru copiii, născut la data de 15.04.1995 în M, jud. M, născută la data de 02.08.2000, în B, jud. I, născută la data de 02.08.2000, în B, jud. I și -, născută la data de 13.07.2007, în B, sectorul 1, toți fiii lui și la Centrul de Plasament în Regim de Urgență.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorii, și ța - se află în atenția sa de la data de 21.01.2009, ca urmare a unei sesizări a Spitalului Comunal, care a arătat că sunt expuși unui risc foarte ridicat de îmbolnăvire cu tuberculoză pulmonară, deoarece concubinul mamei a fugit din cadrul TBC - P, fără acordul medicilor, acesta fiind bolnav de tuberculoză pulmonară, o formă foarte periculoasă, fiind contagios.
În urma verificărilor efectuate de reprezentanții reclamantei la domiciliul legal al copiilor, s-a constatat că aceștia locuiesc împreună cu mama și concubinul acesteia, care a refuzat să se interneze pentru tratament corespunzător nevoilor sale.
Mama minorului a declarat verbal că nu dorește investigarea medicală a copiilor săi, având în vedere că aceștia au fost expuși unui risc foarte ridicat de îmbolnăvire cu tuberculoză pulmonară și că dorește ca numitul să locuiască în continuare cu ea și cu copiii.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, probă încuviințată și administrată de instanță.
Prin decizia civilă nr.265 din 25.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I în contradictoriu cu pârâții și, a dispus măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență la Centrul de Plasament în Regim de Urgență pentru copiii, născut la data de 15.04.1995 în M, jud. M, născută la data de 02.08.2000, în B, jud. I, născută la data de 02.08.2000, în B, jud. I și -, născută la data de 13.07.2007, în B, sectorul 1, toți fiii lui și, a stabilit domiciliul copiilor la Centrul de Plasament în Regim de Urgență, drepturile și obligațiile părintești privind persoana copiilor să fie exercitate și, respectiv, îndeplinite de către Șeful Centrului de Plasament în Regim de Urgență, iar cele privind bunurile copiilor, de către Președintele Consiliului Județean
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că minorii, și - se află în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I de la data de 21.01.2009, ca urmare a unei sesizări a Spitalului Comunal, care a arătat că sunt expuși unui risc foarte ridicat de îmbolnăvire cu tuberculoză pulmonară, deoarece concubinul mamei a fugit din cadrul TBC - P, fără acordul medicilor, acesta fiind bolnav de tuberculoză pulmonară într-o formă foarte periculoasă, fiind contagios.
În urma verificărilor efectuate de reprezentanții reclamantei la domiciliul legal al copiilor, s-a constatat că aceștia locuiesc împreună cu mama și concubinul acesteia, care a refuzat să se interneze pentru tratament corespunzător bolii sale.
Mama minorilor a declarat verbal că nu dorește investigarea medicală a copiilor săi, având în vedere că aceștia au fost expuși unui risc foarte ridicat de îmbolnăvire cu tuberculoză pulmonară și că dorește ca numitul să locuiască în continuare cu ea și cu copiii.
În conformitate cu art.50 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
În același sens, plasamentul copilului în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau a celui abandonat în unități sanitare.
Potrivit art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în situația în care persoanele care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generală de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent matern al sau într-un serviciu de tip rezidențial.
Analizând motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, în conformitate cu art.66 alin.2 din legea nr.272/2004, în speță, tribunalul a apreciat că se impune instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență la Centrul de Plasament în Regim de Urgență pentru copiii în cauză, existând pericolul iminent pentru minori de a fi afectați la rândul lor de afecțiunea de care suferă concubinul mamei lor.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta - pârâtă a formulat recurs solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta - pârâtă a susținut că reclamanta își întemeiază în drept cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.56 lit.c din Legea nr.272/2004 care prevăd că "de măsurile de protecție specială, instituite de lege, beneficiază copilul abuzat sau neglijat", or, în cauza nu este vorba de existența unor copii abuzați sau neglijați, ci dimpotrivă, recurenta depune toate eforturile pentru a le asigura celor trei minori o educație și creștere corespunzătoare. În aceste condiții, nu sunt îndeplinite nici cerințele art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004 (3) în situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art.58-60 și ale art.64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător". Și acest text impun ca pericolul iminent pentru copii să se datoreze abuzului și neglijării, or, copiii nu sunt nici abuzați și nici neglijați. În plus, textul impune condiția ca persoanele prevăzute să refuze în orice mod efectuarea verificărilor, lucru care nu s-a întâmplat în cauză.
A mai susținut recurenta că numitul nu mai locuiește cu ea și cu minorii și că dorește investigarea medicală a copiilor.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs susținute de recurentă, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a respectat atât dispozițiile art.94 din Legea nr.272/2004 și, în mod corect, față de probatoriul administrat, a statuat că se impune luarea unei măsuri de protecție specială pentru minori față de dezinteresul mamei în asigurarea unor condiții optime de viață, de creștere și educare a acestor copii. Curtea nu poate dispune, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă, efectuarea unor investigații medicale, însă recurenta avea posibilitatea în temeiul acelorași dispoziții legale coroborate cu cele ale art.1169 din Codul civil, de a produce dovezi cu privire la condițiile optime de creștere și educare a minorilor, aspect nedovedit însă de recurentă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva sentinței civile nr.265 din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I și intimatul - pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.2/02.06.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Divort. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Alba Iulia | Divort. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
