Ordonanță președințială. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 949/A/2009 | |
Ședința publică din 9 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | --- - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și - împotrivasentinței civile nr. 138/F din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind pe reclamanta-intimată DIRECȚIA GENRALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B-N, precum și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect ordonanță președințială - plasament în regim de urgență.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 aprilie 2009 când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.138 din 5 martie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B-N, în contradictoriu cu pârâții și -, ca fiind întemeiată și, în consecință, s-a dispus plasamentul în regim de urgență a copilului, născut la data de 8 martie 2002 în localitatea Monor jud. B-N, fiul pârâților, CNP - la asistent maternal profesionist, posesoare a atestatului nr. 66 din 25.10.2006; drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului se vor exercita și, respectiv, îndeplini de către asistentul maternal, iar cele legate de bunurile copilului se vor exercita și îndeplini de către Președintele Consiliului județean B-N, pe durata măsurii mai sus dispuse.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că s-a născut la data de 8 martie 2002, în localitatea Monor jud. B-N și este fiul pârâților și, potrivit actului de stare civilă de la fila 8. Din relația de concubinaj a celor doi au rezultat încă 5 copii, toți minori.
Raportul asupra anchetei sociale întocmit de către reclamantă, ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Monor, adresa Primăriei comunei Monor către reclamantă, procesele verbale a reprezentanților secundei, din 22 septembrie 2008, 17 octombrie 2008 și 19 ianuarie 2009, rapoartele de vizită întocmite cu ocazia verificărilor efectuate, declarațiile extrajudiciare a pârâților și adeverința eliberată de Primăria comunei Monor susțin pe deplin adevărul considerentelor de fapt din acțiunea introductivă.
Astfel, s-a constatat că cei doi concubini își neglijează copiii, pe care îi folosesc ca o simplă sursă de venituri, neavând nici o preocupare pentru asigurarea unor condiții minime de creștere și educare și manifestând un dezinteres vădit pentru îngrijirea lor.
Reclamanta a fost sesizată asupra stării copiilor și, în virtutea atribuțiilor legale conferite de 272/2004, reprezentanții ei, însoțiți de reprezentanți ai primăriei și ai poliției locale, s-au deplasat la domiciliul pârâților în repetate rânduri, încercând rezolvarea problemelor cu care se confruntă această familie. La prima vizită din data de 26 septembrie 2008, la locuința pârâților au fost găsiți cinci copii lăsați nesupravegheați, iar fata cea mare care, în loc să fie la școală avea grijă de frații mai mici, a declarat că părinții sunt în sat la cules prune.
Cadrul "familial" este mizer din punct de vedere material. Locuința în care trăiesc copii este insalubră, fără dotări minime.
Astfel, prima încăpere are geamuri lipsite de sticlă, acoperite cu folie și cârpe, iar pe dușumeaua acoperită de gunoi erau aruncate haine murdare. Într-o încăpere se aflau acoperiți cu o plăpumioară murdară trei copii cu vârste de 2 ani și 11 luni, 4 ani și 5 ani, din care cel de 2 ani și 11 luni nu vorbea și nu mergea în picioare. Într-o altă încăpere era un cărucior în care se afla un bebeluș, de două luni, îmbrăcat doar cu o bluziță și un scutec, fiind învelit cu o haină. Locuința nu este racordată la rețeaua de energie electrică, singura sursă de căldură fiind o sobă tip cizmă, podeaua este stricată și murdară, tavanul este căzut, pe jos erau aruncate haine și veselă murdară.
După ce reprezentanții autorităților au revenit la Primăria comunei Monor, au apărut cei doi părinți, care au devenit recalcitranți și au țipat, tatăl părând că a consumat băuturi alcoolice, declarând în scris că "nu au copii de dat", refuzând ajutorul pe care primăria i l-ar fi putut da, motivând că ei nu au nevoie de ajutorul nimănui. Ulterior, mama a devenit ceva mai cooperantă, înțelegând necesitatea înregistrării copilului de 2 luni, precum și cea de evaluare a situației copilului de 2 ani și 11 luni, care părea a avea un grad de handicap.
Cu toată strădania autorităților în sensul înregistrării nașterii copilului de două luni, a încadrării în grad de handicap a copilului de 2 ani și 11 luni care nu merge în picioare și nu vorbește, situația copiilor nu s-a îmbunătățit, veniturile familiei, mărite substanțial în urma încadrării pârâtei ca și asistent personal al copilului cu handicap, așa cum rezultă din adeverința de la fila 22, precum și a dublării alocației copilului încadrat în grad de handicap, fiind utilizate de către pârâți pentru achiziționarea de băuturi alcoolice, tutun și la jocuri de noroc.
Astfel, la ultima vizită din 19 ianuarie 2009, s-a constatat că, condițiile de locuit au rămas aceleași, respectiv: lipsește sticla de la geamurile locuinței, este așa frig în casă încât ies aburi din gură în momentul în care se vorbește, mizerie și grămezi de haine murdare aruncate pe podeaua murdară, așternuturi murdare, vase murdare, copii nespălați și îmbrăcați necorespunzător temperaturii de afară, bucăți din tavan căzut, locuința nu este racordată la rețeaua de energie electrică, pentru motiv de neplată; acestea fiind cu totul improprii pentru creșterea și dezvoltarea copiilor. Deși mama a părut că se conformează sfaturilor date de asistenții sociali, în sensul că nu a mai lăsat copiii nesupravegheați, nu a făcut nimic pentru a asigura acestora condiții minime de igienă și locuit.
Toate considerentele de până acum conduc la temeinicia cererii de ordonanță președințială, la concluzia întrunirii cerințelor art.94 alin.3 din legea evocată, privind neglijarea evidentă a copilului, existența unei situații de pericol iminent în legătură cu dezvoltarea și integritatea fizică a celui ocrotit legal, opoziția persoanelor ce îl au în îngrijire la instituirea unei măsuri de protecție, iar măsura de protecție a plasamentului în regim de urgență la asistent maternal profesionist corespunde interesului copilului.
Împotriva acestei sentințe pârâții și au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială. Totodată, pârâții au solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.
In motivarea recursului pârâții au arătat că instanța de fond a judecat cauza fără citarea pârâților încălcându-se în acest mod prevederile art.105 alin.2 pr.civ, motiv pentru care aceștia nu au putut să își exercite dreptul la apărare și să dovedească faptul că cele menționate în hotărârea atacată nu corespund adevărului.
In speță nu sunt îndeplinite cerințele art.581 pr.civ. deoarece nu există nici o urgență, pârâții exercitându-și drepturile și obligațiile părintești față de toți copii rezultați din relația de concubinaj.
Pârâtul este asociatul unic și administratorul SC" "SRL astfel încât are un venit din care a asigurat și asigură, din punct de vedere material, toate cele necesare traiului tuturor copiilor.
Nu corespunde realității faptul că pârâții consumă alcool în mod exagerat și că au refuzat ajutorul din partea primăriei, deoarece aceștia s-au ocupat și se ocupă și în continuare de creșterea și educarea copiilor.
Este real că pârâții nu au fost de acord și s-au opus stabilirii plasamentului minorilor la un asistent maternal sau la un centru de plasament deoarece, în această situație, copii ar fi lipsiți de afecțiunea prinților și de dragostea celorlalți frați deoarece copii trebuie să locuiască împreună.
Condițiile de locuit oferite copiilor sunt bune, copii cei mari nu absentează de la școală iar cei mai mici merg la grădiniță. Aceste schimbări au fost observate și la ultima vizită din 19.01.2009, realizată de reprezentanții reclamantei din care rezultă că imobilul în care locuiesc pârâții are acoperiș la casă, are curent electric, are sursă de încălzire, iar dușumelele nu sunt rupte.
Minorii sunt foarte atașați de pârâți iar interesul lor este acela de a fi îngrijiți, crescuți și educați de părinții lor, fără a fi separați de aceștia sau de frații lor.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.5, pct.8, pct.9 și art.312 teza I pr.civ.
Reclamanta DGASPC B N, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (25-27).
In susținerea poziției procesuale reclamanta a arătat că în data de 19.01.2009 s-a efectuat o nouă vizită la domiciliul copilului pentru a verifica dacă situația acestuia s-a îmbunătățit. S-a constatat că s-au produs anumite schimbări față de situația anterioară, mama a înregistrat nașterea copilului și a reușit încadrarea în grad de handicap a fratelui mai mic, devenind asistent personal al acestuia și fiind angajată de Primăria comunei Monor, însă condițiile de locuit și dezinteresul părinților pentru îmbunătățirea situației copiilor au rămas aceleași, părinții opunându-se instituirii unei măsuri de protecție pentru copii.
În probațiune, pârâții au depus copii de pe următoarele înscrisuri: actul constitutiv al SC" "SRL, din care rezultă că pârâtul are calitatea de asociat unic și certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj al acestei societăți (6-12,.13) și un set de 6 fotografii color cu privire la imobilul în care locuiesc părțile (14-16).
La data de 03.04.2009 reprezentantul pârâților, avocat, a depus cerere de renunțare la suspendarea executării hotărârii atacate semnată personal de către pârâți (23).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 03.04.2009, Curtea a pus în vedere reprezentantului pârâților depunerea dovezii de achitare a unei cauțiuni, în sumă de 500 lei, aferente judecării cererii de suspendare a executării hotărârii, până la termenul din 08.04.2009 (24).
Examinând cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, Curtea reține că, potrivit art.303 alin.3 pr.civ. suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art.403 alin.3 și 4 se aplică în mod corespunzător.
Totodată, art.582 alin.2 pr.civ. stabilește că, instanța de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către acesta.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, atât norma juridică generală, cât și norma juridică specială care reglementează suspendarea executării hotărârii recurate, prevăd o condiție prealabilă și anume, depunerea unei cauțiuni al cărei cuantum se stabilește de instanța de recurs.
În baza acestor prevederi legale, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 03.04.2009 Curtea a stabilit în sarcina pârâților recurenți o cauțiune în cuantum de 500 lei (24).
Reprezentantul pârâților, avocat a arătat că pârâții au înțeles că renunțe la judecata cererii de suspendare și a depus în acest sens o cerere semnată personal de către aceștia (23).
Având în vedere că la termenul de judecată din 08.04.2009 reprezentantul pârâților a arătat că nu înțelege să achite cauțiunea fixată de instanță deoarece sentința recurată nu a fost pusă în executare, Curtea în temeiul art.582 alin.2 coroborat cu art.300 alin.3 pr.civ. va respinge cererea de suspendare a executării hotărârii recurate.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.3041pr.civ. reține următoarele:
Astfel, motivul de recurs referitor la faptul că s-au încălcat prevederile art.105 alin.2 pr.civ. deoarece cauza a fost soluționată fără citarea părților nu este fondat.
Potrivit art.65 alin.2 din Legea nr.272/2004, măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către instanța judecătorească în condițiile art.94 alin.3 din acest act normativ.
Conform art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004, în situația în care persoanele prevăzute la alin.1, respectiv persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil, refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorită abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasarea copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii.
Din interpretarea textului legal mai sus citat rezultă că norma juridică specială referitoare la protecția copilului se completează cu normele juridice generale cuprinse în art.581 și art.582 pr.civ. care reglementează ordonanța președințială.
Potrivit art.129 din Legea nr.272/2004, dispozițiile acestei legi, referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială, se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Art.581 alin.1 pr.civ. statuează că, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări iar alin.3 al aceluiași articol stabilește că, ordonanța poate fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului.
Având în vedere că ordonanța președințială poate fi dată și fără citarea părților, în speță, instanța de fond nu a încălcat prevederile art.105 alin.2 pr.civ. astfel încât motivul de recurs invocat de pârâți este nefondat.
Reclamanta DGASPC BNa fost sesizată de către Primăria com.Monor cu privire la situația minorului, născut la data de 08.03.2002, pentru luarea unei măsuri de protecție specială, prin cererea înregistrată sub nr.2005 din 16.09.2008 (10 dosar fond).
La data de 22.09.2009 s-a încheiat un proces verbal și un raport de vizită cu ocazia evaluării situației familiei pârâților în care s-au descris condițiile locative oferite de pârâți copiilor lor, situația acestora, obligațiile pe care le au părinții față de copii convenindu-se cu Primăria com.Monor acordarea unei șanse pârâților și monitorizarea situației familiei (13 și 17, dosar fond).
La aceeași dată, pârâții au dat o declarație olografă prin care au arătat că nu sunt de acord cu plasarea copiilor în centrul de plasament.(11, 12, dosar fond)
Ulterior, la data de 17.10.2008, s-a întocmit un proces verbal cu ocazia revizuirii situației familiei pârâților în care se descriu condițiile de locuit ale familiei dar, spre deosebire de vizita anterioară din 21.09.2008, se semnalează și elemente pozitive în creșterea și îngrijirea copiilor precum și faptul că pârâta a dat o declarație prin care își asumă răspunderea pentru obligațiile părintești care îi revin (14-15 dosar fond).
La data de 19.01.2009 s-a întocmit un nou proces verbal cu privire la evaluarea situației familiei pârâților și a copiilor lor în care se menționează că au rămas neschimbate condițiile de locuit, pârâta refuzând să dea o declarație scrisă pentru instituirea măsurii de plasament pentru copii rezultați din relația de concubinaj cu pârâtul (19, 20 dosar fond). Cu toate acestea, în raportul de vizită se inserează și aspecte care denotă schimbări față de situația prezentată inițial: copii mai mari au început să frecventeze cursurile școlare, mama a fost găsită acasă (la fiecare vizită a reprezentanților reclamantei) și a dat dovadă de implicare în creșterea copiilor, a crescut venitul familiei (alocația copilului încadrat în grad de handicap și salariul mamei angajată ca asistent personal al acestuia). Aceste schimbări denotă faptul că părinții au început să coopereze cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, chiar dacă condițiile de locuit nu s-au modificat.
Primăria comunei Monor a întocmit un raport de anchetă socială nr.124/23.01.2009 cu privire la situația pârâților prin care au propus luarea unei măsuri de protecție specială pentru copii familiei pârâților (21 dosar fond).
Ulterior, la aproximativ o lună de la încheierea anchetei sociale de către Primăria com. Monor și a raportului de vizitare mai sus arătat, la data de 20.02.2009 reclamanta DGASPC BNî ntocmește un raport asupra anchetei sociale prin care propune instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență la Centrul de Plasament din cadrul (5-6 dosar fond).
Cererea de ordonanță președințială pentru stabilirea plasamentului în regim de urgență a fost înregistrată la instanța judecătorească competentă la data de 23.02.2009.
Așa cum s-a arătat, art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004 ca normă juridică specială în materia instituirii măsurii plasamentului în regim de urgență stabilește cumulativ două condiții necesare pentru emiterea unei ordonanțe președințiale în această materie, și anume: existența refuzului sau împiedicarea, de către persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil, în orice mod, a efectuării verificărilor de către reprezentanții DGASPC și prezența unor motive temeinice care să susțină existența unui pericol iminent pentru copil datorită abuzului și neglijării.
Aceste cerințe legale nu sunt îndeplinite în speță.
Astfel, din înscrisurile mai sus menționate nu a rezultat împrejurarea că pârâții, părinții copilului, au refuzat sau au împiedicat în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții reclamantei. Din contră, aceștia au permis efectuarea verificărilor la 22.09.2008, 17.10.2008 și 19.01.2009, în nici unul din procesele verbale întocmite nefiind consemnat refuzul sau împiedicarea verificărilor efectuate de către pârâți.
Împrejurarea că pârâții au dat o declarație olografă la 22.09.2008 prin care au arătat că nu sunt de acord cu plecarea copiilor lor într-un centru de plasament nu poate fi asimilată unui refuz sau unei împiedicări de efectuare a verificărilor de către reprezentanții DGASPC B N în condițiile în care aceștia au mai efectuat verificări și ulterior acestei date, la 17.10.2008 și 19.01.2009.
Totodată, prin probele administrate în cauză reclamanta nu a dovedit existența unor motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorită abuzului sau neglijenței. Situația de pericol iminent pentru copil presupune ca aceasta în mod evident, neîndoielnic este să se producă, este pe punctul de a se declanșa și nu se poate amâna sau evita astfel încât pentru înlăturarea acesteia este necesară stabilirea măsurii plasamentului în regim de urgență prin emiterea unei ordonanțe președințiale.
Ori, în speță, de la momentul sesizării reclamatei de către Primăria comunei Monor, 16.09.2009 și până la momentul înregistrării cererii introductive pentru emiterea unei ordonanțe președințiale privind instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență, 23.02.2009, au trecut mai bine de 5 luni, perioadă de timp care exclude existența unei situații de pericol iminent pentru copil. În toate această perioadă reclamanta s-a limitat la efectuarea unor vizite pentru evaluarea situației familiei părinților și a copiilor lor fără a-și îndeplini obligația legală de întocmire a unui plan individualizat de protecție prin care să stabilească și să aplice vreo măsură specială de protecție a copilului, conform art.53 alin.1 din Legea nr.272/2004.
De asemenea, reclamanta a rămas în pasivitate și nu a procedat la executarea ordonanței președințiale pronunțată de tribunal ceea ce denotă recunoașterea implicită a faptului că nu există o situație de pericol iminent pentru copil.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.3041pr.civ. va admite recursul pârâților, va modifica hotărârea criticată în sensul că, în temeiul art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004 coroborat cu art.581 pr.civ. va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta DGASPC B N în contradictoriu cu pârâții și întrucât, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Această soluție nu împiedică reclamanta DGASPC B N să stabilească o altă măsură de protecție socială a copilului dacă apreciază că acesta, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija și ocrotirea părinților săi, temporar sau definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii recurate.
Admite recursul declarat de pârâții și - împotriva sentinței civile nr. 138/F din 5 martie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B-N în contradictoriu cu pârâții și -.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
--- - --- - -
GREFIER
TARȚA
RED./MR
13.04.09/2 EX.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Divort. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 58/2009. Curtea de... → |
|---|
