Divort. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/2009
Ședința publică de la 6 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 79/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură la data 5.10.2009, concluzii scrise formulate de către intimatul pârât.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul din 5 Octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3888/2008 pronunțată de Judecătoria Deva s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta, domiciliată în sat, comuna de, nr. 27, jud. H, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul ales în D, bd. - -, bloc 2, scara D,. 50. jud. H și în comuna,-, bloc 3,. 3, jud. T, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional și, în consecință:
S-a declarat desfăcută din vina ambilor soți, căsătoria încheiată la data de 23.10.2003 și înregistrată sub nr. 23/23.10.2003, în registrul stării civile al Primăriei comunei.
S-a dispus ca după divorț, reclamanta să poarte numele de, iar pârâtul pe acela de.
A fost încredințat pârâtului - reclamant reconvențional, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 29 ianuarie 2004.
A fost obligată - pârâta reconvențional la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia, in suma de 200 lei lunar, cu începere de la data de 11.04.2008 și până la majorat.
S-a respins în rest acțiunea principală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că:
ărțile s-au căsătorit la data de 23.10.2003, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr. 23/23.10.2003, în registrul stării civile al Primăriei comunei ( 4).
Din căsătoria părților, a rezultat minorul, născut la data de 29.01.2004 ( 5).
Din declarațiile martorilor audiați, rezultă că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua.
Din aceleași declarații, rezultă că ambii soți sunt vinovați de destrămarea relației de căsătorie, neputându-se reține o culpă exclusivă în sarcina pârâtului.
Astfel, în prima parte a căsătoriei lor, soții au locuit la domiciliul părinților reclamantei, iar neînțelegerile ivite între aceștia s-au datorat, în parte, și intervenției părinților în relațiile dintre ei.
De când soții s-au mutat la D, aceste neînțelegeri s-au amplificat, reclamanta fiind nemulțumită de faptul că pârâtul lipsea prea mult de la domiciliul conjugal, iar acesta din urmă fiind deranjat de atitudinea și limbajul folosit de soție la adresa sa.
Pe fondul acestor tensiuni, soții s-au separat în fapt, iar reclamanta, împreună cu părinții săi, au schimbat yala de la ușa apartamentului din D - pentru a-l împiedica pe pârât să revină la domiciliul conjugal.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 37 fam, astfel că a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
În temeiul disp. art. 40 fam, s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei cu pârâtul, respectiv, acela de.
În ce privește creșterea și educarea minorului, instanța a apreciat că interesul superior al acestuia justifică încredințarea lui la tată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere că, de la data separării în fapt, nici reclamanta și nici pârâtul nu au avut posibilitatea de a-l îngriji singuri pe minor.
Astfel, atât reclamanta, cât și pârâtul lucrează în ture (cea dintâi - la un cazinou, iar cel din urmă - taximetrist), situație în caresprijinul familiei extinse este esențial pentru o bună îngrijire și supraveghere a minorului.
De altfel, imediat după separarea în fapt, minorul a fost dus de reclamantă la părinții săi din localitatea, de unde a fost luat de pârât - în luna aprilie - și dus la părinții săi din loc., jud.
Din probele administrate în cauză, instanța a apreciat că lăsarea minorului în grija bunicilor materni nu a fost benefică pentru acesta, minorul suferind în această perioadă unele probleme de sănătate - datorită unui mod de viață inadecvat vârstei sale (supraponderal; neglijență în alimentație; posibile corecții aplicate în zona feței - care au putut determina o hipoacuzie de transmisie); totodată există indicii serioase în sensul că bunicul matern obișnuiește să consume în mod frecvent băuturi alcoolice și, pe acest fond, l-a îndemnat pe minor să bea Ť. și i-a pus o țigară aprinsă în gură (de altfel, acest lucru a fost afirmat de minor și pe durata audierii sale în cauza de față).
Totodată, s-a reținut că, la, minorul nu frecventează grădinița, iar școala se află la o depărtare de 3 km de casa bunicilor materni.
Pe de altă parte, probatoriul administrat relevă o serioasă preocupare a bunicilor paterni pentru creșterea și educarea minorului, bunica paternă arătându-și disponibilitatea de a locui în D, împreună cu pârâtul și cu minorul, pentru ca acesta din urmă să poată sta, efectiv, alături de tatăl său.
Procedând la ascultarea minorului, instanța a observat că acesta prezenta o dezvoltare fizică și intelectuală adecvată vârstei sale; părea sociabil și prietenos, declarând că locuiește împreună cu tatăl și bunica paternă și că frecventează cursurile grădiniței.
Întrebat fiind despre relația cu mama, minorul a declarat că o iubește, dar că nu dorește să locuiască cu aceasta, întrucât îl duce la bunicii de la.
Față de cele expuse, în temeiul disp. art. 43 fam, s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare,pârâtului.
In baza art. 86 si 94 fam. reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorului, în cuantum de 200 lei lunar, ensia p. ce s-a dispus a se plăti cu începere de la data de 11.04.2008 și pana la majoratul acestuia.
La stabilirea pensiei de intretinere, s-au avut în vedere veniturile pe care reclamanta le realizează, așa cum rezultă din adeverința nr. 920/2008 eliberată de SRL D ( 69).
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, în termen, motivat, legal timbrat (5-6) solicitând schimbarea ei parțială în sensul de a i se încredința ei spre creștere și educare minorul, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului în raport cu veniturile lui.
Prin decizia civilă nr. 79/A/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, aceasta fiind obligată să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Minorul are vârstă mică, care reclamă prezența mamei, iar pârâtul nu a manifestat interes pentru minor și a întreținut relații extraconjugale cu altă femeie cu care în prezent întreține relații de concubinaj.
A mai arătat că ea a înscris minorul la o grădiniță, în D, are locuință și posibilități de a-l îngriji pe minor.
A mai arătat că nu s-a dovedit comportamentul necorespunzător al ei și al părinților ei față de minor, că ei i s-a încredințat provizoriu până la soluționarea irevocabilă a dosarului de divorț, minorul, dar pârâtul s-a opus la executare.
A mai arătat că minorul a fost influențat de tată și bunicii paterni să declare că dorește să rămână la acesta.
În fine, a mai arătat că prima instanță nu a ținut seama nici de opinia autorității tutelare.
Prin întâmpinare (25-28) intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că apelul este nefondat.
Minorul se află în prezent la bunicii paterni din comuna, Județul T unde sunt condiții bune de locuit așa cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria comunei (54 la fond) și unde frecventează grădinița cu program normal, conform adresei nr. 26/16.02.2009 (35 în apel) având un comportament foarte bun acasă și la grădiniță așa cum rezultă din fișa de caracterizare a acestuia (36-37 apel). Prin urmare, pe moment este în interesul minorului ca el să rămână în mediul în care s-a obișnuit care s-a dovedit a-i fi benefic și unde și el dorește să rămână (86 la fond).
De altfel, intimatul a arătat că dorește să-l ia pe minor la domiciliul său din D, unde bunica paternă și-a exprimat disponibilitatea de a se muta să-l îngrijească pe minor.
Din referatul de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară (48 la fond) rezultă că în prezent pârâtul dispune de condiții locative mai bune decât reclamanta, în sensul că locuiește într-un apartament de două camere, spre deosebire de reclamantă care locuiește într-o garsonieră așa cum rezultă din referatul de anchetă socială D (34 în apel).
Pe de altă parte, reclamanta lucrează la un cazinou, având un program de lucru de aproximativ 12 ore zilnic, perioadă în care minorul ar rămâne nesupravegheat de către mamă.
Așa fiind, s-a apreciat că pe moment interesul minorului este ca el să rămână la tată, motiv pentru care se va respinge ca nefondat apelul civil de față, în temeiul disp. art. 296 cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat, reclamanta solicitând admiterea recursului și în temeiul art. 312 pct. 3.civ.Cod Penal, modificarea deciziei civile și a sentinței pronunțate în cauză și a-i fi încredințat minorul spre creștere și educare, cu obligarea intimatului pârât la plata unei pensii de întreținere conform veniturilor pe care le realizează și a prev. art. 86 și 94 din Codul Familiei.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că modul în care a fost soluționată situația minorului nu corespunde interesului superior al acestuia și că de fapt prin hotărârile pronunțate instanțele de fond și de apel l-au încredințat spre creștere și educare bunicilor paterni.
Se mai arată că prin sentința civilă nr. 3114/2008 prin ordonanță președințială i s-a încredințat provizoriu minorul, dar nu a putut executa această sentință din cauza opunerii pârâtului și a părinților acestuia. Se menționează că anterior, în luna aprilie 2008, pârâtul intimat a luat minorul de la locuința bunicilor materni unde se afla și sub pretextul unei plimbări cu mașina și l-a dus în localitatea - jud. T, fiind împiedicată să-l mai ia sau să-l viziteze pe minor.
Instanțele nu au luat în considerare faptul că l-a înscris pe minor la o grădiniță în D, că are posibilitatea să se ocupe de acesta, că are o locuință care să asigure nevoile minorului și s-a apreciat în mod greșit că pârâtul are condiții locative mai bune în D, deși acesta locuiește în chirie în D cu concubina sa iar domiciliul este în com..
Instanțele au reținut în mod eronat că lucrează la un cazino cu un program zilnic de 12 ore, când în realitate a lucrat în ture de câte 12 ore, având liber apoi 48 ore.
Instanțele nu trebuiau să țină seama exclusiv de opinia minorului deoarece acesta are o vârstă la care este ușor influențabil și nu are discernământul necesar să aprecieze care i-ar fi interesul superior.
În concluzie recurenta consideră că interesul superior al minorului este de a-i fi încredințat spre creștere și educare, instanțele de fond și de apel neținând seama de acesta și pronunțând sub acest aspect soluții nelegale.
Pârâtul intimat nu a depus întâmpinare.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de reclamanta prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, constată că recursul acesteia este fondat și va fi admis din următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au pronunțat soluții nelegale sub aspectul încredințării minorului, fără a aprecia în mod corect interesul superior al acestuia.
Se constată că instanțele au făcut o apreciere asupra posibilității bunicilor de a crește și educa minorul, acesta fiind practic încredințat bunicilor paterni. Din probatoriul administrat a rezultat că minorul locuiește la bunicii paterni în comuna, în timp ce tatăl acestuia - intimatul pârât locuiește în D, vizitându-l pe minor doar la sfârșitul săptămânii. Rezultă așadar că minorul a fost doar formal încredințat pârâtului, acesta aflându-se în fapt la bunicii paterni. Este evident că pârâtul intimat, alegând să ducă minorul la locuința bunicilor, nu are posibilitatea să se ocupe de creșterea și educarea lui.
Instanțele nu au ținut seama nici de faptul că minorul a fost încredințat provizoriu reclamantei recurente prin sentința civilă nr. 3114/13.08.2008, sentință pe care pârâtul intimat nu a respectat-o, refuzând înapoierea minorului pe care l-a luat fără acordul reclamantei sub pretextul unei vizite.
Din probatoriu nu a rezultat că recurenta nu are posibilitatea să se ocupe de creșterea și educarea minorului sau că până la data separării în fapt a părților nu s-a ocupat corespunzător de minor. Singurele declarații care acuză recurenta de un comportament necorespunzător sunt ale părinților pârâtului, acesta fiind evident subiective și în favoarea acestuia.
Recurenta are un loc de muncă, realizează venituri, are o locuință corespunzătoare și dorește să se ocupe de creșterea și educarea minorului, astfel că apar ca nejustificate soluțiile pronunțate de către instanțe de a încredința minorul pârâtului, care l-a dus la părinții săi.
Instanța de fond a procedat la audierea minorului în vârstă de doar 4 ani și 8 luni la data audierii, deși conform art. 42 al. 1.fam. minorul va fi ascultat doar dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Curtea apreciază că un minor având o vârsta atât de fragedă nu poate fi pus în situația de a alege cu care dintre părinții săi să locuiască și atât mai puțin care este interesul său superior.
Față de cele expuse Curtea apreciază că interesul superior al minorului este în prezent acela de a fi încredințat mamei spre creștere și educare.
Ca o consecință, în temeiul art. 42 al. 3 din fam. pârâtul intimat va fi obligat să plătească minorului o pensie de întreținere în cuantum de 162 lei lunar începând cu data de 5.10.2009 și până la majoratul acestuia.
În temeiul art. 312.civ.Cod Penal recursul va fi admis ca fondat.
În baza art. 274.civ.Cod Penal intimatul pârât va fi obligat să plătească recurentei. suma de 1140 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr. 79/A din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă și în consecință:
Modifică decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3888/2008 a Judecătoriei Deva, pe care o schimbă numai sub aspectul încredințării minorului:
Încredințează pe minorul, născut la data de 29.01.2004 spre creștere și educare mamei, reclamanta.
Obligă pe pârâtul - reclamant reconvențional la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în suma de 162 lei lunar, cu începere de la data de 05.10.2009 și până la majorat.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Obligă pe intimatul pârât să plătească numitei recurente suma de 1140 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/2.11.2009
Jud. fond:
Jud. apel: /
. 7 COM
11.11.2009
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Ordonanță președințială. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
