Ordonanță președințială. Decizia 996/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 996/R/2009 | |
Ședința publică 15 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 160/F din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B N, pe pârâtul și -- precum și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APE C, având ca obiect ordonanță președințială - plasament în regim de urgență.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la o strigare ulterioară pentru a da posibilitatea părților să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 aprilie 2009, reclamanta-intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a depus la dosar, prin fax, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pune concluzii în sensul admiterii recursului, cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială, susținând că interesul superior al copilului este să crească în sânul familiei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 160/F/19.03.2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B-N, în contradictoriu cu pârâții - și și s-a dispus stabilirea plasamentului în regim de urgență pentru copilul -, născ. la data de 21 aprilie 1996, în municipiul B, jud. B-N, CNP -, fiica pârâților, la Centrul de plasament din cadrul Complexului de Servicii Sociale Comunitare; drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului urmând a fi exercitate de către șeful centrului de plasament, iar cele în legătură cu bunurile copilului se vor exercita de către Președintele Consiliului Județean B-
Pentru a pronunța această ordonanță tribunalul a reținut că minora - s-a născut la data de 21 aprilie 1996, în municipiul B, județul B-N, și este fiica pârâților. După divorțul părinților, a rămas în grija exclusivă a mamei, deoarece pârâtul s-a dezinteresat complet de soarta fiicei sale. În prezent, pârâta întreține o relație de concubinaj cu, din care au rezultat 6 copii, toți minori.
Raportul asupra anchetei sociale întocmit de către reclamantă (5-6), ancheta socială efectuată de Primăria comunei Monor ( 18), adresa Primăriei comunei Monor către reclamantă ( 10), procesele verbale ale reprezentanților secundei, din 22 septembrie 2008 ( 11-12) 17 octombrie 2008 ( 14-15) și 19 ianuarie 2009 ( 16), rapoartele de vizită întocmite cu ocazia verificărilor efectuate ( 13, 17), declarațiile extrajudiciare ale pârâtei și concubinului ei ( 7, 8, 9) și adeverința eliberată de Primăria comunei Monor ( 23), susțin pe deplin adevărul considerentelor de fapt din acțiunea introductivă.
Astfel, se constată că cei doi concubini neglijează copiii aflați în responsabilitatea lor, pe care îi folosesc ca o simplă sursă de venituri, neavând nici o preocupare pentru asigurarea unor condiții minime de creștere și educare și manifestând un dezinteres vădit pentru îngrijirea lor.
Reclamanta a fost sesizată asupra stării copiilor și, în virtutea atribuțiilor legale conferite de Legea nr. 272/2004, reprezentanții ei, însoțiți de reprezentanți ai primăriei și ai poliției locale, s-au deplasat la domiciliul pârâtei în repetate rânduri, încercând rezolvarea problemelor cu care se confruntă această familie. La prima vizită din data de 26 septembrie 2008, în locuință au fost găsiți cinci copii lăsați nesupravegheați, iar fata cea mare, în cauză, care, în loc să fie la școală, avea grijă de frații mai mici, a declarat că părinții sunt în sat la cules prune.
Cadrul "familial" este mizer din punct de vedere material. Locuința în care trăiesc copii este insalubră, fără dotări minime.
Astfel, prima încăpere are geamuri lipsite de sticlă, acoperite cu folie și cârpe, iar pe dușumeaua acoperită de gunoi erau aruncate haine murdare. Într-o încăpere se aflau acoperiți cu o plăpumioară murdară trei copii cu vârste de 2 ani și 11 luni, 4 ani și 5 ani, din care C de 2 ani și 11 luni nu vorbea și nu mergea în picioare. Într-o altă încăpere era un cărucior în care se afla un bebeluș, de două luni, îmbrăcat doar cu o bluziță și un scutec, fiind învelit cu o haină. Locuința nu este racordată la rețeaua de energie electrică, singura sursă de căldură fiind o sobă tip cizmă, podeaua este stricată și murdară, tavanul este căzut, pe jos erau aruncate haine și veselă murdară.
După ce reprezentanții autorităților au revenit la Primăria comunei Monor, au apărut cei doi concubini, care au devenit recalcitranți și au țipat, părând că a consumat băuturi alcoolice, declarând în scris că "nu au copii de dat", refuzând ajutorul pe care primăria i l-ar fi putut da, motivând că ei nu au nevoie de ajutorul nimănui. Ulterior, mama a devenit ceva mai cooperantă, înțelegând necesitatea înregistrării copilului de 2 luni, precum și cea de evaluare a situației copilului de 2 ani și 11 luni, care părea a avea un grad de handicap.
Cu toată strădania autorităților în sensul înregistrării nașterii copilului de două luni, a încadrării în grad de handicap a copilului de 2 ani și 11 luni, care nu merge în picioare și nu vorbește, situația copiilor nu s-a îmbunătățit, veniturile familiei, mărite substanțial în urma încadrării pârâtei ca și asistent personal al copilului cu handicap, așa cum rezultă din adeverința de la fila 23, precum și a dublării alocației copilului încadrat în grad de handicap, fiind utilizate de către pârâți pentru achiziționarea de băuturi alcoolice, tutun și la jocuri de noroc.
Astfel, la ultima vizită din 19 ianuarie 2009, s-a constatat că baza de locuit a rămas aceeași, respectiv: lipsește sticla de la geamurile locuinței, este așa frig în casă încât ies aburi din gură în momentul în care se vorbește, mizerie și grămezi de haine murdare aruncate pe podeaua murdară, așternuturi murdare, vase murdare, copii nespălați și îmbrăcați necorespunzător temperaturii de afară, bucăți din tavan căzut, locuința nu este racordată la rețeaua de energie electrică, pentru motiv de neplată, acestea fiind cu totul improprii pentru creșterea și dezvoltarea copiilor. Deși mama a părut că se conformează sfaturilor date de asistenții sociali, în sensul că nu a mai lăsat copiii nesupravegheați, nu a făcut nimic pentru a asigura acestora condiții minime de igienă și locuit.
În rezolvarea cauzei se impune adăugarea elementelor ce reies din informațiile cuprinse în fișa de observare și în declarațiile de la filele 19-21, ce provin de la dirigintele și de la directorul Școlii Generale " " Monor. Cadrele didactice subliniază starea școlară necorespunzătoare a elevei datorată tocmai omisiunii voluntare a mamei de a lua măsurile subordonate responsabilității legale ce-i revine.
Toate considerentele de până acum conduc la temeinicia cererii de ordonanță președințială, la concluzia întrunirii cerințelor art. 94 alin. 3 din legea evocată, privind neglijarea evidentă a copilului, existența unei situații de pericol iminent în legătură cu dezvoltarea și integritatea fizică a celui ocrotit legal, opoziția persoanelor ce îl au în îngrijire la instituirea unei măsuri de protecție, iar măsura de protecție a plasamentului în regim de urgență la centrul de plasament corespunde interesului copilului.
Se va dispune în legătură cu exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești conform prevederilor art. 64 alin. 3, aplicabile în temeiul art. 94 alin. 3, partea finală din Legea nr. 272/2004.
Poziția fetei, de refuz la acordarea protecției speciale, nu va primi eficiența dorită de ea. Opunerea motivată astfel "vreau cu părinții și frații mei, indiferent de condițiile pe care mi le asigură, pentru că părinții îmi sunt de ajuns" conduce la concluzia că nu este conștientă de situația în care se află, de posibilele vătămări ale sănătății sale fizice ori mentale ce s-ar putea produce dacă ar rămâne în mediul absolut inadecvat oferit de mamă, și, în general de propriul interes.
Împotriva acestei cereri a formulat recurs pârâta - solicitând respingerea cererii de ordonanță președințială,întrucât nu este de acord cu instituirea măsurii plasamentului.
Prin întâmpinare reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.(f8-10)
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.3041pr.civ. reține următoarele:
Potrivit art.65 alin.2 din Legea nr.272/2004, măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către instanța judecătorească în condițiile art.94 alin.3 din acest act normativ.
Conform art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004, în situația în care persoanele prevăzute la alin.1, respectiv persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil, refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorită abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasarea copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii.
Potrivit art. 129.272/2004 dispozițiile acestei legi, referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială, se completează în mod corespunzător cu prevederile Pr.Civ.
Din interpretarea textului legal mai sus citat rezultă că norma juridică specială referitoare la protecția copilului se completează cu normele juridice generale cuprinse în art.581 și art.582 pr.civ. care reglementează ordonanța președințială.
Art.581 alin.1 pr.civ. statuează că, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice încazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Reclamanta DGASPC BNa fost sesizată de către Primăria com.Monor cu privire la situația minorei, născută la data de, pentru luarea unei măsuri de protecție specială, prin cererea înregistrată sub nr.2005 din 16.09.2008 (10 dosar fond).
La data de 22.09.2009 s-a încheiat un proces verbal și un raport de vizită cu ocazia evaluării situației familiei pârâților în care s-au descris condițiile locative oferite de pârâți copiilor lor, situația acestora, obligațiile pe care le au părinții față de copii convenindu-se cu Primăria com. Monor acordarea unei șanse pârâților și monitorizarea situației familiei (11-12 și 13, dosar fond).
La aceeași dată, pârâta a dat o declarație olografă prin care au arătat că nu este de acord cu plasarea copiilor în centrul de plasament.(79, dosar fond)
Ulterior, la data de 17.10.2008, s-a întocmit un proces verbal cu ocazia revizuirii situației familiei pârâților în care se descriu condițiile de locuit ale familiei dar, spre deosebire de vizita anterioară din 21.09.2008, se semnalează și elemente pozitive în creșterea și îngrijirea copiilor precum și faptul că pârâta a dat o declarație prin care își asumă răspunderea pentru obligațiile părintești care îi revin (14-15 dosar fond).
La data de 19.01.2009 s-a întocmit un nou proces verbal cu privire la evaluarea situației familiei pârâților și a copiilor lor în care se menționează că au rămas neschimbate condițiile de locuit, pârâta refuzând să dea o declarație scrisă pentru instituirea măsurii de plasament pentru copii rezultați din relația de concubinaj cu pârâtul (12, 14 dosar fond). Cu toate aceste în raportul de vizită se inserează și aspecte care denotă schimbări față de situația prezentată inițial: copiii mai mari au început să frecventeze cursurile școlare, mama a fost găsită acasă(la fiecare vizită a reprezentanților reclamantei), și a dat dovadă de și implicare în creșterea copiilor, a crescut venitul familiei( alocația copilului încadrat în grad de handicap și salariul mamei, angajară ca asistent personal). Aceste schimbări denotă faptul că părinții au început să coopereze cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, chiar dacă condițiile de locuit nu s-au modificat.(17)
Primăria comunei Monor a întocmit un raport de anchetă socială nr.124/23.01.2009 cu privire la situația pârâților prin care au propus luarea unei măsuri de protecție specială pentru copii familiei pârâților (11 dosar fond).
Ulterior, la o lună de la încheierea anchetei sociale de către Primăria com. Monor și a raportului de vizitare, mai sus arătat, în 20.02.2009 reclamanta DGASPC BNî ntocmește un raport asupra anchetei sociale prin care propune instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență la Centrul de Plasament din cadrul (5-6 dosar fond).
Cererea de ordonanță președințială pentru stabilirea plasamentului în regim de urgență a fost înregistrată la instanța judecătorească competentă la data de 23.02.2009.
Așa cum s-a arătat, art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004 ca normă juridică specială în materia instituirii măsurii plasamentului în regim de urgență stabilește cumulativ două condiții necesare pentru emiterea unei ordonanțe președințiale în această materie, și anume: existența refuzului sau împiedicarea, de către persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil, în orice mod, a efectuării verificărilor de către reprezentanții DGASPC și prezența unor motive temeinice care să susțină existența unui pericol iminent pentru copil datorită abuzului și neglijării.
Aceste cerințe legale nu sunt îndeplinite în speță.
Astfel, din înscrisurile mai sus menționate nu a rezultat împrejurarea că mama fetiței și concubinul acesteia au refuzat sau au împiedicat în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții reclamantei. Din contră, aceștia au permis efectuarea verificărilor la 22.09.2008, 17.10.2008 și 19.01.2009, în nici unul din procesele verbale întocmite nefiind consemnat refuzul sau împiedicarea verificărilor efectuate de către pârâți. Tatăl fetiței nu are domiciliul cunoscut așa încât a fost citat prin publicitate și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formuila poziția procesuală.
Împrejurarea că recurenta a dat o declarație olografă la 22.09.2008 prin care a arătat că nu este de acord cu plecarea copiilor lor într-un centru de plasament nu poate fi asimilată unui refuz sau unei împiedicări de efectuare a verificărilor de către reprezentanții DGASPC B N în condițiile în care aceștia au mai efectuat verificări și ulterior acestei date, la 17.10.2008 și 19.01.2009.
Totodată, prin probele administrate în cauză reclamanta nu a dovedit existența unor motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorită abuzului sau neglijenței. Situația de pericol iminent pentru copil presupune ca aceasta în mod evident, neîndoielnic este să se producă, este pe punctul de a se declanșa și nu se poate amâna sau evita astfel încât pentru înlăturarea acesteia este necesară stabilirea măsurii plasamentului în regim de urgență prin emiterea unei ordonanțe președințiale pentru scoaterea copilului de urgență din acel mediu.
Ori, în speță, de la momentul sesizării reclamatei de către Primăria comunei Monor, 16.09.2009 și până la momentul înregistrării cererii introductive pentru emiterea unei ordonanțe președințiale privind instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență, 23.02.2009, au trecut mai bine de 5 luni, perioadă de timp care exclude existența unei situații de pericol iminent pentru copil. În toate această perioadă reclamanta s-a limitat la efectuarea unor vizite pentru evaluarea situației familiei părinților și a copiilor lor fără a-și îndeplini obligația legală de întocmire a unui plan individualizat de protecție prin care să stabilească și să aplice vreo măsură specială de protecție a copilului, conform art.53 alin.1 din Legea nr.272/2004.
De asemenea, reclamanta a rămas în pasivitate și nu a procedat la executarea ordonanței președințiale pronunțată de tribunal ceea ce denotă recunoașterea implicită a faptului că nu există o situație de pericol iminent pentru copil. Chiar dacă motivele de recurs nu au fost dezvoltate foarte mult, curtea a verificat hotărârea pronunțată cu privire la toate aspectele potrivit art. 304 /1 Pr.Civ. având în vedere interesul superior al copilului. Curtea a constatat că nu era îndeplinită condiția urgenței sau a pericolului iminent, cum este stipulat de art. 94 al. 3 272/2004 și în consecință cererea de ordonanță președințială nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi admisă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.3041pr.civ. raportat la art. 94 al. 3. 272/2004 și art. 581.Pr.Civ. va admite recursul pârâtei, va modifica hotărârea criticată în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta DGASPC B N în contradictoriu cu pârâții și - întrucât, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Această soluție nu împiedică reclamanta DGASPC B N să stabilească o altă măsură de protecție socială a copilului dacă apreciază că acesta, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija și ocrotirea părinților săi, temporar sau definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentința civilă nr. 160/F/din 19 martie 2009a Tribunalul Bistrița - pronunțată în dosarul nr-, pa care o modifică în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B N, în contradictoriu cu pârâții și -, pentru stabilirea plasamentului în regim de urgență a minorei - născută la data de 21.04.1996.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red./dact./CG
3 ex./22.04.2009
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
