Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1020/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1020
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTOR 2: Pană Constanța
JUDECĂTOR 3: Panait
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură, cu sediul în Târgoviște Bd. - cel -.12 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 58 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a sentinței civile nr. 3465 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, precum și a încheierii de admitere în principiu din 20 octombrie 2006, în contradictoriu cu reclamanta (), domiciliată în com. sat - jud. D și intervenienta (), domiciliată în B calea nr. 228bl.4.F.17, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat -n din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 180 din 30 sept.2009 și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din cadrul aceluiași barou, conform împuternicirii avocațiale nr.119 din 9 decembrie 2009, lipsind intimata-intervenientă ().
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 30 septembrie 2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune chitanța nr. - din 10 decembrie 2009 în valoare de 5,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru cererea de repunere pe rol a cauzei, întâmpinare, din care un exemplar comunică recurentului-pârât prin apărător, precum și copia sentinței penale nr. 19 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, ce poartă mențiunea definitivă prin respingerea recursului declarat de persoana vătămată, solicitând astfel proba cu înscrisuri noi în apărare față de motivele de recurs.
Avocat n, având cuvântul, arată că are cunoștință despre conținutul întâmpinării și al înscrisului nou depus de intimata-reclamantă, nu se opune probei solicitate.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri noi, respectiv sentința penală nr. 19 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, ce poartă mențiunea definitivă prin respingerea recursului declarat de persoana vătămată.
Avocat, având cuvântul, arată că recurentul trebuia să timbreze calea de atac la valoarea bunurilor contestate prin cererea de recurs.
Avocat n, având cuvântul, arată că prin cererea de recurs s-a contestat contribuția la masa bunurilor partajabile și nu bunurile.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge cererea formulată de intimata-reclamantă prin apărător, deoarece recurentului i s-a pus în vedere să timbreze calea de atac față de soluția dată de către instanța de apel, respectiv respingerea apelului acestuia pentru netimbrare.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat n, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că apelul nu a fost judecat, astfel că soluția care se impune în prezent este de casare și trimitere spre rejudecare. Arată că sumele solicitate prin cererea de apel reprezentau argumente pentru stabilirea contribuției la masa de partaj și nu trebuiau considerate ca bunuri proprii pentru a se stabili ca obligație de plată a taxei judiciare de timbru în calea de atac cca. 4000 lei. Precizează că prin cererea reconvențională s-a solicitat stabilirea unor cote diferențiate și nu au fost contestate bunuri conform art.11 Cod civil. Mai arată că având în vedere faptul că veniturile părților erau egale, pentru contribuția diferențiată recurentul a făcut dovezi că a obținut și alte sume cu care a contribuit la sporirea valorii masei partajabile, deci nu s-a contestat de către acesta valoarea masei, ci contribuția diferențiată a părților, motive pentru care consideră că instanța de apel a greșit atunci când a anulat apelul ca insuficient timbrat, deoarece greșit l-a obligat pe acesta la plata unei taxe judiciare de timbru nelegale.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu s-a făcut dovada timbrării la valoare astfel cum li s-a pus în vedere de către instanța de apel, la fel ca și intimata care a timbrat la valoarea bunurilor contestate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
În cererea introductivă reclamanta a chemat în judecata pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 26.06.1976 iar prin sentința civilă nr.2315/2.06.2006 s-a dispus desfacerea căsătoriei.
La termenul din 10.03.2006, intervenienta a depus o cerere de intervenție în interesul reclamantei.
După administrarea probatoriilor, la data de 10.11.2006, instanța a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâtului reclamant, precum și cererile reconvenționale.
Au fost desemnați experți în specialitatea construcție, merceolog, topo și auto, pentru evaluare și lotizare bunuri și au fost formulate obiecțiuni cu privire la teren.
Prin sentința civilă nr.3465/2.10.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.3544/2005, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta pârâtă () împotriva pârâtului reclamant și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, precum și cererea reconvențională, formulată de intervenienta, a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, conform IAP din 20.10.2006 și raportul de expertiză finală întocmit de ing. -varianta
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.741 Cod civil, la formarea loturilor, instanța trebuie să dea fiecărei părți pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare, evitându-se sultele împovărătoare și că atât reclamanta cât și pârâtul au solicitat atribuirea bunurilor conform variantei Bar aportului de expertiză finală, instanța a admis acțiunea și a omologat această variantă.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 3465/2.10.2007 au declarat apel intervenienta și pârâtul reclamant.
În apelul său, intervenienta, arată că instanța de fond nu a reținut că prin încheierea de admitere în principiu toate sumele de bani date soților, fără însă a motiva nereținerea în totalitate a acestora, având în vedere că s-a făcut dovada acestor sume cât și înmânarea lor către cei doi soți, că prin sentința civilă nr.3465/2007 cei doi soți nu au fost obligați la restituirea acestor sume, nefiind reținute nici sumele de bani care au fost admise și recunoscute de instanță prin încheierea interlocutorie și că s-a dispus partajarea numai a bunurilor comune, deși în conținutul acesteia se face vorbire și de admiterea în parte a cererii de intervenție, motiv pentru care solicită admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin cererea sa de apel pârâtul reclamant, a arătat că prin încheierea de admitere în principiu nu s-a reținut o contribuție în plus a pârâtului la dobândirea bunurilor comune și nici la construirea casei, nu au fost reținute la partaj bunurile solicitate de pârât prin cererea completatoare, de asemenea s-a reținut greșit suma de 9000 dolari ca fiind primită de la intervenientă, iar cât privește sentința, aceasta nu poate fi criticată decât sub un singur aspect și anume acela că deși instanța de fond a admis obiecțiunile lor, aceste obiecții nu au fost finalizate și ca atare nu s-a ajuns la o variantă care să considerabil micșoreze sultele destul de mari în cele două variante, solicitând admiterea apelului.
Prin decizia civilă nr. 58 din 16.02.2009, Tribunalul Dâmbovița a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 10.12.2006 și a sentinței civile nr.3465/2 octombrie 2007, pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.3544/2005.
Prin aceeași decizie s-a admis apelul declarat de apelanta, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 10.12.2006 și a sentinței civile nr.3465/2 octombrie 2007, pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.3544/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă () și s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că obligă pe și pe () la câte 450 USD către.
S-au menținut restul dispozițiilor hotărârilor de mai sus și au fost obligați apelantul și intimata () la 1246 lei cheltuieli de judecată către apelanta.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
In ceea ce privește apelul declarat de apelantul, fata de faptul ca acesta nu a înțeles sa achite taxa de timbru așa cum i-a fost pus in vedere de către tribunal, fata de dispozițiile art. 20 din legea 146/1997, apelul va fi anulat ca netimbrat.
Relativ la apelul formulat de apelanta intervenientă -, fata de motivele invocate de considerentele instanței de fond si de textele legale incidente, tribunalul apreciază ca acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor urma in continuare,
In ceea ce privește nereținerea sumelor, de 1000 lei si 3700 franci francezi, critica apelantei nu poate fi reținută căci aceste sume nu au fost dovedite.
In ceea ce privește suma de 9000 USD, deși instanța de fond a reținut aceasta suma prin IAP, ulterior suma nu a fost prinsa in nici o expertiza si nici instanța nu s-a pronunțat cu privire la ea, deși a fost admisa cererea de intervenție.
Astfel fiind, instanța de fond ar fi trebuit sa oblige pe cei doi foști soți la plata către intervenienta apelanta a sumei de 9000 USD.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul susținând următoarele:
Privitor la încheierea de admitere în principiu:
- cu toată că din probele de la dosar rezultă clar 2 aspecte, și anume că cel mai important bun imobil, respectiv casa din a fost construită din lemn, ca material preponderent (peste ceea ce este necesar unei construcții ), lemn provenit de pe terenurile împădurite ale familie apelantului, că familia a beneficiat de mai multe sume de bani în timpul căsniciei, sume provenind din valorificarea producțiilor de fructe și lemn, provenite de asemenea de pe terenurile familiei, nu s-a reținut o contribuție în plus a acestui apelant la dobândirea bunurilor comune și nici măcar la construirea casei;
- teza de mai sus este încă o dată dovedită de o probă științifică, e adevărat săvârșită după încheierea de admitere în principiu, și anume expertiza construcției, care atestă că materialul de bază folosit la construcția casei este lemnul, specifice zonelor montane, lemn care, din toate probele anterioare încheierii a fost contribuția exclusivă a apelantului.
- cu privire la acest imobil construcție, apelantul - pârât - reclamant a reușit să dovedească susținerea sa că la aceasta are o contribuție de cca. 80% față de reclamantă, stare de fapt dovedită atât cu martori cât și cu act;
- astfel, cu martorii audiați în cauză, credibili în toată măsura, dar mai ales cu actele depuse, pârâtul reclamant a dovedit că tot materialul lemnos folosit la construirea casei provine din pădurea tatălui său și din pădurea cuvenită de pe urma mamei sale, decedată;
- un al doilea aspect privitor la contribuția mai mare la dobândirea imobilelor (dar și a unor bunuri imobile dobândite pe tot parcursul căsătoriei), din partea apelantului - pârât - reclamant, a fost dovedit de asemenea cu acte și martori, în sensul că din averea deținută de tatăl său (asupra căreia se află încă în indiviziune după decesul mamei sale), producător de fructe, a livrat pe parcursul mai multor ani fructe cantinei Grupului Școlar " " Târgoviște, iar prețul era virat într-un cont deschis pe numele apelantului - pârât - reclamant și banii au fost folosiți în gospodăria sa cu reclamanta - cu actele depuse la dosar s-a dovedit încasarea sumei de 98.000.000 ROL, care însă este mult mai mare, dacă se adaugă rata inflației, având în vedere că livrările s-au făcut pe parcursul a cca. 15 ani de zile și nu s-a reușit a le dovedi pe toate - suma astfel rezultată trebuie considerată ca o contribuție exclusivă a apelantului pârât reclamant la ce va greva valoarea totală a masei partajabile reținute;
- instanța de fond nu reține datoriile comune ale soților, cu toate că acestea au fost dovedite cu acte și, din aceste acte, rezultă soldurile de la data despărțirii în fapt, ceea ce trebuie reținut ca un pasiv suport exclusiv de apelant;
- de asemeni, sunt reținute ca bunuri comune, bunuri netrecute în acțiune de reclamantă, ci trecute de pârât în cererea completatoare și arătate ca fiind bunurile lui proprii, ori este de la sine înțeles că aceste bunuri, dacă erau comune, erau trecute în acțiunea introductivă și deci prezuma două fapte conexe și anume că ele există, că sunt proprii ale apelantului și că sunt în posesia reclamantei, odată ce aceasta a înțeles să ascundă existența lor;
- nu au fost reținute la masa de partaj bunuri solicitate de pârât prin cererea completatoare și care au fost dovedite prin însăși întâmpinarea depusă de reclamantă, care nu existența lor și nici regimul lor juridic;
- tot încheierea de admitere în principiu reține greșit suma de 9000 dolari ca fiind primită de la intervenienta.
Referitor la decizia instanței de apel, consideră că legea timbrului a fost interpretată greșit și chiar forțat, atunci când s-a ajuns să fie obligat la o taxă de timbru neconformă cu dispozițiile legale, atât pentru fond, cât și pentru apel; trecând însă peste acest aspect, consideră că nu trebuia anulat apelul, deoarece era timbrat obișnuit cu taxa de timbru pentru partaje și astfel Tribunalul trebuia să ia în discuție motivele de apel ce se pretau acestei taxe, chiar în viziunea Tribunalului, ca de exemplu componența masei de partaj și nu cotele, nereținerea unor bunuri solicitate fie de, fie de fosta soție, sau reținerea greșită a altor bunuri.
De asemeni, cauza în apel s-a judecat și cu lipsă de apărare, deoarece la termenul din 26.01.2009, s-a dat termen pentru citare și pentru plata taxei de timbru stabilită de instanță, iar la 09.02.2009, cauza a rămas în pronunțare, deși nici apelantul și nici apărătorul său nu au fost prezenți, acordându-se termen pentru note scrise, unde, se știe, nu se mai pot pune în discuție probleme în contradictoriu.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat răspunzând motivelor de recurs invocate.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la motivele de apel invocate de către recurent și reluate în fața instanței de recurs, ele nu pot fi analizate deoarece apelul pârâtului a fost anulat ca netimbrat iar criticile sale nu pot să uzeze decât aceste aspecte.
Astfel, se critică decizia instanței de apel sub aspectul greșitei interpretări a legii taxei judiciare de timbru atunci când s-a dispus plata unei taxe neconformă cu dispozițiile legale, instanța de apel putea să ia în discuție problemele privind partajul.
O altă critică se referă la lipsa de apărare în sensul că la 26.01.2009 s-a dat termen pentru citare și pentru plata taxei de timbru stabilită de instanță, iar la 9.02.2009 cauza a rămas în pronunțare deși apelantul și apărătorul său nu au fost prezenți acordându-se termen pentru a se depune concluzii scrise, ocazie când nu se mai putea pune în discuție probleme în contradictoriu.
Aceste critici sunt nefondate, deoarece cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru instanța de apel, față de motivele de apel invocate a stabilit corect taxa judiciară de timbru așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 22.09.2008 ( fila 54 dosar apel).
De altfel apelantul - pârât a formulat în conformitate cu dispozițiile art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, cerere de reexaminare față de modul în care s-a stabilit taxa de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 3 decembrie 2008 din camera de consiliu a Tribunalului Dâmbovița, încheiere irevocabilă, astfel că aceste aspecte nu mai pot fi reluate pe calea apelului.
Nefondată este și critica cu privire la încălcarea dreptului la apărare, deoarece, pe de o parte dosarul e apel a fost înregistrat încă din 14.01.2008, cauza suferind mai multe termene de judecată, până la pronunțarea deciziei din 16.02.2009 (peste un an), recurentul a avut termen în cunoștință pe parcursul derulării dosarului și a fost asistat de avocat.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din 09.02.2009 (dată la care recurentul a avut termen în cunoștință) a fost amânată pronunțarea deciziei la 16.02.2009, pentru a se permite depunerea de concluzii scrise.
Este știut că potrivit dispozițiilor art. 723 Cod procedură civilă, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, dispozițiile legale care trebuie respectate de părțile din proces.
Rezultă așadar pentru considerentele expuse că recursul apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură, cu sediul în Târgoviște Bd. - cel -.12 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 58 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a sentinței civile nr. 3465 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, precum și a încheierii de admitere în principiu din 20 octombrie 2006, în contradictoriu cu reclamanta (), domiciliată în com. sat - jud. D și intervenienta (), domiciliată în B calea nr. 228bl.4.F.17, sector 1.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - C - -
fiind în concediu fără
plată, se semnează de
președintele instanței
judecător G
Grefier,
Red.CP
Tehnored.CN
6 expl./18.12.2009
nr. 3544/2005 Judec.Târgoviște
nr- Trib.
a;
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța, Panait
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 77/2010. Curtea de... → |
|---|
