Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 103/R-MF
Ședința publică din 15 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, str.-, -6,.A,.11, județul A, împotriva deciziei civile nr.63/A-MF din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.2535/2008, eliberată de Baroul A și intimata-reclamantă, asistată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 07.10.2008, eliberată de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 6,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit dispozițiilor art.129 pct.4 și 5 Cod procedură civilă. Apartamentul a fost al părinților recurentului, ulterior fiind cumpărat de către părți, cu acordul părinților, iar recurentul locuiește și în prezent în acest apartament, intimata fiind plecată de cca 2-3 ani. Tribunalul a înlăturat proba cu expertiza tehnică, fără a motiva acest aspect, deși era obligat să o facă. La o verificare a calculelor raportului de expertiză, se constată că acestea sunt greșit efectuate. Solicită a se avea în vedere criticile legate de atribuire a bunurilor și de posesia acestora. Intimata, în urma cu cca 2 ani, a mers la apartament, a schimbat încuietoarea, fără a înmâna și recurentului o cheie, lăsându-l astfel în afara acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimata, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că este imposibilă partajarea în natură a imobilului apartament, având în vedere și situația conflictuală dintre cei doi foști soți. Precizează că, una dintre fiice locuiește încă în apartament și este studentă în anul III, iar recurentul locuiește în casa de la. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul în replică, precizează că, una dintre fiice este căsătorită, iar cealaltă locuiește împreuna cu mama sa, într-o altă locație, și nu în apartament, așa cum se susține.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului de față:
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr.6103/2006, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul, iar la data de 01.07.2005 au divorțat conform sentinței 2813/2005.
A precizat că bunurile a căror partajare o solicită sunt următoarele: un apartament situat în Pitești, str. -, - 16,. A,.11; o casă de locuit din cărămidă, cu garaj, acoperită cu internită, situată în comuna, sat; suprafața de teren de 600 mp teren construcții (pe care se află imobilul de mai sus), situat în, sat, jud. A, cu următoarele vecinătăți: la E-drum comunal, la V-proprietate de stat, la S-, la -, a arătat că aceste bunuri sunt în posesia lor și a solicitat sistarea comunității de bunuri în cote de .
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de către Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4718/21.09.2007, admiterea acțiunii formulată de reclamanta ( fostă ), împotriva pârâtului; s-a sistat comunitatea de bunuri a soților conform variantei Iar aportului de expertiză întocmit de expert Lotica, după cum urmează: reclamanta primește 2 - apartamentul = 197.145 lei; pârâtul primește 1 teren și garaj în sat = 86.402,58 și sulta de la reclamantă în valoare de 55.371,21 lei. Valoare reclamantă = 197.145 lei - 55.371,21 lei = 141.773,79 lei; valoare pârât = 86.402,58 lei + 55.371,21 lei = 141.773,79 lei.
S-a omologat raportul de expertiză în varianta
S-au compensat cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 409,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că, părțile s-au căsătorit la data de 22.01.1980, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 2813 din 1 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr.1659/2005 (fila 3).
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.21989/22 iunie 1992 (fila 4), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21640/26 iulie 1993 (fila 7), coroborat cu neprezentarea pârâtului la interogatoriu, deși a fost citat cu această mențiune a rezultat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune, cu o contribuție de 50% fiecare: - apartamentul cu nr.11 situat în Pitești, str. - - -, -16,. A, jud. A; - imobilul situat în comuna, sat, jud. A, compus din:- suprafața de teren de 600 mp teren construcții, pe care se află o casă de locuit din cărămidă, acoperită cu internită; un garaj, cu următoarele vecinătăți: la - drum comunal, la - proprietate de stat; la -; la -.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 673 ind.6 Cod proc. civ. instanța a admis în principiu acțiunea, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 50 % fiecare, următoarele bunuri: apartamentul cu nr.11 situat în Pitești, str. - -, -6,. A, jud. A; imobilul situat în comuna, sat, jud. A, compus din: suprafața de teren de 600 mp teren construcții, pe care se află o casă de locuit din cărămidă, acoperită cu internită; un garaj, cu următoarele vecinătăți: la - drum comunal, la - proprietate de stat; la -; la -.
În cauză s-a efectuat expertiză pentru identificare, evaluare și lotizare bunuri ( 76-79 și 89-90).
După cum a rezultat din textul art.673 ind.9 Cod proc. civ. criteriile legale pe care instanța trebuie să le aplice, deși nu sunt limitative, au o ordine a importanței lor, primul fiind criteriul cotei majoritare.
Cum cota de contribuție a fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune este de 50%, principiul care a fost aplicat a fost acela al asigurării egalității copărtașilor, proporțional cu cotele ce li se cuvin prin împărțeala în natură, fără fărâmițarea imobilelor.
La atribuirea loturilor instanța a ținut seama și de faptul că reclamanta are posesia apartamentului, așa cum rezultat din adeverința nr. 12/12.09.2007(fila 108).
Totodată, din înscrisurile aflate la dosar (filele 92-98) rezultat că ar fi imposibilă conviețuirea părților în același imobil.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciat că varianta Iar aportului de expertiză întocmit de expert Lotica, corespunde criteriilor de atribuire prevăzute de disp. art.673 ind.9 Cod proc.civ.
Față de cele prezentate, instanța a admis acțiunea, a sistat comunitatea de bunuri a soților conform variantei Iar aportului de expertiză întocmit de expert Lotica, a omologat raportul de expertiză în varianta
În temeiul disp. art. 276 Cod proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 409,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Sentința sus-menționată a fost apelată de către pârâtul, care a considerat-o nelegală și netemeinică.
Primul motiv de apel se referă la faptul că, sentința primei instanțe este în vădită contradicție cu situația reală de fapt și cu probele administrate.
În susținerea acestui motiv se arată de către apelant că, în mod eronat prima instanță a dispus omologarea raportului de expertiză în varianta de lotizare, din raportul de expertiză întocmit de ing. exp. Lotica. Se consideră de către apelant că, instanța de fond a nesocotit disp.art. 741 civ. atâta timp cât s-a solicitat în permanență partajarea în natură, atât a apartamentului din Pitești, dar și a terenului din, apartamentul fiind comod partajabil în natură și fiind posibilă realizarea a două unități locative distincte.Prin partajarea în natură a apartamentului se evită plata sultei într-o sumă considerabilă, iar cele două apartamente nou create, fiind complet separate, nefiind posibil accesul dintr-unul în celălalt.
C de-al doilea motiv de apel se referă la modul de soluționare de către prima instanță încheierii de admitere în principiu în sensul că, aceasta a fost pronunțată fără a fi administrate probe, respectiv martori și interogatoriu, precum și probe cu privire la modul de folosire al locuinței de către părți.
C de-al treilea motiv de apel se referă la faptul că, apelantul apreciază imobilul apartament ca fiind subevaluat în raport de valoarea reală de circulație al acestui bun, sens în care se solicită efectuarea unui nou raport de expertiză..
La data de 18.01.2008, s-a formulat de către intimată întâmpinare, solicitându-se respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În soluționarea apelului și în raport de disp.art. 295 pct.2 pr.civ. tribunalul a încuviințat completarea probelor, astfel cum sunt arătate în încheierea și la termenul din 08.02.2008.
Prin decizia nr.63/A/MF din 9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârât și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Primul motiv de apel este nefondat având în vedere că, atât prin expertiza efectuată cu ocazia soluționării litigiului în primă instanță, cât și prin expertiza efectuată cu ocazia soluționării apelului s-a constatat și s-a concluzionat că, apartamentul nu se poate partaja comod în natură, deoarece prin practicarea unei intrări separate (așa cum dorește pârâta) se obturează bucătăria, lucrare ce ar presupune acordul proiectantului inițial sau efectuarea unei expertize de un proiectant de specialitate, și alte autorizații în acord cu dispozițiile Legii nr.10/1995, astfel cum a fost modificată ulterior.
Expertiza întocmită de expertul desemnat al cauzei, respectiv, a fost însușită și de către expert consilier, iar expertul consilier al apelantului, deși arată că are obiecțiuni, nu au fost depuse la dosar până la soluționarea pe fond a apelului.
În ceea ce privește criteriile în raport de care prima instanță a omologat raportul de expertiză în varianta I, probele administrate în apel au evidențiat că, reclamanta are posesia apartamentului, aspect recunoscut de aceasta la interogatoriul administrat în apel ( întrebarea nr.1, fila 40), dar și din adeverința 12/12.09.2007 (fila 108 dosar primă instanță), precum și imposibilitatea conviețuirii părților în același imobil, dată fiind și imposibilitatea constituirii a două unități locative distincte.
Al doilea motiv de apel este nefondat, deoarece la data de 29.09.2006 a fost pronunțată de către Judecătoria Pitești încheierea de admitere în principiu, dispunându-se de către prima instanță cu privire la bunurile, astfel cum au fost solicitate de către reclamantă și cum au fost evidențiate prin probele administrate respectiv înscrisuri și interogatoriu.
Proba testimonială nu a fost solicitată de către părți, respectiv pârâtul apelant pentru a face dovada modului de folosire a locuinței de către foștii soți atâta timp cât nu se contestă imposibilitatea conviețuirii, precum și faptul că, intimata reclamantă exercită posesia imobilului apartament.
C de-al treilea motiv de apel este nefondat, iar pentru a se verifica susținerile apelantului, i-a fost încuviințată de către tribunal efectuarea expertizei cu obiectivele stabilite prin încheierea din 08.02.2008.
Apelantul a înțeles să formuleze obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză de către ing., obiecțiuni ce au fost însă respinse de către tribunal, deoarece în cuprinsul lucrării expertul are în vedere toate caracteristicile imobilului, arătându-se atât prețul tehnic, dar și prețul de circulație al imobilului apartament situat în Pitești, str. -, -16,.A, jud. Mai mult decât atât, lucrarea întocmită de expertul cauzei a fost însușită și de către expertul consilier solicitat de reclamanta intimată, precum și indirect de către expertul consilier solicitat de către apelantul - pârât, în sensul că, deși arată că are obiecțiuni, consilierul, nu le depune la instanță.
Față de cele reținute, tribunalul a respins apelul ca nefondat și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece nu a fost dovedită cu înscrisuri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului cu modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului declarat de către acesta, cu atribuirea apartamentului supus partajării în lotul recurentului sau partajarea în natură a acestui imobil, în sensul formării a două unități locative distincte.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, art.673 Cod pr.civilă și art.129 pct.4 și 5 Cod pr.civilă, se susține că instanța de apel a menținut ca legală și temeinică sentința de la fond, prin care a fost atribuit în lotul reclamantei apartamentul compus din 4 camere și dependințe, fond locativ nou, situat pe str.-, într-o zonă foarte bună, recurentului revenindu-i în sulta în sumă de 55.371 lei, cu toate că existau suficiente bunuri a căror partajare ar fi fost posibilă, fără plata unei sulte așa de mari.
Se menționează că instanța de fond a avut în vedere un singur criteriu pentru dispune în modul arătat anterior, apreciind că reclamanta are posesia apartamentului în litigiu, situație care rezultă din adeverința nr.12/12.09.2007 (fila 108 dosar), iar din înscrisurile aflate la filele 92-98 dosar rezultă imposibilitatea conviețuirii părților în același imobil.
De asemenea, decizia a fost motivată, arătându-se că reclamanta are posesia apartamentului, aspect recunoscut de aceasta la interogatoriul administrat în apel, fapt care reiese și din adeverința de la fila 108 dosar. Pe de altă parte, s-a motiva că este imposibilă conviețuirea părților în același imobil, fiind imposibilă și constituirea a două unități locative distincte. S-a reținut, de asemenea, de către instanța de apel, că recurentul nu a solicitat administrarea probei testimoniale pentru face dovada modului de folosire a locuinței, pe când reclamanta exercită posesia imobilului.
Prin această motivare, instanța de apel a fost părtinitoare, pronunțând o decizie nelegală, cu aplicarea greșită a legii, și în contradicție cu probele administrate în cauză.
În continuare se susține că au fost încălcate dispozițiile art.673 alin.1, 2 și 3 Cod pr.civilă, reclamanta având obligația să indice, printre altele, în acțiunea de partaj și persoana care deține sau administrează bunurile, iar instanța, la prima zi de înfățișare, trebuie să ceară părților declarații cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărțelii, locul unde se află, existența și valoarea acestora.
Se susține că instanța de fond nu a respectat aceste dispoziții legale, încheierea de admitere în principiu fiind pronunțată fără a fi administrate probe cu privire la modul de folosire a bunurilor supuse partajării, la relațiile dintre soți, la faptul că reclamanta locuiește de mult timp la concubinul acesteia, aspecte arătate în motivele de apel.
Recurentul arată că la termenul din 8 februarie 2008, așa cum rezultă din încheierea de ședință, a solicitat expres instanței să administreze proba cu un martor pentru a dovedi modul în care a fost folosit apartamentul, probă respinsă de instanță, admițându-se doar proba cu înscrisuri și interogatoriu.
În altă ordine de idei, răspunsul dat de către reclamantă la întrebarea nr.1 din interogatoriu nu poate fi considerat ca probă în favoarea acesteia, atunci când reclamanta afirmă că locuiește în apartament, recurentul fiind C care contestă această afirmație.
Recurentul menționează că instanța nu a respectat dispozițiile art.129 pct.4 și 5 Cod pr.civilă, având o atitudine de obstrucționată a recurentului, cu privire la intenția acestuia de a dovedi cele afirmate prin motivele de apel. Se susține că, în realitate, reclamanta nu avea posesia locuinței, fiind plecată de mult timp din apartament, locuind cu concubinul acesteia și încuind două camere din cele patru ale locuinței, situație recunoscută de către reclamantă la întrebarea nr.3 din interogatoriu (fila40), așa cum s-au înțeles părțile să partajeze bunul înainte de promovarea acțiunii. Chiar și cheltuielile pentru utilitățile imobilului erau plătite de către soți, în cotă de, la asociația de proprietari, potrivit convenției acestora.
În atare situație, recurentul consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel pentru a se administra probe cu privire la modul de folosire a locuinței în litigiu, la posibilitățile locative ale părților, etc.
În motivul doi de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă; art.6736și art.6739Cod pr.civilă, se susține că instanța de fond a aplicat greșit legea cu privire la evaluarea apartamentului supus partajării și la aplicarea greșită a legii, în privința alcătuirii loturilor.
Se susține că apartamentul în litigiu este compus din 4 camere și dependințe, inclusiv două grupuri sanitare, făcând parte dintr-un fond locativ nou, construit în anul 1989, fiind situat pe str.-, în apropierea Tribunalului Argeș, zonă în care apartamentele de același gen se vând la prețuri de peste 100.000 Euro, ci nu 53.000 Euro, la cât a fost evaluat imobilul, prin expertiza întocmită la judecătorie.
Analizându-se raportul de expertiză întocmit în apel se constată că imobilul a fost subevaluat intenționat, ca urmare a aplicării greșite a legii și a actelor normative la care face trimitere expertul.
Astfel, evaluarea locuinței trebuia realizată folosind metoda "costului standard", bazată pe valori de înlocuire din Decretul nr.256/1984 și Decretul-lege nr.61/1990, luând în calcul coeficienții de uzură din P 135/95/99 și indicatori de actualizare valorică din BD --R, expertul având obligația legală de a calcula valoarea apartamentului pe baza acestor acte normative, ci nu folosind metode de calcul și coeficienți în contradicție cu aceștia. Așa se explică de ce expertul a ajuns la o valoarea tehnică a imobilului de doar 116.518 lei și un preț de circulație de doar 212.063 lei, adică atât cât valorează un apartament cu două camere în zona periferică a Municipiului Pitești.
Pe de altă parte se arată, că expertul, în mod intenționat, a greșit calculele, exemplificându-se cu calculele de la pag.2 din raportul de expertiză, capitolul "evaluare".
De asemenea, uzura locuinței a fost majorată artificial, reținându-se greșit că aceasta a fost edificată în anul 1984, ci nu în anul 1989, iar expertul nu detaliază raportul cu privire la stabilirea coeficientului de individualizare avut în vedere la stabilirea prețului de circulație al imobilului.
Se arată că, deși au fost formulate obiecțiuni de către recurent, instanța de apel le-a respins cu motivarea că expertul ar fi răspuns la obiectivele stabilite de către aceasta, cu toate că obiecțiunile priveau alte aspecte.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit instanța de apel a considerat că apartamentul nu este comod partajabil în natură, cu toate că s-a prezentat instanței chiar punctul de vedere al instituției care a întocmit proiectul inițial de construire a blocului, în care se află apartamentul în litigiu.
Recurentul susține că este posibilă alcătuirea a două unități locative complet distincte, se parate printr-un zid despărțitor, încât nu se mai poate invoca imposibilitatea conviețuirii în aceeași locuință.
De asemenea, se susține că instanța de apel nu a respectat criteriile prevăzute de art.6739Cod pr.civilă, referitoare la formarea și atribuirea loturilor, stabilind în lotul recurentului o sultă foarte mare, cu toate că bunurile puteau să fie atribuite în natură, cu evitarea plății sultelor, făcându-se referire la terenul din pct."" și la apartamentul supus partajării.
Prin concluziile scrise, depuse la data de 15 octombrie 2008, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă, și a se dispune casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș, având în vedere dispozițiile art.305 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este fondat urmând a-l admite ca atare, constatându-se că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În ședința publică din 08.02.2008 (fila 49 dosar), apelantul-pârât, prin apărător, solicită proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu cu privire la folosința apartamentului, proba cu un martor pentru a dovedi folosința apartamentului și proba cu expertiză pentru evaluarea imobilului apartament, precum și pentru a se stabili dacă acest imobil este comod partajabil în natură, tribunalul apreciind ca fiind utilă cauzei proba cu interogatoriu, rămânând să se pronunțe asupra celorlalte probe, în raport de răspunsurile intimatei-reclamante la interogatoriu amintit. De asemenea, în aceeași ședință, pârâtul a învederat instanței că intimata-reclamantă nu locuiește în imobilul supus partajului.
Se constată faptul că instanța nu s-a pronunțat pe proba cu martorul solicitat de către apelant pentru a face dovada folosirii imobilului introdus la partaj, însă, în motivarea deciziei pronunțate, instanța afirmă că reclamanta are posesia apartamentului, fără a administra probe în acest sens, bazându-se pe recunoașterea acesteia la interogatoriul administrat în apel (întrebarea nr.1, fila 40), răspuns care nu poate fi considerat ca probă în favoarea reclamantei, apelantul-pârât contestând afirmația reclamantei și arătând instanței că aceasta locuiește de mult timp la concubinul său. Pe de altă parte, această constatare a instanței, legată de modul de folosire a imobilului, a condus la atribuirea imobilului în lotul reclamantei.
Drept urmare, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi administrate probe, respectiv proba cu martori și eventual acte, din care să rezulte modul de folosire a locuinței, respectiv cine locuiește în imobil, cine plătește cheltuielile la asociația de proprietari pentru toate utilitățile, precum și alte aspecte care pot să conducă la stabilirea adevărului în legătură cu posesia apartamentului și cu susținerile pârâtului, în sensul că reclamanta locuiește în altă parte, iar cheltuielile de întreținere sunt achitate în cote egale, potrivit convenției părților.
În aceeași modalitate se va proceda și cu privire la celelalte bunuri supuse partajării, în sensul că instanța va solicita părților relații cu privire la locul unde se află bunurile, la valoarea acestora, la posesia acestora și modul de folosire a bunurilor supuse partajării, exercitându-și obligațiile prevăzute în dispozițiile art.129 pct.4 și 5 Codul d e procedură civilă, în scopul aflării adevărului și a aplicării corecte a legii.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este de asemenea întemeiat, urmând a-l admite ca atare și a se casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru următoarele considerente.
În raportul de expertiză tehnică, referitor la apartamentul supus partajării, la fila 65 dosar, expertul, calculând prețul imobilului, la un moment dat arată că prețul acestuia se majorează pentru gradul seismic (7 ) cu 1,62%, însă nu a mai folosit acest procent când a efectuat înmulțirea, folosind procentul de 1,61%, decurgând din această greșeală o diferență de preț a apartamentului, care, în acest mod a fost supraevaluat, situație în care se impune refacerea calculelor respective. Cu prilejul refacerii raportului de expertiză, expertul va arăta și modul cum s-a folosit de actele normative amintite în raportul de expertiză, depunând o anexă la raportul de expertiză, încât părțile și instanța să verifice dacă acesta a aplicat actele normative de care face vorbire și modul în care au fost respectate, la dosarul cauzei neexistând aceste acte. De asemenea, se va stabili anul corect al construirii imobilului, an care va fiu avut în vedere la stabilirea prețului acestui imobil.
Cu prilejul refacerii raportului de expertiză se va verifica și dacă apartamentul și terenul introduse la partaj sunt comod partajabile în natură, valorificându-se și punctul de vedere al instituției care a întocmit proiectul inițial de construire a blocului în care se află apartamentul.
Pentru considerentele arătate se va admite recursul, urmând a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș, având în vedere necesitatea administrării de probe, precum și dispozițiile art.305 Cod pr.civilă, care prevăd că, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Pitești, str.-, -6,.A,.11, județul A, împotriva deciziei civile nr.63/A-MF din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în Pitești, Str.-, -0,.A,.3, județul
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
14.11.2008
Red.
EM/4 ex.
Jud.apel.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Florinița
| ← Divort. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
