Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 64/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 110
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER: -
*****************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în Tîrgu J,-, județul G, împotriva deciziei nr. 468 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în Tîrgu J, str. -,. 6,.1,. 5, județul G, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - pârât personal și asistat de avocat și intimata - reclamantă, personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru recurentul - pârât depune la dosar chitanța nr. 531-107-0001 din 16.04.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 962,00 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, constând în 34 timbre în cuantum de 0,15 lei.
Intimata - reclamantă depune la dosar note scrise.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul - pârât, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate întrucât Tribunalul Gorj nu a respectat întocmai dispozițiile art.315 Cod procedură civilă în sensul că nu s-a conformat îndrumărilor deciziei de casare a Curții de APEL CRAIOVA nr. 122/13.06.2007 care erau obligatorii, decizie care a clarificat situația cererilor pârâtului.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar solicită admiterea recursului modificarea hotărârii pronunțată de instanța de apel conform criticilor din motivele de recurs, reținerea unei contribuții mai mari pentru recurentul - pârât și atribuirea în natură a bunului ambelor părți.
Depune concluzii scrise.
Intimata - reclamantă solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii tribunalului.
CURTEA:
Asupra recursului declarat;
Prin sentința civilă nr. 7489 din 23.11.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 4066/C/2006, a fost admisă în parte acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta fostă, împotriva pârâtului și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de experții și, în varianta B de lotizare și s-au atribuit părților bunurile conform acestei variante:
Lotul 1 s-a atribuit reclamantei compus din următoarele bunuri: dormeză de două persoane în valoare de 50 Ron, masă 6 persoane în valoare de 80 Ron, măsuță de cafea cu patru scaune în val,de 50 Ron, masă de televizor în valoare de 50 Ron, patru scaune tapițate în valoare de 120 Ron; 4 scaune tip artizanat în valoare de 160 Ron; un aparat radio cu pikup în valoare de 50 Ron; un aragaz de voiaj cu 2 ochiuri în valoare de 60 Ron; un aragaz cu un în valoare de 45 Ron; 10 butelii de aragaz mici de voiaj în valoare de 45 Ron; un TV în valoare de 30 Ron; un fier de călcat în val. de 10 Ron; o oală de 10 în valoare de 27 Ron; o oală de 2 în valoare de 10 Ron, 2 polonice în valoare de 6 Ron; 16 farfurii aperitiv în val. de 16 Ron; 15 farfurii adânci în valoare de 15 Ron, 20 linguri în valoare de 18 Ron; 20 furculițe în valoare de 18 Ron, 2 covoare de iută în valoare de 5 Ron, 3 pături în valoare de 60 Ron, 6 perne în valoare de 60 Ron, 15. perdea în valoare de 15 Ron, 6. draperie în valoare de 18 Ron, 2 butoaie de tablă cu în valoare de 20 Ron, 4. bănci lemn în valoare de 200 Ron, o mașină de spălat în valoare de 50 Ron, o mașină spălat în val. de 400 Ron, o mașină de tocat carne în valoare de 40 Ron, o mașină manuală de măcinat cafea în valoare de 10 Ron. o mașină manuală de măcinat în valoare de 0 Ron, 4 cratițe în valoare de 20 Ron, 2 tigăi în valoare de 10 Ron. 12 cuțite în valoare de 18 Ron, o plapumă în valoare de 50 Ron, un frigider în valoare de 50 Ron, un de plastic de 100 litri în valoare de 50 Ron, o cadă de baie în valoare de 1600 Ron. fizic atribuit reclamantei în valoare de 3554 Ron. Totalul bunurilor are valoarea de = 62.244,5 Ron.
Primește sultă de la pârât în valoare de 58690,5 Ron.
Lotul II s-a atribuit pârâtului compus din următoarele bunuri: șifonier cu 3 uși în valoare de 35 Ron; șifonier cu 2 uși în valoare de 25 Ron; recamier cu ladă în valoare de 45 Ron; o dormeză de două persoane în valoare de 15 Ron; o dormeză de o persoană în valoare de 15 Ron; casă de locuit cu 5 camere în valoare de 64.000 Ron; o bucătărie de vară și terasă în valoare de 5.500 Ron; gard de fier și tablă în valoare de 2.000 Ron; hălângă de vie în valoare de 1300 Ron; teren 665. în valoare de 48.000 Ron. fizic atribuit pârâtului - valoare de 120.935 Ron. Totalul valoric al bunurilor are valoarea de 62244,5 Ron. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a avut în vedere încheierea din 13.06.2006, prin care instanța a admis în parte în principiu, acțiunea și cererea reconvențională și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un teren în sup0rafață de 665 mp, situat în Tg,J, str. -. - nr. 182 jud. G: o casă din cărămidă compusă din 5 camere, bucătărie, baie, 2 holuri și verandă, acoperită cu țiglă, situată pe terenul susmenționat; o bucătărie de vară construită din tablă și fier și geamuri, acoperită plăci de azbociment, cu terasă acoperită cu geam armat;gard împrejmuitor la teren, construit din fier și tablă; halângă de vie, construită din țeavă și fier,; bunuri mobile, șifonier cu 3 uși, șifonier cu 2 uși, recamier cu ladă, 2 dormeze de 2 persoane, o dormeză de o persoană, masă de 6 persoane, măsuță de cafea cu 4 scaune, masă TV, 4 scaune tapițate și 4 scaune tip artizanat, aparat radio cu pikup, aragaz de voiaj cu 2 ochiuri, aragaz cu un, 10 butelii aragaz mici de voiaj, TV, fier de călcat, oală de 10 kg, oală de 2 kg, 2 polonice, 10 farfurii aperitiv, 15 farfurii adânci, 20 linguri, 20 furculițe, 2 covoare de iută, 3 pături, 6 perini, 15. perdea, 6, draperie, 2 butoaie tablă cu, 4. bănci din lemn, mașină de cusut, mașină de spălat, mașină de tocat carne, mașină manuală de măcinat cafea, mașină manuală de măcinat, 4 cratițe, 2 tigăi, 12 cuțite, o plapumă, frigider, un de plastic mde 100, cadă de baie.
S-a dispus ieșirea părților din starea de codevălmășie asupra bunurilor în cote egale, de fiecare și efectuarea unei expertize pentru evaluarea și lotizarea bunurilor.
Au fost desemnați experții specialitatea construcții civile, pentru specialitatea evaluări bunuri mobile.
Referitor la lotizare, s-a avut în vedere modul de stăpânire a bunurilor în prezent, bunurile neidentificate fiind incluse în lotul reclamantei, luând în considerare și împrejurările invocate de pârât în sensul că reclamanta în perioada detenției pârâtului a vândut o parte din bunurile mobile.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu a formulat apel pârâtul susținând că reclamanta nu a avut serviciu în perioada în care s-a construit casa, că instanța nu a avut în vedere contribuția pe care au avut-o părinții și frații pârâtului la construcția și renovarea casei, după eliberarea sa din Penitenciar, că nu s-a ținut seama că i-a dat reclamantei suma de 103.000 lei pentru ca aceasta să poată trăi, precum și că în mod greșit nu s-au scăzut nici sumele de 17.000 lei ridicată de la și 11.000 lei rezultată din vânzarea unui porc în perioada în care pârâtul a fost arestat, cum nu s-au avut în vedere nici cheltuielile efectuate de către pârât pentru introducerea gazelor și a apei, fiind obligat să plătească sulta fără să mai și primească.
A mai solicitat ca frații săi, și să fie introduși în acțiunea de partaj întrucât a fost ajutat de către aceștia material și financiar la construcția casei și la renovarea acesteia, după eliberarea sa din Penitenciar.
Prin decizia civilă nr. 89 A/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât, împotriva încheierii de admitere în principiu din 13.07.2006 și a sentinței civile nr. 7489 din 23.11.2006 pronunțate de Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 4066/C/2006, iar în temeiul art. 274.pr.civ. a fost obligat apelantul pârât la 200 lei cheltuieli de judecată, față de intimata reclamantă reprezentând onorariu avocat în apel.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că apelantul nu a investit instanța de fond cu o cerere privind introducerea în acțiunea de partaj a fraților săi care l-au ajutat financiar și material, iar potrivit art. 294 alin.1 cod pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula cereri noi.
Cu privire la celelalte critici, instanța reține netemeinicia lor, deoarece s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale care reglementează regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, stabilindu-se corect compunerea masei și cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, față de probele administrate s-a apreciat că imobilul casă de locuit s-a realizat împreună de cei doi soți, fiind fără relevanță susținerea pârâtului că soția nu avea serviciu, întrucât aceasta s-a ocupat de creșterea copiilor rezultați din căsătorie și a ajutat la lucrările legate de edificarea construcției, iar în perioada în care apelantul s-a aflat în executarea a două pedepse privative de libertate, reclamanta a executat lucrări la imobil pentru a deveni locuibil.
Cu privire la pretinsa contribuție mai mare a acestuia tribunalul a reținut că apelantul nu a formulat la instanța de fond o astfel de cerere, iar cheltuielile legate de introducerea gazelor și a apei nu au făcut obiectul cererii reconvenționale. De asemenea, nici sumele de bani indicate în cererea de apel nu au fost cerute de către pârât la instanța de fond.
Referitor la modalitatea de lotizare a bunurilor, instanța de apel a reținut că varianta B de lotizare corespunde modului de stăpânire a bunurilor, rezultând o sultă mai mică.
A fost considerată nefondată și critica apelantului referitoare la proveniența sumei de bani reprezentând prețul terenului achiziționat de părți în timpul căsătoriei, deoarece martora, proprietara inițială a terenului, a precizat că banii i-au fost predați de și au fost aduși de acesta cu soția și reclamanta cu pârâtul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, arătând că în mod greșit instanța de apel a concluzionat că nu ar fi formulat cerere reconvențională privind imobilul casă de locuit, iar pentru contribuția fraților săi nu s-ar fi formulat cerere de intervenție. De asemenea precizează că în mod greșit s-a stabilit obligația sa la plata unei sulte deoarece are o situație materială precară și nu s-a făcut nici un demers pentru a constata dacă imobilul este sau nu comod partajabil înm natură.
Prin decizia nr. 122/13.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admis recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei Tribunalului Gorj, decizie casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că în ceea ce privește formularea unei cereri de intervenție principală sau accesorie, constatarea instanței de apel este riguros exactă, dar nu același lucru se poate afirma în legătură cu neformularea unei cereri de către pârât privind constatarea unei contribuții mai mari la dobândirea imobilului casă de locuit.
Aceasta întrucât în cuprinsul cererii reconvenționale și a întâmpinării se arată că nu este justificată constatarea unei contribuții mai mari a reclamantei fiind firească o astfel de constatare în ceea ce-l privește deoarece a avut venituri considerabile, iar faptele pentru care a fost condamnat nu au fost păgubitoare pentru familie ci dimpotrivă.
Pârâtul a susținut că terenul a fost achiziționat cu bani de la părinți, iar o parte din materialele de construcții au fost date tot de aceștia.
Împrejurarea că aceste susțineri au fost așezate în partea care se intitulează "Întâmpinare" este nerelevant, atâta vreme cât calificarea actului de procedură al părții se face de către instanță.
Curtea a concluzionat că tribunalul a procedat greșit atunci când în analiza motivului de apel referitor la contribuția sa mai mare la dobândirea imobilului a considerat că apelantul nu a investit instanța de fond cu asemenea cerere, ceea ce a condus la neexaminarea pe fond a acestui motiv de apel,
Tribunalul Gorj în rejudecare, prin decizia nr. 468/22 nov. 2007 respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 7489 din 23.11.2006 pronunțate de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la 200 lei cheltuieli de judecată față de intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea principală, reclamanta a solicitat recunoașterea unei cote de 70% la dobândirea bunurilor comune, luând în considerarea aspectul că în perioada construcției casei ce intră în componența masei comunitare, pârâtul a executat o pedeapsă privativă de libertate, perioadă în care reclamanta a avut grijă de cei 4 copii, a suportat cheltuielile legale de întreținerea casei și de asemenea a executat lucrări de tencuire a celor 3 camere, băi și a celor două holuri cu ajutorul părinților săi.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de către pârât, s-a invocat faptul că terenul pe care se află casa a fost achitat de către părinții pârâtului, că imobilul casă de locuit a fost ridicat cu materiale date tot de părinți, că meseriașii au fost tocmiți și plătiți de către pârât, recunoscând că în perioada în care a fost în executarea pedepsei privative de libertate, reclamanta a încărcat trei camere în interior, însă, B, bucătăria, terasa, împrejmuirea cu gard au fost edificate după ce s-a eliberat.
A mai susținut pârâtul că după arestarea sa în anul 1991, reclamanta a ridicat de la CEC suma de 103.000 lei, care să-i asigure întreținerea sa și a familiei și că urmare a faptului că imobilul s-a degradat treptat a fost nevoită să refacă acoperișul în proporție de 50% și de asemenea a refăcut în totalitate tavanele, pardoseala și
A concluzionat că față de susținerile anterioare nu este îndreptățită cererea reclamantei, în sensul de a i se recunoaște o cotă de contribuție mai mare la contribuția bunurilor, o astfel de cerere fiind mai firească din partea pârâtului, întrucât realiza venituri considerabile, iar faptele pentru care a fost condamnat nu au fost păgubitoare pentru familia sa, ci dimpotrivă.
În mod expres a solicitat ca pe cale reconvențională să fie aduse la masa de împărțit mai multe bunuri mobile.
Luând în considerare motivația deciziei de casare, în sensul că în raport de cele menționate în întâmpinare și cererea reconvențională, pârâtul a invocat o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune și având în vedere și restul motivelor de apel formulate, prin reexaminarea actelor și lucrărilor dosarului, apelul a fost considert ca fiind neîntemeiat cu următoarea motivare:
În motivarea încheierii de admitere în principiu, s-au avut în vedere și s-au analizat probatoriile administrate în cauză, în baza cărora instanța a concluzionat că solicitarea reclamantei de a i se recunoaște o contribuție de 70%, nu este dovedită.
În acest sens s-a avut în vedere că din declarația martorului, a rezultat că, ridicarea casei, inclusiv acoperișul, s-au făcut în prezența pârâtului, banii pentru cumpărarea terenului și plata parțială a lucrărilor de construcții au fost realizate de fratele pârâtului, ca o despăgubire pentru moștenire, la construcția casei folosindu-se materiale dobândite de pârât înainte de căsătorie și că din declarația martorului, a rezultat că pârâtul după eliberarea din penitenciar și separarea în fapt de reclamantă a efectuat lucrări de renovare a casei.
S-a mai avut însă în vedere și faptul că pârâtul a recunoscut că în lipsa lui reclamanta a încărcat pe interior trei camere.
Așadar, instanța de fond a reținut contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, luând în considerare și acele lucrări pentru care pârâtul a făcut dovada unei contribuții proprii.
Este adevărat că, motivarea instanței de fond nu se axează pe invocarea de către pârât în favoarea sa a unei cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune, mai mare, dar chiar extinzând analiza probatoriului, cu precădere sub acest aspect, nu se poate reține o contribuție diferențiată pentru pârât.
Astfel, cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, nu se raportează la un singur bun sau la o parte din bunurile comun, ci la ansamblul masei comunitare.
Practica a statuat că, trebuie luată în calcul sub aspectul dobândirii bunurilor comune de către soți și activitatea desfășurată, în speță,de soție, în gospodărie și pentru creșterea copiilor.
Or, este evident că pe parcursul perioadelor în care pârâtul a executat pedepse privative de libertate, reclamanta s-a ocupat de activitățile gospodărești și de creșterea celor 4 copii rezultați din căsătorie, probatoriul relevând că edificarea imobilului s-a realizat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, construcția fiind începută când cei patru copii rezultați din căsătorie erau minori, intimata reclamantă ocupându-se atât de creșterea acestora, cât și de anumite lucrări legate de construcție.
Nu s-a probat că suma pe care apelantul susține că i-a trimis-o reclamantei din penitenciar, ar fi fost în măsură să acopere nevoile de întreținere a copiilor, cât și a gospodăriei.
Cheltuielile legate de introducerea gazelor și apei, ca și sumele indicate în cererea de apel, nu au fost invocate nici sub aspect de întâmpinare și nici sub aspect reconvențional.
Astfel, chiar luând în considerare, ca dovedite acele aspecte ce tind la recunoașterea unei contribuții proprii a pârâtului la realizarea imobilului casă de locuit și la achiziționarea terenului de sub casă, împrejurarea că anumite lucrării de construcție realizate de reclamantă, în perioada în care pârâtul se afla în detenție și activitatea desfășurată de aceasta în aceeași perioadă, ca și pe întreg parcursul conviețuirii cu pârâtul, în gospodărie și pentru creșterea copilului justifică nereținerea unei contribuție diferențiată pentru părți la dobândirea bunurilor comune.
Nu este mai puțin relevant și faptul că pârâtul de altfel nu și-a precizat cota de contribuție care consideră că trebuie să-i fie recunoscută și că în cauză nu s-au formulat cerere de intervenție de către pârâții și frații acestuia, care afirmativ l-ar fi ajutat sau ar fi contribuit efectiv la dobândirea imobilului teren și construcție.
Față de disp. art. 294 alin.1 pr.civ. nu se impunea introducerea în faza de apel a fraților pârâtului apelant.
Referitor la critica adusă sentinței, în sensul că nu s-a stabilit valoarea bunurilor mobile ce trebuiau să fie scăzute din lotul reclamantului și pe care aceasta le-a vândut când pârâtul era în detenție, s-a constatat că aceasta a reprezentat și una din obiecțiunile la raportul de expertiză, obiecție pe care instanța a analizat-o în mod corect, reținând că bunurile neidentificate au fost incluse în lotul reclamantei, fiind deci și evaluate.
Cu privire la modalitatea de lotizare a bunurilor, instanța de fond a avut în vedere posesia acestora și varianta care oferă o echilibrare a loturilor printr-o sultă mai mică.
Apelantul a invocat faptul că nu are posibilitatea de a achita sultă, dar nici nu a înțeles să accepte o schimbare a loturilor, optând pentru o împărțire în natură a imobilului, care însă în stadiul în care se află imobilul în prezent, nu este posibilă decât eventual prin efectuarea unor modificări constructive, care să creeze intrări separate pentru părți.
Relațiile existente în prezent între foștii soți, nu justifică o astfel de repartizare, chiar dacă s-ar putea realiza așa cum a susținut apelantul, intrări separate în imobil.
.Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța de apel nu a ținut cont de îndrumările deciziei de casare. Astfel, deși a solicitat să i se dea posibilitatea de a timbra cererea reconvențională și a administra noi probe, instanța de apel a trecut cu multă ușurință peste aceste solicitări. Ca exemplu a precizat că în perioada în care se găsea în detenție reclamanta a ridicat suma de 103.000 lei de pe CEC-uri în perioada 1991 - 1992, iar pentru a dovedi că aceștia erau bun comun se impunea administrare probei cu martori.
În condițiile în care la instanța de fond s-a considerat că nu a formulat cerere reconvențională, au existat totuși depoziții de martori, în care se arată contribuția sa proprie la o serie de lucrări pentru edificarea casei, ori aceste aspecte trebuiau lămurite prin administrarea de noi probe în apel.
Totodată a solicitat instanței să procedeze la o nouă lotizare în sensul ca reclamantei să-i fie atribuită o parte din casă corespunzător nevoilor sale locative, deoarece sulta este foarte ridicată, iar posibilitățile sale financiare sunt limitate.
Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece susținerile recurentului că ar fi ridicat suma de 103.000 lei nu sunt reale, iar la construcția casei după ce acesta a fost condamnat a fost ajutată de părinții săi pentru a efectua unele lucrări și pentru întreținerea minorilor rezultați din căsătorie. Nu se poate locui împreună cu recurentul în același imobil, deoarece este o fire violentă, iar acesta are posibilități să-i plătească sulta deoarece a fost despăgubit de către minerit cu sute de milioane.
În ședința publică din 27 februarie 2008 instanța de recurs a ridicat excepția netimbrării recursului, cauza fiind luată în pronunțare pe această excepție.
Instanța de recurs, constatând că în cauză părțile au contestat cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în cauză fiind incidente disp. art. 3 lit. c alin.2 din Legea 146/1997, respectiv art. 11 alin. 1 din aceeași lege, a repus cauza pe rol deoarece recurentul nu a fost citat corect cu cuantumul taxei judiciare de timbru care trebuia stabilită la valoarea contestată, iar în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 20 alin.3 din legea 146/1997.
Recurentul anexează la dosar taxă judiciară de timbru, în cuantumul stabilit prin încheierea din 19 martie 2008 când a precizat câtimea contribuției sale la dobândirea bunurilor comune ca fiind de 80%, împuternicire avocațială, concluzii scrise.
Intimata depune și ea concluzii scrise la dosar.
Curtea constată a fi nefondat recursul având în vedere următoarele considerente:
Critica recurentului referitoare la faptul că nu i s-a dat posibilitatea să administreze probe noi în faza apelului este nefondată, deoarece instanța de apel nu a fost investită de către pârât cu o astfel de cerere de probatorii asupra căreia să se pronunțe în conformitate cu dispozițiile art. 292 cod pr.civ.
Instanța de apel, în rejudecare s-a conformat în totalitate îndrumărilor date prin decizia de casare a Curții de APEL CRAIOVA. Astfel, în examinarea criticii referitoare la cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune, instanța de apel precizează că stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune, nu se raportează la un singur bun sau la o parte din bunurile comune, ci la ansamblul masei comunitare, reținând că în raport de probele administrate, respectiv proba cu martori, interogatoriu, a rezultat contribuția comună a soților la dobândirea acestor bunuri, deoarece practica a statuat că trebuie luată în calcul sub aspectul dobândirii bunurilor comune și activitatea desfășurată de soție în gospodărie și pentru creșterea copiilor.
Nu se poate reține astfel că instanța de apel a încălcat disp.art.315 pr.civilă și nu se poate concluziona că a fost soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului pentru ca fi aplicabile în cauză disp.art.312 alin5 pr.civilă.
Întrucât instanța de apel a ajuns la o asemenea concluzie prin examinarea probatoriului administrat, critica recurentului referitoare la nereținerea unei cote de contribuții mai mari în favoarea sa, nu este o critică de nelegalitate, ci de netemeinicie, ce nu poate face obiectul prezentului recurs deoarece instanța de recurs în raport de dispozițiile art. 304 cod pr.civ. nu mai poate verifica modul în care instanța de apel a interpretat probatoriile administrate în cauză.
Această critică referitoare la greșita interpretare a probelor nu se încadrează în nici unul din cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 cod pr.civ.
Este nefondată și critica referitoare la lotizarea bunurilor deoarece au fost respectate criteriile de atribuire prev. de art. 6739cod pr.civ. potrivit cărora instanța va ține seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, fiecărei părți fiindu-i atribuite bunuri în natură.
În mod corect pârâtului care a rămas în posesia imobilului casă de locuit i-a fost atribuit acest bun deoarece pentru a fi împărțită în natură casa, erau necesare modificări constructive pentru delimitarea unor spații locative distincte cu intrări separate.
Sunt considerentele pentru care constatând că hotărârea instanței de apel nu este supusă casării pentru nici unul din motivele prev.de art. 304 cod pr.civ. în temeiul dispozițiilor art. 312 cod pr.civ. Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei nr. 468 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex/13.05.2008
Tehn.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
