Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1050/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1050/R/2009
Ședința publică din 24 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: --- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 29/A din 20 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 46, reprezentantul reclamantului intimat, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 25, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 3162,76 lei și 5 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei recurente prezintă spre vedere originalul minutei depuse la dosar - fila 32 și cererea de eliberare a copiei minutei înregistrată la data de 22 ianuarie 2009, susținând că stagiarul dânsei, domnul avocat, a solicitat o copie de pe minută, aceasta fiindu-i comunicată odată cu decizia motivată potrivit filei de comunicare de la pagina 143 din dosarul de apel, dată la care i s-a comunicat și originalul minutei aflată în copie la fila 32 din prezentul dosar, comunicarea făcându-se la data de 27 ianuarie 2009, însă nu s-a făcut mențiunea primirii copiei solicitate pe cererea din data de 22 ianuarie 2009, aflată la fila 20 din dosarul de apel. Totodată, arată că la cererile adresate grefierei de ședință i s-a răspuns că minuta din dosar nu este în formă pentru comunicare și din acest motiv la cererea înregistrată la data de 22.01.2009 i s-a răspuns doar la data de 27.01.2009. Arată că cererea de eliberare a copiei minutei a ajuns la dosar, din registratura instanței, la data de 27.01.2009 când personal grefiera a ridicat această cerere din registratură.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar o copie de pe copia minutei eliberate, potrivit cererii înregistrate la data de 23 ianuarie 2009, fila 122 din dosarul de apel, și pentru care a semnat de primire la data de 26.01.2009. Solicită eliberarea înscrisului în limba ă depus în original în dosarul de apel.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu se opune eliberării înscrisului solicitat.
Curtea, în temeiul art. 140 alin.2 pr.civ. pune în vedere reprezentantului reclamantului intimat să depună o copie legalizată pentru eliberarea înscrisului original de la dosar.
Curtea, invocă inadmisibilitatea motivelor de recurs care privesc netemeinicia hotărârii atacate deoarece art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ. au fost abrogate precum și inadmisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii primei instanțe.
Părțile arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită în temeiul art. 304 pct. 8 și 9, admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Cluj, pentru motivele invocate în cererea de recurs depunând în acest sens concluzii scrise. Totodată arată că este de acord cu excepția inadmisibilității parțiale a recursului și înțelege să nu mai susțină recursul împotriva sentinței.
În subsidiar, solicită admiterea recursului având în vedere că raportat la probele administrate în cauză s-a dovedit că părțile au avut o contribuție de 50% fiecare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Solicită a se constata că minuta din dosarul de apel este identică cu minuta eliberată. În ce privește cheltuielile de judecată solicită respingerea acestora întrucât acestea au fost depuse la dosar ulterior încheierii dezbaterilor.
CURTEA:
Prin Sentința civila nr. 8420/2007 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în ședința publică din 31.10.2007 în dosar nr-, a fost admisă actiunea principala formulata de reclamantul impotriva paratei, având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata impotriva reclamantului avand ca obiect: partaj bunuri comune și, în consecinta, instanța de fond a constatat ca urmatoarele bunuri dobandite in timpul casatoriei: apartamentul nr.20 situat in C-N,--36 compus din 5 camere, bucatarie, camara de alimente, hol, antreu, dus inscris in CF nr.- C, sub, cu nr.topo.13184/5/XX, 13185/5/XX si 13186/6/XX si apartamentul nr.31 compus din garaj precum si casa situata in S,- compusa din 3 camere si dependinte inscrisa in CF nr.20742 S cu nr.topo. 4014/14/1/I si teren in suprafata de 117 mp inscris in CF nr.36064 S cu nr.topo.4014/15/2 sunt bunuri proprii ale reclamantului.
S-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu de cumparare ca bun propriu.
S-a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei urmatoarele bunuri: autoturism marca "Renault " in valoare de 28.000 lei (8000 Euro)
3 sisteme de aer conditionat marca "" in valoare de 4000 lei
2 garnituri mobila bucatarie in valoare de 4500 lei
Biblioteca din lemn masiv in valoare de 1750 lei
2 rafturi de carti in valoare de 150 lei
2 canapele in valoare de 800 lei
cu 6 usi in valoare de 1600 lei
1 pat matrimonial in valoare de 1000 lei
4 covoare in valoare de 1400 lei
2 masini de spalat in valoare de 1800 lei
electric marca "" in valoare de 500 lei
marca "" in valoare de 250 lei
marca "" in valoare de 500 lei
Un -player in valoare de 200 lei
Un video-player in valoare de 100 lei
in valoare de 500 lei
O antena parabolica in valoare de 400 lei
O masina de cusut in valoare de 600 lei
O colectie filme video si in valoare de 600 lei
O creanta in valoare de 8800 Euro
Un autoturism marca Volkswagen in valoare de 24.000 Euro
S-a constatat ca depozitele bancare nu fac parte din masa bunurilor de impartit, fiind bunuri proprii ale reclamantului respectiv al minorei.
S-a dispus sistarea comunitatii de bunuri prin formarea a doua loturi si atribuire astfel:
LOTUL NR.I format din: bunurile mobile existente in casa din S respectiv:
-garnitura mobila de bucatarie in valoare de 2000 lei
-frigider marca "" in valoare de 500 lei
-masina de spalat marca "Indesit" in valoare de 500 lei
-o masina de cusut in valoare de 600 lei
-o canapea in valoare de 400 lei
-2 rafturi de carti in valoare de 150 lei
-autoturism marca "Renault " in valoare de 28.000 lei (8000 Euro)
-creanta in valoare de 8800 Euro
-un sistem de aer conditionat in valoare de 1333 lei se atribuie paratei (valoare totala:62.963 lei)
LOTUL NR: II format din bunurile mobile existente in casa din C-N respectiv:
-autoturismul Volkswagen in valoare de 24.000 Euro
-2 sisteme de aer conditionat in valoare de 2666 lei
-garnitura mobila bucatarie in valoare de 2500 lei
-biblioteca din lemn masiv in valoare de 1750 lei
-canapea in valaore de 400 lei
-dulap cu 6 usi in valoare de 1600 lei
-pat matrimonial in valoare de 1000 lei
-4 covoare in valoare de 1400 lei
-masina de spalat in valoare de 1300 lei
-cuptor electric marca "" in valoare de 500 lei
-aragaz marca "" in valoare de 250 lei
--player in valoare de 200 lei
-video-player in valoare de 100 lei
-televizor in valoare de 500 lei
-o antena parabolica in valoare de 400 lei
-o colectie de filme video si in valoare de 3000 lei se atribuie reclamantului(valoare totala: 97.966 lei.
Reclamantul a fost obligat la plata unei sulte in favoarea paratei in suma de 17.501,5 lei.
Parata a fost obligată la plata sumei de 11.131,68 lei reprezentand cheltuieli de judecata (taxa timbru, timbru judiciar) in favoarea reclamantului.
S-au compensat cheltuielile efectuate de catre parti legate de onorariile avocatiale.
Pentru a pronunta această sentința instanța de fond a reținut următoarele:
Partile s-au casatorit in luna august 2001, casatorie desfacuta in 2006.
La data de 05.02.2002, prin actul notarial incheiat de catre notarul din () s-a transmis dreptul de proprietate, prin donatie, asupra imobilului cladire si teren in suprafata de 828 mp din cartierul, cvartalul 10, parcela 841/4, Str.6 de la proprietara tabulara a acestuia, (mama reclamantului), drept de proprietate dobandit prin mostenire, la fiii, si (reclamantul) (41-45).
Intrucat imobilul era afectat de unele sarcini, respectiv 38.000 DM-ipoteca; 16.000 DM -ipoteca si 15.000 DM -ipoteca precum si datorita faptului ca donatarii fiind fiii donatoarei mai au un frate pentru care a fost necesara numirea unui tutore (46-47) el fiind incapabil de a se reprezenta singur, partile au convenit ca aceasta donatie sa fie o donatie afectata de sarcinile impuse de donatoare, respectiv donatarii sa achite suma de 117.597 Euro donatoarei pana la data de 31.12.2002, sa achite suma de 86.068 Euro fratelui lor si sa renunte la dreptul lor de succesiune secundara in urma decesului tatalui lor,. S-a apreciat ca valoarea de circulatie a terenului este de 517.000 Euro. Nu s-a facut nici o mentiune ca ar tot in sarcina donatarilor achitarea sumelor pentru care au fost inscrise ipotecile.
La data de 12.11.2002 a fost incheiat actul notarial nr.656/2002 prin care cei doi donatari, in calitate de vanzatori, au instrainat unor doi cumparatori imobilul ce a facut obiectul donatiei pentru suma de 550.000 Euro, pret ce trebuia achitat pana la data de 16.12.2002 (32-40).
Sustinerea paratei conform careia primul act incheiat nu ar fi fost o donatie ci o vanzare-cumparare intre mama si fii, nu poate fi retinuta din urmatoarele considerente.
Astfel, ambele contracte au fost incheiate la notar si nu au fost redactate de catre parti, fiecare purtand denumirea juridica cei corespundea. In consecinta, daca a fost donatie s-a facut mentiune ca este donatie (chiar daca cu sarcini) iar acolo unde a fost vanzare-cumparare, s-a mentionat explicit termenul de vanzare-cumparare.
In al doilea rand, in primul contract nu se face vreo mentiune ca s-ar achita vreun pret de catre donatari ci ca pentru transferul proprietatii, donatarii achita donatoarei o suma totala in valoare de 117.597 Euro ceea ce poate reprezenta chiar costurile aferente transferului de proprietate. Aceasta cu atat mai mult cu cat chiar partile au declarat ca doar valoarea terenului (fara constructie) este mult mai mare decat cea care trebuia achitata de catre donatari, respectiv 517.000 Euro. In schimb, in contractul de vanzare-cumparare s-a facut mentiune expresa ca este vorba de pret, iar valoarea imobilului a fost stabilita la suma de 550.000 Euro.
In fine, in contractul de donatie parata nu este mentionata sub nici o forma si nici o calitate, in timp ce in contractul de vanzare-cumparare se face mentiune de prezenta la notar si a paratei, ca si sotie a unuia dintre vanzatori si nicidecum ca si vanzatoare, ea fiind denumita "declaranta" si facandu-se mentiunea conform careia consimte in mod expres la declaratiile date de sotul ei, deci inclusiv la faptul ca proprietari ai imobilului erau doar reclamantul si fratele sau.
De asemenea, din termenele stabilite in cele doua acte juridice si a mentiunilor facute rezulta in mod evident ca din pretul pe care vanzatorii il incasau urmau sa se achite de sarcinile prevazute in contractul de donatie, astfel incat nu au achitate din bani comuni, sarcinile aferente donatiei. Chiar si in situatia in care s-ar fi achitat din bani comuni, parata nu a dobandit vreun drept de proprietate asupra imobilului ci cel mult putea avea un drept de creanta.
Nu a existat vreo dezmostenire a reclamantului din partea tatalui sau, astfel cum sustine parata deoarece pe de o parte decesul tatalui reclamantului si dezbaterea succesiunii a avut loc in anul 1988, cu 13 ani anterior incheierii casatoriei dintre parti, iar situatia de carte funciara depusa la dosar si testamentul releva clar faptul ca mostenitoare a fost mama reclamantulu, ca si mostenitor preliminar scutit de restrictii si obligatii.
Dupa deducerea sarcinilor aferente donatiei si impartirea pretului imobilului intre cei doi vanzatori rezulta ca reclamantul a beneficiat de o suma de cca.170.000 Euro in contul reclamantului existent la.
La data de 02.03.2003 a fost incheiat contractul de vanzare cumparare a imobilului din C-N, contract autentificat de BNP sub nr.2258/2003 pretul acestuia fiind de 1.802.193.022 lei ROL (aprox.52.000 Euro), facandu-se mentiune in contract despre faptul ca pretul a fost achitat integral anterior semnarii contractului, fapt ce poate fi coroborat cu extrasele de cont depuse de catre reclamant.
De asemenea, la data de 01.02.2005 a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare prin care a fost achizitionat imobilul din S, pentru pretul de 94.500 Euro.
Luând in considerare faptul ca valoarea insumata a celor doua imobile este mai decat suma de care reclamantul a beneficiat in urma vanzarii imobilului din ia coroborat cu faptul ca nu s-a sustinut niciodata si implicit nu s-a dovedit ca vreunul dintre imobile sau chiar amandoua ar fi fost achizitionate in baza unui credit bancar contractat de catre parti precum si cu faptul ca ambele parti lucreaza in invatamantul de stat unde este de notorietate ca veniturile nu sunt de natura a permite un nivel ridicat de trai si de achizitionare de imobile in valoare de peste 150.000 Euro chiar si in situatia in care reclamantul era platit de statul si familia beneficia de un ajutor de cca.675 Euro lunar sau 500 Euro cum afirma parata ulterior (intre 6000 si 8000 Euro anual) se desprinde concluzia potrivit careia aceste imobile au fost achizitionate din banii rezultati in urma vanzarii obiectului material al donatiei de care a beneficiat reclamantul, astfel incat in temeiul subrogatiei si art.31 lit.f fam, aceste bunuri sunt bunuri proprii ale reclamantului si nu bunuri comune ale sotilor.
In temeiul art.33-24 din Legea nr.7/1996 rep. va dispune inscrierea in CF a dreptului de proprietate al reclamantului, ca bun propriu si nu ca si bun comun, cu titlu de cumparare.
In ceea ce priveste bunurile mobile instanta a retinut ca acestea au fost recunoscute de catre ambele parti ca fiind bunuri comune precum si valoarea acestora, existand totodata o intelegere intre parti cu privire la modalitatea de impartire a acestora, confirmata in Incheierea din 07.03.2007 respectiv bunurile existente in imobilul din C si autoturismul VW sa fie atribuite reclamantului iar cele existente in imobilul din S si autoturismul Renault sa fie atribuite paratei. Ulterior, parata a solicitat sa-i fie atribuit si un sistem de aer conditionat existent in apartamentul din C-N si obligarea reclamantului la sulta reprezentand diferenta de valoare dintre loturi cu motivarea ca valoarea acestor bunuri este mai mare iar ea si fetita au nevoie si ele de un sistem de aer conditionat in imobilul din
Totodata, a constatat si existenta unei creante in suma de 8800 Euro, atat cat a ramas din valoarea contractului de imprumut incheiat intre parata si numita la data de 08.07.2003, imprumut garantat prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului detinut de imprumutata. Solicitarea paratei de a se atribui reclamantului beneficiul contractului de imprumut nu poate fi luata in considerare intrucat pe de o parte titulara a contractului si a ipotecii este doar ea si nu reclamantul iar pe de alta parte o eventuala cesiune de creanta trebuie notificata si debitorului, ceea ce nu s-a intamplat in cazul de fata iar debitoarea nu a fost parte in proces pentru a avea cunostinta de acest aspect.
In consecinta, instanta in temeiul art.30 fam a constatat că ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu contributie egala, bunurile menționate în dispozitiv.
In ceea ce priveste depozitele bancare instanta apreciaza ca acestea nu fac parte din masa bunurilor de impartit, fiind bunuri proprii ale reclamantului respectiv al minorei, deoarece acestea au fost constituite in ia, in ele intrand banii care au rezultat din vanzarea imobilului din ia, unde au produs si fructe ce au acelasi regim juridic iar din ele au fost transferate sumele ce au fost necesare achizitionarii imobilelor dar care nu au au acoperit intreaga suma ce i-a revenit reclamantului dupa vanzarea imobilului din ia.
In temeiul art.36 fam instanța a dispus sistarea comunitatii de bunuri prin formarea a doua loturi ce au fost atribuire, tinand cont de solicitarile partilor,
Pentru egalizarea loturilor,instanța a obligat reclamantul la plata unei sulte in favoarea pârâtei in suma de 17.501,5 lei.
In temeiul art.274 pr.civ. instanța a obligat parata la plata sumei de 11.131,68 lei reprezentand cheltuieli de judecata (taxa timbru, timbru judiciar achitate de catre reclamant ca urmare a nerecunoasterii paratei) in favoarea reclamantului si va compensa cheltuielile efectuate de catre parti legate de onorariile avocatiale.
Prin decizia civilă nr.29/A din 20.01.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de reclamantul modificându-se hotărârea atacată după cum urmează:
S-a constatat calitatea de bun propriu al reclamantului în privința creanței în valoare de 8800 Euro,cuprinsă la fond în masa bunurilor comune.
S-a constatat că autoturismul marca Volkswagen în valoare de 24 000 Euro,cuprins la fond în masa bunurilor comune, este proprietatea SC SRL
S-a exclus din masa bunurilor comune creanța menționată precum și autoturismul marca Volkswagen.
Ca urmare a excluderii bunurilor menționate din masa bunurilor comune, s-a modificat componența loturilor alcătuite la fond în sensul excluderii din lotul reclamantului a autoturismul marca Volkswagen și în sensul excluderii din lotul pârâtei a creanței.
S-au recalculat sultele ca urmare a modificării loturilor și obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7852,1 lei pentru egalizarea loturilor.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a respins apelul declarat de către pârâta împotriva aceleiași sentințe.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 4349,2 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că s-a depus la dosar în probațiune în apel cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului Volkswagen,documente din care reiese că acesta aparține SC SRL.
Prin urmare,acest bun nu constituie un bun comun al părților,în sensul art.30 fam și nu poate fi inclus în masa bunurilor de împărțit.
Cu referire la împrumutul de 8800 Euro acordat debitoarei,tribunalul a reținut că și această sumă a fost inclusă în mod greșit în masa bunurilor comune ale părților.
Tribunalul a apreciat că această sumă de bani constituie bunul propriu al reclamantului,așa cum reiese din interogatoriile părților luate la fondul cauzei.
În răspunsul la interogatoriu al pârâtei,luat la inițiativa reclamantului, pârâta a răspuns că suma acordată cu titlul de împrumut către debitoare a fost obținută cu ajutorul soțului său.
Mai mult decât atât,chiar și în interogatoriul propus de către pârâtă pentru reclamant,aceasta l-a întrebat pe fostul său soț dacă recunoaște că suma de bani împrumutată provine din moștenirea sa din ia.
Deci chiar și pârâta cunoaște bine proveniența acestei sumei de bani,recunoaște că aceasta a fost obținută cu ajutorul fostului său soț,că provine din moștenirea la care a participat acesta,astfel încât este cert caracterul de bun propriu al reclamantului în privința sumei menționate.
Atâta timp cât pârâta a folosit suma de bani menționată acordând-o cu titlul de împrumut debitoarei,pârâta este ținută să o restituie reclamantului,rămânând ca în continuare,debitoarea să restituie suma împrumutată catre pârâtă,conform contractului încheiat între acestea din urmă.
Având în vedere aspectele menționate,tribunalul a apreciat că se impune schimbarea soluției pronunțate la fond în sensul extragerii din masa bunurilor comune a creanței de 8 800 Euro și a autoturismului Volkswagen în valoare de 24 000 Euro.
Creanța a fost inclusă în lotul pârâtei.Prin urmare,din valoarea lotului acesteia de 62 963 lei stabilită la fond se va scădea suma de 8800 Euro,la cursul /Euro de 3,3360 lei pentru 1 Euro,din data de 31.10.2007,data pronunțării sentinței.Rezultă că lotul pârâtei va avea o valoare de 33 606,2 lei.
Autoturismul Volkswagen a fost inclus în lotul reclamantului.Prin urmare,din valoarea lotului acestuia stabilită la fond,de 97 966 lei se va scădea valoarea autoturismului de 24.000 Euro,la același curs menționat anterior,așa încât valoarea lotului reclamantului va fi de 17 902 lei.
Având în vedere valoarea diferită a loturilor,se impune stabilirea unei sulte pentru egalizarea acestora. Din valoarea mai mare a lotului pârâtei se va scădea valoarea lotului reclamantului,diferența fiind împărțită în mod egal,rezultând o sultă de 7852,1 lei.
În consecință, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sultei menționate.
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâtă, tribunalul l-a găsit pe acesta ca fiind neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Contractul încheiat în ia în cadrul familiei reclamantului,prin care acestuia i-a revenit un imobil,nu poate fi interpretat în nici un caz ca fiind un contract de vânzare-cumpărare,așa cum susține pârâta.
Având în vedere că s-a contestat exactitatea traducerii contractului de la fond,tribunalul a dispus din nou în apel efectuarea unei alte traduceri.
Traducerea din apel este diferită de cea de la fond în ceea ce privește denumirea părților contractante,respectiv,donator-donatar sau vânzător-cumpărător,chiar dacă ambele traduceri au fost efectuate de către traducători autorizați.
Dacă la fond s-a tradus că părțile contractante sunt donator-donatar,în apel s-a tradus că aceleași părți sunt vânzător-cumpărător.
Din acest motiv,preferând a doua variantă a traducerii,pârâta a apreciat că în cauză este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare,imobilul dobândit fiind bun comun potrivit art.30 fam.Prin urmare și suma obținută din vânzare este bun comun.
-se la această diferență,tribunalul a apreciat că nu poate califica contractul doar după denumirea părților contractante.
De altfel,pârâta a depus în probațiune în apel un înscris eliberat de un alt traducător autorizat din care rezultă că termenul de " verausserin" folosit în contract pentru aod esemna pe mama reclamantului nu semnifică nici " vânzător " nici " donator " ci " transmițător."
Analizând contractul,tribunalul a apreciat că acesta are mai degrabă caracterul juridic al unei donații cu sarcini,cert fiind că a existat o desocotire în cadrul familiei reclamantului,bunul dobândit fiind bun propriu potrivit art.31 fam.
Astfel, mama reclamantului a transmis prin contractul menționat un imobil în patrimoniul reclamantului și al fratelui său,în părți egale,cu condiția ca aceștia să achite în favoarea sa o contraprestație de 117.597 Euro și să achite în favoarea celui de-al treilea frate o sultă de 86.068 Euro.
Valoarea imobilului a fost apreciată de către părțile contractante la suma de 517.000 Euro.
Prin urmare,tribunalul a reținut că nu s-a folosit ca și termen în contract cuvântul de preț ca echivalent al imobilului ci contraprestație,iar pe de altă parte valoarea imobilului este mult superioară contraprestațiilor.
În consecință,contractul poate fi interpretat ca și un contract nenumit prin care a avut loc o desocotire a familiei în urma decesului tatălui reclamantului.
Tribunalul și-a format convingerea că acest contract nu este unul de vânzare-cumpărare și în urma comparării lui cu contractul de vânzare-cumpărare veritabil prin care imobilul dobândit de reclamant împreună cu fratele său a fost ulterior vândut către terțe persoane,contract depus la dosar de către pârâtă.
folosită în acel contract este una clară,specifică unei vânzări-cumpărări,părțile fiind denumite în mod clar vânzători și cumpărători,fiind identificat imobilul ce se vinde și prețul acestuia.
Așadar, având în vedere modalitatea de dobândire a imobilului,alta decât vânzarea-cumpărarea,imobilul trebuie considerat ca fiind bun propriu al reclamantului, reținând că reclamantul a dovedit că a avut mijloace financiare suficiente și pentru achitarea sarcinilor.
Prin urmare și banii obținuți din vânzarea imobilului,prin efectul subrogației,sunt tot bunuri proprii ale reclamantului.
Ținând cont de faptul că suma de bani obținută din vânzarea unui bun propriu a fost folosită la achiziționarea imobilelor din România,tribunalul apreciază,la fel ca și judecătoria că și aceste imobile sunt tot bunuri proprii ale reclamantului.
Referitor la veniturile părților din timpul căsătoriei,tribunalul a reținut că și acestea au provenit în cea mai mare parte de la reclamant. Chiar și pârâta a recunoscut acest fapt,dezvoltând în motivele de apel proveniența banilor comuni. În urma unei astfel de contribuții,chiar dacă nu s-ar recunoaște caracterul de bunuri proprii ale reclamantului în privința imobilelor,tot s-ar putea constata o cotă diferențiată la dobândirea acestora,de aproape 100 % în favoarea reclamantului.
Din extrasele de cont depuse la dosar, rezultă că mișcarea banilor a fost dinspre conturile reclamantului înspre conturile pârâtei.
Din aceleași extrase de cont rezultă că pârâtul a dispus de sume de bani suficiente atât pentru a achita sarcinile stabilite prin contractul de donație cât și pentru a achiziționa bunurile în litigiu și pentru a asigura condiții de trai decente familiei sale.
Deși reclamanta a susținut că și ea,la rândul său a obținut venituri materiale consistente,care au fost depuse inclusiv în conturile personale ale reclamantului,aceasta nu a făcut dovada obținerii unor astfel de venituri,cu atât mai mult,dovada depunerilor acestora în conturile reclamantului.
Împotriva acestei decizii pârâta, a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea deciziei tribunalului precum și a sentinței civile nr.8420/31.10.2007 a Judecătoriei Cluj N și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece dispozitivul acestei hotărâri este în neconcordanță cu minuta pronunțată de instanță și care a fost comunicată pârâtei. Minuta cuprinde în conținutul ei aspecte total diferite decât cele cuprinse în dispozitivul hotărârii, respectiv în alin.6 și 9, astfel încât hotărârea este nulă raportat la art.258 alin.1 pr.civ. iar singura soluție ce se impune este casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In subsidiar, decizia criticată este nelegală în lumina prevederilor art.304 pct.9 și pct.11 pr.civ. deoarece tribunalul a apreciat în mod eronat probele administrate de instanța de apel și cele care au fost administrate de instanța de fond.
Ambele părți au dovedit că au realizat în timpul căsătoriei venituri consistente care se ridică la aproximativ 270.000 Euro, bani care au fost suficienți pentru achiziționarea celor două apartamente, achiziționarea autoturismelor, alimentarea conturilor bancare și care au permis ambilor soți un nivel de trai decent. Pârâta a realizat venituri consistente atât ca salariat dar și desfășurând activități de colaborare cu Institutul și cu Centrul Cultural, aspect care a fost confirmat de reclamant la interogatoriu. Pe lângă aceste venituri în fiecare an, statul a restituit părților un impozit aproximativ de 8.000 euro, astfel încât în cei 5 ani cât a durat căsătoria părților, acestea au beneficiat de o sumă de 40.000 euro. În plus, statul a alocat ambilor soți o indemnizație pentru familie și copil de 675 euro pe lună, suma totală fiind de 30.365 euro. Pe lângă aceste venituri se adaugă și o sumă considerabilă pe care ambii soți au câștigat-o cu ocazia încheierii căsătoriei. În dezinteresul acestor probe administrate, judecătoria a apreciat în mod eronat că acțiunea civilă formulată de reclamant este pe deplin întemeiată.
Instanța de apel a preluat în mod fidel ideea beneficiului donației cuvenită reclamantului și a înlăturat orice contribuție materială a pârâtei la bugetul comun, în ciuda răspunsului la interogatoriu al reclamantului.
Probele administrate dovedesc însă contrariul și anume faptul că el a rămas străin de moștenire după averea tatălui său deoarece mama sa la data de 05.02.2002 era în viață astfel încât nu o putea moșteni.
Actul de care se prevalează reclamantul nu este o donație ci în realitate este un act de vânzare cumpărare. Mai mult decât atât reclamantul a avut de achitat o sumă de bani considerabilă către mama lui, sumă care s-a achitat din veniturile comune ale părților.
În privința autoturismului VOLKSWAGEN reclamantul a afirmat la instanța de fond că a fost cumpărat după despărțirea in fapt a celor doi soți, din bani proprii, însă în motivarea apelului a arătat că a fost cumpărat în 09.08.2006, iar în factura prezentată data cumpărării este 16.10.2006.
Reclamantul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (14-21).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că nu există contradicții sau diferențe între minută și dispozitiv astfel încât nu sunt incidente în cauză prevederile art.258 alin.1 și art.105 alin.2 pr.civ.
Dispozițiile art.304 pct.11 pr.civ. sunt abrogate în prezent astfel încât sub acest aspect recursul este inadmisibil.
Actul translativ de proprietate încheiat la 05.02.2002 în ia este în mod indubitabil un contract de donație cu sarcina atât în accepțiunea legii care guvernează actul juridic cât și în accepțiunea legii care guvernează prezentul litigiu. Prin acest act juridic se respectă voința antecesorului donatarilor și donatorului cuprinsă în testamentul defunctului.
Calificarea acestui act translativ de proprietate ca donație sau contract nenumit prin care a avut loc o desocotire a familiei în urma decesului tatălui intimatului nu este în măsură să afecteze aplicabilitatea prevederilor cuprinse în art.31 alin.1 lit.b fam. astfel încât decizia atacată este legală.
Având în vedere că ambele instanțe de fond au calificat ca fiind bunuri proprii ale intimatului imobilele dobândite in timpul căsătoriei, ca efect al subrogației nu mai era necesară analizarea contribuției soților la dobândirea acestora.
Este adevărat că intimatul a recunoscut la interogatoriu că recurenta a realizat venituri din salarii și din alte activități însă cuantumul acestora trebuia să fie dovedit de recurentă, astfel încât aceasta nu poate afirma că cei doi soți a avut o contribuție egală, de 50%, la dobândirea bunurilor comune. Totodată recurenta nu a dovedit susținerile privind existența și cuantumul darurilor de nuntă în acest sens nefiind administrată nici o probă.
Critica recurentei cu privire la excluderea din mama bunurilor comune a autoturismului Volkswagen nu este fondată deoarece autoturismul a fost dobândit de către SC"" SRL la data de 09.08.2006 astfel încât nu poate fi inclus in masa bunurilor comune.
În probațiune, recurenta a depus: copie de pe cererea de eliberare a minutei deciziei pronunțată în dosar și copia minutei care i-a fost comunicată în urma acestei cereri (47, 48) iar intimatul a depus copie de pe minuta care i-a fost comunicată precum și copie de pe sentința civilă nr.8293/2006 a Judecătoriei Cluj N pronunțată în dosarul nr.12366/2006 prin care s-a desfăcut căsătoria părților (49, 35-38).
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, primul motiv de recurs invocat de pârâtă se referă la faptul că hotărârea atacată este nelegală deoarece există o neconcordanță între dispozitivul hotărârii și copia minutei care a fost comunicată acesteia, fiind încălcate prevederile art.258 pr.civ.
Verificând acest motiv de recurs Curtea constată că, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 13.01.2009 instanța de apel a amânat pronunțarea asupra apelului declarat de reclamant pentru data de 20.01.2009. La acest termen, tribunalul s-a pronunțat asupra apelului reclamantului și a întocmit minuta hotărârii care este identică cu dispozitivul hotărârii și care a fost semnată de judecători (111 dosar apel).
La data de 22.01.2009, pârâta a înregistrat o cerere prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe minuta deciziei pronunțată în dosar, fără ca pe această cerere să existe vreo mențiune scrisă referitoare la eliberarea actului solicitat (120 dosar apel).
Ulterior, la data de 23.01.2009, avocatul, în calitate de mandatar al apelantului, a înregistrat o cerere de eliberare a copiei minutei din dosar (122 dosar apel). Pe această cerere există o rezoluție datată la 26.01.2009 de eliberare a copiei solicitate, semnată de unul dintre judecătorii care au pronunțat decizia atacată.
În recurs, pârâta a înfățișat instanței minuta deciziei atacate care i-a fost comunicată odată cu copia de pe decizie, înscris care poartă semnăturile judecătorilor, semnătura grefierului pentru conformitate, precum și, ștampila Tribunalului Cluj (47).
Comparând acest înscris cu minuta aflată la dosarul Tribunalului, Curtea constată că între cele două înscrisuri există neconcordanțe la aliniatul 6 și aliniatul 9, în privința conținutului și a mențiunilor "președinte" și "judecător".
Astfel, în minuta hotărârii criticate la aliniatul 6 se menționează că " sultele ca urmare a modificării loturilor și obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7.852,1 lei pentru egalizarea loturilor" iar la aliniatul 9 se stabilește că "Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 4349,2 lei".
În copia minutei prezentată Curții de către pârâtă, aliniatele 6 și 9 au următorul conținut " sultele ca urmare a modificării loturilor și obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 25.754,1 lei pentru egalizarea loturilor" și "Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 26849,2 lei".
După cum se observă între cele două înscrisuri există diferențe semnificative în ceea ce privește cuantumul sultei și cuantumul cheltuielilor de judecată în apel la care a fost obligată pârâta.
Reprezentantul pârâtului, avocat a înfățișat instanței o copie după copia minutei comunicată de instanța de apel, înscris care este identic cu minuta aflată la 111 din dosarul de apel.
Conform art.258 alin.1 pr.civ. "După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate".
Totodată alin.3 al art.258 pr.civ. statuează că "După pronunțarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale".
Deși recurenta nu a indicat în mod expres temeiul de drept al acestui motiv de recurs, Curtea în baza art.306 alin.3 pr.civ. apreciază că acesta se încadrează în prevederile art.304 pct.5 pr.civ. întrucât prin comunicarea unei copii de pe minuta hotărârii care nu este în concordanță cu minuta și dispozitivul hotărârii atacate pârâta a suferit o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului de procedură întocmit de tribunal.
În aceste condiții, Curtea se află în imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra deciziei criticate motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.304 pct.5 pr.civ. va admite recursul pârâtei, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Cluj, cercetarea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. fiind superfluuă.
În rejudecare, tribunalul va soluționa apelul reclamantului în limitele prevăzute de art.295 pr.civ. ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta,împotriva deciziei civile nr. 29/A din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - --- - - -
GREFIER
RED./MR
07.05.09/3 EX.
JUD.FOND:,
JUD.APEL:,
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
