Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 106
Ședința publică din data 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Panait Marilena
JUDECĂTORI: Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
--
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Spania Provincia oraș Calpe, C/ nr. 27- 1B, împotriva deciziei civile nr. 108 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B Bd.-.4CFR.1 jud. B și intervenienții și, ambii domiciliați în com. sat jud.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/26.11.2009, timbru judiciar de 0,30 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 65 din 25 octombrie 2009, intimata-pârâtă, asistată de avocat - din cadrul aceluiași barou, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 11 din 16 septembrie 2009, și intimații-intervenienți și, personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul reclamant, depune la dosar diferența taxei judiciare de timbru în cuantum de 782,00 lei, conform chitanțelor nr. 41322 și 41234/4.02.2010, timbru judiciar de 5 lei, așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 26.11.2009, ce s-au anulat și atașat la dosarul cauzei.
Curtea pune în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare de către intimata pârâtă, respectiv excepția insuficientei timbrări și excepția nulității cererii de recurs pe motivul neîncadrării motivelor de recurs în prevederile art.304 Cod procedură civilă.
Avocat -, având cuvântul pentru intima pârâtă, arată că nu-și mai susține excepția insuficientei timbrări, având în vedere că recurentul reclamant a timbrat recursul la valoarea bunurilor contestate. Referitor la excepția nulității recursului, solicită admiterea acesteia pentru neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304.proc.civ, motivele invocate de acesta fiind identice cu cele susținute în cererea de apel.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, solicită respingerea excepției nulității recursului, motivele de recurs fiind circumscrise prevederilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs obligând instanța la o încadrare corecta a acestora, în condițiile art. 306 alin.3 proc.civilă.
Intimatul intervenient, având cuvântul, solicită admiterea acestei excepții, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304.proc.civ.
Intimata intervenientă, având cuvântul, solicită admiterea acestei excepții pentru neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304.proc.civ.
Curtea, față de susținerile părților privind excepția nulității recursului, se va pronunța o dată cu pronunțarea deciziei și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, arată că instanța în mod eronat a inclus doar o parte din bunurile mobile dobândite de părți la masa bunurilor de împărțit, în cote egale, deși la achiziționarea lor reclamantul a avut o contribuție substanțială.
Intimata are contribuție de 10 %, mai mult una morală decât materială, deoarece aceasta a depozitat și păstrat aceste bunuri, însă nu a contribuit efectiv la achiziționarea lor.
În ceea ce privește autoturismul, recurentul reclamant a avut o contribuție de 90 %, deoarece avansul cu care a fost achiziționat acesta, în valoare de 1700 Euro, a fost personal înmânat intimatei, în prezența tatălui ei, cu ocazia vizitei în Spania.
Referitor la cheltuielile de judecate ocazionate în acest proces, instanța în mod greșit a reținut că partea care a ocazionat cheltuieli inutile le va suporta în exclusivitate, referindu-se la faptul că reclamantul nu a dovedit că scopul călătoriilor lui în țară era acela de a participa la ședințele de judecată.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii în sensul constatării contribuției majoritare a recurentului la achiziționarea bunurilor comune.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Avocat -, având cuvântul pentru intima pârâtă, susține că în ceea ce privește autoturismul, instanța a stabilit corect că acesta a fost achiziționat de părți în timpul căsătoriei cu contribuția ambilor soți,așa cum rezultă din declarațiile martorilor și foile de vărsământ.
Din actele dosarului rezultă că intimata a primit de la apelant suma de 4675 Euro în perioada 2004-2007, din care aproximativ 2000 Euro au fost folosiți la achiziționarea autoturismului, restul fiind folosiți pentru cheltuielile curente.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea sunt corect stabilite în raport de actele prezentate, respectiv onorariul de avocat și expert, celelalte cheltuieli nefiind necesare și, ca atare, nu putea fi obligată la plata acestora.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul intervenient, având cuvântul, a arătat ca a deținut un autoturism 1310 fabricat în 1985, pe care l-au dat soților sa-l folosească.In anul 2005 au vândut autoturismul cu suma de 20.000.000 lei vechi, la care au adăugat suma de 40.000.000 lei vechi, pe care o aveau economisita în casa, astfel achitând avansul pentru autoturismul Super în octombrie 2005.Diferenta de preț s-a plătit în noiembrie 2005, când au recuperat un împrumut de la sora sa. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata intervenientă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 9874/200 din 17.12.2007, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit împreună cu pârâta, în cote egale, în perioada în care a locuit în B, următoarele bunuri aflate în posesia acesteia: mașină de spălat Indesit, TV color 2070R, șifonier în 3 uși, vitrină cu geamuri glisante, birou lucru, 2 lenjerii pat, 2 paturi, fier de călcat, tablou în ulei pe pânză, peisaj iarnă, 2 vaze din sticlă, 2 seturi pahare, 2 seturi cești cafea, perdele 7/3, covor turcesc 4x3, serviciu farfurii 6 persoane, 4 bibelouri decorative, veioză, 2 oale 6. combină audio cu CD 889, ceas de cameră, canapea extensibilă, set tacâmuri, lustră lemn, precum și fond constituit pe numele pârâtei la Spitalul Județean.
A mai arătat reclamantul ca a mai dobândit în timpul căsătoriei în perioada în care acesta a lucrat în Spania, cu bani câștigați numai din munca sa, pentru care solicită să se rețină contribuția de 90%, următoarele bunuri: covor persan pe fond maro cu bej 3x4m, canapea si doua fotolii, masa 12 persoane, TV Samsung, 1 calculator dobândit în anul 2007, 1 aspirator, 1 oglinda ovala, combina cu, robot bucătărie, mixer, noptiera, 5 vaze, storcător fructe, 5 inele 18K -15 grame, 2 lanțuri 18 K -9 grame, 2 perechi cercei 18 - 4,5 grame, brățara aur 18K -8 grame. A adăugat reclamantul ca bijuteriile exced darurilor manuale si reprezintă un mijloc de tezaurizare, în ca vor avea o fetita.
Reclamantul a solicitat sa se retina la masa bunurilor comune cu aceeași contribuție majoritara un autoturism Super dobândit cu bani câștigați de acesta: 1700Eur înmânați paratei si tatălui sau cu ocazia vizitelor în Spania, 40 milioane lei vechi înmânați lui G, din care s-a efectuat plata diferenței de preț si 1000 Euro, bani economisiți pentru achiziționare apartament. De asemeni, a solicitat să se mai retina la masa bunurilor comune si 1000 lei fond al sau la SC B, pentru care a achitat cotizația printr-un prieten, precum si suma de 10000 Euro aflata in posesia paratei, trimisa din Spania in perioada septembrie 2004 -2007 pentru a fi economisită si păstrată în vederea cumpărării unui apartament.
Suma de 10.000 Euro a fost expediata paratei astfel: suma de 4675 Euro expediați prin si, 2000 Euro expediați reclamantei prin colete expediate prin intermediul unor prieteni, 3400 Euro înmânați paratei personal cu ocazia vizitelor făcute în Spania si care exced celor 1700 Euro dați pentru achitarea autoturismului în luna august 2005 ( astfel: 600 Euro în decembrie 2004, 1000 în decembrie 2005, 1000 euro în august 2006, 800 Euro în ianuarie 2007).
A adăugat reclamantul că și pentru aceasta suma de bani solicitata sa se retina cota de contribuție majoritara de 90% pentru el, iar pentru parata 10% pentru ca banii au provenit din câștigurile sale obținute in Spania, timp in care s-a întreținut singur, făcându-si menajul fără nici un aport din partea paratei, pe când aceasta din urma a folosit salariul sau in interes personal si nu a economisit nimic.
A mai solicitat reclamantul ca parata sa fie obligata sa-i restituie următoarele bunuri proprii: un corp suspendat pentru bucătărie, 2 scaune tapițate, 2 scaune taburet, 1 recamier cu lada, 2 seturi persane cu 3 piese fiecare, 1 verigheta 18 bărbăteasca 3- 4 grame, 1 lanț de aur + cruciulița ( barbatesti ) 18 K,3 grame, 2 ceasuri originale, 1 geaca de piele bărbăteasca, 1 diplomat de piele, 750 lei reprezentând taxa școlarizare.
In drept s-au invocat dispozițiile art 36 Codul familiei, art 673 Cod pr. civila.
La termenul de judecata din 25.02.2008 reclamantul a depus la dosar cerere completatoare la cererea introductiva solicitând partajarea si următoarelor bunuri comune aflate in posesia paratei: 1 aragaz cu 4 ochiuri, camera video, masa cu 2 fotolii din telefon cu radio si ceas, telefon mobil marca " Samsumg".
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr- al Judecătoriei Buzău, având ca obiect divorț si partaj bunuri comune intre aceleași parți, in cadrul căruia instanța s-a pronunțat numai în privința divorțului.In dovedirea cererii de partaj bunuri comune reclamantul a depus in acest dosar următoarele înscrisuri in copie: foi de vărsământ si, planse foto, carte de munca seria - nr -, adeverința eliberata de DGFP nr. 35984/ 27.09.2007, fisa fiscala pentru anii 2001,2002, 2003, eliberata de Administrația Finanțelor Publice B, adeverința nr. 41/ 25.09.2007 eliberata de, centralizator.
In dosarul cauzei reclamantul a depus, în dovedire, următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție nr.-/12.02.2002, proces verbal de contravenție nr. -/ 16.03.2000, plângere contravenționala,proces verbal de contravenție nr.-/21.04.2002, bon din 03.01.2007, bon din 20.02.2005, planșe foto, factura fiscala nr. C-/2007,plic expediat de Y SL Madrid, declarații de conținut a pachetelor expediate de reclamant către parata, bilet călătorie B -, plângere penala formulata de reclamant in 13.11.2007, adeverința nr. 41/ 25.09.2007 eliberata de B.
Parata a formulat întâmpinare prin care a arătat ca recunoaște in parte bunurile partajabile si bunurile proprii pretinse de reclamant respectiv: cele indicate in cererea de chemare in judecata la pct.1 si dintre bunurile proprii: corp suspendat bucătărie, 2 scaune tapițate, 2 scaune taburet, o geaca de piele, o verigheta. De asemenea, a mai recunoscut existenta aspiratorului ca bun comun, însa a arătat ca este de proveniența românească, combina cu este cadou făcut de șotul sau, a recunoscut existenta in patrimoniul comun a unui singur obiect electrocasnic. A arătat parata ca în privința bijuteriilor, deține un lanț, o pereche de cercei, o brățara, toate din aur, dar îi aparțin și nu i-a fost comunicata de reclamant intenția de tezaurizare.
A adăugat pârâta ca autoturismul fost achiziționat cu ajutorul părinților săi astfel: aceștia au vândut autoturismul 1300 pe care îl dăduseră părților spre folosința de la căsătorie, si la prețul obținut, au adăugat o suma de bani.In privința sumei de 10.000 Euro solicitata de reclamant prin cerere parata a arătat ca recunoaște ca primit doar suma de 4675 Euro prin, însa ca suma a fost folosita pentru nevoile reclamantului pentru plata călătoriilor paratei pentru vizitarea reclamantului in Spania.
In drept s-au invocat dispozițiile art.115 Cod pr. civila.
La termenul de judecata din 07.04.2008 numiții si au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul paratei prin care au arătat ca deși autoturismul Super a fost dobândit în timpul căsătoriei părților, reclamantul nu a avut nicio contribuție la achiziționarea lui, banii provenind din economiile lor.
In motivarea cererii intervenienții au arătat ca au deținut un autoturism 1310 fabricat in 1985 pe care l-au dat soților sa-l folosească.In anul 2005 au vândut autoturismul cu suma de 20.000.000 lei vechi, la care au adăugat suma de 40.000.000 lei vechi pe care o aveau economisita in casa si astfel au achitat avansul pentru autoturismul Super in octombrie 2005.Diferenta de preț s-a plătit în noiembrie 2005 când au recuperat un împrumut de la sora sa.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 49 si următoarele Cod pr. civila.
In susținerea cererii intervenienții au depus la dosarul cauzei în copie: contractul de vânzare - cumpărare pentru vehicul folosit din 05.01.2006, contract de vânzare-cumpărare din 24.01.2008, carte de identificare seria D nr. -, chitanța înscris sub semnătura privata încheiat în 25.10.2005.
În urma probelor administrate, Judecătoria Buzău, la data de 26.05.2008, a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care a admis în parte, în principiu, cererea, a respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulata de intervenienți.
A constatat ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri comune: mașina de spălat Indesit, TV color marca, frigider cu doua uși Indesit, șifonier cu trei uși, vitrina cu geamuri glisante, birou lucru, doua lenjerii de pat, doua pături, fier de calcat, tablou, doua vaze de sticla, doua seturi pahare, doua seturi cești, perdea 7/3 m, covor turcesc 4x3 m, serviciu farfurii 6 persoane, patru bibelouri, veioza, doua oale 6, combina audio cu CD, ceas de camera, canapea extensibila, set tacâmuri, lustra lemn, masa pentru 4 persoane, TV, calculator, aspirator, oglinda ovala, mixer, 5 vaze, autoturism Super an fabricație 2001, nr. înmatriculare -, fond deținut de reclamant la SC "" SA B în suma de 901 lei, fond deținut de parata la Spitalul Judetean B in suma de 1126 lei.
A constatat ca sunt bunuri proprii ale reclamantului aflate în posesia paratei următoarele: corp suspendat bucătărie, doua scaune tapițate, doua scaune taburet, o verigheta bărbătească, un ceas, geaca piele bărbătească.
Pentru evaluarea bunurilor și formarea loturilor s-a dispus efectuarea a două expertize specialitate bunuri mobile și auto, lucrări întocmite de experți - G și.
Cu privire la raportul de expertiză auto s-au formulat obiecțiuni de către reclamant, însă au fost respinse de instanță ca neîntemeiate, situație consemnată în încheierea de ședință din 06.10.2008.
Prin sentința civilă nr. 5315/13.10.2008, Judecătoria Buzău a admis in parte acțiunea civila având ca obiect partaj bunuri comune formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata si intervenienții si.
A respins cererea de intervenție formulata de intervenienții si.
A dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de către reclamantul si parata (fosta ), prin omologarea raportului de expertiza in specialitatea bunuri mobile întocmit de expert - G in varianta a II- si a raportului de expertiza in specialitatea auto întocmit de expert in varianta unica, atribuind părților loturile conform acestora.
A obligat parata sa achite către reclamant sulta in suma de 3949 lei, în termen de 3 luni de la rămânerea definitiva hotărârii și să restituie reclamantului următoarele bunuri proprii aflate in posesia sa: corp suspendat bucătărie, doua scaune tapițate, doua scaune taburet, o verigheta bărbătească, un ceas, geaca piele bărbătească.
A obligat parata, după compensarea in parte cheltuielilor de judecata, la plata către reclamant a sumei de 9,5 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
A respins capătul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de transport.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 6739Cod proc.civilă autoturismul a fost atribuit pârâtei deoarece a fost în posesia acesteia de la achiziționare și până în prezent, iar în ceea ce privește bunurile mobile, au fost atribuite în raport de cota ce se cuvine fiecărei părți.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din 26.05.2008 și a sentinței pronunțată de Judecătoria Buzăua declarat apel reclamantul, pe care le critică pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Cu privire la bunurile mobile dobândite de părți, instanța în mod eronat a inclus doar o parte din ele la masa bunurilor de împărțit, în cote egale, deși la achiziționarea lor reclamantul a avut o contribuție diferențiată. Apelantul recunoaște intimatei o contribuție de 10 %, mai mult una morală decât materială, deoarece aceasta a depozitat și păstrat aceste bunuri, însă nu a contribuit efectiv la achiziționarea lor
Apelantul nu a solicitat să se constate că aceste bunuri sunt proprii, ci numai că are o contribuție mai mare la achiziționarea lor, având în vedere că veniturile din muncă au fost mult mai mari decât ale intimatei.
Instanța a motivat greșit că reclamantul nu a făcut dovada obținerii de venituri considerabil mai mari decât ale pârâtei, deși la dosar sunt depuse fișele fiscale și copii de pe cărțile de muncă ale celor două părți, precum și chitanțe de transfer bani de la cu sume ce pot fi catalogate ca importante.
În ceea ce privește autoturismul, apelantul a avut o contribuție de 90 %, deoarece avansul cu care a fost achiziționat acesta, în valoare de 1700 Euro, a fost personal înmânat intimatei, în prezența tatălui ei, cu ocazia vizitei în Spania.
Suma de 20.000.000 lei - care se pretinde că a fost luată pe autoturismul 1310, pe de o parte nu este reală și pe de altă parte nu a revenit părților, bunul fiind dat spre folosire și evident nu și spre vânzare.
Suma de 40.000.000 lei a fost luată cu împrumut de la martorul G, dar a fost restituită din banii primiți de apelant în acest scop, martorul recunoscând acest lucru, de asemenea, suma de 1000 Euro, care completează diferența, a fost trimisă tot de apelant.
În mod greșit instanța de fond nu a reținut la masa de împărțit suma de 10.000 Euro, pe care reclamantul a trimis-o din Spania în perioada septembrie 2004 - iulie 2007, însă pentru această sumă nu a solicitat o cotă diferențiată. Această sumă a fost dovedită cu chitanța de la și, pentru suma de 4675 Euro, iar pentru suma de 2000 lei există dovezi prin inventarierea coletelor, restul sumei fiind înmânată personal intimatei.
Fără nicio dovadă, instanța reține că din această sumă 2000 Euro sau folosit pentru achiziționarea autoturismului, însă nu reține contribuția majoritară a apelantului la dobândirea acestuia.
Calculul făcut de instanță nu este real, deoarece această sumă putea fi acumulată în vederea cumpărării unui apartament.
Curtea Supremă de Justiție, în decizia din1974, a arătat că se poate avea în vedere criteriul contribuției efective a fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea bunurilor supuse partajului, ceea ce înseamnă că este posibilă stabilirea de cote inegale.
Scopul plecării apelantului în Spania a fost tocmai pentru a economisi sume de bani în vederea achiziționării unui apartament, deoarece locuiau cu chirie.
A dovedit cu toate mijloacele de probă că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
O altă critică se referă la faptul că cheltuielile ocazionate cu acest proces nu au fost corect reținute, instanța apreciind că apelantul nu a dovedit că scopul călătoriilor acestuia în țară era de a participa la ședințele de judecată, chiar dacă datele biletelor de avion nu corespund cu termenul de judecată, aceasta este normal, deoarece un bilet de avion se cumpără din timp și nu chiar în ziua respectivă.
Din raportul de expertiză al autoturismului se constată că valoarea cotei fiecărei părți este de 4500 lei și nu cum rezultă din încheierea de ședință, unde valoarea este trecută greșit, de 3949 lei. De asemenea, dreptul fiecărei părți la partaj este de 3817 lei, nu 8317 lei cum este trecut, lotul pârâtei este de 3266 lei, nu 12666 lei cum s-a trecut.
În mod greșit au fost respinse obiecțiunile cu privire la raportul de expertiză auto, în ceea ce privește evaluarea autoturismului, prețul de piață fiind altul decât cel menționat.
Eronat nu au fost trecute la partaj o serie de bunuri și anume: vaze galle, drujbă electrică, flex de tăiat, fierăstrău, pompă aer, tensiometru digital, pantofi bărbătești, uscător păr, cric auto hidraulic, trusă de chei, storcător rufe, fier călcat cu aburi Samsung, cameră foto-video, telefon fix cu memorie - bunuri care au fost demonstrate în raport de pachetele trimise, a căror valoare totală este de 5635 lei.
De asemenea, inel de aur, brățară de aur, seturi persane, ceas de masă cu alarmă, haină piele damă, casetofon pentru mașină, bibelouri, care reprezintă diferența de la suma menționată mai sus.
Mai susține apelantul că intimatei i s-au trimis produse alimentare, cosmetice, încălțăminte, îmbrăcăminte și bani, de care instanța trebuia să țină seama.
Se solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul constatării contribuției majoritare la achiziționarea bunurilor comune, respectiv covor persan, canapea și 2 fotolii, masă de 12 persoane, TV Samsung, un calculator, un aspirator, o oglindă ovală, combină cu, robot bucătărie, mixer, noptieră, 5 vaze galle, storcător fructe, 5 inele 18 K, 2 lanțuri 18 K, 2 perechi cercei 18 K, o brățară de aur, la care se adaugă autoturismul Super.
Solicită introducerea la masa de împărțit și a sumei de 10.000 Euro și să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimată, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, deoarece reclamantul a încercat să obțină avantaje materiale injuste pe calea acțiunii de partaj, situație care rezultă din probatoriile administrate.
Critica formulată în sensul că autoturismul Super a fost cumpărat cu suma de 3700 Euro, din care 1.700 Euro i-au fost dați personal în Spania și 1000 Euro din economiile constituite în vederea achiziționării apartamentului și 40.000.000 lei de la G, este neîntemeiată, deoarece din declarația martorului G rezultă că cei 40.000.000 lei au fost bani împrumutați de părți în vederea plecării reclamantului în Spania, bani care au fost achitați acestuia prin intermediul ei și pe care reclamantul i-a obținut în Spania.
Apelantul încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la destinația acestui împrumut, această situație se referă și la autoturismul care pretinde că le-a fost dat spre folosință de părinții ei, deși acesta a fost folosit de părți, având în vedere că la volanul acestui autoturism apelantul a fost văzut mulți ani, fiind sancționat și contravențional și pentru a fi vândut de către ei.
În ce privește suma de 1000 Euro economisită în vederea cumpărării unui apartament, nu putea fi folosită pentru achiziționarea autoturismului dacă destinația acesteia era alta.
Referitor la suma de 10.000 Euro, intimata precizează că a primit suma de 4675 Euro ce a fost cheltuită pentru nevoile curente ale casei și ale părților.
Susținerea apelantului că i-a trimis banii începând cu luna septembrie 2004 și bijuterii este neîntemeiată, deoarece acesta a plecat în Spania în data de 29 august același an și, ca atare, nu avea serviciu și nici bani pentru a putea cumpăra bijuterii, având în vedere că a plecat în străinătate cu bani împrumutați de la martorul și a lucrat un an pentru a putea restitui împrumutul.
Mai mult, apelantul s-a plâns la proprietara garsonierei unde au locuit cu chirie că 2 ani nu a avut serviciu și lucra ocazional. Apelantul nu a depus relații de la vreo bancă, din care să rezulte că s-au făcut economii și banii nu puteau fi ținuți într-o garsonieră, de asemenea și bijuteriile pe care pretinde că le-a cumpărat în vederea tezaurizării.
Urmează a fi înlăturată și susținerea apelantului în sensul că a trimis sume de bani și bijuterii prin colete, deoarece nu erau condiții de siguranță.
Apelantul nu a făcut dovada că a trimis suma de 10.000 Euro, cu excepția sumei de 4675 Euro.
Chitanța prezentată de apelant, privind 3 inele din aur achiziționate în septembrie 2004, nu are relevanță, deoarece el nu putea procura asemenea bijuterii de vreme ce abia ajunsese în Spania și trăia din bani împrumutați.
În mod corect instanța de fond a reținut numai bunurile pe care le-a recunoscut, acestea fiind confirmate și de proprietara garsonierei, deoarece apelantul nu a prezentat dovezi cu privire la alte bunuri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea sunt corect stabilite în raport de actele prezentate, respectiv onorariul de avocat și expert, celelalte cheltuieli nefiind necesare și, ca atare, nu putea fi obligată la plata acestora.
Prin decizia civilă nr. 108 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Critica formulată de apelant în sensul că a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune este neîntemeiată, deoarece prin probele administrate acesta nu a demonstrat că a realizat venituri substanțiale, de natură a determina stabilirea unei cote majoritare cu privire la masa bunurilor comune.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a realizat venituri, fiind încadrată în muncă și, deci, a contribuit în mod egal cu apelantul la dobândirea acestora.
Critica formulată de apelant, că la dobândirea autoturismului are o contribuție majoră este neîntemeiată, având în vedere că martorul G (fila 39) declară că a împrumutat părțile cu suma de 40.000.000 lei, pentru ca apelantul să plece în Spania.
Suma respectivă, așa cum relatează martorul, i-a fost restituită de intimată în rate de câte 3-4 milioane lei.
Așa cum a susținut intimata, suma a fost restituită în decurs de 1 an, susținere confirmată de martor și destinația sumei împrumutate a fost pentru plecarea în Spania a apelantului și nu pentru achiziționarea autoturismului Super.
În ceea ce privește autoturismul, prima instanță a stabilit corect că acesta a fost achiziționat de părți în timpul căsătoriei cu contribuția ambilor soți, în sensul că apelantul a trimis din Spania suma de 1970 Euro, așa cum rezultă din declarațiile martorilor - și - și foile de vărsământ.
Din actele dosarului rezultă că intimata a primit de la apelant suma de 4675 Euro (dosar nr. 7564/2007, filele 58-69) în perioada 2004-2007, din care aproximativ 2000 Euro au fost folosiți la achiziționarea autoturismului, restul fiind folosiți pentru cheltuielile curente.
Din actele atașate rezultă că acestea erau sume modice, între 100 și 300 Euro, trimise la intervale mari de timp și care nu confirmă susținerea apelantului că erau în scopul economisirii în vederea achiziționării unui apartament.
În mod just prima instanța nu a reținut la masa partajabilă suma de 10.000 Euro, deoarece apelantul nu a prezentat dovezi cu acte din care să rezulte veniturile realizate, de asemenea că a trimis alte sume decât cele reținute.
Bijuteriile la care face referire apelantul în mod corect nu au fost reținute, deoarece faptul achiziționării acestora nu demonstrează că acestea au fost trimise intimatei.
Martorii au arătat că intimata avea bijuterii, însă achiziționate de ea (în acest sens declarațiile martorei ), de la apelant a primit un inel când a fost în Spania.
De asemenea, bijuteriile menționate de apelant nu au o valoare deosebit de mare, care să conducă la concluzia că erau cumpărate în scopul tezaurizării.
Și evaluarea autoturismului este corectă în raport de anul de fabricație, starea tehnică și prețul practicat pe piața liberă.
În ceea ce privește bunurile mobile, la masa partajabilă au fost reținute cele 5 vaze și.Cu privire la celelalte bunuri acesta nu a prezentat dovezi că se aflau în patrimoniul soților, faptul că au fost menționate în coletele trimise nefăcând dovada că acestea au rămas la intimată.
Din declarația proprietarei garsonierei rezultă care sunt bunurile pe care părțile le-au dobândit în timpul căsătoriei și care la momentul separării părților erau în această locuință.
În ceea ce privește cota sa de contribuție majoritară la dobândirea anumitor bunuri, în mod just instanța de fond a reținut o contribuție egală la dobândirea bunurilor, având în vedere că ambii soți au lucrat, iar apelantul nu a făcut dovada obținerii unor venituri importante, de natură să formeze convingerea instanței că sumele folosite pentru achiziționarea lor proveneau din acestea.
În timpul căsătoriei soții sunt proprietari în devălmășie asupra tuturor bunurilor comune, cota de contribuție se stabilește asupra totalității lor, iar nu asupra fiecărui bun în parte sau prin singularizarea unui anumit bun din comunitate, chiar dacă el ar reprezenta o valoare importantă comparativ cu restul bunurilor.
Cheltuielile de judecată au fost corect stabilite, având în vedere că între datele de călătorie și termenele de judecată există neconcordanțe.
Referitor la drepturile părților, acestea au fost corect stabilite, valorile loturilor au fost trecute greșit și acestea pot fi îndreptate conform art. 281 Cod proc.civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 108/1.04.2009 a declarat recurs reclamantul, motivele de recurs fiind identice cu cele de apel.
Curtea,examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, văzând și disp. art. 316 rap. la art. 298 și art. 137 proc.civ.,constată că excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă este întemeiată,cu excepția motivului privind cheltuielile de judecată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 3021lit.proc.civ. cererea de recurs trebuie sa cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor.
Recursul se motivează, conform art.303 proc.civ. prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304 pct.1-9.proc.civ.
Totodată, art. 306 alin.1 proc.civ. prevede ca recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu excepția cazurilor care se refera la motive de ordine publica.
Prin urmare, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevazute de art.304 proc.civ. dar si dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecata al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea greșită a motivelor de recurs obliga instanța la o încadrare corecta a acestora, în condițiile art. 306 alin.3 proc.civ. o asemenea obligație nefiind stabilita în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indica nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art.304 proc.civ.
In cauza, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise in art. 3021si 304.proc.civ, întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art.304 proc.civ, criticile formulate,cu excepția acelora ce se referă la greșita soluționare a capătului de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, vizând doar aprecieri referitoare la greșita interpretare a probatoriului administrat,ele neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres si limitativ prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 306 alin.1 proc.civ. Curtea va admite excepția nulității recursului invocată de intimata pârâtă, cu excepția motivului privind cheltuielile de judecată,urmând constata nul recursul, cu excepția motivului privind cheltuielile de judecată.
Cât privește motivul de recurs vizând greșita soluționare a capătului de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată,față de împrejurarea că s-a făcut aplicarea corectă a disp. art. 274 proc.civ. raportat la probatoriul administrat, din care reiese că data călătoriilor în țară și termenele de judecată nu concordă, Curtea urmează a aprecia netemeinicia acestuia,astfel încât în baza art. 312 proc.civ. va respinge în rest recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei nr. 108/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău ca nefondat.
Având în vedere disp.art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă reprezentând onorariu de avocat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului invocată de intimata pârâtă, cu excepția motivului privind cheltuielile de judecată.
Constată nul recursul, cu excepția motivului privind cheltuielile de judecată.
Respinge în rest ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Spania Provincia oraș Calpe, C/ nr. 27- 1B, împotriva deciziei civile nr. 108 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B Bd.-.4CFR.1 jud. B și intervenienții și, ambii domiciliați în com. sat jud.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
- - - ---, - C
Grefier,
Red.PM
6 expl./1.03.2010
nr- - Judecătoria Buzău
-
a- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Panait MarilenaJudecători:Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
