Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1082/R/2009
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor	--- -
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta	- - -- -
GREFIER:	TARȚA

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 623/a din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta -, având ca obiect partaj bunuri comune.

La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte la instanță.

La a doua și la a treia strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate -, avoat, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este insuficient timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 aprilie 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și inadmisibil.

Instanța constată că deși pârâtul recurent a fost legal citat cu mențiunea achitării diferenței de timbraj aferente recursului astfel: 1751,7 lei taxă judiciară de timbru și 4,7 lei timbru judiciar, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, aflată la fila 12 din dosar, până la termenul de azi, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, situație față de care, din oficiu, Curtea invocă excepția insuficientei timbrări a recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.

Reprezentanta reclamantei-intimate solicită admiterea excepției invocate cu consecința anulării recursului ca insuficient timbrat, iar pe fond solicită obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.

Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.7825/19.06.2008 a Judecătoriei Cluj -N a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu, admisă în parte cererea reconvențională formulată de, s-a constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei terenul înscris în CF nr.14274 C-N cu nr topo 20904 în cote egale, că au edificat pe acest teren o construcție în cotă de parte din valoarea totală a imobilului teren și construcție, reactualizată în august 2002 în valoare de 491.251 lei. S-a constatat că pârâtul a efectuat lucrări de finisare a acestui imobil în valoare de 227.480 lei, s-a dispus partajarea terenului și construcției prin atribuire către pârât și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, suma de 245.625 lei cu titlu de sultă, s-a dispus intabularea în CF și s-au compensat cheltuielile de judecată.

Instanța de fond a reținut că imobilul a fost dobândit în cotă egală de contribuții și s-au stabilit investițiile efectuate de pârât după august 2002, data pronunțării divorțului.

Prin decizia civilă nr. 623 din 13.11.2008 a Tribunalului Cluja fost respins apelul declarat de, în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr. 7825 din 19.06.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în întregime, iar apelantul obligat să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul teren înscris în CF nr.14274 C-N cu nr topo 20904 în suprafață de 1.000 mp pe care au edificat o construcție compusă din demisol, parter și etaj fără finisaje. În ce privește terenul părțile au apreciat că acesta a fost dobândit în cote egale dar apelantul a arătat că a avut o contribuție mai mare cu privire la ridicarea construcției deoarece a contribuit atât financiar cât și prin munca proprie astfel că cota de contribuție ar fi de 75%. Cu toate că apelantul a avut venituri mai mari acestea au fost obținute din salar, iar în ceea ce privește alte venituri acestea nu au fost demonstrate. De asemenea din probatoriul administrat a rezultat că ambele părți au contribuit prin munca proprie la ridicarea acestei construcții, astfel că nu se justifică stabilirea unei cote de contribuție mai mare în favoarea reclamantului.

Această situație a fost în mod corect reținută de judecătorie și prin urmare apelul declarat de pârât a fost respins nefondat conform prevederilor art.296 pr.civ.

În conformitate cu prevederile art.274 pr.civ a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimată în suma 500 lei reprezentând onorar avocat.

Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs pârâtul solicitând, în baza disp. art. 312 alin 1, 2, 3 admiterea recursului casarea hotărârii recurată, în sensul admiterii apelului ții, schimbării Sentinței Civile nr. 7825/2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N admiterii în întregime a acțiunii reconvenționale, cu consecința stabilirii cotei de dobândire a imobilului de 75% în favoarea pârâtului și 25% în favoarea intimatei reclamante, cu stabilirea unei sulte conform variantei II din precizările la raportul de expertiză.

A fost invocată nelegalitatea acestor hotărâri prin prisma motivelor de recurs prev. de disp. art 304 pct. 7, 9. Pr. Civ. cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.

În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care sprijină, fiind nemotivată, motiv de casare prevăzut de disp. art. 304 pct. 7. Pr. Civ.

Motivarea hotărârii înseamnă arătarea rațiunilor care determină magistratul să respingă sau să admită o cerere, cerința motivării clare, convingătoare, cu arătarea motivelor de fapt și de drept este o condiție sine-qua-non a menținerii unei hotărârii în apel.

Motivarea trebuie să fie "pertinentă, completă, întemeiată, omogenă convingătoare și accesibilă" așa cum de altfel s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2522/2006. Totodată acesta este și sensul jurisprudenței europene în care hotărârea trebuie să cuprindă "un răspuns specific explicit la problemele decisive pentru procedura în cauză" - Hotărârea CEDO din 15.03.2007 În cauza Gheorghe României.

Instanța de apel se rezumă doar la doua propoziții în motivare, reținând că pârâtul a realizat venituri mai mari dar în contradicție cu această reținere, consideră că avem cote egale de contribuție, și de asemenea că la edificarea construcției ambele părți am contribuit prin muncă proprie.

În al doilea motiv de recurs s-a arătat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, motiv de casare prevăzut de disp. art. 304 pct. 9. Pr. Civ.

Ambele instanțe au reținut și aplicat în mod greșit prezumția comunității de bunuri în cote egale, prin hotărârile pronunțate.

Codul familiei intr-adevar nu prevede nici un criteriu după care instanța trebuie sa procedeze la stabilirea cotei ce se cuvine fiecărui soț. Pornind de la principiul egalității soților in casatorie s-ar putea crede ca ar fi normală o cota de contribuție egală la dobândirea bunurilor dar această ipoteză chiar daca insusită de instanța de fond nu constituie si nici nu a fost acceptata de practica si doctrină întrucât ar duce la situația inechitabilă ca la existenta unei contribuții disproporționate intre soți aceștia să aibă dreptul la împărțirea bunurilor comune la J dintre acestea.

Așa cum a stabilit si practica judiciara inegalitatea veniturilor pe o perioada de timp, contribuția în munca efectivă in plus a unuia dintre soți la dobândirea bunului distinct de contribuția materială trebuie avută în considerare la stabilirea cotei fiecărui a dintre soți.

In motivare instanța de fond, arată că deși din interogatoriul luat parților, soții au avut venituri diferite, pârâtul având venituri mai mari, așa cum de altfel a reieșit si din adeverința depusă la dosar precum si din recunoașterea soției prin răspunsul la interogator, instanța minimalizează aceasta diferența si apreciază ca ambii soți au avut venituri. Inclusiv martorii audiați, Dupla au arătat că recurentul, inginer constructor fiind, s-a implicat lucrând alături de muncitori, i-a supravegheat si a adus mâncare de la carmangerie de unde pârâtul obținea venituri având astfel un aport în munca efectiv si în plus față de angajarea unei echipe de constructori care să ridice construcția. Pe lângă sursele bănești cu care a contribuit la achiziționarea terenului și materialelor a avut astfel un aport considerabil mai mare, constând în construirea în regie proprie, cu aportul propriu în muncă la ridicarea construcției, procurarea și transportul materialelor, asigurarea meselor muncitorilor care l-au ajutat.

Instanțele deși au sesizat și reținut prin motivare si acest aspect au considerat în mod nelegal că, cota de contribuție a părților la imobil este egala.

rolul soției in gospodărie si invocând ca argument doar literatura de specialitate, instanța de fond nu a luat in considerare faptul că așa cum s-a dovedit prin audierea fostei menajere, soții au avut o femeie angajată pentru menaj si creșterea copiilor timp de cinci ani cu un program de 7-8 ore zilnic, iar doar atunci când aceasta își termina programul, de copii se ocupa mama reclamantei si reclamanta.

Astfel prezumția comunității de bunuri în cote egale de parte fiecare a fost răsturnată prin dovezile administrate: martori, răspunsurile la interogatorii, carnet de muncă al reclamantei, centralizator de venituri realizate de pârât, în calitate de asociat unic al SC SRL în perioada edificării construcției.

Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, invocând inadmisibilitatea, deoarece greșita aplicare a prezumției comunității de bunuri nu este motiv de nelegalitate ci de netemeinicie, care nu poate fi analizat în recurs.

Analizând recursul formulat curtea reține următoarele:

Prima critică formulată de recurent vizează faptul că decizia pronunțată de tribunal este nemotivată, deoarece nu s-a raportat la întregul material probator și nu este pertinentă, completă și omogenă, convingătoare și accesibilă, cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivele de apel pârâtul a contestat cota de contribuție a intimatei la dobândirea imobilului, apreciind că aceasta ar fi de 25% și nu de 50%, cum a stabilit judecătoria, însă în apel nu s-au mai invocat alte împrejurări de fapt, decât cale prezentate în fața primei instanțe. Așadar apelul pârâtului a fost analizat avându-se în vedere probatoriul administrat la instanța de fond.

Pârâtul a reiterat că veniturile sale ar fi fost mai mari decât veniturile reclamantei, dar nu a depus alte acte în probațiune în acest sens. Tribunalul a reținut că pârâtul a avut venituri mai mari decât reclamanta dar la edificarea acestei construcții au contribuit ambii soți, reținând practic aceeași stare de fapt pe larg expusă de instanța fondului și în consecință a apreciat că soții au cotă de contribuție egală la dobândirea imobilului. Curtea apreciază că tribunalul a analizat apelul declarat de pârât chiar dacă nu a răspuns punctul, fiecărui argument invocat, astfel încât nu se poate reține că decizia recurată nu este motivată. S-a reținut o contribuție egală a soților la dobândirea imobilului, deși soții au avut venituri diferite, întrucât soții au locuit la părinții reclamantei care i-au ajutat material și reclamanta împreună cu mama ei și femeia angajată în acest sens s-au ocupat de creșterea și educarea copiilor. Creșterea copiilor nu presupune numai îngrijirea fizică a acestora ci educarea lor și aportul afectiv parental, greu cuantificabile material.

În al doilea motiv de apel pârâtul a contestat cota de contribuție a intimatei la dobândirea imobilului, că aceasta ar fi de 25% și nu de 50%, cum au stabilit instanțele de fond. Având în vedere această critică, recurentul pârât era obligat, potrivit art. 11.146/1997 la plata unei taxe de timbru, stabilită la valoarea contestată.

Pârâtul a timbrat recursul cu taxa judiciară de 100 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, însă mai avea de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1751,7 lei și o diferență de timbru judiciar de 4,7 lei

În ședința publică din 29.04.2009 reprezentanta reclamantei intimate invocat excepția insuficientei timbrări a recursului.

Potrivit disp. art. 11 Legea nr.146/1997 cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță sau 50% din taxa datorată pentru acțiunile evaluabile în bani.

Pentru termenul de judecată din 29.04.2009 pârâtul a fost citat cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în sumă 1751,7 lei și timbru judiciar în sumă de 4,7 lei, acesta nu s-a prezentat și nu a făcut dovada achitării în termenul legal a timbrajului aferent soluționării recursului.

judiciare de timbru sunt creanțe datorate anticipat, neplata acestora fiind sancționată cu anularea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac promovate, fără achitarea timbrajului aferent, conform prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.

Față de această împrejurare, a citării recurentului cu mențiunea de a plăti timbrajul aferent soluționării recursului și a neîndeplinirii de către recurent a acestei obligații, la termenul de judecată din 29.04.2009 fost invocată în baza art.137 alin.1 Cod proc.civ. excepția insuficientei timbrări a recursului, excepție care va fi admisă și pe cale de consecință, recursul va fi anulat ca insuficient timbrat.

Reclamanta intimată a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 3750 lei prin întâmpinare și în cuantum de 500 lei, în ședința publică din 29.04.2009, însă nu a făcut dovada acestora, motiv pentru care în temeiul art. 274.Pr.Civ. raportat la art. 1169 Cod Civil, nu au fost acordate cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtul în contra deciziei civile nr. 623 din 13.11.2008 a Tribunalului Cluj dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta

- - - - - - -

GREFIER

TARȚA

Red. dact. GC

2 ex/08.04.2009

Jud.apel:

Președinte:Tania Antoaneta Nistor
Judecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...		Stabilire program vizitare minor. Decizia 1146/2009. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță