Stabilire program vizitare minor. Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1146
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 122 din data de 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1507 din data de 2 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă personal și asistată de avocat și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea în totalitate a sentinței, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant, fără cheltuieli de judecată.
A arătat că cele două instanțe nu au ținut cont de afecțiunile de care suferă minorul, acesta având nevoie de supraveghere permanentă, îngrijire și protecție din partea mamei, aceasta cunoscând cel mai bine modul de administrare a tratamentului prescris.
A mai arătat că este de acord cu vizitarea minorului de către intimat, dar aceasta să se realizeze la domiciliul mamei, întrucât este în interesul minorului dată fiind starea de sănătate a acestuia.
Intimatul reclamant, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să i se încuviințeze dreptul a avea legături personale cu minorul -, născut la 30.10.2002, în domiciliul său, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 16, până duminică orele 18, în perioada vacanței de iarnă, prima săptămână din vacanță, iar în vacanța de vară, pe perioada 01.07-30.07.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1044/2005 a Judecătoriei Calafat, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, minorul fiind încredințat spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea acesteia de a-i permite să aibă legături personale cu minorul, în domiciliul ei, obligație pe care, însă, în mod sistematic, aceasta a refuzat să o îndeplinească.
Reclamantul a susținut că, în prezent, minorul are vârsta de 6 ani, fiind atașat de el și bunicii paterni, legătura cu el putându-se realiza în modalitatea solicitată.
La data de 20.10.2008, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că modalitatea de a avea legături personale cu minorul cerută de reclamant, nu se poate realiza, minorul având probleme de sănătate, de la o vârstă fragedă, fiind sub tratament medical și în prezent, din actele medicale reieșind că nu poate fi plimbat de 2 ori pe lună și în vacanțe, pe perioade mai mari, întrucât suferă de spasmofilie și bronșită, necesitând îngrijiri permanente din partea sa și evitarea schimbărilor de mediu, pârâta susținând că, pentru a-l proteja pe minor de eforturi și a-l supraveghea mai bine, a făcut eforturi mari pentru a cumpăra chiar un apartament în apropierea grădiniței și a școlii pe care o va frecventa minorul.
Prin sentința civilă nr. 1507/02.02.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei.
S-a dispus modificarea legăturii personale a reclamantului cu minorul -, născut la 30.10.2002, legătură stabilită prin sentința civilă nr. 658/2005, a Judecătoriei Calafat, în următoarea modalitate: o dată pe lună, a 3-a săptămână, de vinerea ora 14, până duminica ora 14, în domiciliul reclamantului, prima săptămână din vacanța de iarnă a minorului și două săptămâni din vacanța de vară, pe perioada 01.07.-14.07. în domiciliul reclamantului.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin proba testimonială administrată în cauză, s-a făcut dovada că reclamantul nu reușește întotdeauna să realizeze legătura cu minorul în domiciliul pârâtei, de multe ori, copilul fiind plecat la domiciliul bunicilor materni, la o distanță de aprox. 10 km de
Deși pârâta susține că minorul are o stare de sănătate precară, din actele medicale depuse la dosar rezultă că acesta suferă de afecțiuni specifice vârstei, respectiv infecții respiratorii în sfera, având o imunitate mai scăzută, însă acestea nu constituie un impediment în realizarea legăturii cu minorul în domiciliul tatălui, de altfel, minorul fiind deplasat, în mod frecvent, în afara domiciliului mamei, la bunicii materni, aflați la o distanță destul de mare de domiciliul acesteia.
În plus, reclamantul îi oferă minorului același mediu, astfel că nu există nici o justificare ca acesta să nu poată fi luat în domiciliul său, despărțirea de mamă a minorului nefiind de natură să afecteze sănătatea lui, neexistând nici o probă din care să rezulte că tatăl nu ar fi preocupat de îngrijirea minorului, din contră, acesta dorește să se poată ocupa de el.
În speță, nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a minorului, întrucât între reclamant și minor există afecțiune, reclamantul dorind să-și apropie cât mai mult fiul, fiind interesat de el și îndeplinindu-și obligația de plată a pensiei de întreținere, în plus, vârsta minorului permițând ca acesta să poată fi luat în domiciliul tatălui, schimbându-se împrejurările existente la data stabilirii programului privind legăturile personale, astfel că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, urmând a fi admisă.
Programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre copil și tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanță nu a ținut cont de probele administrate în cauză sau le-a interpretat în favoarea intimatului și nu a ținut cont de interesele minorului -, născut la 30 octombrie 2002.
Astfel, la dosar a depus multe acte medicale din care a rezultat că minorul are o imunitate foarte scăzută, face infecții în sfera repetate, spasmofilie, bronșită, a fost supus multor analize, a fost internată cu el de mai multe ori în spital și este permanent sub tratament și supraveghere medicală.
Prima instanță nu a ținut cont nici de indicațiile medicilor care l-au tratat pe minor de la naștere, medici care au recomandat evitarea frigului, aglomerației, contactul cu persoane bolnave, schimbarea mediului și administrarea tratamentului în mod corespunzător.
Prima instanță a ignorat în mod nejustificat că afecțiunile de care suferă minorul nu le are acum la vârsta de 6 ani, ci le are de la naștere așa cum arată doctorul și tot de atunci i se face tratament sub supravegherea permanentă a apelantei.
Cu privire la susținerea primei instanțe că reclamantul nu reușește întotdeauna să realizeze legătura cu minorul, de asemenea a omis să rețină ceea ce rezultă din probele dosarului și anume că nu venea să-1 vadă pe minor, odată chiar nu a venit timp de 6 luni de zile.
Reclamantul nu se poate ocupa de minor pe perioada cât a stabilit instanța să-1 ia în domiciliul lui întrucât lucrează ca pompier și este căsătorit cu o femeie a cărei fiică a fost încredințată tatălui pentru creștere și educare.
Prin decizia civilă nr. 122 din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 1507 din 2 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că modalitatea de vizitare din week-end va fi următoarea: în al treilea week-end din lună, de sâmbătă de la ora 14,00, până duminică la ora 14,00, iar cea din vacanța de iarnă se va realiza în perioada 26-29 decembrie, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
minorului numai la domiciliul apelantei, așa cum a solicitat aceasta, nu poate fi reținută întrucât nu este menită să conducă la realizarea unei legături efective între tată și copil deoarece relațiile dintre pârâtă și reclamant sunt tensionate din cauza divorțului și astfel legătura dintre tată și fiu nu se va putea desfășura în condiții bune la domiciliul pârâtei, în prezența acesteia.
Cu privire la aspectul invocat, cum că minorul are grave probleme de sănătate, s-a constatat că acesta este sensibil la infecții, dar acest lucru nu înseamnă că pârâtul trebuie privat de dreptul de a dezvolta legături cu copilul său ori că acesta nu-i poate administra tratamentul, nefăcându-se dovada că acesta ar fi inapt pentru administrarea tratamentul sau că l-ar lăsa pe minor fără să-l prezinte la medic dacă minorul nu s-ar simți bine.
S-a constatat însă că intervalul de timp, de vineri de la orele 14,00 până duminică la ora 14,00, este prea mare raportat la persoana minorului, care are aproximativ 7 ani și urmează să înceapă cursurile școlare și astfel, instanța a considerat că acesta nu poate fi luat de tată de vinerea întrucât, pe de o parte, minorul are nevoie de odihnă după orele de curs, iar pe de altă parte, în programul școlar unele ore de curs se desfășoară și după-amiaza și în atare situație, s-a considerat că acesta poate fi luat de către tată de sâmbătă de la ora 14,00 și adus duminica la ora 14,00, pentru ca minorul să poată realiza și celelalte activități pregătitoare pentru începerea unei noi săptămâni școlare (teme, studiu individual, igienă corporală).
Cu privire la perioada de vizitare din vacanța de iarnă, s-a constatat că perioada cerută de reclamant și stabilită de instanța de fond (prima săptămână din vacanța de iarnă) cuprinde și ziua când se sărbătorește "Crăciunul", care, prin tradiție, este o de familie și astfel, instanța a considerat că în această zi, minorul trebuie să fie alături de mama sa, căruia i-a fost încredințat și față de care minorul se simte mai legat sufletește. Cu toate acestea, având în vedere că reclamantul, ca tată, face și el parte din familia minorului, instanța a considerat că acesta îl poate lua pe minor la domiciliul său din a doua zi a acestei sărbători și până pe data de 29 decembrie.
Aspectul invocat de apelantă că nu trebuie să i se acorde tatălui dreptul la vizită în perioada vacanței de iarnă întrucât minorul are, potrivit programului depus la dosar, mai multe activități extracurriculare pentru această perioadă, nu poate fi reținut deoarece aceste activități sunt opționale, nu obligatorii, iar menținerea relațiilor dintre copil și părinții săi au prioritate față de aceste activități care sunt în afara programei școlare.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează modul greșit în care au fost aplicate dispoz. art. 43 alin.3 Codul familiei, solicitând ca legătura cu minorul să se realizeze în domiciliul recurentei, având în vedere starea de sănătate a minorului și a împrejurării că intimatul nu se poate ocupa de minor.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 43 alin.3 Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanțele au admis legătura cu minorul în a treia sâmbătă din lună, între orele 14,00 până duminică la orele 14,00 și în vacanța de iarnă în perioada 26-29 decembrie, în domiciliul intimatului reclamant.
Prin această modalitate, instanțele au avut în vedere interesul minorului, vârsta acestuia și posibilitatea ca această legătură să fie efectivă, să ducă la menținerea unei legături afective între tată și minor.
Starea de sănătate a minorului invocată de recurentă nu este în măsură să afecteze legătura cu tatăl în modalitatea adoptată de instanță, având în vedere vârsta minorului, împrejurarea că acesta merge la școală și astfel o perioadă de timp acesta nu se află sub supravegherea permanentă a mamei sale.
oferite de medici cu privire la minor pot să fie realizate și de tatăl acestuia pe perioada cât minorul se află în domiciliul său, nefăcându-se dovada că luarea minorului în domiciliul acestuia ar afecta sănătatea minorului.
În consecință, având în vedere aceste considerente, recursul este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 122 din data de 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1507 din data de 2 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./03.11.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
