Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 109/2009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de intervenienta și pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 206/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu intimat, în dosar nr- având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât și reclamanta, personal și asistată de avocat (împ.fila 8), lipsind intervenienta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul pârât învederează instanței că avocatul său nu se prezintă și este de acord cu judecarea cauzei în lipsa mandatarului ales.
Avocat arată că nu mai are alte cereri.
Instanța, în deliberare, față de faptul că întâmpinarea a fost procedural depusă pentru prezentul termen, cu cinci zile înainte, precum și faptul că delegația avocatului pentru recurentul pârât este doar în scopul redactării recursului, nemaifiind alte cereri de formulat, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul pârât, având cuvântul în susținerea recursului său, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, cu luarea în considerare a faptului că prețul caselor a scăzut și el achită a doua sau a treia oară prețul imobilului. Mai susține că, fiind șofer de, în lipsa lui reclamanta a plecat și a luat toți banii din casă, precum și toate economiile realizate de pe urma fabricii de broderie pe care a condus-o, iar în anul 1997, cu toți banii agonisiți se putea cumpăra un apartament, pe când acum, în 2009, s-au devalorizat. Astfel, mai arată că, față de toate dovezile de la dosar, în speță depozițiile martorilor, care dovedesc cele de mai sus, solicită instanței admiterea recursului său. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea ambelor recursuri, menținerea ca legală și temeinică a deciziei tribunalului raportat la cele susținute, recursul fiind o cale extraordinară de atac, motivele de nelegalitate sunt stabilite riguros de către codul d e procedură civilă. Cu privire la motivul de recurs vizat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cum că instanța ar fi făcut o incorectă aplicare a rolului activ, consideră că ambele instanțe, atât cea de fond cât și cea din apel, au făcut aplicarea principiului disponibilității părților care dă posibilitatea acestora de a stabili cadrul juridic și obiectul procesului și toate mijloacele procesuale prin care înțeleg să se apere, iar judecătorii hotărăsc în limitele cu care au fost investiți și ceea ce se cere prin acțiune, iar părțile au posibilitatea de a fi reprezentate. În concluzie, față de faptul că părțile, în virtutea principiului egalității în fața legii și a unui proces echitabil, pot stabili cadrul procesual, consideră că și motivul vizat de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este nedezvoltat și se face doar o afirmație de nemulțumire asupra soluției pronunțate în apel, toate aceste nefiind susținute de dovezi și nefiind întemeiate, solicită instanței respingerea ambelor recursuri. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Instanța, în deliberare față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2032/2008 a Judecătoriei Mediașs -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului;
-s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional împotriva pârâtei reconvenționale.
- s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, împotriva reclamantei și a pârâtului.
- s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei următoarele bunuri:
- imobil înscris în 3601 Mediaș nr. cadastral 3805/4/6/a teren de construcție cu casă în suprafață de 328. situat administrativ în Mediaș str. -. - nr. 22 jud. Sibiu cu valoarea de circulație de 261.254 lei.
- autoturism marca cu nr. de înmatriculare - cu valoare de circulație convenită de părți la 2400 de lei.
- alte bunuri mobile cu valoare totală de 4187 lei
- s-a stabilit la 45 % contribuția reclamantei și la 55 % contribuția pârâtului la dobândirea imobilului și autoturismului și la 50 % contribuția fiecărei părți la dobândirea celorlalte bunuri mobile.
- s-a constatat că pârâtul a făcut investiții în valoare de 19178 lei la imobil, sumă care va fi scăzută din valoarea masei de împărțit.
- s-a sistat starea de devălmășie.
- s-a atribuit imobilul și autoturismul pârâtului, iar celelalte bunuri mobile reclamantei.
- a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de -,2 lei corespunzător cotei de contribuție a acesteia la dobândirea imobilului și suma de 960 de lei corespunzător cotei de contribuție a acesteia la dobândirea autoturismului, în termen de 3 luni.
- a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului, în același termen, suma de 2093,5 lei reprezentând contravaloarea contribuției acestuia la dobândirea celorlalte bunuri mobile.
- s-a constatat că intervenienta a făcut la imobil investiții în valoare de 29817 lei și a fost obligat pârâtul să plătească acesteia contravaloarea investițiilor.
- s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului.
- s-au respins celelalte cereri formulate de reclamantă, pârât și intervenientă.
- a fost obligat pârâtul să plătească statului cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de reducerea taxei de timbru în sumă de 407,52 lei, restul cheltuielilor procesuale avansate de stat reclamantei, în sumă de 498,08 lei, rămânând în sarcina statului.
- a fost obligată reclamanta să plătească intervenientei cheltuieli de judecată în sumă de 1231,63 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 29.05.1973 în Mediaș, jud. Sibiu și au divorțat în anul 1997, așa cum rezultă din sentința de divorț. În timpul căsătoriei soții au dobândit imobilul înscris în CF nr. 3601 Mediaș nr. cadastral 3805/4/6/a, situat administrativ în Mediaș, str. -. - ( fostă ) nr. 22 jud. Sibiu. Contractul a fost încheiat în formă autentică la data de 28.11.1974. Prețul real plătit de părți a fost de - lei vechi. La această sumă au avut contribuții proprii ambii soți. Reclamanta a avut o contribuție proprie de 30000 de lei vechi, bani proveniți din moștenirea părinților reclamantei. Pârâtul a avut o contribuție proprie de 38500 de lei, din care 18500 de lei reprezintă suma obținută din vânzarea unui imobil în satul în data de 25.08.1974 ( 6 ), iar 20000 de lei au fost donați de intervenientă pârâtului ( suma provenea din împrumutul la făcut de martorul, banii fiindu-i restituiți acestuia în rate lunare de către intervenientă ). Având în vedere aceste sume instanța a apreciat că reclamanta a avut o contribuție proprie de 45% la dobândirea imobilului, iar pârâtul una de 55%. În prezent valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită pe cale de expertiză la suma de - lei. S-a mai probat că pârâtul a făcut investiții la imobil după plecarea reclamantei în anul 1997 constând în reparații la acoperiș, reparații la garaj, înlocuirea ușii de la intrare, montarea parchetului laminat în verandă, tencuieli și reparații la sobele de teracotă din camere, gresie și faianță în bucătărie, subzidire la peretele dinspre C, schimbat ușa băii, montat gresie, faianță, obiecte sanitare și sobă la baie, parchet laminat în încăperea de servit masa, placat treptele cu gresie, montat conducta de apă, schimbat instalația electrică și montat copertină între casă și garaj. Investițiile făcute de pârât au o valoare tehnică de 17807 lei și o valoare de circulație de 19178 lei. De asemenea, în anul 1982 au mai fost edificate la imobil o cameră, o bucătărie și un wc de serviciu cu o valoare tehnică de 29817 lei ( valoare de circulație 32113 lei ). Intervenienta a precizat că a plătit personal efectuarea acestor construcții și a făcut dovada cu interogatoriul pârâtului și declarația martorului, participant la lucrări. Reclamanta a contestat susținând că părțile au plătit lucrările. Facturile depuse la ultimul termen ( încheiate pe numele pârâtului ) sunt din luna februarie 1980 și din anul 1981, însă reclamanta nu a făcut dovada că acele materiale, prezumat plătite de pârât, au fost folosite la investițiile pretinse de intervenientă.
Cu privire la autoturism părțile au convenit în cursul judecății o valoare de circulație de 2400 de lei, cu o contribuție la dobândire mai mare din partea pârâtului și reclamanta a fost de acord cu suma de 960 de lei oferită de pârât în contul contribuției reclamantei la dobândire.
În cazul celorlalte bunuri comune, martora și martorii au confirmat întocmirea inventarului cu ocazia părăsirii locuinței comune, așa cum a arătat și reclamanta. amintit a fost încheiat în lipsa pârâtului, astfel că nu se poate considera că a existat o împărțire a bunurilor menționate. Reclamantul a solicitat aducerea la masa de împărțit doar a unei părți din bunurile menționate în inventar, unde apar în lotul luat de reclamantă. Din totalitatea bunurilor menționate nu a fost dovedită existența materiei prime, a sumei de 3250 de mărci și a vinului. Toate celelalte bunuri au fost expertizate. În cazul mașinii de brodat, vândută unui terț, părțile au convenit să fie avută în vedere o valoare de circulație de 2000 de lei, peste cea stabilită de expert. De asemenea, părțile au convenit o contribuție egală la dobândirea acestor bunuri comune. Valoarea totală de circulație a bunurilor mobile este de 4187 de lei.
Reclamanta a beneficiat de o reducere a taxei de timbru în sumă de 906,5 lei. Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. În materia împărțelii judiciare ambele părți au căzut în pretenții, astfel că pârâtul a fost obligat să plătească statului cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de reducerea taxei de timbru în sumă de 407,52 lei ( corespunzător cotei proprii de contribuție la imobil de 45% a reclamantei ), restul cheltuielilor procesuale avansate de stat reclamantei, în sumă de 498,08 lei rămânând în sarcina statului.
În cazul celorlalte cheltuieli judiciare instanța constatat că sumele cheltuite de reclamantă și pârât sunt sensibil egale, astfel că operează compensarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant reconvențional și intervenienta.
Prin decizia civilă nr. 206/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă au fost respinse apelurile declarate de pârâtul și intervenienta, aceștia fiind obligați să plătească intimatei reclamante suma de 3100 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Un prim motiv de apel al pârâtului și al intervenientei a vizat schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se constata că intervenienta a făcut investiții la imobil în valoare de 32.113 lei - sumă care reprezintă valoarea de circulație a investițiilor. Instanța de fond a acordat doar suma de 29.817 lei - sumă care reprezintă valoarea tehnică a investițiilor și nu valoarea de circulație.
Tribunalul a constatat că nu s-a acordat decât atât cât a fost solicitat de către intervenientă, respectiv suma de 29.817 lei, respectându-se principiul disponibilității părților, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Un al doilea motiv de apel a vizat modul decalcul al sultei raportat la valoarea de circulație a investițiilor efectuate, respectiv suma de 32.113 lei.
Tribunalul a respins și acest motiv de apel cu motivarea că acesta derivă din primul motiv. Stabilindu-se că suma cuvenită intervenientei este suma de 29.817 - sumă solicitată de aceasta, sulta a fost corect calculată, pârâtul datorând reclamantei suma de 108.934,2 lei, corespunzător cotei de contribuție a acesteia.
Al treilea motiv de apel a vizat obligarea reclamantei la plata sumei de 8075 lei în favoarea pârâtului, sumă reprezentând cota de 1/2 din suma de 16.150 lei,contravaloarea mărcilor germane, despre care pârâtul susține că ar fi fost luată de reclamantă de la domiciliu comun, precum și materie primă folosită la croșetat în valoare de 1000 mărci germane.
Instanța de apel a apreciat că și acest motiv de apel este neîntemeiat deoarece nu s-a dovedit că părțile au avut această sumă ca bun comun și nici materia primă folosită la croșetat.
Un ultim motiv de apel al pârâtului și intervenintei a vizat cheltuielile de judecată. Se arată că suma de 407,52 lei reprezintă beneficiul reducerii taxei de timbru, dar această reducere a taxei de timbru nu s-a justificat deoarece reclamanta este o femeie bogată. În plus s-a mai solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată pe care le-au făcut în primă instanță deoarece s-a opus admiterii cererii reconvenționale.
Tribunalul a respins și acest motiv de apel arătând că în mod corect instanța de fond l-a obligat pe pârât să plătească către stat suma de 407,52 lei reprezentând taxa de timbru de care a fost scutită reclamanta, făcând aplicarea disp. art. 18 din OUG 51/2008 - dispoziții potrivit cărora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretenții.
La fel, în mod corect instanța de fond a stabilit cheltuielile de judecată, ținând seama de cota de contribuție a pârâtului și de cheltuielile efectuate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen pârâtul și intervenienta solicitând în baza art. 312 al. 3.civ.Cod Penal modificarea hotărârilor pronunțate.
Intervenienta recurentă a solicitat a se constata că valoarea investițiilor pe care le-a făcut la imobilul părților este de 32.113 lei și nu de 29.817 lei cât i-a fost acordat de către instanțe. Se susține că această din urmă valoare reprezintă valoarea tehnică a investiților iar nu valoarea de circulație pe care o solicită în fapt.
Împrejurarea că a solicitat a-i fi acordată valoarea tehnică a investiților efectuate a fost o greșeală de care instanța nu trebuia să țină seama în virtutea rolului activ a judecătorului.
Referitor la acest capăt de cerere invocă disp. art. 304 al. 1 pct. 9.civ.Cod Penal, respectiv greșita aplicare a legii.
Recurentul solicită ca o consecință a admiterii recursului intervenientei modificarea sultei cuvenită reclamantei intimate de la 108.934 lei la 94.484 lei - sumă pe care ar trebui să o plătească.
Se mai solicită de către recurent ca intimata reclamantă să fie obligată să plătească contravaloarea în lei a sumei de 4.250 mărci, bani pe care aceasta i-a luat de la domiciliu atunci când aplecat. Existența acestor bani a fost probată prin declarațiile martorului.
În final, se solicită obligarea reclamantei intimate la plata unei părți din cheltuielile de judecată la fond în condițiile în care aceasta s-a opus admiterii acțiunii sale reconvenționale.
În mod greșit susține recurentul că a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru pe care intimata reclamantă trebuia să o plătească; aceasta nu trebuia scutită de plata acestei taxe deoarece este bogată iar el personal are o situație materială mai precară decât intimata.
În subsidiar recurentul pârât solicită casarea cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de apel sau de fond pentru efectuarea unei expertize de reevaluare a imobilului deoarece efectuarea acesteia a fost refuzată de către instanța de apel sub motivul că este de notorietate că prețurile imobilelor au scăzut. Rezultă că instanța nu a dat o hotărâre care să cuprindă toate motivele pe care se întemeiază sau sunt străine sau contradictorii de cauză.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 7.civ.
Cod PenalPrin întâmpinarea depusă intimata reclamantă solicită respingerea în totalitate a recursului declarat de recurenții și și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că recursurile declarate nu se încadrează în niciunul de motivele de nelegalitate care să impună modificarea deciziei.
Curtea de Apel examinând recursurile declarate de pârâtul și intervenienta prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea nu sunt fondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
În ce privește recursul intervenientei, aceasta a solicitat a se constata că valoarea investițiilor pe care le-a făcut la imobilul părților este de 32.113 lei și nu de 29.817 lei cât i-a fost acordat de către instanțe.
Se constată de către instanța de recurs că valoarea investiților ce i-a fost acordată de către cele două instanțe este de 29.817 lei - exact atât cât a solicitat prin cererea de majorare a câtimii obiectului cauzei, cerere aflată la fila 178 în dosarul de fond.
Conform principiului disponibilității părților în procesul civil judecătorul nu putea să acorde mai mult decât s-a cerut iar principiul rolului activ al judecătorului nu poate trece peste voința unei părți expres exprimată, astfel că legea a fost corect aplicată în cauză.
Motivul principal al recursului pârâtului derivă din motivul de recurs al intervenientei referitor la valoarea investiților făcute de aceasta la imobilul părților. Întrucât motivul de recurs al intervenientei nu este fondat, nici motivul pârâtului referitor la micșorarea sultei ce o datorează reclamantei nu este fondat iar valoarea sultei nu poate fi micșorată.
Recurentul pârât critică și faptul că nu i-a fost acordată suma de 3250 mărci germane precum și 1000 de mărci germane reprezentând contravaloarea materiei prime pentru croșetat.
Din probele administrate nu s-a dovedit existența sumei de 3250 mărci. Singura declarație referitor la această sumă este cea a martorului, dar acesta nu a auzit decât o discuție între părți referitoare la existența acestei sume și la faptul că reclamanta ar fi luat această sume la plecare. Această declarație nu se coroborează cu nici o altă probă iar martorul nu a constatat direct existența acestei sume ci a auzit doar o discuție referitor la acești bani asupra căreia părțile se certau. Nefiind o probă directă și neexistând alte probe în acest sens, în mod corect instanțele de fond și de apel au considerat că cererea pârârtului este neîntemeiată.
La fel, nu s-a dovedit existența materialului de croșetat în valoare de 1000 mărci astfel că nici această sumă nu a fost luată în considerare de către instanțe.
Nici motivele de recurs ale pârâtului referitor la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat nu sunt întemeiate.
Pe de o parte recurentul critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către intimată, iar pe de altă parte critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea unei părți din taxa de timbru pe care intimata trebuia să o plătească statului.
Se constată de către C că instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți. În speță este vorba despre un partaj, ambele părți având a suporta cheltuielile de judecată conform cotelor stabilite.
În ce privește obligarea recurentului la a achita o parte din contravaloarea taxei de timbru de care a fost scutită parțial intimata, și această soluție este corectă și corespunde dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008 referitoare la ajutorul public judiciar.
Recurentul afirmă că intimata este bogată, acesta fiind singurul argument pe care se bazează cererea sa. Ori, raportat la dispozițiile legale în materie arătate mai sus, recursul sub acest aspect este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere subsidiar Curtea constată că cererea nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7.civ.Cod Penal invocate de către recurent. Motivele pe care s-a sprijinit instanța de apel nu sunt contradictorii sau străine cauzei.
În speță s-a efectuat la instanța de fond o expertiză de evaluare a imobilului care nu a fost contestată și nici motivele de apel nu s-au referit la efectuarea unei noi expertize.
Mai mult, recurentul nu a arătat care sunt motivele contradictorii sau străine de cauză pe care s-a bazat instanța de apel când a pronunțat decizia atacată, Curtea constatând că Tribunalul a motivat fiecare capăt al apelurilor formulate iar motivele expuse nu sunt străine cauzei, astfel că și motivul subsidiar de recurs al pârâtului nu este fondat.
Față de cele expuse, în baza art. 312.civ.Cod Penal recursurile recurentului și ale intervenientei vor fi respinse ca nefondate.
Ca o consecință, în temeiul art. 274.civ.Cod Penal recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul reclamant reconvențional și intervenienta în interes propriu împotriva Deciziei civile nr. 206/A din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei reclamante suma de 1140 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/03.12.2009
apel,
fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 88/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
