Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 110/R-MF
Ședința publică din 22 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător -
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul, domiciliat în P, str.- de H, -2,.B,.1,.7, județul A, împotriva deciziei civile nr.56/A din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1.310 lei, conform chitanțelor de la dosar, eliberate de Trezoreria P și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2008, în încheierea de la această dată fiind consemnate susținerile părților, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că, la data de 22.09.2006, a fost înregistrată cererea reclamantei, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca instanța să dispună: partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de pentru fiecare, obligarea pârâtului să-i restituie lucrurile personale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. 1772/17.04.2006, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
De asemenea, s-a precizat că în luna ianuarie 2006, reclamanta a fost alungată din domiciliul comun, aceasta fiind data în care părțile s-au despărțit în fapt, iar toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei au rămas la pârât, care locuiește în apartamentul proprietate comună.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit: un apartament situat în P, str. - de H, -. B,. 1,. 7, jud. A; un șifonier cu 2 uși; o masă de sufragerie; un covor persan dormitor; un tv. color Philips; un tv. color; un; un video player; 3 casete video; 2 casetofoane; 5 perdele; 3 lenjerii pat; 3 pături; un set de oale; 3 seturi farfurii; 4 lustre; 3 seturi pahare; 4 seturi cești; o mașină de tocat carne; 1 mixer; 1 fier de călcat; o mașină de spălat; un aragaz Indesit; un aspirator Samsung. Aceste trei din urmă bunuri au fost achiziționate în luna noiembrie 2005 și deși sunt în posesia pârâtului, reclamanta plătește ratele lunare în valoare de 152 lei. Astfel, s-a solicitat să se constate că ratele achitate după despărțirea în fapt reprezintă contribuția proprie a reclamantei, urmând a fi imputată în lotul pârâtului și bunurile să fie predate în lotul acesteia.
Apartamentul a fost dobândit după încheierea căsătoriei din banii proveniți ca dar de nuntă și economiile părților. S-au solicitat și următoarele bunuri personale: 1 canapea extensibilă; 1 fotoliu; 2 mese mari; 1 covor persan; costume ocazie; 2 plăpumi; 2 perne; 3 fețe masă; 1 frigider Arctic; 1 friteoză; 1 pătură; 1 raft fier mare; 1 set pahare; 3 iconițe; 6 bibelouri; set vază, pahare, tăvi lemn; 2 lustre; o brățară de; cercei; medalion; inițială aur 1 gr.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36. fam. și art. 480 din civ.
A fost depusă taxa judiciară de timbru aferentă și copie sentință civilă nr. 1772/17.04.2006 a Judecătoriei Pitești.
La data de 29.11.2006, a fost depusă de către pârât, cerere reconvențională, prin care a solicitat să fie reținută în încheierea de admitere în principiu că participarea acestuia la achiziționarea bunurilor comune este în cotă de 90%, iar reclamanta de 10%.
În motivare s-a arătat că pentru achiziționarea apartamentului pârâtul a făcut împrumuturi personale pe care le-a achitat și le achită singur din veniturile sale; din prețul apartamentului de 59 mil. lei, suma de 55 mil. lei a fost plătită cu banii împrumutați de pârât. Celelalte bunuri au o valoare redusă ceea ce determină contribuția de 90%.
Prin aceeași cerere s-a formulat și întâmpinare în care s-a arătat că poziția pârâtului față de bunurile comune supuse partajării este: apartamentul este bun comun; șifonierul este bunul surorii sale; masa din sufragerie este bunul surorii sale; covorul persan din dormitor este bun comun; tv. Philips nu există și nu a existat; tv. nu există, însă există un tv. bun comun; - ul a fost vândut de mult în timpul căsătoriei; video playerul a fost vândut de mult în timpul căsătoriei; restul bunurilor enumerate există și sunt bunuri comune.
Bunurile mașină de spălat, aragaz și aspirator sunt bunuri comune dar sunt în posesia reclamantei fiind luate de aceasta din apartament.
Din bunurile proprii pretinse de reclamantă s-a contestat existența unui bun - frigider Arctic fiind bunul său propriu. Celelalte bunuri sunt în posesia sa cu excepția: costume ocazie; brățară; cercei; medalion; inițială aur. Aceste bunuri au fost luate de reclamantă la plecarea din apartament.
La termenul de judecată din data de 17.01.2007, prima instanță a admis probele solicitate de părți: interogatorii, martori, înscrisuri, expertiză.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 9 mai 2007, Judecătoria Piteștia admis în parte, atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea reconvențională formulată de pârât și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, bunurile enumerate în încheiere.
Prima instanță a apreciat că părțile au contribuit egal la dobândirea bunurilor, iar declarațiile martorilor propuși de pârât nu pot fi reținute, întrucât este greu de crezut că martorii și l-ar fi împrumutat pe pârât cu banii necesari achiziționării unui apartament, fără ca să fi încheiat vreun înscris. Susținerea acestor martori, în sensul că i-ar fi înmânat pârâtului banii pe încredere, nu poate fi reținută, iar presupusul împrumut de 20.000.000 lei ROL nu a fost restituit până în prezent în integralitate, ci doar parțial (5.000.000 lei ROL), fără ca martorul să fi fost vătămat prin devalorizarea monedei.
Astfel, prima instanță a dat eficiență contractului de vânzare cumpărare a apartamentului și dispozițiilor art. 30 din Codul familiei.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.5408 din 17 octombrie 2007, dmis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, a dmis în parte cererea reconvențională și a sistat comunitatea de bunuri a părților.
A atribuit reclamantei lotul 1 din varianta 1 raportului de expertiză, compus din: 3 lenjerii pat; 3 lustre; contravaloare rate achitate în comun (suma de 3.791.150 ROL) și a primit sultă de la lotul 2 în sumă de 590.922.800 lei (ROL).
A atribuit pârâtului lotul 2 din varianta 1 raportului de expertiză, compus din: covor persan dormitor; un TV. color; 3 casete video; 2 casetofoane; 5 perdele; 3 pături; 1 set oale; 3 seturi farfurii; 1 lustră; 4 seturi cești; 3 seturi pahare; o mașină de tocat carne; 1 mixer; 1 fier de călcat; mașină de spălat; aragaz Indesit; aspirator Samsung; un apartament situat în P, str. -, -. B,. 1,. 7, jud. A; contravaloare rate achitate în comun (suma de 3.791.150 ROL) și l-a obligat pe acesta să plătească sultă către lotul 1 în sumă de 590.922.800 lei (ROL).
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată, urmând ca după compensare pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei (RON).
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că varianta I din expertiza întocmită de ing. respectă dispozițiile art.6739Cod pr.civilă și ține seama de voința părților, care au solicitat ca apartamentul să fie cuprins în lotul pârâtului.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 9 mai 2007 și a sentinței civile menționate, a declarat apel pârâtul, care a susținut că instanța a reținut greșit o contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
În realitate, din probele administrate a rezultat o contribuție de 90% în favoarea pârâtului, deoarece reclamanta s-a încadrat în muncă în anul 2000 și a obținut venituri minime, în timp ce pârâtul a obținut venituri substanțiale.
Apărarea reclamantei, în sensul că apartamentul a fost cumpărat din banii obținuți ca dar de nuntă, nu este fondată, deoarece darul de nuntă a fost folosit la achitarea cheltuielilor ocazionate de nuntă.
Din căsătoria părților nu au rezultat copii, astfel că, nu poate fi reținută contribuția reclamantei la creșterea și educarea acestora.
Pentru cumpărarea apartamentului, pârâtul a împrumutat de la martorii și suma de 5.500 lei (RON), care a fost restituită de părinții săi în parte, urmând ca tot părinții pârâtului să restituie și diferența.
În consecință, pârâtul datorează reclamantei o sultă corespunzătoare cotei de 10 % din valoarea bunurilor reținute la partaj.
Prin decizia nr.56/A/MF din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respins apelul pârâtului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 4 septembrie 1999 și au divorțat la data de 17 aprilie 2006, conform sentinței civile nr.1772 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă la data de 03.07.2006 (fila 5).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1521/22.12.2000, părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr.7 situat în P, Str.-, Bloc.,.B, județul A, la prețul de 5.900 lei RON(fila 17).
Reclamanta a susținut că apartamentul a fost cumpărat din banii de nuntă, plus 2.000 lei RON, bani împrumutați de la și restituiți din salariile părților (fila 28, întrebările 1-3).
La judecata în primă instanță, pârâtul a pretins că pentru procurarea apartamentului a împrumutat suma de 5.500 lei RON (fila 14), de la în anul 2000 (fila 30, întrebarea 4), iar această sumă a fost restituită până la despărțirea în fapt a părților, de către părinții pârâtului (fila 30, întrebarea 8).
Din copia carnetului de muncă (filele 34-38), a rezultat că reclamanta a obținut venituri din muncă începând cu 01.02.2000, în timp ce pârâtul nu a probat susținerea sa, conform căreia ar fi obținut venituri salariale mai mari.
Cu înscrisurile depuse la dosar (filele 39-46) s-a probat că reclamanta a făcut un împrumut bancar, din care a achiziționat unele bunuri mobile, reținute la partaj.
Martorii, și (filele 60,62 și 63) au relatat că părțile au obținut ca dar de nuntă suma de 5.000-6.000 lei RON.
Martorii propuși de reclamantă (filele 62,63) au susținut că părțile au folosit banii primiți ca dar de nuntă pentru procurarea apartamentului.
a relatat că l-a împrumutat pe pârât cu 2.000 lei RON, în anul 2000, sumă din care a recuperat 500 lei RON, în timpul căsătoriei părților, prin rețineri din salariul pârâtului.
a susținut că l-a împrumutat pe pârât, în anul 2000, cu suma de 3.500 lei RON pentru cumpărarea apartamentului, împrumut care i-a fost restituit de părinții pârâtului (fila 61).
În raport de probele mai sus analizate tribunalul reține că în mod temeinic și legal prima instanță a reținut o contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
Contribuția părților se determină prin raportare la toată masa bunurilor partajabile, iar nu doar la dobândirea unui bun, în speță, doar la dobândirea apartamentului, așa cum dorește pârâtul.
În plus, apărarea pârâtului, privind contribuția sa de 55.500 lei RON, nu poate fi reținută, deoarece o parte din împrumut (500 lei RON) a fost restituită în timpul căsătoriei, afectând veniturile familiei, iar partea din împrumut restituită de părinții pârâtului nu s-a probat a fi o gratificare expresă a pârâtului.
Susținerea apelantului pârât, potrivit căreia instanța ar fi luat în considerare la stabilirea contribuției părților și activitatea depusă de reclamantă la creșterea și educarea copiilor, nu este fondată, deoarece în considerentele încheierii interlocutorii din data de 9 mai 2007, prima instanță nu face referire la acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului declarat de acesta, cu schimbarea încheierii de admitere în principiu și implicit a sentinței de la fond.
În primul motiv de recurs, încadrat în art.304 pct.7 Cod pr.civilă, se arată că împotriva sentinței de la fond, pârâtul a formulat apel, criticând încheierea de admitere în principiu și susținând o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 90% în favoarea acestuia. Instanța de apel, a respins apelul, cu toate că a reținut ca dovedite afirmațiile acestuia privind contractarea celor două împrumuturi, precum și achitarea acestora în cea mai mare parte de către părinții recurentului.
În motivarea deciziei date în apel se arată că, deși recurentul are o contribuție mare la achiziționarea apartamentului, contribuția părților la dobândirea bunurilor comune se determină prin raportare la întreaga masă de bunuri, ci nu doar la un singur bun. Cu această motivare, instanța creează o falsă problemă, deoarece pârâtul nu a solicitat analizarea contribuției pentru fiecare bun în parte, ci asupra întregii comunități de bunuri, în care intră și apartamentul împreună cu bunurile mobile. Însă, pârâtul a susținut că valoarea apartamentului întrece cu mult pe cea a bunurilor mobile, încât acesta are o contribuție de 90% asupra acestor bunuri.
În al doilea motiv de recurs se arată că instanța de apel, în mod greșit a reținut că, deși s-a dovedit achitarea împrumuturilor pentru apartament, de către părinții pârâtului, acesta nu a făcut dovada că părinții lui ar fi urmărit, prin achitarea împrumuturilor amintite să-l gratifice expres pe pârât.
Se menționează că această problemă a fost tranșată în doctrina de specialitate, arătându-se că liberalitatea făcută de către părinții unuia dintre soți are caracter de bun propriu al soțului ai cărui părinți au făcut-o, dacă această liberalitate depășește valoarea unui dar obișnuit.
Se precizează că în cauza de față, liberalitatea făcută de părinții recurentului trebuie calificată ca profitându-i în întregime acestuia, față de valoarea care depășește un dar obișnuit.
În continuare se arată că apartamentul este principalul bun comun, restul bunurilor comune constând în bunuri mobile, cu valori neînsemnate. Recurentul susține că imobilul a fost cumpărat în anul 2000, iar căsătoria a fost încheiată în 4.09.1999. Reclamanta s-a încadrat în muncă, pentru prima dată în anul 2000, având o încadrare la nivelul studiilor medii pe care le are, respectiv venituri minime.
Se arată că părțile au organizat la țară, în condiții modeste, pe măsura posibilităților mirilor, fără ca familia reclamantei să-i ajute, fiind încadrat în muncă doar recurentul, iar darul de nuntă a fost folosit pentru achitarea cheltuielilor ocazionate de nuntă.
Apartamentul din litigiu a fost achiziționat cu bani împrumutați de recurent de la martorii: și. Astfel recurentul a împrumutat suma de 55 milioane lei, reclamanta recunoscând împrumutul luat de la martorul, sumă restituită de către părinții pârâtului, iar apartamentul a fost cumpărat la prețul de 59 milioane lei.
Recurentul susține că restituirea împrumutului de către părinții acestuia echivalează cu o cesiune de creanță, urmată de o remitere de datorie, fapt ce duce la creșterea cotei de contribuție a recurentului la dobândirea bunurilor comune, acesta având o contribuție de 90% la achiziționarea bunurilor comune.
Se menționează că, prin înlăturarea declarațiilor martorilor, de către instanța de fond, a fost încălcat flagrant art.5 din Decretul nr.32/1958, declarații care au fost apreciate de către instanța de apel, declarații care se coroborează cu întregul material probator și cu prezumțiile care rezultă din acesta.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, cu majoritate a modifica decizia, în sensul că se va admite apelul declarat de pârât și se va schimba în parte sentința de la fond și încheierea de admitere în principiu din 9 mai 2007 (fila 68-69 dosar), în sensul că se va reține o contribuție de 80% pentru pârât și 20% pentru reclamantă, la dobândirea bunurilor comune, urmând a se omologa raportul de expertiză în varianta I (fila 101-102), cu modificările aduse de instanță.
Va fi atribuit reclamantei lotul nr.1 iar pârâtului lotul nr.2, urmând ca acesta din urmă să plătească reclamantei suma de 247.898.030 lei, cu titlu de sultă, urmând a se menține în rest dispozițiile încheierii de admitere în principiu și ale sentinței de la fond.
Primul motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304, pct.7 Cod pr.civilă, este întemeiat urmând a-l admite ca atare, constatându-se că motivarea deciziei din apel este contradictorie.
Astfel, cu toate că instanța a reținut ca dovedite susținerile pârâtului privind contractarea celor două împrumuturi pentru achiziționarea apartamentului din litigiu, precum și achitarea acestora, în mare parte, de către părinții acestuia, pe fondul cauzei a fost respins apelul pârâtului, cu toate că s-a constatat contribuția mai mare la achiziționarea acestui bun.
De precizat faptul că instanța a reținut greșit solicitarea pârâtului. Astfel, acesta nu a cerut analizarea contribuției pentru fiecare bun în parte, ci pentru întreaga comunitate de bunuri, respectiv apartament și bunuri mobile, arătând că valoarea apartamentului întrece mult valoarea bunurilor mobile, iar la apartament, pârâtul are o contribuție majoritară.
Al doilea motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, pentru următoarele considerente:
Părțile s-au căsătorit la 4.09.1999 și s-au despărțit în 17.04.2006, fiind separate în fapt din ianuarie 2006, iar apartamentul din litigiu a fost cumpărat în 2000, când a început să lucreze și reclamanta, pentru un salariu minim.
a fost organizată la țară, fără ajutorul părinților sau al reclamantei, care nu avea salariu, fiind salariat doar pârâtul. Darul de la nuntă, în sumă de 38 milioane lei, cât recunoaște reclamanta, la interogatoriu (fila 30), ci nu 50-60 milioane lei, cum declară martorii; a fost modest, nerămânând decât o sumă neglijabilă, de 4-5 milioane lei pentru achiziționarea apartamentului.
În realitate, așa cum s-a dovedit de către martori și cum a recunoscut și reclamanta la interogatoriu, apartamentul a fost dobândit cu împrumuturile totale de 55 milioane lei, luate astfel: 20 milioane lei de la martorul - patronul pârâtului și 30 milioane lei de la martorul - prietenul patronului pârâtului, imobilul fiind cumpărat cu prețul de 59 milioane lei, în data de 22.12.2000 (fila 17).
De precizat că nu s-au făcut chitanțe de mână sau contracte de împrumut pentru sumele arătate, deoarece cei doi martori de la care s-a împrumutat pârâtul l cunoșteau foarte bine, primul fiind patronul său, iar celălalt prietenul patronului, așa cum s-a mai arătat, fapt care reiese din declarațiile acestora (fila 60 și 61 dosar fond).
Martorul (fila 60) declară că a acordat pârâtului suma de 20 milioane lei pentru apartament, cu 1 sau 2 zile înainte de achiziționare, sumă din care a recuperat doar 5 milioane, prin reținerea de pe statul pârâtului, restul sumei urmând a fi recuperată de la mama pârâtului, restul de 15 milioane lei fiind un pasiv al comunității, greșit nereținut la partaj.
Același martor i-a mai împrumutat pârâtului suma de 10 milioane lei, în săptămâna nunții, sumă restituită după nuntă. De aici rezultă că din darul de nuntă, de 38 milioane lei, cât a spus reclamanta că s-a scos, se scad cei 10 milioane restituiți patronului pârâtului, rămânând suma de 28 milioane lei, din care s-au scăzut cheltuielile prilejuite de organizarea nunții, încât nu a rămas o sumă care să fie folosită la achiziționarea apartamentului, așa cum au am arătat.
Celălalt împrumut, în sumă de 35 milioane lei vechi a fost restituit martorului de către părinții pârâtului, așa cum recunoaște martorul (fila 61).
Acest aport al părinților pârâtului la dobândirea apartamentului vine să mărească cota de contribuție a fiului acestora la 80% în dobândirea întregii comunități de bunuri, nefiind necesară o precizare expresă de gratificare a pârâtului.
În doctrina de specialitate se arată că liberalitatea făcută de către părinții unuia din soți are caracter de bun propriu al soțului ai cărui părinți au făcut-o, dacă această liberalitate depășește valoarea unui dar obișnuit, cum este cazul valorii apartamentului.
Pentru aceste considerente, curtea constată că recursul este fondat, urmând a-l admite ca atare, urmând a se modifica decizia, în sensul că se va admite apelul pârâtului și se va schimba, în parte, sentința și încheierea de admitere în principiu din 5.05.2007.
Astfel, se va reține o contribuție de 80% pentru pârât și 20% pentru reclamantă, la dobândirea bunurilor comune.
Se va omologa raportul de expertiză în varianta I (fila 101-102), cu modificările aduse de instanță.
Se constată că, în varianta I (fila 101-102) valoarea totală a bunurilor mobile este de 35.373.000 lei, iar a apartamentului de 1.100.460.000 lei la care se adaugă ratele neachitate, în sumă de 7.582.300 lei, rezultând suma de 1.143.415.900 lei. Din această sumă se calculează80%, cota pârâtului, rămânând suma de 914.341.590 lei cota ce revine pârâtului și cota de 20% ce revine reclamantei.
Lotul I va reveni reclamantei, în valoare de 6.191.150 lei, la care se va adăuga suma de 25.406.000 lei, valoarea ratelor achitate de reclamantă, după 17.05.2006, urmând să primească sultă în sumă de 222.492.030 lei de la pârât.
Lotul II se va atribui pârâtului, în valoare de 1.137.224.750 lei (fila 102), iar pentru echilibrarea valorică a loturilor, pârâtul va plăti sultă către reclamantă, în sumă de 222.492.030 lei.
Se va menține în rest dispozițiile sentinței și ale încheierii de admitere în principiu.
În baza art.274 Cod pr.civilă intimata-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 4.827 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în P, str.- de H, -2,.B,.1,.7, județul A, împotriva deciziei civile nr.56/A din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind.
Modifică decizia, în sensul că admite apelul declarat de pârât și schimbă, în parte, sentința și încheierea de admitere în principiu din 9 mai 2007 (68-69 dosar), în sensul că se reține o contribuție de 80% pentru pârât și 20% pentru reclamantă la dobândirea bunurilor comune și omologhează raportul de expertiză în varianta I (fila 101-102), cu modificările aduse de instanță.
Atribuie reclamantei lotul nr.1 - în valoare de 6.191.150 lei (102), la care se va adăuga suma de 25.406.000 lei - valoarea ratelor achitate de reclamantă, după 17.05.2006. Primește sultă de la lotul 2, suma de 247.898.030 lei.
Atribuie pârâtului lotul nr.2 - în valoare 1.137.224.750 lei (fila 102) și îl obligă pe pârât să plătească sultă către reclamantă (lotul 1), suma de 247.898.030 lei.
Menține în rest dispozițiile încheierii de admitere în principiu și ale sentinței de la fond.
Obligă pe intimata-reclamantă la plata sumei de 4.827 lei, cheltuieli de judecată, în apel și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
18.11.2008
Red.
/EM/4 ex.
Jud.apel.
OPINIE SEPARATĂ
Recursul este fondat în parte pentru motivele ce urmează:
Recurentul a criticat decizia pronunțată în apel pentru aprecierea greșită asupra contribuției la dobândirea bunurilor comune, în sensul că acesta are o contribuție inegală față de intimată, de 90%.
În justificarea contribuției, recurentul a invocat darul manual pe care l-au făcut părinții săi și folosit la restituirea împrumutului cu care a cumpărat apartamentul în sumă de 59.000.
Din mărturisirea reclamantei a rezultat că a fost obținut un dar de nuntă în sumă de 38.000.000 lei, din care a fost restituit împrumutul de 10.000.000 lei martorului.
De același martor, părțile au recunoscut că pentru dobândirea apartamentului au mai împrumutat o sumă de 20.000.000 lei din care au restituit în timpul căsătoriei numai 5.000.000 lei.
Pentru dobândirea aceluiași apartament, părțile au mai împrumutat de la martorul suma de 35.000.000 lei, restituită de către părinții pârâtului potrivit declarației acestui martor.
Probele analizate infirmă apărarea intimatei potrivit căreia apartamentul a fost dobândit numai cu darul de a nuntă. De asemenea, nici declarația martorei nu poate confirma această apărare fiind singura probă în favoarea intimatei, care contravine însăși mărturisirii acesteia de pe urmă, în sensul că apartamentul a fost cumpărat nu numai din darul de nuntă dar și cu suma împrumutată de la martorul.
Din probele analizate rezultă fără nici un dubiu că soții nu au avut bani suficienți din darul de nuntă pentru cumpărarea apartamentului fiind necesară o sumă împrumutată de la cei doi martori mai sus arătați.
Cu privire la această sumă, în timpul căsătoriei s-a restituit doar 5.000.000 lei, martorului, nedovedindu-se restituirea întregii sumei acestui martor, așa cum nu s-a dovedit nici restituirea împrumutului către martorul a sumei de 35.000.000 lei din venituri comune.
Se poate prezuma astfel că, din darul de nuntă din 38.000.000 lei, după plata datoriilor - restituirea împrumutului de 10.000.000 lei, lui, a mai rămas o sumă de 20.000.000 lei folosită pentru dobândirea apartamentului, plus 5.000.000 lei restituită în timpul căsătoriei acestui martor.
Diferența până la 59.000.000 lei cât a reprezentat prețul apartamentului a fost restituită dintr-o sumă proprie, contribuția recurentului, ca urmare a darului manual făcut de părinții acestuia, ceea ce trebuie să se reflecte în contribuția inegală a părților, însă nu în proporția solicitată de recurent și într-o altă proporție, respectiv de 55% și 45%, având în vedere că aproape J din prețul apartamentului au constituit venituri comune.
Judecător,
Red.
/19.11.2008
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 141/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
