Divort. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 8
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe apelantul, domiciliat în sat, comuna, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - divorț - apel împotriva sentinței civile nr.612/04.10.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de avocat și intimata asistată de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru apelantul având cuvântul, arată că acesta nu este mulțumit de consemnările efectuate în referatul de anchetă socială întocmit de Primarul comunei, jud. I, în sensul că cele relatate nu reflectă situația de fapt existentă. Astfel, în referatul de anchetă socială efectuat se consemnează că minorul are condiții materiale pentru creșterea și întreținerea sa însă acestea se raportează la averea bunicului său. Solicită refacerea referatului de anchetă socială întrucât sunt omisiuni față de ceea ce reflectă adevărul.
Avocat pentru intimata având cuvântul, depune la dosar un număr de 08 fotografii. În ceea ce privește cererea apelantului privind refacerea referatului de anchetă socială întocmit la domiciliul intimatei, arată că se opune întrucât cele relatate corespund adevărului, susțineri ce sunt probate cu probele administrate în cauză.
Instanța consideră că referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei, jud. I, îndeplinește condițiile legale prevăzut de lege, astfel încât respinge cererea apelantului privind refacerea referatului de anchetă socială.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea apelului.
Avocat pentru apelantul având cuvântul, arată că prin cererea de apel s-a solicitat încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui. Astfel, motivul care a dus la destrămarea relațiilor de familie între părți a fost inițierea de către intimata în Spania a unei relații extraconjugale. La momentul întoarcerii în țară intimata a luat copilul și l-a încredințat cumnatului său, aceasta plecând din nou în Spania. Aceste susțineri au fost confirmate cu probele administrate în cauză și astfel în mod corect Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 201 din data de 17 martie 2008 admis apelul și a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui, persoană care se ocupă de creșterea și educarea acestuia chiar dacă în prezent nu locuiesc împreună.
Solicită admiterea apelului formulat și a se menține decizia civilă nr. 201 din data de 17 martir 2008 pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimata având cuvântul, arată că menține concluziile formulate, a se avea în vedere că față de momentul soluționării apelului de către Tribunalul Iași situația s-a schimbat, intimata prezintă condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea copilului și este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat mamei. Mai mult solicită a se avea în vedere și atașamentul minorului față de intimată și opțiunea acestuia care rezultă din audierea sa și raportul de evaluare psiho - socială întocmit. Minorul nu dorește să locuiască cu tatăl, care se manifestă violent față de mamă și minor, fiind consumator de băuturi alcoolice și este cunoscut cu antecedente penale atât pentru fapte violente cât și pentru infracțiunea de viol.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile Legii nr. 272/2004 și probele administrate și a se respinge apelul formulat cu păstrarea sentinței civile nr. 612 din data de 04 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 612 din 4 octombrie 2007, Judecătoria Hîrlău a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul-pârât, domiciliat în sat, comuna, județul I în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, domiciliată în sat, comuna, județul I - la familia și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât și în consecință:
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 04.03.2000 și înregistrată în registrul stării civile al comunei sub nr. 2, din culpa ambelor părți.
Instanța a dispus ca pârâta-reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de și a încredințat mamei (pârâtei-reclamante) spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 13.02.2001, și în consecință a obligat pe reclamantul-pârât să plătească în favoarea acestui minor suma de 80 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere începând de la data introducerii cererii reconvenționale 12.01.2007 și până la majoratul minorului.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, din culpa ambilor soți.
Martorii, și G audiați în cauză au relevat că părțile sunt despărțite în fapt din vara anului 2006, niciunul dintre aceștia nemaidorind continuarea acestei căsătorii.
Din depozițiile martorilor rezultă - de asemenea - că în perioada cât au conviețuit comportamentul soților nu era corespunzător unei vieți normale de familie. Astfel, reclamantul a fost uneori agresiv cu soția.
Pârâta a decis să plece pe perioade foarte mari de timp departe de familie, de copil, neglijându-și astfel obligațiile de soție și mamă.
În temeiul art.42 al.1 Codul familiei, instanța a încredințat pe minorul pârâtei-reclamante, ținând cont și de dorința minorului exprimată în camera de consiliu dar și de concluziile referatului de anchetă socială care au reliefat că în prezent minorul are condiții de creștere și educare.
De asemenea martorii audiați au subliniat că pârâta este singura care întreține material pe acest copil, reclamantul necontribuind cu nimic în acest sens de foarte mult timp.
In temeiul art.40 al.3 Codul familiei, pârâta-reclamantă va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, de.
In baza art.42 al.3 raportat la art.86 si 94 Codul familiei, instanța l- obligat pe reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în sumă de 80 lei lunar, raportat la venitul minim net pe economia națională, deoarece pârâta nu are venituri cu caracter de continuitate, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul copilului.
Împotriva sentinței a formulat apel și - prin decizia civilă nr.201 din 17 martie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a încredințat reclamantului-pârât, spre creștere și educare, pe minorul -, născut la data de 13 februarie 2001 și a obligat pârâta-reclamantă să plătească în favoarea copilului 95 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere începând de la data introducerii acțiunii și până la majorat. S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că criteriile avute în vedere de către instanța de fond sunt netemeinice, mai exact superficiale, rezultat al unei analize sumare a elementelor de fapt care circumstanțiază mediul casnic și social în care minorul trăiește, în contextul despărțirii în fapt a părinților și mai apoi al divorțului acestora.
Minorul, in vârstă de 7 ani, a fost în grija tatălui timp de trei ani, până în anul 2006, astfel cum și martorii susțin în fața instanței de fond. Prin urmare, de la vârsta de doi ani, pe o durată de 3 ani apelantul a îngrijit nemijlocit pe minor, timp în care intimata s-a aflat în străinătate. Contrar celor susținute de către intimată prin cererea reconvențională formulată în fața primei instanțe și prin întâmpinarea depusă în apel, potrivit depozițiilor martorilor intimatei, pe durata celor 3 ani minorul a fost îngrijit de către apelant. Martora, de asemenea intimatei, declară că în prezent minorul se află în grija sa, ceea ce implicit confirmă susținerile reclamantului apelant potrivit cărora minorul a locuit 3 ani cu acesta, așa cum susține și martorul G, vecin cu apelantul.
Ancheta socială întocmită la domiciliul apelantului (fila 12-13 dosar) indică faptul că apelantul locuiește singur într-un imobil rămas de la părinții săi, compus din 4 camere, electrificat, încălzit, obține venituri din cultivarea a 2 ha. teren, are un și o căruță. Copilul a fost dus la rudele mamei după anul 2006.
Prin urmare datele care configurează condițiile pe care tatăl le-ar putea oferi minorului denotă un spațiu casnic suficient unor condiții decente de trai. celor 3 ani în care la o vârstă fragedă tatăl s-a îngrijit nemijlocit de acest minor constituie un argument puternic pentru ca instanța să rețină ca demonstrată capacitatea acestuia în fapt de a îngriji efectiv pe minor. În acest interval minorul a frecventat grădinița din (fila 42) și a avut o stare de sănătate bună (fila 22 dosar apel).
Tribunalul a reținut și lipsa de sinceritate a intimatei, demonstrată prin analiza anterioară privind persoana care a îngrijit nemijlocit pe minor in perioada 2003-2006, situație în care însăși susținerile sale privind violențele extreme la care a fost supusă de către apelant sunt îndoielnice, câtă vreme martorele fac relatări bazate de asemenea pe povestirile intimatei. Deși intimata susține că violențele suferite s-au soldat cu intervenții medicale, nu există nici o probă în acest sens, deși era de esența probatoriului depunerea unor înscrisuri care să ateste intervenția serviciului de salvare, cel puțin, invocată în susținerile sale și ale martorilor. De aceea caracterizarea apelantului ca fiind o persoană violentă în mod definitoriu a fost exclusă de tribunal.
Analiza datelor relevate de probatoriul administrat în speță se va face prin raportare la interesul superior prevalent erga omnes al acestuia (în accepțiunea art. 2 din Legea 272/2004), a considerat tribunalul.
În configurarea acestui interes, întreg cadrul normativ al protecției minorului, național și internațional este subsumat între altele scopului evitării separării copilului de părinții săi.
Potrivit art.4 din Convenția din 17.07.2006 a statelor membre ale Consiliului Europei, adoptată în acord cu art. 8 din convenția CEDO (potrivit preambulului său) "Copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante. Aceste relații personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului. Atunci când nu este în interesul superior al copilului să întrețină relații personale nesupravegheate cu unul dintre cei 2 părinți ai săi, se ia în considerare posibilitatea de întreținere a unor relații personale sub supraveghere sau a altor forme de relații personale cu acest părinte".
Motivele de apel obligă tribunalul să se pronunțe asupra împrejurării dacă încredințarea minorului către mamă este în interesul superior al minorului, definit prin prisma datelor situației de fapt a litigiului, a nevoilor materiale dar și afective ale acestuia, dată fiind vârsta sa mică.
Încredințarea către mamă ar face ca, în condițiile în care aceasta lucrează în străinătate, minorul să fie în fapt în grija altor persoane, din familia lărgită. intimatei, la rândul său aflată în străinătate, a lăsat pe cei trei copii în grija tatălui.
Pentru determinarea măsurii de încredințare compatibile cu interesul superior al copilului esențiale sunt condițiile efective în care acesta va fi crescut.
Ori, încredințarea către mamă ar fi aproape virtuală câtă vreme în fapt prezența acesteia alături de minor este exclusă, dată fiind rezidența acesteia în Spania. Nu au fost invocate de către intimată alte date, care să permită instanței concluzia potrivit căreia aceasta ar face demersuri pentru ca în ipoteza în care îi va fi încredințat minorul, aceștia să locuiască împreună, oriunde ar locui mama. Singura ipoteză pe care o invocă intimata este siguranța și confortul de care minorul se bucură în casa surorii sale.
Susținerea sa din întâmpinare, potrivit căreia în prezent se află în țară, nu a fost probată, cu atât mai mult cu cât la ultimul termen în apel apărătorul acesteia a invocat faptul că intimata este bolnavă, aspect de asemenea nedovedit, de aceea instanța nu are temeiuri să rețină prezența acesteia în țară, respectiv caracterul definitiv al acestei prezențe.
În aceste condiții tatăl este cel îndreptățit a i se încredința minorul. Tribunalul exclude orice elemente de comparație între condițiile pe care acesta le-ar putea oferi și cele de care minorul ar beneficia la reședința unchilor săi, unde a fost lăsat de către mamă, pentru că, atâta vreme cât pentru tată nu s-au demonstrat elemente care să caracterizeze persoana sa de natură a constitui un pericol pentru creșterea și dezvoltarea minorului, pentru securitatea sa fizică și emoțională, nu există nici un motiv pentru care să nu-i fie încredințat.
Esențială în decizia tribunalului este împrejurarea că tatăl ar oferi minorului beneficiul prezenței continue și nemijlocite a unuia dintre părinți, ceea ce constituie o prioritate la nivel național pentru protecția copilului în general, câtă vreme s-a constatat pe bază de cercetări de specialitate faptul că minorii ai căror părinți lucrează în străinătate sunt expuși unui risc situațional superior. O dovada a acestui fapt este Hotărârea Guvernului nr. 633 din 20 iunie 2007 prin care au fost aprobate programele de interes național în domeniul protecției drepturilor copilului între care și programul "Dezvoltarea rețelei serviciilor sociale comunitare pentru copil și familie și susținerea familiilor aflate în criză în vederea prevenirii separării copilului de familia sa" cu scopul definit între altele de a asigura "dezvoltarea unui set de măsuri și proceduri destinate copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, care să faciliteze dobândirea abilităților necesare pentru integrarea lor educațională, ocupațională și socială; sensibilizarea opiniei publice în vederea îmbunătățirii atitudinii și comportamentului general privind problematica specifică a neglijării copilului ai cărui părinți sunt plecați la muncă în străinătate".
De aceea judecătorul este dator ca atunci când decide asupra încredințării minorilor să evalueze și din această perspectivă șansele de dezvoltare optimă a copilului, fără a sacrifica dreptul acestuia de a crește alături de părinți pe considerente ce caracterizează relația dintre părinți și nu pe aceea dintre părinți și copii.
În fine, opțiunea minorului manifestată în fața judecătorului de fond, după ascultarea sa în Camera de consiliu nu este determinantă pentru soluția asupra cererii de încredințare. Este corectă observația apelantului potrivit căreia orice copil care pe durata a mai mulți ani a fost privat de prezența mamei va opta cu atât mai mult pentru a locui cu aceasta. De altfel vârsta la care a fost audiat minorul (6 ani și 3 luni) este mult inferioară vârstei la care legiuitorul român prezumă existența unui minim grad de maturitate.
Conform art.24 alin.2 din Legea 272/2004 "Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei".
Potrivit art.12 din Convenția cu privire la drepturile copilului, "Statele părți vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ținându-se seama de vârsta sa și de gradul său de maturitate. În acest scop copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedură din legislația națională".
Instanța de fond nu a adus însă nici o argumentare a elementelor care au determinat-o să decidă audierea unui copil de această vârstă, care potrivit textelor enunțate, se înscrie într-o excepție de la regula audierii copilului de peste 10 ani.
Oricum evaluarea juridică a acestei opțiuni este obligatoriu a fi făcută în corelație cu celelalte elemente de probatoriu, prin raportare la care se impune pentru cele anterior expuse încredințarea sa către tată, a conchis instanța de apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului ea a arătat că tribunalul a ignorat că în cei trei ani cât a fost plecată la muncă în Spania revenea în țară în lunile de vară, îngrijind copilul împreună cu tatăl. Recurenta a învederat că și în perioada în care se afla în afara țării a ținut permanent legătura cu minorul, contribuind la întreținerea lui cu bani și bunuri.
a susținut că a dovedit că soțul era violent nu numai cu dânsa, ci și în raport cu copilul, cel din urmă fiind deosebit de stresat întrucât asista la violențele la care era supusă mama. Recurenta a pretins că tribunalul trebuia să țină seama de atașamentul minorului față de ea și că un copil poate fi ascultat de instanță și dacă are mai puțin de 10 ani.
Pârâta-reclamantă a arătat că la încredințarea copilului instanța trebuie să aibă în vedere și următorii factori care - în opinia sa - îi dau prioritate: calitatea vieții fiecăruia dintre părinți, situația economică, locul de muncă, venitul fiecăruia dintre cei doi, cultura familiei, mediul în care copilul trăiește și se dezvoltă, nivelul de educație al părinților, valorile morale pe care ei le pot transmite copilului. a susținut că a dobândit cunoștințe științifice despre dezvoltarea copiilor, pe care le poate aplica în relațiile cu propriul fiu. Recurenta a pretins că tatăl nu s-a implicat în toate etapele de dezvoltare a copilului și că el nu poate depăși resentimentele față de mamă.
întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului. El a arătat că minorul a rămas în grija sa de când avea doi ani, că dânsul l-a crescut și i-a asigurat toată a și atașamentul. a învederat că este anormal ca minorul să crească la cumnatul său, atât timp cât el îi oferă toate condițiile.
În recurs părțile au depus înscrisuri, conform articolului 305 Cod procedură civilă. Din actele depuse de recurentă curtea de apel a reținut că este - la momentul soluționării recursului - angajata unei societăți comerciale din satul, comuna, județul
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului este cadrul general al respectării, promovării și garantării drepturilor copilului în România. În articolul 2 al Legii se stabilește - în deplin acord cu instrumentele juridice internaționale în materie la care România este parte - că principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Instanța de apel a reținut judicios în cauză că interesul superior al minorului determină încredințarea - spre creștere și educare - unuia dintre părinți, atunci când se pronunță divorțul. De la momentul pronunțării deciziei tribunalului a intervenit - însă - o modificare importantă în situația de fapt, recurenta revenind în țară, după cum probează cu înscrisurile depuse în această cale de atac. În atare situație, considerațiile din decizia tribunalului - întru-totul corecte la momentul soluționării apelului - martie 2008 - nu mai sunt de actualitate. Instanța de recurs este ținută, atunci când decide irevocabil asupra încredințării copilului, să aibă în vedere condițiile pe care părinții le oferă minorului la momentul de față, din punct de vedere al situației materiale, locative și disponibilității de timp pentru supraveghere și îndrumare, aceste elemente înscriindu-se în complexul de factori ce conduc la stabilirea părintelui ce răspunde mai bine interesului superior al copilului.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că este necesară suplimentarea probatoriului, pentru determinarea condițiilor prezente pe care părțile le pot oferi lui -. În baza art.312 alineat (4) Cod procedură civilă Curtea a casat decizia Tribunalului Iași, reținând cauza pentru rejudecarea apelului, în vederea suplimentării probatoriului.
În rejudecarea apelului părțile au depus înscrisuri, a fost ascultat minorul, în camera de consiliu și s-au efectuat anchete sociale la domiciliul părinților.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul reclamantului -pârât este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
În motivarea apelului, arată că minorul trebuie să-i fie încredințat lui -spre creștere și educare - deoarece pe întreaga perioadă a șederii intimatei în străinătate (în Spania) dânsul a fost acela care l-a îngrijit pe -, l-a înconjurat cu și i-a oferit cele mai bune condiții. Apelantul susține că are o locuință corespunzătoare, în care copilul are o cameră curată și bine încălzită, și-i poate da acestuia o alimentație de bună calitate, îmbrăcăminte și educație.
învederează că opțiunea minorului, manifestată cu prilejul audierii a fost influențată de dorul de mama sa. El arată că -de fapt - intimata l-a lăsat pe - în grija cumnatului (soțul surorii sale) care mai crește trei copii și nu are condiții corespunzătoare.
întâmpinare, intimata solicită respingerea apelului. Ea arată că sunt neadevărate susținerile lui referitoare la îngrijirea copilului, în realitate dânsa fiind aceea care a ținut legătura cu minorul, rămas în casa surorii sale, trimițându-i bani și pachete cu alimente și îmbrăcăminte. învederează că în prezent este în țară, copilul fiind foarte atașat de ea și beneficiind de condiții optime în casa bunicilor materni.
În actuala fază a procesului curtea de apel examinează și susținerile formulate de părți în declarația de recurs și în întâmpinarea din recurs, detaliate în cele ce preced.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul reclamantului -pârât este nefondat. Soluția Judecătoriei Hârlău, de încredințare a minorului - mamei, spre creștere, îngrijire și educare, este corectă, dar considerentele instanței de fond - sumare - vor fi completate cu cele expuse în continuare.
Este de principiu că interesul suprem al copilului prevalează în toate demersurile care privesc copiii, astfel cum se stabilește în articolul 2 din Legea 272/2004. În cauzele care au ca obiect încredințarea copilului -spre creștere și educare - unuia dintre părinți, la momentul pronunțării divorțului acestora, instanța stabilește care dintre părinți răspunde într-o măsură mai mare interesului suprem al copilului, luând în calcul un întreg complex de factori, printre care se numără: vârsta mi norului, condițiile materiale și morale ale părinților, disponibilitatea afectivă și de timp a fiecăruia dintre aceștia, preocuparea față de copil anterior divorțului, opțiunea copilului manifestată în condițiile art. 24 din Legea nr. 272/2004. În cauza de față, examinarea acestor factori conduce la concluzia că interesul lui -, în vârstă de 8 ani, este de a-i fi încredințat mamei, spre creștere, îngrijire și educare, intimata fiind aceea care-i poate asigura bunăstarea materială și spirituală, în sensul articolului 31 din Legea nr. 272/2004. Curtea de apel con stată că a revenit în România, având condiții corespunzătoare - din punct de vedere material și moral - pentru -, în acest sens fiind toate dovezile administrate în recurs, anterior și după casarea cu reținere. Susținerile apelantului sunt nefondate, mama fiind aceea care-i oferă copilului îngrijire nemijlocit.
Raportat considerentelor expuse curtea, în aplicarea art. 296 teza I Cod procedură civilă, va respinge apelul lui, păstrând hotărârea Judecătoriei Hârlău și obligând apelantul la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul pârât împotriva sentinței civile nr. 612/04.10.2007 a Judecătoriei Hârlău, hotărâre pe care o păstrează.
Obligă reclamantul pârât să plătească pârâtei reclamante 920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.02.2009
Judecătoria Hârlău:
- -
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 1709/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
