Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1100/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1100/R/2009

Ședința publică din 30 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop

JUDECĂTOR: --- -

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de reclamanta, precum și recursul declarat de pârâții G și SC SRL împotriva deciziei civile nr. 50/A din 26 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.

Se constată că la data de 28 aprilie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți G și SC SRL, concluzii scrise.

La data de 29 aprilie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente, concluzii scrise.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 24 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2009.

C URTEA

Prin sentința civilă nr. 3596/13.06.2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta (fostă ), în contradictoriu cu pârâtul G și cu pârâta SC SRL B

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul G în contradictoriu cu reclamanta (fostă ).

S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei în cotă parte de 35% reclamanta și 65% pârâtul următoarele bunuri comune în valoare totală de 909.460 lei și 68.500 Euro:

Bunuri imobile: apartamentul nr. 37 compus din patru camere și dependințe, cu 18 mp de teren în indiviziune, situat pe- din municipiul B M, identificat în CF 10700/37 B M, nr. top 2787/514, în valoare de 50.000 euro.

II. Bunuri mobile:

- suma de 18.500 Euro reprezentând echivalentul garsonierei situate pe-/63;

- 2.000 de părți sociale ce constituie capitalul social al pârâtei SC SRL, evaluate la 901.840 lei;

- următoarele bunuri mobile corporale în valoare totală de 7.620 lei: mobilă de tineret (500 lei), mobilă de dormitor (500 lei), mobilă de bucătărie de (400 lei), frigider (200 lei), congelator (200 lei), aragaz (100 lei), TV (50 lei), video recorder (100 lei), covor din sufragerie (300 lei), covor din camera copiilor (100 lei), covor din hol (100 lei), 10 perdele (500 lei), patru seturi de servicii de (400 lei), serviciu de masă de 12 persoane (150 lei), serviciu de masă de 6 persoane (70 lei), aspirator (150 lei), colțar (2.000 lei), mobilă combinată (800 lei) și mobilă de bucătărie de lemn (1.000 lei).

S-a dispus sistarea stării de devălmășie după cum urmează:

S-a atribuit în deplina proprietate reclamantei lotul I în valoare totală de 3.000 lei și 6.475 Euro format din colțarul, mobila de bucătărie de lemn și echivalentul cotei de 35% din prețul de vânzare a garsonierei situate în B M, str. -.

S-a atribuit în deplina proprietate a pârâtului lotul nr. II în valoare totală de 906.460 lei și 62.025 Euro format din următoarele bunuri: apartamentul nr. 37 compus din patru camere și dependințe cu 18 mp de teren în indiviziune, situat pe- din mun. B M, identificat în CF 10700/37 B M, nr. top 2787/514; suma de 12.025 Euro reprezentând echivalentul cotei de 65% din prețul de vânzare a garsonierei situate în B -/63; părțile sociale ce constituie capitalul pârâtei SC SRL; următoarele bunuri mobile: mobilă de tineret, mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie de, frigider, congelator, aragaz, TV, video recorder, covor din sufragerie, covor din camera copiilor, covor din hol, 10 perdele, patru seturi de servicii de, serviciu de masă de 12 persoane, serviciu de masă de 6 persoane, aspirator și mobilă combinată.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sultă în cuantum de 17.500 Euro și 318.311 lei.

S-au compensat parțial cheltuielile de judecată.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.440 lei.

S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitelor prin care a solicitat să se constate calitatea de bun comun a covorului din garsonieră și cea de bunuri proprii a mobilei combinate, mobilei de bucătărie și colțarului.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin sentința civilă nr. 3652/24.05.2005, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin decizia nr. 906/R/07.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-.

Cererea de partaj, disjunsă din dosarul de divorț, a fost înregistrată în dosarul nr. 4919/2005, fiind modificată la data de 31.10.2006 în sensul cuprinderii în masa partajabilă a sumei de 18.500 Euro ce reprezintă echivalentul apartamentului nr. 63 situat pe-, identificat în CF -/ 63 B M, imobil inclus inițial în natură, deși a fost înstrăinat prin contractul autentificat sub nr. 2691/01.08.2005 de notarul public, pe care foștii soți l-au încheiat după deschiderea procesului de partaj.

Pe parcursul procesului reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere având ca obiect constatarea calității de bunuri proprii a mobilei combinate, mobilei de bucătărie și colțarului marca "" precum și la cererea de includere în masa bunurilor comune a covorului din garsonieră înscris la poziția 12, acte de dispoziție de care instanța a luat act în temeiul art. 246 Cod procedură civilă.

Pârâtul a formulat cerere reconvențională pe care a completat-o ulterior solicitând să i se recunoască o cotă de contribuție majoritară de 80% la dobândirea bunurilor comune a căror masă a suplimentat-o cu cele trei bunuri ce au făcut obiectul cererii reclamantei-pârâte de stabilire a calității de bunuri proprii: mobila de bucătărie, mobila combinată și colțarul. S-a mai solicitat să fie avută în vedere la stabilirea cuantumului sultei datoria de 1.500 lei pe care reclamanta o are față de pârât, sumă ce reprezintă cheltuielile de judecată stabilite în cadrul procesului de divorț prin decizia civilă nr. 906/R/2006 a Curții de Apel Cluj.

Cererea de includere în masa bunurilor comune a părților sociale sau patrimoniului pârâtei SC "" SRL al cărei asociat unic este pârâtul a fost combătută de acesta, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 31/1990 care în art. 65 prevede că aportul asociaților la capitalul social devine proprietate a societății, în lipsă de stipulație contrară.

Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 03.01.2007 conform art. 6735și 6736Cod procedură civilă s-a stabilit componența masei bunurilor de împărțit și cotele de contribuție ale foștilor soți, prin admiterea în parte a cererii reclamantei (fostă ) și a cererii reconvenționale. S-a constatat că părțile au dobândit următoarele bunuri comune cu o cotă de contribuție de 35% reclamanta și 65% pârâtul.

Bunuri imobile: apartamentul nr. 37 compus din patru camere și dependințe cu 18 mp teren în indiviziune situate pe- în municipiul B M, identificate în CF 10700/37 B M, nr. topo 2787/514.

II. Bunuri mobile: mobilă de tineret, mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie din, frigider, congelator, aragaz, televizor, video recorder, covor în sufragerie, covor în camera copiilor, covor de hol, 10 perdele, patru seturi de servicii de, serviciu de masă pentru șase persoane, serviciu de masă pentru douăsprezece persoane, aspirator, mobilă combinată, mobilă de bucătărie, colțar marca "", suma de 18.500 Euro reprezentând echivalentul garsonierei situate pe-/63 și 2.000 de părți sociale ce constituie capitalul social al pârâtei SC "" SRL.

Pentru realizarea partajului s-a luat act, în temeiul principiului disponibilității, de acceptarea reciprocă a valorilor de circulație ale bunurilor supuse partajului, exceptând modalitatea de evaluare a capitalul social al pârâtei SC "" SRL cu privire la care părțile au adoptat poziții divergente. Toate bunurile mobile, mai puțin părțile sociale, au fost partajate la valoarea indicată de către reclamanta pe care pârâtul le-a acceptat inclusiv mobila de bucătărie, mobila combinată și colțarul "", ale căror valori de circulație pretinse de către reclamantă în cuprinsul interogatoriului au fost însușite de către pârât la termenul de judecată din data de 06.12.2006.

Deși reclamanta a fost de acord că imobilul-apartament cu teren în indiviziune, situat pe-/37 din mun. B M, identificat în CF 10700/37 B M să fie partajat la valoarea de 50.000 Euro, și-a modificat ulterior această poziție, contestând valoarea la termenul de judecată din data de 09.04.2008 când a indicat o valoare mai Instanța de fond a apreciat că declarația de acceptare a valorii de circulație a imobilului are semnificația unei mărturisiri judiciare, fiind făcută în cadrul procesului și cu privire la împrejurări pe care se întemeiază soluționarea cererii de partaj, constituie un act juridic irevocabil care nu poate fi retras. O altă concluzie ar încuraja o conduită procesuală necenzurabilă a părților din proces, lăsând la dispoziția acestora atât modul de exercitare a dreptului la apărare al părții adverse cât și administrarea probațiunii, cu încălcarea regulilor de procedură ale judecății în primă instanță.

În consecință, valoarea de partaj a imobilului a fost reținută la nivelul sumei de 50.000 Euro.

Pentru determinarea valorii de circulație a părților sociale ce constituie capitalul pârâtei SC SRL s-au efectuat două expertize tehnice judiciare care le-au evaluat pe baza unor criterii diferite.

Raportul de expertiză în specialitatea contabilitate încheiat de expertul ing. Gai dentificat și evaluat patrimoniul societății comerciale întemeindu-se pe valorile contabile, actualizate cu indicele de inflație, argumentându-și poziția în completarea depusă la filele 214-221.

C de al doilea raport de expertiză încheiat de expertul ing., expert judiciar specializat în evaluarea societăților comerciale, a stabilit valoarea de circulație a bunurilor mobile aplicând aceleași criterii ca și în prima expertiză - valoarea contabilă actualizată cu indicele de inflație - bunuri evaluate la 11.287 lei. Pentru evaluarea imobilelor s-a avut în vedere valoarea actuală de piață determinată prin metoda capitalizării chiriei.

Toate bunurile identificate în patrimoniul societății au fost evaluate în raport de valoarea actuală de circulație și nu de valoarea de la data despărțirii în fapt, aceasta fiind regula aplicabilă în materie de partaj care impune evaluarea bunurilor la data încetării proprietății comune pentru a se asigura echivalența reală a cotelor părți.

Data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț determină momentul temporal în funcție de care se stabilește componența comunității de bunuri.

Întrucât constatarea calității de bun comun a părților sociale nu îi conferă reclamantei calitatea de asociat s-a apreciat că sunt aplicabile prin analogie dispozițiile speciale cuprinse în art. 224 alin. 2 și art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 cu privire la excluderea sau retragerea unui asociat în conformitate cu care, în limita contribuției la constituirea capitalului social, acesta are dreptul la suma de bani care reprezintă valoarea echivalentă din patrimoniul social, valoare care se determină în raport de valoarea de circulație de la data stabilirii dreptului.

Valoarea actuală a patrimoniului societății pârâte SC SRL este de 901.840 lei, sumă ce reprezintă valoarea de 862.924 lei stabilită în raportul de expertiză încheiat de expertul ing. și pe care părțile nu au contestat-o, la care se adaugă suma de 38.916 lei reprezentând valoarea de circulație a terenului cu suprafața de 2.400 mp identificat în CF 14152 B M, proprietatea societății comerciale, teren care nu a fost evaluat de către expertul care a avut în vedere doar terenul cu suprafața de 2.300 mp identificat în CF 14810 B Prețul de circulație de 4,5 euro/mp indicat de către reclamanta la ultimul termen de judecată a fost acceptat de către pârât.

S-a stabilit astfel că, echivalentul valoric al cotei de 35% deținute de către reclamanta este de 315.644 lei.

Partajul propriu-zis al celorlalte bunuri a fost efectuat având în vedere modalitatea efectivă de partajare pentru care fiecare copartajant a optat. Nici reclamanta și nici pârâtul nu au solicitat partajarea în natură a imobilului-apartament.

Ambele părți au solicitat atribuirea acestui bun, dispozițiile prin care instanța a dispus atribuirea imobilului pârâtului fiind justificate potrivit art. 6739Cod procedură civilă de cota majoritară de contribuție a acestuia și folosința pe care a exercitat-o împreună cu unul dintre copiii născuți din căsătorie, rămas împreună cu tatăl datorită susținerii speciale de care are nevoie, împrejurare confirmată de fiecare parte. Absența unui spațiu locativ pentru reclamanta care, de la data separării în fapt, și-a închiriat locuință nu justifică atribuirea imobilului în favoarea sa date fiind criteriile expres prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât nu i-a fost restrânsă în condiții legale exercitarea dreptului de folosință a proprietății comune.

Toate bunurile mobile corporale, cu excepția mobilei de bucătărie și colțarului "", se află în dotarea acestui spațiu și au fost disputate de ambele părți care au optat pentru aceeași modalitate de partajare: atribuirea în întregime, dispunându-se atribuirea în această variantă pârâtului în considerarea cotei sale majoritare, a dobândirii în proprietate exclusivă a apartamentului utilat cu aceste bunuri și a folosinței îndelungate pe care o exercită din anul 2005 când a intervenit despărțirea în fapt, folosință care a determinat uzura acestor bunuri.

Întrucât doar reclamanta a solicitat atribuirea mobilei de bucătărie și colțarului "", în temeiul acordului părților s-a dispus partajarea lor în această modalitate.

Creanța în cuantum de 18.000 Euro reprezentând prețul obținut din vânzarea garsonierei situate pe-/63, sumă care potrivit recunoașterii părților o deține pârâtul, a fost partajată în natură, conform cotelor pe care le dețin părțile în temeiul regulii prevăzute de art. 6735alin. 2 Cod procedură civilă.

Pentru echivalarea loturilor s-a stabilit obligația pârâtului la plata sultei în cuantum de 17.500 Euro și 318.311 lei.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă s-au compensat parțial cheltuielile de judecată. Din valoarea totală a costului celor două expertize efectuate în cauză instanța a reținut că reclamanta a achitat 2.430 lei iar pârâtul 400 lei, urmând a fi obligat la plata diferenței de 1.440 lei.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierii de admitere în principiu, în termen legal au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 50/A din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-au admis apelurile declarate de reclamanta (fostă ), pârâtul G și pârâta SC SRL B

S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei în cotă-parte de 35% reclamanta și 65% pârâtul următoarele bunuri comune în valoare totală de 249.440 lei și 18.500 Euro:

Bunuri imobile: apartamentul nr. 37 compus din patru camere și dependințe, cu 18 mp de teren în indiviziune, situat pe- din mun. B M, identificat în CF 10700/37 B M, nr. top 2787/514, în valoare de 240.820 lei.

Bunuri mobile:

- suma de 18.500 euro reprezentând echivalentul garsonierei situate pe-/63;

- 2.000 de părți sociale ce constituie capitalul social al pârâtei SC SRL, în valoare de 1.000 lei;

- următoarele bunuri mobile corporale în valoare totală de 7.620 lei: mobilă de tineret (500 lei), mobilă de dormitor (500 lei), mobilă de bucătărie de (400 lei), frigider (200 lei), congelator (200 lei), aragaz (100 lei), TV (50 lei), video recorder (100 lei), covor din sufragerie (300 lei), covor din camera copiilor (100 lei), covor din hol (100 lei), 10 perdele (500 lei), patru seturi de servicii de (400 lei), serviciu de masă de 12 persoane (150 lei), serviciu de masă de 6 persoane (70 lei), aspirator (150 lei), colțar (2.000 lei), mobilă combinată (800 lei) și mobilă de bucătărie de lemn (1.000 lei).

S-a dispus sistarea stării de devălmășie după cum urmează:

S-a atribuit în deplină proprietate a reclamantei lotul I în valoare totală de 3.000 lei și 6.475 Euro format din colțarul, mobila de bucătărie de lemn și echivalentul cotei de 35% din prețul de vânzare a garsonierei situate în B M, str. -.

S-a atribuit în deplină proprietate a pârâtului lotul nr. II în valoare totală de 246.440 lei și 12.025 Euro, format din următoarele bunuri:

- apartamentul nr. 37 compus din patru camere și dependințe cu 18 mp de teren în indiviziune, situat pe- din mun. B M, identificat în CF 10700/37 B M, nr. top 2787/514;

- suma de 12.025 Euro reprezentând echivalentul cotei de 65% din prețul de vânzare a garsonierei situate în B M,-/63;

- părțile sociale ce constituie capitalul pârâtei SC SRL;

- următoarele bunuri mobile: mobilă de tineret, mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie de, frigider, congelator, aragaz, TV, video recorder, covor din sufragerie, covor din camera copiilor, covor din hol, 10 perdele, patru seturi de servicii de, serviciu de masă de 12 persoane, serviciu de masă de 6 persoane, aspirator și mobilă combinată.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sultă în cuantum de 6.475 Euro și 87.304 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-au respins apelurile declarate de reclamanta, pârâtul G și pârâta SC SRL, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 03.01.2007.

Analizând probele administrate în cauză, pe baza motivelor invocate de apelanți, tribunalul a apreciat că părțile sociale, în relațiile dintre societatea comercială și soți, pentru capitalul subscris în timpul căsătoriei, au ca titular soțul indicat în scriptele societății, respectiv G, dar, în relațiile dintre soți, părțile sociale au ca titulari ambii soți dacă au fost subscrise bunuri comune, ori în cauză suma de bani constituind capitalul social subscris al societății comerciale, a cărui unic asociat este pârâtul, s-a făcut dovada că au fost bun comun al soților, înființarea societății având loc sub durata căsătoriei.

Din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, prin adresa de la fila 123 din dosarul judecătoriei, rezultă că pârâta SC SRL BMa re un capital social subscris integral vărsat de 1.000 lei, 2.000 părți sociale, fiecare parte socială având valoarea de 0,50 lei. Astfel valoarea care urmează a fi inclusă la partaj este valoarea celor 2.000 de părți sociale, respectiv 1.000 lei, fiind în concordanță și cu încheierea de admitere în principiu din 03.01.2007, în care s-a reținut că se includ în masa de partaj "2.000 de părți sociale ce constituie capitalul social al pârâtei SC SRL" ( 160).

. drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune. Datorită faptului că, în timpul căsătoriei, soții sunt proprietari în devălmășie asupra tuturor bunurilor coune, cota de contribuție se stabilește asupra totalității lor. Împrejurarea că unul dintre soți a avut un aport personal la plata prețului, prin încorporarea unei sume de bani proprii, ca efect al subrogării, nu justifică stabilirea unei cote-părți diferite față de cota ce i se cuvine din ansamblul bunurilor achiziționate în timpul căsătoriei. Nu se contestă contribuția valorica a pârâtului ca fiind mai M decât a reclamantei, la dobândirea bunurilor comune, dar s-a avut în vedere la stabilirea cotelor de contribuție, reținând 35% pentru apelantă și 65% pentru apelant, că în contribuția femeii se cuprinde atât munca depusă în gospodărie, cât și creșterea și educarea copiilor. Reținerea unei cote majore de contribuție a pârâtului la achiziționarea bunurilor incluse în masa de partaj, în condițiile în care soția a crescut și îngrijit doi copii, rezultați din căsătorie, în condițiile în care și aceasta a fost salariată fiind încadrată în muncă, (prin însăși motivele de apel ale pârâtului, recunoscându-se că soția a desfășurat muncă salarizată pentru societatea al cărui acționar unic este) ar fi o vădită greșeală.

În ce privește critica legată de stabilirea sultei în Euro și nu în lei, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. Prețul încasat pentru garsoniera care a fost vândută de către soți, a fost stabilit în Euro, valoarea declarată pentru includere în masa de partaj fiind indicată tot în Euro, ambii soți fiind de acord în acest sens. Stabilirea sumelor pentru valorile indicate în Euro, are și avantajul menținerii valorii reale, raportat la sistemul inflației.

Tribunalul a apreciat fondat apelul reclamantei numai în privința criticilor formulate în legătură cu reconsiderarea valorii imobilului, în natură apartament cu 4 camere situat în B M,-/37, în sensul includerii la partaj la valoarea de piață astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în apel și necontestată de părți, respectiv 240.820 lei. Astfel, în ce privește valoarea apartamentului, aceasta a fost stabilită de expert luându-se în calcul toate criteriile care influențează valoarea de circulație a unui bun imobil (zona de amplasament, dotări social urbane, acces la mijloace de transport, posibilități de aprovizionare) aplicându-se coeficientul de actualizare corespunzător.

Imobilul a rămas însă a fi inclus în lotul pârâtului, reținându-se disponibilitatea acestuia de a achita sultă la valoarea stabilită și avându-se în vedere că acest imobil reprezintă și sediul social al societății pârâte. Susținerea apelantei că acest sediu se poate muta în casa care apare în patrimoniul societății nu a fost primită, întrucât așa cum rezultă din probele de la dosar, din lucrarea de expertiză efectuată în cauză, această casă este neterminată, este improprie desfășurării oricărei activități. S-a reținut faptul că unul dintre copiii foștilor soți a optat pentru a rămâne cu tatăl și acesta locuiește împreună cu pârâtul în apartamentul indicat. apartamentul la pârât, bunurile mobile care intră în dotarea acestuia au fost menținute în lotul apelantului G, astfel cum părțile au convenit inițial.

S-a constatat că introducerea societății comerciale SC SRL B M în cauză, era necesară, pentru opozabilitate, în sarcina acesteia nefiind stabilită nici o obligație prin dispozitivul sentinței judecătoriei, neputându-se reține aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, în sensul obligării reclamantei la cheltuieli de judecată față de această societate.

În mod corect instanța fondului a compensat în parte și cheltuielile de judecată, raportat la indicarea din considerentele hotărârii a cheltuielilor efectuate de fiecare și la cotele stabilite ca și cuvenite din masa de partaj.

Pentru considerentele reținute, s-au respins apelurile declarate împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 03.01.2007, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă, s-au admis apelurile conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții G și SC SRL, precum și reclamanta.

Pârâții, prin recursul lor solicită admiterea acestuia și modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în totalitate a apelurilor declarate de pârâți.

În motivele de recurs arată că este nelegală modalitatea de stabilire a sultei în Euro, fiind încălcate normele BNR care stabilesc faptul că moneda de plată este leul.

Prețul de vânzare al garsonierei a fost de 43.731 RON, așa cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la BNP, nu se poate accepta includerea la partaj a contravalorii actualizate a garsonierei ci doar valoarea ei de înlocuire, adică suma cu care a fost înstrăinată, iar conservarea acestei valori se poate face prin pretinderea de eventuale dobânzi, aspect nesolicitat de către reclamanta.

Referitor la părțile sociale ale SC SRL arată că instanța a încălcat în mod grav dispozițiile art. 66 din legea societăților comerciale, convertind dreptul de proprietate al societății asupra bunurilor într-un drept de proprietate al asociatului.

Este inadmisibilă includerea la partaj a părților sociale ale societății acestea neavând regimul juridic a bunurilor codevălmașe și nu pot fi partajate între foștii soți, ele aparținând societății ca subiect de drept.

Între asociatul care efectuează vărsământul și societate se stabilesc raporturi juridice comerciale și nu de dreptul familiei..

Capitalul social este intangibil, el nu poate fi folosit nici pentru plata dividendelor către asociați cu atât mai mult nu poate fi partajat cu soțul care nu este asociat, având calitatea de terț față de societate.

Potrivit art. 65 din Legea nr. 31/1990, bunurile aportate devin proprietatea societății, asociații dobândind în schimbul lor părți sociale care le conferă un drept de creanță asupra societății precum și dreptul de a participa la luarea deciziilor, dreptul la beneficii, etc.

Reclamanta nu a fost asociată, ea având doar calitatea de angajată în societate, primind salariu pentru munca prestată, fiind deci o terță persoană față de societate, cu toate acestea a obținut în procesul de sistare a codevălmășiei partajarea de părți sociale.

Un alt motiv de recurs se referă la cota diferențiată a părților la dobândirea bunurilor comune în sensul cotei de 80% pentru pârâtul G și 20 % pentru intimata.

Consideră că contribuția pârâtului poate fi cuantificată și exprimată procentual la nivel de 80% având în vedere că la data încheierii căsătoriei, 29.03.1980, acesta avea depusă la CEC suma de 70.000 lei pentru cumpărarea unei mașini 1300, depunerea fiind făcută la data de 16.05.1979. La suma de mai sus soții au mai adăugat 19.500 lei, bani obținuți cu titlu de dar de nuntă cumpărându-și un autoturism Lada 1500, autoturismul a fost vândut cu suma de 110.000 lei. Banii obținuți s-au investit în bunurile comune.

Pârâtul a primit de la părinții săi suma de 80.000 lei prin actul autentificat sub nr. 18383/3141/06.06.1987. Din acești bani s-a cumpărat în anul 1989 un autoturism 1300 vândută ulterior cu suma de 25.000.000 lei. Atât suma rezultata din vânzarea autoturismului cât si restul sumei primite cu titlu de donație au fost folosite la dobândirea bunurilor comune. La data încheierii căsătoriei pârâtul a mai avut și suma de 35.000 lei depusă pe carnete CEC cu câștiguri în autoturisme, suma care ulterior a fost folosită parte în familie și parte pentru înființarea firmei.

Cu privire la modalitatea de stabilire și acordare a cheltuielilor de judecată consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 274.proc.civ.

Reclamanta (fostă ) prin recurs solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei cu respingerea apelului pârâtului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 3596/13.06.2008 în sensul atribuirii în natură reclamantei a imobilului situat în B M-/37 și constatarea cotei de 50% parte a reclamantei la dobândirea bunurilor obiect al partajului.

În motivarea recursului arată că decizia în sensul admiterii apelului pârâtului este un caz clasic de ultra petita, în condițiile în care nici una dintre părțile litigante nu au solicitat o partajare a părților sociale constatate ca fiind bun comun, în maniera dispusă de instanța de apel respectiv-reclamanta a solicitat partajarea în natură sau în echivalent valoric raportat la valoarea activului net a, iar intimatul a solicitat respingerea solicitării de includere a părților sociale ca bun comun.

În ceea ce privește cota de participare la dobândirea bunurilor în comun, consideră că atât soluția instanței de fond cât și decizia din apel, sunt criticabile deoarece nu respectă dispozițiile art. 261 pct. 5.proc.civ. respectiv nu cuprind motivele de fapt și de drept care au determinat soluția adoptată.

Plecând de la prezumția relativă juris tantum, că participarea la dobândirea bunurilor este în cotă egală, pârâtul avea obligația legală de a proba în fața instanței o susținere de natura întoarcerii prezumției relative pe care a invocat- Instanța de fond a luat în calcul doar niște sume de bani obținute în nume propriu de către intimat, fără a constata matematic că recurenta a avut câștiguri salariale mult mai mari decât pârâtul. Din cele două hotărâri nu rezultă care sunt motivele ce au stat la baza identificării unui procent de participare de 35% a recurentei și nu de 40% sau 45%, neexistând un calcul matematic la care instanțele de judecată să se fi raportat.

Un ultim aspect criticabil atât în ceea ce privește decizia atacată cât și soluția instanței de fond, îl reprezintă maniera lacunară, și chiar în contra dispozițiilor legale, a motivării atribuirii în proprietate a apartamentului fost domiciliu al soților reclamantului.

Solicitarea de atribuire a bunului imobil către recurentă, reprezintă o necesitate având în vedere situația dificilă în care se află aceasta. Practica și doctrina în materie au statuat criterii subiective, dar aplicabile modului de realizare a partajului plecând de la nevoia de locuință mai M sau mai mică a copărtașilor, de starea sănătății și de posibilitățile lor materiale, de culpa consacrată prin hotărârea judecătorească ce a determinat desfacerea căsătoriei. Având în vedere aceste criterii, considerate ca punct de plecare a raționamentului juridic, consideră că reclamanta în calitate de femeie și mamă, trebuie protejată și trebuie să i se asigure confortul minimal a locuinței folosite de către soți în timpul căsătoriei, per a contrario, comportamentul abuziv și dictatorial al pârâtului ar fi recunoscut de către hotărârea judecătorească ca un comportament social firesc.

Consideră străin de natura pricinii argumentul utilizat de instanța de apel, care a acordat apartamentul pârâtului, având în vedere faptul că sediul SC SRL este în acel apartament, omițând a constata că actul prin care s-a prelungit termenul de comodat în favoarea comodatarei SC SRL a fost încheiat doar de către pârât pentru a-i servi interesele, precum și faptul că societatea deține în proprietate un spațiu comercial aflat în BMB -dul -, spațiu pentru desfășurarea activităților comerciale, menite a nu impieta asupra activității societății.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită în parte recursurile, pentru următoarele considerente:

În ce privește recursul pârâților, se arată că este nelegală modalitatea de stabilire a sultei în Euro, fiind încălcate normele BNR care stabilesc faptul că moneda de plată este leul, prețul de vânzare al garsonierei a fost de 43.731 RON, așa cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la BNP, nu se poate accepta includerea la partaj a contravalorii actualizate a garsonierei ci doar valoarea ei de înlocuire, adică suma cu care a fost înstrăinată.

Curtea reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat deoarece, așa cum susține și recurentul, la partaj se va include valoarea de înlocuire a bunului, adică suma cu care a fost înstrăinată.

Această sumă este de 18.500 euro, după cum reiese din interogatoriul luat acestui pârât la fondul cauzei. Mărturisirea nu poate fi revocată de către partea care a făcut-o decât dacă se va dovedi că a făcut-o dintr-o eroare de fapt. Această dovadă nu a fost făcută în cauză și nici nu s-a invocat vreun motiv de nelegalitate cu privire la această chestiune.

Faptul că moneda de plată este leul este lipsit de relevanță cât timp prețul a fost încasat în euro, aceasta fiind valoarea de înlocuire a bunului. Prin urmare nu se poate pretinde să se partajeze un alt bun decât cel primit cu titlu de preț.

De altfel, starea de fapt reținută de instanța de apel și temeinicia hotărârii acesteia nu poate fi contestată, atâta timp cât art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000, astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.

Un alt motiv de recurs se referă la cota diferențiată a părților la dobândirea bunurilor comune, în sensul cotei de 80% pentru pârâtul G și 20 % pentru intimata.

Curtea constată că și acest motiv se referă la netemeinicia deciziei atacate și la reevaluarea probelor, astfel că și acest motiv de recurs este inadmisibil prin prisma celor indicate mai sus.

Referitor la includerea în masa bunurilor de împărțit a părților sociale ale SC SRL și stabilirea valorii ce se va împărți relativ la acestea, curtea reține că acest motiv de recurs este întemeiat.

Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate, printre altele, că din masa bunurilor de împărțit fac parte și părțile sociale la SC SRL sau, în varianta subsidiară, obligarea pârâtului la plata unei sulte reprezentând din valoarea patrimoniului SC SRL și a rezultatelor economico-financiare stabilite pe baza unei expertize financiar-contabilă. De asemenea, s-a solicitat sistarea stării de codevălmășie matrimonială cu privire la aceste bunuri, în cotă de parte pentru fiecare, fie prin atribuirea în natură a din părțile sociale ale SC SRL, fie prin plata unei sulte reprezentând din patrimoniului social al SC SRL și a rezultatelor economico-financiare stabilite pe baza unei expertize financiar-contabilă.

Tot în legătură cu acest petit, ce privește componența bunurilor de împărțit, cu referire la părțile sociale ale SC SRL, trebuie sesizat că de fapt petitul subsidiar de obligare a pârâtului la plata unei sulte reprezentând din valoarea patrimoniului SC SRL și a rezultatelor economico-financiare stabilite pe baza unei expertize financiar-contabilă, implică de fapt includerea în masa bunurilor de împărțit a întregului patrimoniu al SC SRL și abia apoi partajarea în modalitatea solicitată de către reclamantă.

Cu privire la acest petit prima instanță, prin încheierea pronunțată în aplicarea art. 6736alin. 1 Cod procedură civilă, a stabilit că fac parte din masa bunurilor comune 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL. În această încheiere nu se arată valoarea acestor părți sociale dar din actele dosarului reiese că valoarea lor este de 0,50 lei per parte socială, deci în total 1000 lei.

În ce privește petitul subsidiar, prima instanță face anumite considerații (pagina 10 alin. 2 din hotărâre), stabilind că reclamanta a solicitat modalitatea alternativă de partajare ca o exprimare a libertății de opțiune, în lipsa acestei solicitări instanța fiind în imposibilitate de a pronunța această ultimă soluție.

Prin sentința nr. 3596/13.06.2008 aceeași instanță stabilește că din masa bunurilor de împărțit fac parte 2000 părți sociale, ce constituie capitalul social al pârâtei SC SRL, evaluate la 901.840 lei.

Curtea reține că această modalitate este greșită deoarece confundă cele două petite, după ce anterior acceptă că sunt două petite și că acestea sunt alternative.

Prin urmare instanța nu putea, prin încheierea de admitere în principiu, să stabilească că fac parte din masa bunurilor comune părțile sociale ale societății, iar la partaj să partajeze activul acesteia.

Părțile sociale ale societății sunt bunuri mobile incorporale în valoare de 1000 lei iar activul societății este constituit din bunuri mobile și imobile corporale în valoare de 901.840 lei.

Prin urmare, există o diferență de categorie și de valoare între acestea două, diferență acceptată atât de reclamantă, atunci când formulează petitele, ca fiind unul principal, ce se referă la părțile sociale, și unul subsidiar, ce se referă la activul societății, cât și de către instanță, care le-a calificat ca fiind alternative.

Indiferent de calificarea petitelor, ca fiind unul principal și unul subsidiar sau ca fiind alternative, este evident că acestea, petitele, și bunurile la care se referă, sunt diferite.

Prin urmare, atunci când prin încheierea de admitere în principiu a stabilit că în masa bunurilor de împărțit se includ părțile sociale atunci acestea trebuiau împărțite iar nu activul, patrimoniul societății.

Prima instanță era ținută de încheierea ce a pronunțat-o deoarece, potrivit art. 6737Cod procedură civilă, instanța pronunță o nouă încheiere doar dacă se constată omiterea unor coproprietari sau a unor bunuri sau, din contră, includerea din eroare a unor bunuri. Încheierea are același regim ca și hotărârea asupra fondului, potrivit art. 6738Cod procedură civilă, prin urmare instanța nu poate reveni asupra celor dispuse prin respectiva încheiere, fiind ținută a se pronunța doar în limitele stabilite prin respectiva încheiere cu privire la bunuri și coproprietari.

Or, procedând în maniera expusă mai sus, prima instanță a făcut exact acest lucru, a revenit asupra celor dispuse și a partajat un bun pe care nu l-a inclus în masa bunurilor de împărțit, incluzând prin încheierea de admitere în principiu în masa bunurilor de împărțit unul dintre cele două bunuri alternative solicitate prin acțiune, dar partajând celălalt bun alternativ solicitat.

Tot în acest fel, nelegal, a procedat și instanța de apel, atunci când, fără să desființeze sau să schimbe încheierea de admitere în principiu, se pronunță asupra unui bun care nu a fost inclus în masa bunurilor de împărțit și omite să se pronunțe asupra unui bun care a fost inclus în acea masă.

Nu în ultimul rând, tot legat de masa bunurilor de împărțit, reclamanta a solicitat în petitul subsidiar să se includă în această masă, a bunurilor de împărțit, și rezultatele economico-financiare ale societății. Prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestora și nu a administrat probe pentru stabilirea și evaluarea rezultatelor economico-financiare ale societății, deși a ales varianta a doua, petitul subsidiar, în ce privește componența masei bunurilor de împărțit și partajul acestora.

Mai trebuie stabilit dacă, de fapt, petitul ce privește societatea comercială nu are de fapt trei variante, trei petite, anume includerea în masa bunurilor de împărțit a: 1) părților sociale; 2) patrimoniul societății sau 3) rezultatele economico-financiare ale societății.

În ce privește motivul de recurs relativ la modalitatea de stabilire și acordare a cheltuielilor de judecată, acesta nu va fi analizat, având în vedere că în rejudecare se vor stabili și acorda cheltuielile de judecată efectuate de către părți în toate stadiile procesuale.

Cu privire la recursul reclamantei (fostă ), aceasta arată că decizia este un caz clasic de ultra petita, în condițiile în care nici una dintre părțile litigante nu au solicitat o partajare a părților sociale constatate ca fiind bun comun, în maniera dispusă de instanța de apel respectiv-reclamanta a solicitat partajarea în natură sau în echivalent valoric raportat la valoarea activului net a

Curtea reține că aceste chestiuni vor fi analizate de către instanța de fond în rejudecare, având în vedere cele stabilite asupra recursului pârâtului cu privire la același petit, rămânând ca, în cazul în care instanța de fond va stabili că în masa bunurilor de împărțit soluția ce se impune a fi aleasă este aceea a includerii activului societății, să stabilească dacă trebuie scăzut pasivul acesteia, potrivit celor variantei îmbrățișată de către instanța de apel.

Cu privire la varianta ce va fi aleasă, trebuie sesizat că deținerea părților sociale dă drepturi asupra patrimoniului societății și asupra beneficiilor sau dividendelor, dar mai trebuie sesizat că legislația comercială are anumite restricții și reguli care trebuie respectate, însă nu trebuie scăpat din vedere că raporturile juridice ce fac obiectul prezentului dosar sunt raporturi patrimoniale ce derivă din căsătoria părților și dobândirea de bunuri în timpul acesteia și prin urmare acestea au preeminență în prezenta cauză și acestea trebuie reglementate.

În ceea ce privește cota de participare la dobândirea bunurilor în comun, reclamanta consideră că atât soluția instanței de fond cât și decizia din apel, sunt criticabile deoarece nu respectă dispozițiile art. 261 pct. 5.proc.civ. respectiv nu cuprind motivele de fapt și de drept care au determinat soluția adoptată.

Această critică nu poate fi primită deoarece ambele instanțe au motivat convingător soluția reținută, iar afirmația recurentei este nesusținută de realitate.

Referirile la probe din recursul reclamantei cu privire la cota de contribuție nu pot fi primite având în vedere cele reținute cu privire la același aspect din recursul pârâților referitor la inadmisibilitatea motivelor de recurs ce se referă la netemeinicia hotărârii sau reevaluarea probelor.

Reclamanta recurentă critică și maniera lacunară și chiar în contra dispozițiilor legale, a motivării atribuirii în proprietate a apartamentului, fost domiciliu al soților, reclamantului.

Consideră că solicitarea de atribuire a bunului imobil către recurentă, reprezintă o necesitate, având în vedere situația dificilă în care se află aceasta. Practica și doctrina în materie au statuat criterii subiective, dar aplicabile modului de realizare a partajului plecând de la nevoia de locuință mai M sau mai mică a copărtașilor, de starea sănătății și de posibilitățile lor materiale, de culpa consacrată prin hotărârea judecătorească ce a determinat desfacerea căsătoriei. Având în vedere aceste criterii, considerate ca punct de plecare a raționamentului juridic, consideră că reclamanta, în calitate de femeie și mamă, trebuie protejată și trebuie să i se asigure confortul minimal a locuinței folosite de către soți în timpul căsătoriei, per a contrario, comportamentul abuziv și dictatorial al pârâtului ar fi recunoscut de către hotărârea judecătorească ca un comportament social firesc.

Cu privire la acest aspect curtea constată că, potrivit art. 6739Cod procedură civilă "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, și de acordul parților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea."

Relativ la aceste criterii, este irelevant că sediul SC SRL este în acel apartament, cât timp acest sediu poate fi schimbat, criteriul nefiind unul dintre acelea care să poată fi inclus în textul legal anterior citat, prin urmare nu poate fi avut în vedere la atribuirea bunului.

Instanța de apel a mai stabilit ca și criteriu de atribuire disponibilitatea pârâtului cu privire la plata sultei.

În ce privește acest criteriu, curtea reține că trebuie completat și cu dovada deținerii sumelor de bani necesare pentru plata sultei, cât timp prin solicitarea atribuirii bunului este evident că partea va fi obligată la plata sultei, indiferent de disponibilitatea sa, și că relevant este dacă intenția poate fi susținută de posibilități.

Instanța de apel a mai reținut ca și criteriu de atribuire faptul că unul dintre copiii părților locuiește cu pârâtul.

Curtea reține că părțile au avut doi copii, fiind necesar să se stabilească unde locuiesc aceștia, fiind oricum mai puțin relevant acest aspect, având în vedere că aceștia sunt majori și că pot locui cu părintele căruia i se atribuie apartamentul, nefiind încredințați vreunuia dintre părinți.

Nu în ultimul rând, în rejudecare, se va analiza dacă în criteriile menționate ca fiind " altele asemenea" de art. 6739Cod procedură civilă nu pot fi incluse cele solicitate de către reclamantă și să se analizeze din nou cererea de atribuire a apartamentului.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3 și 5, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte atât recursul declarat de reclamanta cât și recursul declarat de pârâții G și SC SRL BMî mpotriva deciziei civile nr. 50/A/ din 26.02.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa în parte și în consecință va admite în parte apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare și apelurile pârâților G și SC SRL B M SRL împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 03.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare și împotriva sentinței civile nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare.

Ca o consecință, va înlătura din decizia atacată dispozițiile referitoare la includerea în masa bunurilor comune a 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL B M, dispozițiile referitoare la partajarea acestora și dispozițiile ce privesc atribuirea. nr. 37-, BMî nscris în CF 10.700/37 B M, nr. top.2787/514, precum și cele cu privire la cuantumul și plata sultei și stabilirea cheltuielilor de judecată.

Apoi, va desființa în parte încheierea de admitere în principiu din 03.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare în ce privește includerea în masa bunurilor comune a 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL B

Tot ca o consecință a admiterii apelului va desființa în parte sentința civilă nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare în sensul excluderii din masa bunurilor comune a 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL BMe valuat la 901.840 lei, atribuirea acestora în lotul pârâtului G, atribuirea în lotul pârâtului a. nr. 37, B M,-, stabilirea și plata sultei, precum și stabilirea și plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a desființării în parte a încheierii și a sentinței atacate va trimite cauza Judecătoriei Baia Mare pentru rejudecarea cauzei în limitele mai sus menționate, anume cu privire la pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu în ce privește includerea în masa bunurilor comune a 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL BMs au a valorii de din valoarea patrimoniului SC SRL B M și a rezultatelor economico-financiare; partajarea acestora; atribuirea. nr. 37, B M,-; stabilirea și plata sultei cu privire la toate bunurile, ținând seama și de partea din hotărâre rămasă irevocabilă cu privire la bunurile mobile; precum și stabilirea și plata cheltuielilor de judecată în toate stadiile procesuale.

Restul dispozițiilor încheierii de admiterea în principiu, ale sentinței și ale deciziei atacate, în principal cu privire la bunurile mobile, vor fi menținute ca legale, întrucât, nefiind atacate, hotărârile au devenit irevocabile cu privire la acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte recursul declarat de reclamanta precum și admite în parte recursul declarat de pârâții G și SC SRL BMî mpotriva deciziei civile nr. 50/A/ din 26.02.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și în consecință:

Admite în parte apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare.

Admite în parte apelurile pârâților G și SC SRL B M SRL împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 03.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare și împotriva sentinței civile nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare, astfel:

Înlătură din decizia atacată dispozițiile referitoare la includerea în masa bunurilor comune a 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL B M, precum și a dispozițiilor referitoare la partajarea acestora.

Înlătură dispozițiile din decizia atacată în privința atribuirii. nr. 37-, BMî nscris în CF 10.700/37 B M, nr. top.2787/514, precum și cele cu privire la cuantumul și plata sultei și stabilirea cheltuielilor de judecată.

Desființează în parte încheierea de admitere în principiu din 03.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare în ce privește includerea în masa bunurilor comune a 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL B

Desființează în parte sentința civilă nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare în sensul excluderii din masa bunurilor comune a 2000 părți sociale ce constituie capitalul social al SC SRL BMe valuat la 901.840 lei, atribuirea acestora în lotul pârâtului G, atribuirea în lotul pârâtului a. nr. 37, B M,-, stabilirea și plata sultei, precum și stabilirea și plata cheltuielilor de judecată.

Trimite cauza Judecătoriei Baia Mare pentru rejudecarea cauzei în limitele mai sus menționate.

Menține restul dispozițiilor încheierii de admiterea în principiu, ale sentinței și ale deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

--- - --- - - -

GREFIER

de, dactilografiat de Sz.

În 2 ex. la data de 13.05.2009

Judecător fond - - Judecătoria Baia Mare

Judecător apel -, - Tribunalul Maramureș

Președinte:Ioan Daniel Chiș
Judecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1100/2009. Curtea de Apel Cluj