Stabilire program vizitare minor. Decizia 2292/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2292/R/2009
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: ---
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta -A - împotriva deciziei civile nr. 49 din 21 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat - și AUTORITATEA TUTELARĂ - CONSILIUL LOCAL, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă și reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta recurentă a angajat un apărător însă doar pentru redactarea motivelor de recurs.
Totodată, se constată că la data de 15.10.2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța solicită pârâtului intimat să precizeze dacă înțelege să formuleze recurs cu privire la programul de vizitare al minorului, având în vedere că prin întâmpinarea formulată a solicitat modificarea hotărârii în sensul stabilirii unui alt program de vizitare.
Reclamantul intimat arată că în întâmpinare a formulat doar o apărare și nu înțelege să declarare recurs împotriva deciziei.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează cererea de stabilire a programului de vizitare a minorei, precum și a acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii recurate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 548/03.02.2009, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și, în consecință, s-a stabilit un program de vizitare a minorei, născută la 18.09.2003, în favoarea reclamantului, la domiciliul pârâtei, astfel: două week-end-uri pe lună, sâmbăta sau duminica în timpul zilei, în perioada vacanțelor școlare patru zile, iar în vacanța de vară o săptămână, în timpul zilei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința de divorț nr. 372/06.02.2007 a Judecătoriei Zalău, minora a fost încredințată pârâtei pentru creștere și educare, însă, această împrejurare nu poate constitui un impediment în exercitarea de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minora, în acest sens dispunând și prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 și art. 14 alin. 1 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta, solicitând schimbarea sentinței apelate, în sensul stabilirii unui program de vizitare a minorei mai detaliat.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 49/21.05.2009, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința apelată, în sensul că s-a stabilit ca vizitarea minorei de către reclamant să se facă în primul și în al treilea week-end din lună, în primele patru zile din săptămână în vacanțele școlare și în prima săptămână din vacanța mare, la domiciliul mamei, între orele 10-19, arătându-se, în motivarea deciziei, faptul că fixarea unui program concret de întâlnire între părinte și copil va preveni conflictele existente între părinți pe această temă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9.proc.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul ca, în principal, programul de vizitare a minorei de către intimat să se facă la domiciliul mamei, adică de două ori pe lună în zilele de sâmbătă sau duminică, de preferință de la orele 17 la orele 19, iar în subsidiar, să se stabilească în concret în care dintre zilele de week-end, sâmbăta sau duminica, și între ce ore, iar în perioada vacanțele școlare și a vacanței mari, când anume și între ce ore, ar urma să se realizeze vizitarea minorei de către intimat.
S-a mai arătat de către recurentă că în mod eronat nu i-au fost acordate de către instanța de apel cheltuielile de judecată în sumă de 300 lei, deși chitanța doveditoare era depusă la dosar.
În motivarea recursului s-a arătat că recurenta nu s-a opus realizării legăturilor personale ale intimatului cu fiica sa minoră, însă, dorința pârâtului de a întreține legături cu minora este una pur formală, în realitate, acesta dorind ca prin prezența sa continuă în viața recurentei și a minorei să le deranjeze pe acestea. Între părinții minorei există în continuare animozități grave, astfel încât este necesar să se stabilească în concret zilele și orele în care pârâtul o poate vizita pe minoră, în caz contrar, recurenta trebuind să fie la dispoziția intimatului fiind foarte posibil ca acesta să nici nu vină la domiciliul recurentei pentru aov edea pe minoră. În plus, programul de vizitare stabilit până acum le obligă pe recurentă și pe minoră să-l suporte pe intimat mai mult timp decât timpul pe care acesta l-a petrecut cu familia în timpul căsătoriei. S-a mai arătat de către recurentă că intimatul vine la domiciliul său sub influența băuturilor alcoolice, adresează injurii, provoacă scandal, fiind nevoie de intervenția poliției, acestea fiind și motivele pentru care, în timpul divorțului părților și a împărțirii bunurilor comune, minora a fost dată în plasament la bunicii materni.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul schimbării programului de vizitare a minorei, prin luarea minorei la domiciliul intimatului.
Recursul este fondat în parte.
Deși formal recursul a fost întemeiat din punct de vedere juridic pe prevederile art. 304 pct. 9.proc.civ. totuși, în realitate, acesta conține un singur motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, și anume, omisiunea instanței de apel dea acorda în favoarea pârâtei apelante cheltuielile de judecată ocazionate acesteia în instanța de apel.
Toate celelalte motive de recurs, prin care se solicită stabilirea unui alt program de vizitare a minorei, prin care se descrie istoricul relației dintre părți și modul în care intimatul înțelege să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minora, vizează netemeinicia hotărârii recurate, intrând astfel sub incidența art. 304 pct. 10 și 11.proc.civ, în prezent abrogate.
de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate și o expunere a corespondenței tensionate dintre părți.
Se constată, așadar, de către C că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului relației dintre părți și expuneri ale modului în care intimatul înțelege să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minora.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, etc. intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 proc. civ. prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 proc. civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse, Curtea va admite excepția inadmisibilității, invocată la termenul de judecată din data de 30.10.2009.
În ceea ce privește motivul de recurs care, afirmativ, s-ar circumscrie punctului 9 al art. 304. proc. civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 274.proc.civ. partea care a căzut în pretenții va putea fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate acesteia cu purtarea procesului.
Pârâta apelantă, a câștigat procesul în apel, soluția pronunțată de instanța de apel, de admitere a apelului pârâtei, fiindu-i favorabilă apelantei și, în același timp defavorabilă reclamantului intimat, care astfel a căzut în pretenții față de pârâta apelantă.
În consecință, pârâta era îndreptățită la a obține obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei apelantei cu purtarea procesului în faza de apel.
Aceste cheltuieli de judecată au constat în onorariul avocațial în cuantum de 300 lei, aferent redactării motivelor de apel, sumă justificată prin chitanța nr. -/12.03.2009 aflată la fila 13 dosar apel.
Constatându-se, așadar, că dintr-o omisiune instanța de apel nu a acordat pârâtei apelante cheltuielile de judecată ocazionate acesteia cu judecarea apelului, în temeiul art. 304 pct. 9.proc.civ. rap. la art. 274.proc.civ. și art. 1169.civ. Curtea va admite în parte recursul pârâtei, conform dispozitivului prezentei decizii.
În recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta -A - împotriva deciziei civile nr. 49 din 21 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că, obligă intimatul - să-i plătească apelantei -A - suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține restul dispozițiilor din decizie.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - ---
GREFIER
Red./dact.MM
6 ex./03.11.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 2568/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
