Stabilire program vizitare minor. Decizia 877/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(333/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.877
Ședință publică de la 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1426 A din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 4
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, personal și intimata-pârâtă, personal, lipsind Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 4
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată
Arată că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant nu vizează motive de nelegalitate a hotărârii judecătorești atacate și nu se încadrează în temeiul de drept invocat - art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1426 din 10 noiembrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins apelul declarat de apelanta - pârâtă -, împotriva sentinței civile nr. 3883 din 15 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, ca nefondată; a admis apelul declarat de apelantul - reclamant, împotriva aceleiași sentințe; a schimbat în aorte sentința civilă apelată în sensul că: a obligat pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături persoane cu minorul, după următorul program de vizitare: în fiecare zi de duminică, între orele 1100- 1300, la domiciliul minorului; pe perioada de iarnă (20 decembrie - 27 decembrie), în anii impari, la domiciliul reclamantului, cu obligația de a readuce minorul la domiciliul pârâtei, după exprimarea acestei perioade; două săptămâni în timpul vacanței/concediului de vară, la domiciliul reclamantului și cu prealabila înștiințare a mamei, și cu obligația de a readuce minorul la domiciliul pârâtei, după expirarea celor două săptămâni; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B, sub nr- la data de 11 aprilie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - pentru stabilire program vizitare minor.
Prin sentința civilă nr. 3883 din 15 iulie 2008 instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături persoanele cu minorul după următorul program de vizitare:
- o dată pe lună, de vineri după-amiaza, ora 1700, până duminică -amiaza la ora 1600;
- o săptămână în cadrul perioadei sărbătorilor de iarnă (20 decembrie - 27 decembrie) și o săptămână în cadrul concediului lui din timpul verii;
- o dată la două săptămâni, duminica, timp de cel puțin două ore la domiciliul minorului, intervalul urmând a fi stabilit de comun acord; în caz contrar, acesta va fi de la orele 1300- 1500. reclamantul având dreptul ca, în cadrul programului de vizitare stabilit la punctele 1 și 2, să ia minorul la domiciliul său cu obligația de a-l readuce la domiciliul pârâtei, la expirarea intervalului stabilit prin prezenta hotărâre.
Analizând actele și lucrările cauzei legalitatea sentinței civile apelate în raport de criticile formulate și de susținerile părților;
Tribunalul a constatat nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă în considerarea celor de au urmat;
Așa cum copilul are dreptul de a crește alături de părinții săi, în situații de excepție, cum le denumește Legea nr. 272/2004, când copilul minor a fost încredințat spre creștere și educare unuia dintre părinți, celălalt părinte are dreptul de a avea legături persoanele cu copilul și de a veghea la creșterea și educarea lui.
Modalitate de exercitare a acestui drept pot fi stabilite prin acord de către părinți, în caz contrar, fiind necesară intervenția justiției ca în speța de față.
Tribunalul a constatat că născut la data de 04 ianuarie 2005, se afla la o vârstă propice dezvoltări unor relații firești între tată și fiu și trebuia să beneficieze de o reală oportunitate în dezvoltarea armonioasă a acestor relații, să participe la activități recreative vârstei sale împreună nu tatăl, activități care în mod evident nu se pot realiza în prezența mamei astfel cum aceasta solicită.
La momentul actual când are vârsta de trei ani și zece luni este justificată și benefică creșterea de relații afective cu tatăl său, atâta timp cât acest lucru nu contravine interesului superior al copilului, iar tribunalul nu a identificat motive de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Tribunalul a fost de acord că neînțelegerile și lipsa de comunicare dintre părinți, sunt de natură a influența în mod negativ dezvoltarea oricărui copil, de aceea părțile sunt datoare să rezolve această problemă de o manieră corespunzătoare unor persoane mature și cu deplină responsabilitate și nicidecum prin izolarea copilului la unul dintre părinți pentru a nu fi martor la neînțelegerile dintre părinți.
De aceea, tribunalul a atras atenția părinților că sunt datori să-l informeze pe despre măsurile dispuse de instanță, astfel încât acesta să înțeleagă faptul că va petrece anumite perioade de timp cu tatăl său dar și motivul pentru care această schimbare în modul lui de viață de până acum este în interesul său, este necesară pentru consolidarea unor relații de familie cu ambii părinți.
Față de circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul nu a reținut ca rezonabile și suficiente susținerile apelantei - pârâte cu privire la stresul psihic și emoțional ce îl poate cauza minorului, stabilirea unui program de vizitare în afara domiciliului mamei.
unor viitoare executări silite de care se teme apelanta - pârâtă, ține strict de capacitatea părților de a recunoaște justețea deciziei judiciare și puterea de lucru judecat a hotărârii înzestrate cu forța executorie și să procedeze de bună voie la realizarea obligației dispuse în sarcina lor.
În fine vor fi înlăturate ca nefondate și acele critici care se referă la lipsa unor venituri stabile realizate de apelantul - reclamant, în lipsa unor dovezi directe și concrete în sensul celor susținute.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul - reclamant, s-a reținut a fi fondat, urmând a fi stabilit un program de vizitare a minorului care să respecte principiul interesului superior al copilului și să găsească un just echilibru între interesele copilului și cele ale părinților.
În considerarea celor reținute și văzând dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă;
Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă -, împotriva sentinței civile nr. 3883 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr-.
A dispus admiterea apelului declarat de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 3883 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr- și a schimbat în parte sentința apelată în sensul celor ce urmează:
A obligat pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul, după următorul program de vizitare: în fiecare zi de duminică, între orele 1100- 1300, la domiciliul minorului; pe perioada de iarnă (20 decembrie - 27 decembrie), în anii impari, la domiciliul reclamantului, cu obligarea de a readuce minorul la domiciliul pârâtei, după expirarea acestei perioade; două săptămâni în timpul vacanței/concediului de vară, la domiciliul reclamantului și cu prealabilă înștiințare a mamei, și cu obligația de a readuce minorul la domiciliul pârâtei, după expirarea celor două săptămâni.
S-au neținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență a motivat recursul în sensul că, recurentului nu i s-a permis că i-a legătura cu minorul de către mamă, că la acest fapt a contribuit și instanța de apel care a omis să arate că decizia este definitivă, că deși i s-a admis apelul, recurentul nu a solicitat ce a dispus tribunalul, a solicitat ca în recurs să se modifice sentința și decizia în sensul de a i se permite și începând cu anii impari ca minorul să-și petreacă sărbătorile de iarnă cu tată-l, că ambele instanțe (de apel și fond) nu i-au permis să i-a legătură cu minorul în vacanța de primăvară, că prin suprapunerea dispozitivului instanței de apel cu cel de al fond se creează situații discutabile și că minuta instanței de fond nu corespunde cu dispozitivul acesteia lipsind alin. 1, 2 și 3 figurând numai 4, 5 și 6.
Nu s-a făcut motivarea în drept (filele 2 - 3 dosar curte).
Analizând motivele scrise (filele 2 - dosar curte) se reține că în drept recursul este motivat pe art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod de procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Așa cum este formulat în scris, recursul se referă la diferite situații (de executare a deciziei, de eventuale greșeli materiale și adiacent de aplicarea și încălcarea legii, chiar a nemotivării hotărârii - art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă) sau a lipsei de temei legal.
De subliniat că recurentul, formulează calea de atac extraordinară a recursului (de reformare) deși pe această cale se analizează numai legalitatea deciziei recurate nu și temeinicia acesteia.
Or (conforma art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă ), pentru ca decizia să fie nelegală (anume nemotivată) trebuie să existe contradicție între considerente și dispozitiv, lipsește motivarea soluției, s-au copiat considerentele hotărârii atacate.
Or, nici-unul din aceste aspecte nu se regăsesc în decizia recurată.
Faptul că nu i s-a permis să-și vadă minorul (problemă care nu face obiectul vreunui motive de recurs) dar că acest lucru s-ar datora că instanța de apel nu a arătat că decizia este definitivă nu poate fi reținut (art. 37 alin. 1 pct. 3 Cod de procedură civilă arată că hotărârile date în apel sunt definitive și pot fi puse în executare conform art. 374 Cod de procedură civilă), însă această obligație de a cunoaște legea revenea reclamantului, instanța de apel, făcând corect mențiunea că decizia poate fi atacată cu recurs (fila 35 verso dosar apel).
Faptul că tribunalul deși a admis apelul, a dat reclamantului ceea ce nu a solicitat, nu este motiv de recurs în sensul art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă (plus petita și ultra petita) în cauzele cu minori avându-se în vedere, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 "interesul superior al minorului" și nu al părinților.
Că nu i s-a permis tatălui să i-a pe minor în vacanța de primăvară, că este discuție cu privire la anii pari și impari este o problemă care se rezolvă numai prin prisma interesului superior al copilului.
Dacă unul din părinți monopolizează vacanțele de primăvară și iarnă, categoric va defavoriza pe celălalt părinte, dar în sensul că interesul copilului este că alternativ în cele două vacanțe să beneficieze de legături cu ambii părinți și nu numai cu unul.
Or, sub acest aspect instanța de apel, având drept criterii legăturile afective ale minorului, vârsta, alți factori, a decis numai având în vedere interesul copilului, nu acela al părinților.
Din moment ce apelul a fost admis iar soluția primei instanțe modificată, categoric că soluția instanței de apel are putere de lege și nu există suprapuneri care să "creeze situații discutabile".
Verificându-se și minuta instanței de fond și considerentele sentinței precum și dispozitivul aceleiași sentințe se reține că nu s-a omis nici-un alineat, ci dintr-o greșeală materială, în considerentele (motivarea) sentinței s-au trecut numerele 1, 2 și 3, iar în dispozitiv numărătoarea a fost continuată 4, 5 și 6, dar sensul dispozițiilor nu au fost modificate, așa cum au fost în minută, au fost și în considerente cât și în dispozitivul sentinței.
În ansamblu față de prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod de procedură civilă (șa acest din urmă punct lipsa de temei legal nu echivalează cu nemotivarea) iar pentru ipoteza a doua nu s-a reținut că s-a aplicat o normă generală în dauna celei speciale, o normă care nu era incidentă în speță, legea română, dacă ar fi existat și raporturi juridice de extraneitate sau s-a interpretat greșit textul de lege corespunzător situației de fapt, deci nu este nici-un motive de nelegalitate, motivele de recurs nu pot fi primite.
Recurentul practic, reluând motivarea, confundă recursul cu cererea de judecată de la fond, cu apelul (care au caracter devolutiv) și cu probleme care țin de executarea hotărârii dar și cu stabilirea unor situații de fapt (pe probe, care sunt probleme de temeinicie și se puteau rezolva la fond sau în apel, dar nu în recurs) și ca atare se reține că recursul este neîntemeiat.
Așa fiind, conforma art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1426 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Anee- și Autoritatea tutelară di cadrul Primăriei Sectorului 4 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./16.06.2009
-4.-;-
Jud.4.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 55/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
