Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1107/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1107
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta, de pârâtul și de intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 155A/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru reclamanta recurentă, av. și pentru pârâtul recurent și pentru intervenientele recurente și, av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului și intervenientelor, arătând că nelegalitatea deciziei constă în aceea că în mod greșit s-a înlăturat din masa partajabilă și din lotul atribuit pârâtului tractoarele vechi în valoarea de 833 lei, câtă vreme în acțiunea introductivă a solicitat să se includă în masa bunurilor de împărțit mai multe utilaje enumerând și "tocătoare ", de asemenea, arată că valoarea totală a bunurilor ce compun lotul pârâtului este de 155.260 lei, iar nu 151.427 lei, valoare ce rezultă prin includerea sumei de 833 lei, susținând totodată că prima instanță a stabilit corect valoarea totală a masei partajabile, iar ultima critică privește obligarea sa greșită la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acestea trebuiau acordate numai proporțional cu valoarea pentru care s-a admis apelul în raport de dispozițiile art. 274- 275. pr. civ. și în raport de culpa sa procesuală.
Reprezentantul pârâtului și al intervenientelor solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul de a se constata că în mod greșit au fost incluse în masa bunurilor comune și bunuri care nu au mai fost solicitate de reclamantă, conform listei din 17.11.2005, din care rezultă că reclamanta a renunțat la bunurile de la pozițiile 5,7,8,9,10,11; că în mod greșit s-a dispus anularea parțială a certificatul de legatar suplimentar nr. 315/2004 privind bunurile mobile, deoarece aceste bunuri au fost cumpărate de autoarea lor, conform facturii nr. 9.234.655/26.11.2003 și ca atare fac parte din moștenirea acesteia, iar reclamanta nu a făcut nici o dovadă că aceste bunuri au fost cumpărate de părți în anul 2003; că semănătoare, cu discuri și cele trei grape, nu fac parte din masa bunurilor partajabile; că dispersorul de îngrășăminte, tractorul cu plug, cu cabină, și plugul nu puteau fi incluse în masa bunurilor comune deoarece au fost cumpărate de autoarea lor; că în mod greșit a fost stabilită valoarea autoturismului marca față de faptul că acesta este producție 1990 și are un rulaj de peste 700.000 km. după cum este greșită includerea în masa bunurilor de împărțit a unor piese de schimb în valoare de 20.002 lei fără nici un suport legal probator; că din probele administrate în cauză rezultă că a obținut venituri din agricultură, cultivând suprafața de 45 ha teren pe raza comunei și un alt teren moștenit de la autoarea sa în extravilanul orașului, în total 61 ha, astfel că a avut o contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune, iar ultima critică vizează atribuirea imobilului în condițiile în care reclamanta nu locuiește în România, având cetățenie germană, iar pârâtul nu deține o altă locuință în proprietate, arătând că se impune casarea celor două hotărâri, deoarece s-a respins acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat atribuirea imobilului, fără ca această cererea să fie analizată de instanța de fond, iar în apel, această critică de asemenea nu a fost analizată de tribunal.
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 155A/29.02.2008 pronunțată în dosar nr-,
Tribunalul Timișaa dmis apelul declarat de pârâtul - apelant și intervenientele - apelante ( ) și, împotriva sentinței civile nr. 5596/30.05.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - intimată.
A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că:
A înlăturat din componența masei partajabile și lotului atribuit pârâtului tractoarele vechi în valoare de 833 lei.
Valoarea masei partajabile este de 386.355 lei, a lotului atribuit pârâtului este de 151.427 lei și a sultei pe care reclamanta este obligată să o plătească pârâtului este de 41.750 lei, din care va achita efectiv 3.714 lei.
A păstrat în rest dispozițiile hotărârii atacate și a obligat reclamanta - intimată la plata sumei de 5.010 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.5596/30.05.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis actiunea principală așa cum a fost precizată și completată de către reclamanta impotriva pârâtului și a intervenientelor si constatându-se nulitatea absolută partială a certificatului de legatar nr. 15/2004 emis de "-Curuti-" din T cu privire la pct.1) a - bunuri mobile.
S-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție comună și egală de fiecare, următoarele bunuri: imobilul situat in T,-, înscris în CF 11968 T, nr. top 21858, 21859 compus din construcții și teren în întindere de 641 mp, în valoare de 231.728 lei; microbuz marca "" înmatriculat sub nr. TM- 9029, in valoare de 14.388 lei; microbuz marca "Mercedes" nr. MU-TY 22 în valoare de 43.495 lei; combina "Class 100"( evaluată ca fier vechi) în valoare de 2542 lei; combină "Class 80" în valoare de 25.432 lei; tractor cu cabină "U 650" în valoare de 5510 lei; plug "PP 3x30" în valoare de 1235 lei; remorcă cu 2 axe, în valoare de 4047 lei; semănătoare pentru, în valoare de 4047 lei; semănătoare pentru porumb, în valoare de 13.521 lei; mașină de împrăștiat îngrășăminte, în valoare de 6207 lei; groapă cu colți ficși, în valoare de 1884 lei; tractoare vechi, în valoare de 833 lei; cu discuri, în valoare de 10.006 lei; culegător de porumb, în valoare de 300 lei; piese de schimb pentru utilaje, în valoare de 20.002 lei; 20 părți sociale în valoare nominală de 200 lei, deținute la SC SRL T, înregistrată sub nr. J - în Registrul Comerțului
Bunurile comune au o valoare totală de 387.188 lei.
S-a constatat că masa bunurilor comune este grevată de o datorie de 21.3000 euro, care reprezintă creditul bancar nerestituit contractat in Germania.
S-a dispus partajarea bunurilor comune prin formarea a două loturi și atribuirea lor, după cum urmează:
Lotul - format din imobilul situat în T,-, înscris în CF 11968 T, și 20 părti sociale deținute la SC SRL T, în valoare totală de 231.928 lei a fost atribuit reclamantei.
Lotul - format din: microbuz marca "" inmatriculat sub nr. TM-9029; microbuz marca "Mercedes" nr. MU-TY 22; combina "Class 100"( distrusă și predată la fier vechi); combină "Class 80"; tractor cu cabină "U 650"; plug "PP 3x30"; remorcă cu 2 axe; semănătoare pentru; semănătoare pentru porumb; mașină de împrăștiat îngrășăminte; groapă cu colți ficși; tractoare vechi; cu discuri; culegător de porumb; piese de schimb pentru utilaje, in valoare totală de 152.260 lei a fost atribuit pârâtului ().
Pentru egalizarea loturilor a fost obligată reclamanta să achite pârâtului cu titlul de sultă suma de 38.334 lei.
A fost compensată sulta datorată de reclamantă, pârâtului cu din datoria ce grevează masa partajabilă, suma echivalentă cu 76.072 lei și a fost obligată reclamanta să achite efectiv o sultă de 798 lei.
S-a dispus înscrierea în CF nr. 11968 Tad reptului de proprietate exclusivă cu titlul de cumpărare și partaj în favoarea reclamantei.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele și, luându-se act de renunțarea la judecată a capătului de cerere principală prin care s-a solicitat introducerea în masa bunurilor de împărțit a microbuzului marca " MB 100".
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 11610 din 15.12.2004 pronunțată de Judecătoria T în dosarul nr. 8107/2004 s-a desfăcut căsătoria dintre reclamanta și pârâtul (), sentință ce a rămas definitivă și irevocabilă la data de 03.02.2006. Ca urmare a divorțului, pârâtul a reluat numele purtat anterior căsătoriei, acela de "". Reclamanta a solicitat totodată partajarea bunurilor comune, cerere ce a fost disjunsă, formându-se dosarul de fată, dosar în care ulterior pârâtul () a formulat cerere reconvențională, ca apoi și fiicele acestuia, () și, să formuleze cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca unele bunuri ce au fost menționate în acțiunea principală ca bunuri comune, să se constate că sunt bunurile intervenientelor și ale pârâtului în calitate de moștenitori ai numitei
soți au încheiat căsătoria la data de 29 mai 1991.
Potrivit art. 30 Cod fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune.
În ceea ce privește masa bunurilor comune, pârâtul a contestat faptul că o parte din bunurile menționate de către reclamantă în acțiunea precizată ar mai exista sau atât pârâtul, cât și intervenientele au contestat faptul că alte bunuri ar face parte din bunurile comune, acestea fiind proprietatea lor în calitate de moștenitori ai numitei.
În cazurile privind partajul bunurilor comune sunt admisibile orice mijloace de probă.
Certificatul de moștenitor nu este opozabil decât moștenitorilor și nu terților, iar reclamanta este terț în raport cu certificatul de legatar suplimentar nr.315/2004 la certificatul de legatar nr.15/2004, prin care s-a stabilit, respectiv complinit, masa succesorală rămasă după defuncții și, calitate de moștenitori, având pârâtul și intervenientele. Certificatul de moștenitor constituie, de asemenea, un mijloc de probă a calității de legatar și nicidecum nu constituie un titlu de proprietate. Ca atare, atât pârâtul, cât si intervenientele, care în baza certificatului de legatar suplimentar nr.315/2004 au revendicat o serie de bunuri mobile, sunt obligați să dovedească dreptul de proprietate al autorului său asupra acelor bunuri, nefiind suficient să pretindă că bunurile nu fac parte din masa bunurilor comune ale foștilor soți.
Sunt îndreptățiți să ceară anularea certificatului de moștenitor și acei ce au fost prejudiciați prin eliberarea ori cuprinsul lui, cei ce pretind că bunurile proprietatea lor se află înscrise în certificatul de moștenitor.
Și în acest caz trebuie să se facă dovada proprietății asupra bunului.
În cauză au fost audiați martori și din depozițiile acestora, precum și din interogatoriile părților, cuprinsul actelor depuse la dosar și prezumții, instanța de fond a reținut că foștii soți au contractat un împrumut în anul 1993 în Germania în sumă de 150.000 DM, de la Bank, sumă ce a fost folosită pentru achiziționarea bunurilor menționate de către reclamantă în acțiunea precizată.
Pârâtul a recunoscut că s-a contractat acest împrumut, dar a arătat că a fost restituit în anul 1999 cu o contribuție a sa în cota de 75% și, în consecință, contribuția sa la achiziționarea bunurilor comune, care constau de fapt doar în imobilul înscris în CF. nr. 11968 T și o remorcă tractor cu proțap este de 75 %. Pârâtul nu a arătat concret modul în care au fost cheltuiți banii împrumutați în comparație cu reclamanta, care a arătat că din acei bani s-a achitat contravaloarea bunurilor comune. Pârâtul a motivat contribuția majoră la achiziționarea bunurilor prin faptul că a desfășurat activități de transport persoane și bunuri în Germania și s-a ocupat cu agricultura. Acest fapt nu a fost contestat, dar pârâtul nu a făcut dovada veniturilor majore pe care le realiza prin desfășurarea acestor activități. Reclamanta însă a făcut dovada că a avut un loc de muncă în perioada căsniciei, că desfășura și alte activități aducătoare de venituri, în Germania, îngrijind bătrâni.
Apoi paratul și intervenientele au susținut că bunurile menționate în " certificatul legatar suplimentar" nr. 315/2004, pct. 1.a) au aparținut defunctei, cum de altfel și piesele de schimb și utilajele agricole aduse din Germania de către pârât.
Acesta, la data de 17 mai 1995, prin procura specială a împuternicit-o pe, pe care ulterior a moștenit-o, să vândă în numele său și pentru el piese auto și anvelope aduse din străinătate.
Aceasta, la rândul său, prin procura specială autentificată cu nr. 8817/1997, l-a desemnat pe pârât să facă demersurile necesare pentru cumpărarea și aducerea în țară de mașini și utilaje agricole.
Reclamanta a făcut dovada prin actele depuse la dosar că utilajele agricole au fost cumpărate din Germania pe numele său, iar martorii au arătat că o parte din piesele și utilajele agricole au fost introduse în țară pe numele lui, deoarece aceasta deținea teren și avea facilități la introducerea în țară de asemenea bunuri. Mai mult, au fost introduse în țară asemenea piese și utilaje și pe denumirea de " Firma", firmă care de fapt nu a existat niciodată, așa cum a rezultat din probe.
Pârâtul a susținut că avea posibilități financiare să cumpere utilaje și piese agricole, dar nu a făcut această dovadă. Apoi, din certificatul de legatar suplimentar rezultă că soțul acesteia a lăsat în urma sa suma de 9.000.000 lei ROL, sumă infimă față de pretențiile paratului, cum că familia avea o situație materială care îi permitea să cumpere utilaje agricole. Martorii care au cunoscut familia au declarat că aceștia trăiau din pensii.
Pârâtul a declarat că se ocupa cu transportul în Germania și activități agricole. În baza art. 1199 cod civil se prezumă că pentru a te ocupa cu activitatea agricolă (arendare teren) trebuie să ai cu ce să lucrezi acel teren. Pârâtul a dovedit că lucra în arendă atât terenul familiei, cât și al altor persoane. Apoi fam., care era compusa din două persoane de vârstă înaintată, care nu puteau lucra terenul, nu avea nici un interes să cumpere utilaje agricole, atât timp cât din terenul lucrat de către pârât primeau 85 % din recoltă, așa cum a declarat paratul. Acesta a mai susținut că o parte din utilajele agricole sunt de fapt proprietatea SC SRL. Pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, respectiv nu a făcut dovada că aceste utilaje ar fi înregistrate în contabilitatea firmei.
Refuzul de a recunoaște semănătura depusă pe actul încheiat cu Bank este concludent pentru stabilirea bunei-credințe a pârâtului. Acesta nu a recunoscut că împreună cu reclamanta au contractat un alt împrumut în anul 2001 cu Bank pentru refinanțarea împrumutului din anul 1993 în sumă de 150.000 DM contractat cu Bank. In urma unei expertize grafologice solicitate de către reclamantă s-a stabilit că semnătura depusă pe actul încheiat cu Bank aparține părâtului și astfel s-a dovedit că împrumutul a fost acordat pentru refinanțarea împrumutului contractat inițial și nicidecum pentru nevoile reclamantei. De altfel, chiar pârâtul prin notele de ședință a arătat că din conținutul contractului de împrumut în sumă de 28.500 euro, rezultă că este vorba de o compensare de datorii.
In ceea ce privește părțile sociale aparținând SC SRL, instanța de fond a constatat că acestea sunt în nr. de 20, cu o valoare nominală de 200 lei, părțile fiind de acord cu acest aspect.
Ținând seama de toate cele de mai sus, instanța de fond în baza Legii. 36/1995, art. 88, constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de legatar suplimentar nr. 315/29.06.2004 la certificatul de legatar nr.15 / 2004 emis de BNP -- din T cu privire la pct.1.a)- bunuri mobile, constatând că aceste bunuri nu au aparținut defunctei, ci sunt bunuri comune ale reclamantei și ale pârâtului. Este concludent în acest sens și faptul că eliberarea certificatului de legatar suplimentar s-a efectuat după introducerea acțiunii de divorț.
In baza art. 30 Cod fam. s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție comună și egală în cotă de 50% fiecare, următoarele bunuri: imobilul situat în T,-, înscris în CF 11968 T, nr. top 21858, 21859 compus din construcții și teren în întindere de 641 mp, în valoare de 231.728 lei; microbuz marca "" înmatriculat sub nr. TM-9029, în valoare de 14.388 lei; microbuz marca "Mercedes" nr. MU-TY 22 în valoare de 43.495 lei; combina "Class 100"( evaluată ca fier vechi) în valoare de 2542 lei; combină "Class 80" în valoare de 25.432 lei; tractor cu cabină "U 650" în valoare de 5510 lei; plug "PP 3x30" în valoare de 1235 lei; remorcă cu 2 axe, în valoare de 4047 lei; semănătoare pentru, în valoare de 4047 lei; semănătoare pentru porumb, în valoare de 13.521 lei; mașină de împrăștiat îngrășăminte, în valoare de 6207 lei; groapă cu colți ficși, în valoare de 1884 lei; tractoare vechi, în valoare de 833 lei; cu discuri, în valoare de 10.006 lei; culegător de porumb, în valoare de 300 lei; piese de schimb pentru utilaje, în valoare de 20.002 lei; 20 părți sociale în valoare nominală de 200 lei, deținute la SC SRL T, înregistrată sub nr. J - in Registrul Comerțului
Bunurile comune au o valoare totală de 387.188 lei. Valoarea bunurilor mobile a fost stabilită prin expertizele efectuate de către expert tehnic G, respectiv experții tehnici, și în dosar nr. 8268/2005 al Judecătoriei T, având ca obiect administrare dovezi, iar expertiza privind imobilul a fost efectuată în prezenta cauză de către expert, fiind numit la solicitarea pârâtului expert asistent.
S-a constatat că masa bunurilor comune este grevată de o datorie de 21.3000 euro, care reprezintă creditul bancar nerestituit contractat în Germania cu Bank.
In baza art. 36 Cod fam. raportat la prevederile art. 728 Cod civil, instanța de fond a dispus partajarea bunurilor comune prin formarea a două loturi și atribuirea lor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul și intervenientele ( ) și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând includerea în masa bunurilor comune doar pe cele dobândite în mod real de cei doi soți, să fie exclusă grevarea masei partajabile de datoria de 20337,10 EURO, să fie atribuit pârâtului imobilul situat în nr. 78, cu recunoașterea unei cote de 75 % în favoarea acestuia și excluderea din masa partajabilă a bunurilor dobândite prin moștenire.
În ce privește masa bunurilor comune au susținut apelanții că prima instanță a acordat plus petit, incluzând în masa bunurilor comune "tractoare vechi" în valoare de 833 lei, care nu au fost cerute prin acțiune.
Au mai criticat apelanții hotărârea primei instanțe și în privința valorilor bunurilor ce compun masa partajabilă, optând discreționar pentru valorile din expertiza sau din contraexpertiza efectuată de, și, lucrări efectuate în dosarul de asigurare de dovezi.
Pentru semănătoarea tip A 20 se susține că valoarea reținută este lipsită de suport probator, iar pentru piesele de schimb pentru utilaje se precizează că acestea nu au fost expertizate separat, valoarea lor fiind inclusă în cea reținută pentru combina 80.
De asemenea, apelanții au mai susținut că semănătoarea pentru porumb, mașina de împrăștiat îngrășăminte, cu colți, cu discuri, în mod greșit au fost incluse în masa bunurilor de împărțit, întrucât ele au fost cumpărate de către defuncta, pe care au moștenit-o apelanții.
Cu privire la marca Mercedes nr. MU - TY 22 se susține, pe de o parte, că acest bun fiind înstrăinat nu trebuia inclus în masa partajabilă, iar, pe de altă parte, că greșit s-a reținut pentru acesta o valoare teoretică, singura ce putea fi eventual reținută era cea stabilită în Germania în anul 2003, la nivelul sumei de 5071,84 EURO.
Au mai susținut apelanții că nu este corectă nici contribuția egală la achiziționarea bunurilor comune, cu toate că s-a dovedit contribuția majoritară a pârâtului, care, timp de 10 ani, a desfășurat activități de transport de bunuri și persoane pe ruta România - Germania, a avut în arendă o suprafață de 61 ha teren agricol, venituri din care a fost rambursat creditul și au fost achiziționate utilaje agricole și o casă.
A solicitat pârâtul să-i fie atribuită casa ce intră în masa bunurilor comune deoarece reclamantei nu îi este necesară, aceasta având intenția să o vândă, în timp ce el nu are altă posibilitate locativă în afară de cota de 1/3 dintr-un imobil moștenit.
S-a mai susținut prin apel că a fost dovedită proprietatea asupra bunurilor cumpărate de soții, astfel că este greșită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor suplimentar.
Reclamanta prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând că atât componența masei partajabile, cât și valoarea bunurilor au fost corect stabilite în raport de probele administrate și de poziția exprimată de părți în răspunsurile la interogatorii și pe calea concluziilor scrise.
Tot prin întâmpinare s-a susținut că la data separației în fapt creditul nerambursat era de 21.300 EURO, acest sold reprezentând o datorie care grevează asupra bunurilor comune și care ar fi trebuit să fie restituite în comun dacă nu ar fi intervenit divorțul, astfel că în mod corect instanța de fond a compensat-o în cotă de parte cu sulta pe care reclamanta trebuia să o plătească pârâtului.
În privința contribuției la dobândirea bunurilor comune, prin întâmpinare, intimata a mai precizat că pârâtul nu a făcut dovada că pretinsele venituri au fost încasate de el, că a achitat impozitele aferente acestora și că bunurile ce compun masa partajabilă s-au cumpărat din aceste venituri.
S-a mai susținut prin întâmpinare că și atribuirea imobilului către reclamantă este corectă întrucât după pensionare intenționează să revină în România și nu are nici o locuință nici aici, nici în Germania.
În acest ciclu procesual au fost audiați la solicitarea pârâtului - apelant martorii și.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse.
Prima critică adusă hotărârii atacate se constată a fi întemeiată, în sensul că în mod greșit au fost incluse în masa partajabilă tractoare vechi în valoare de 833 lei deși nici nu au fost pretinse de nici una dintre părți și nici nu s-a dovedit existența lor.
Critica privind stabilirea aleatorie a valorilor bunurilor mobile ce intră în componența masei partajabile nu este întemeiată întrucât acestea ( valorile ) au fost cele din raportul de contraexpertiză tehnică, iar în privința microbuzului și combinei Class valorile reținute prin această lucrare au coincis cu cele determinate prin lucrarea întocmită de ing. în dosarul de asigurare de dovezi.
Critica privitoare la valoarea semănătoarei tip A 20 se constată a fi lipsită de interes câtă vreme aceasta se situează sub nivelul celei din raportul de expertiză, iar bunul a fost inclus în lotul pârâtului - apelant, motiv pentru care această subevaluare nu face decât să îi profite.
Susținerea apelanților cum că valoarea pieselor de schimb pentru utilaje nu trebuia stabilită în mod distinct întrucât ea este inclusă în valoarea combinei 80 este infirmată de probele cu acte administrate în primul ciclul procesual, respectiv de facturile existente atât pentru combină ( fila 146 dosar -) cât și pentru piese de schimb ( filele 154, 156, 158, 160 dosar nr-).
Referitor la susținerea apelanților cum că semănătoarea de, cu discuri și cu colți sunt proprietatea defunctei, ai cărui moștenitori sunt, se constată că în mod corect au fost incluse în masa partajabilă, calificarea dată naturii juridice a acestor bunuri fiind făcută pe baza interpretării coroborate a probelor administrate, din care rezultă că pârâtul - apelant a fost cel care utilizează aceste bunuri, că în actele de proveniență achiziție este menționată Firma, care este necontestat că nu a existat niciodată și nu în ultimul rând că martorii au declarat că aceste bunuri au fost achiziționate de către părți,fiind trecută numita pentru a obține facilități la introducerea în țară a bunurilor.
Și în privința datoriei comune constând din creditul nerambursat situat la nivelul sumei de 28.500 EURO sunt corecte constatările primei instanțe, față de împrejurarea că pârâtul - apelant a recunoscut la interogatoriu contractarea creditului, în sumă de 150.000 DM și că această sumă a fost utilizată pentru achiziționarea utilajelor agricole și a imobilului.
Deși pârâtul - apelant susține că împrumutul a fost restituit integral, atât din contractul de creditare ( filele 25 - 33 dosar fond) cât și din cel de garanție din filele 95, 96, 324 din dosar fond), precum și din adresa emisă de Bank la 18.10.2006 rezultă că pentru lichidarea acestuia a fost contractat un nou împrumut cu această din urmă instituție bancară.
Nici critica adusă hotărârii atacate în privința cotei egale de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune nu poate fi primită, neexistând dovezi certe ale contribuției pretins majoritare a pârâtului - apelant la achiziționarea acestora.
Este adevărat că martorii audiați atât în primul ciclul procesual cât și în apel au declarat că pârâtul - apelant desfășura transporturi de persoane și mărfuri în Germania și că exploata în regim de arendă terenul familiei și al altor persoane, fără însă a se preciza și dovedi veniturile concrete obținute și caracterul de continuitate al acestora, astfel că dovedit fiind că și reclamanta - intimată obținea venituri din muncă în Germania, justificat prima instanță a constatat în favoarea părților cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Nici în privința modului de partajare a bunurilor critica adusă de apelanți hotărârii atacate nu este întemeiată, corect fiind atribuite utilajele agricole pârâtului - apelant față de împrejurarea că acesta deține teren agricol și îl exploatează, iar în privința imobilului nu s-a dovedit a opera vreun criteriu de preferință în favoarea acestuia.
Și în privința constatării nulității absolute parțiale a certificatului de legatar nr. 15/2004 emis de BNP " - Curuți - " se constată a fi procedat corect prima instanță în raport de împrejurarea că s-a dovedit că respectivele bunuri mobile ( cu privire la care a fost anulat actul) sunt proprietatea devălmașă a părților, fiind achiziționate de acestea sub durata căsătoriei, astfel că nu puteau fi incluse în componența masei succesorale rămasă de pe urma defuncților și.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că se impune admiterea apelului declarat de pârât în temeiul art. 296. pr. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen reclamanta, pârâtul și intervenienții și.
Reclamanta invocă art. 304 pct. 9. pr. civ. în raport de care solicită modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor declarate de pârât și interveniente.
Arată că nelegalitatea deciziei constă în aceea că în mod greșit s-a înlăturat din masa partajabilă și din lotul atribuit pârâtului tractoarele vechi în valoarea de 833 lei, câtă vreme în acțiunea introductivă a solicitat să se includă în masa bunurilor de împărțit mai multe utilaje enumerând și "tocătoare ".
De asemenea, arată că valoarea totală a bunurilor ce compun lotul pârâtului este de 155.260 lei, iar nu 151.427 lei, valoare ce rezultă prin includerea sumei de 833 lei, susținând totodată că prima instanță a stabilit corect valoarea totală a masei partajabile.
Ultima critică privește obligarea sa greșită la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acestea trebuiau acordate numai proporțional cu valoarea pentru care s-a admis apelul în raport de dispozițiile art. 274- 275. pr. civ. și în raport de culpa sa procesuală.
Pârâtul și intervenientele invocă art. 304 pct. 6 -9. pr.civ. și arată că în mod greșit au fost incluse în masa bunurilor comune și bunuri care nu au mai fost solicitate de reclamantă, conform listei din 17.11.2005, din care rezultă că reclamanta a renunțat la bunurile de la pozițiile 5,7,8,9,10,11.
Mai arată că în mod greșit s-a dispus anularea parțială a certificatul de legatar suplimentar nr. 315/2004 privind bunurile mobile, deoarece aceste bunuri au fost cumpărate de autoarea lor, conform facturii nr. 9.234.655/26.11.2003 și ca atare fac parte din moștenirea acesteia, iar reclamanta nu a făcut nici o dovadă că aceste bunuri au fost cumpărate de părți în anul 2003.
De aceea, arată că semănătoarea, cu discuri și cele trei grape, nu fac parte din masa bunurilor partajabile.
Pârâtul arată, de asemenea, că dispersorul de îngrășăminte, tractorul cu plug, cu cabină, și plugul nu puteau fi incluse în masa bunurilor comune, deoarece au fost cumpărate de autoarea lor.
Arată că în mod greșit a fost stabilită valoarea autoturismului marca, față de faptul că acesta este producție 1990 și are un rulaj de peste 700.000 km. după cum este greșită includerea în masa bunurilor de împărțit a unor piese de schimb în valoare de 20.002 lei fără nici un suport legal probator.
Pârâtul susține că din probele administrate în cauză rezultă că a obținut venituri din agricultură, cultivând suprafața de 45ha teren pe raza comunei și un alt teren moștenit de la autoarea sa în extravilanul orașului, în total 61 ha, astfel că a avut o contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune.
Ultima critică vizează atribuirea imobilului în condițiile în care reclamanta nu locuiește în România, având cetățenie germană, iar el nu deține o altă locuință în proprietate.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârât și interveniente.
La termenul de azi, reprezentantul pârâtului și al intervenientelor a arătat că se impune casarea celor două hotărâri, deoarece s-a respins acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat atribuirea imobilului, fără ca această cererea să fie analizată de instanța de fond, iar în apel, această critică de asemenea nu a fost analizată de tribunal.
Analizând recursurile declarate de părți, în raport de criticile formulate, de motivele de recurs invocate, conform art. 299 - 315. pr. civ. Curtea apreciază că se impune admiterea lor, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Timișoara.
Astfel, Curtea apreciază că motivul de recurs invocat cu ocazia susținerilor părților este de ordine publică conform art. 306 alin. 2, 304 pct. 5 și art. 312 alin. 5. pr. civ. astfel că urmează să-l analizeze cu prioritate, deoarece analiza lui face de prisos analiza celorlalte motive de recurs, ce au ca efect numai modificarea deciziei recurate.
Curtea constată că prin acțiunea reconvențională de la filele 54 - 55 și completarea acestei cereri de la filele 87-88 din dosarul primei instanțe, pârâtul a solicitat să-i fie lui atribuit imobilul în cauză, iar reclamanta a solicitat de asemenea să-i fie ei atribuit imobilul.
Prima instanță, după cum rezultă din considerentele sentinței, a dispus partajarea bunurilor comune conform art. 36 din Codul familiei și art. 728 Cod civil prin formarea a două loturi, A și B, atribuind lotul A în care este inclus și imobilul în cauză reclamantei, iar lotul B pârâtului și compensând valoarea loturilor până la contribuția părților la dobândirea bunurilor, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte către pârât.
Totodată, în baza art. 1169 Cod civil a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
Curtea constată astfel că atribuirea imobilului, solicitată de ambele părți, nu a fost analizată de prima instanță, aceasta ignorând în acest sens dispozițiile art. 673 ind. 9. pr. civ. dispoziții ce consacră cu caracter exemplificativ criteriile legale de atribuire, care însă se completează în raport de circumstanțele cauzei.
Pârâtul, a criticat în apel atribuirea imobilului reclamantei, așa după cum rezultă din motivarea apelului de la fila 15 din dosarul de apel.
Tribunalul însă, a analizat parțial și de o manieră generală această critică reținând că " în privința imobilului nu s-a dovedit a opera vreun criteriu de preferință în favoarea " pârâtului, cu toate că acesta a arătat în apel care sunt criteriile în raport de care cere ca imobilul să-i fie lui atribuit, nu reclamantei.
Curtea apreciază că tribunalul trebuia să observe că prima instanță nu a soluționat această cererea și în consecință să dispună desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Astfel, Curtea apreciază că ambele instanțe nu au analizat în totalitate cererile părților, fapt ce atrage incidența art. 105 alin. 2. pr. civ. și art. 304 pct. 5. pr. civ.
Astfel, vătămarea cauzată pârâtului prin modul cum cele două instanțe au soluționat cauza nu se poate înlătura decât prin casarea celor două hotărâri, conform art. 312 alin. 5. pr. civ, și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanță va pune în vedere părților să arate care sunt criteriile de care se prevalează pentru atribuirea imobilului, în raport de care urmează să aprecieze ca temeinică cererea uneia sau alteia din părți.
Totodată, Curtea reamintește că față de natura cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 673 ind. 1-673 ind. 14. pr. civ. dispoziții ce reglementează ca procedură specială procedura împărțelii judiciare și care astfel sunt obligatorii pentru instanță.
Drept urmare, celelalte nemulțumiri ale părților invocate în recurs urmează a fi analizate de prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarat de reclamanta, de pârâtul și de intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 155A/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 5596/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 27.11.2008
Tehnored. 2 ex./27.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 200/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 731/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
