Stabilire program vizitare minor. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 200/
Ședința publică din 18 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în com.-, jud.M, împotriva deciziei civile nr.269 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta reclamantului recurent, av. și reprezentantul pârâtei intimate, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, nefiind timbrat, iar pârâta intimată a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantei reclamantului recurent un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului recurent depune chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de 3 lei, declarând că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei intimate depune factura fiscală privind plata taxei judiciare de timbru, declarând că susține excepția invocată prin întâmpinare vizând nulitatea recursului ca fiind motivat de către reprezentanta reclamantului recurent, fără ca aceasta să fie împuternicită în acest sens, numai în situația în care reprezentanta reclamantului recurent nu are împuternicire pentru redactarea motivelor de recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea excepției invocate de pârâta intimată, apreciind că împuternicirea avocațială depusă la dosar acoperă toate actele procedurale întocmite în numele reclamantului recurent.
Instanța respinge excepția nulității recursului invocată de pârâta intimată, constatând că motivele de recurs au fost înregistrate la data de 19 decembrie 2008, împuternicirea avocațială a reprezentantei reclamantului recurent fiind întocmită la 18 decembrie 2008.
Reprezentantul pârâtei intimate nu mai susține excepția nulității recursului ca fiind tardiv motivat.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea integrală a deciziei atacate, respingerea apelului pârâtei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Solicită, de asemenea, obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6488 din 20 decembrie 2007, Judecătoria Tg-M a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta; a stabilit programul de vizitare de către reclamant a minorului, născut la 7 martie 2002, cu ridicarea de la domiciliul pe care îl are mama la data exercitării dreptului, astfel: 15 iulie ora 11,00 - 15 august ora 11,00, în vacanța de vară a minorului din fiecare an; în anul cu număr par, în vacanța de din 26 decembrie ora 11,00 până la 4 ianuarie inclusiv ora 11,00; în anul cu număr impar, în vacanța de Paști din 16 martie ora 11,00 până la 19 martie inclusiv ora 11,00; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 255 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.269 din 14 octombrie 2008 admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că: a stabilit următorul program de vizitare de către tată al minorului, născut la 7 martie 2002, astfel: 1 august ora 11,00 - 15 august ora 11,00 în vacanța de vară a minorului în fiecare an, cu ridicarea minorului de la domiciliul mamei; în anii cu număr par, în vacanța de C, din data de 26 decembrie până la data de 30 decembrie, fără ridicarea minorului de la domiciliul mamei, în intervalul orar 11,00 - 20,00; în anii cu număr impar, în vacanța de primăvară, din data de 16 martie până la data de 19 martie, fără ridicarea minorului de la domiciliul mamei, în intervalul orar 11,00 - 20,00; a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate; a obligat intimatul reclamant la plata sumei de 1193,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la critica adusă hotărârii primei instanțe conform căreia aceasta ar fi dat ceea ce nu s-a cerut, tribunalul a considerat că aceasta nu este fondată, întrucât instanța admițând în parte acțiunea reclamantului a limitat pretențiile acestuia, fără ca soluția primei instanțe să fie condiționată de formularea unei cereri reconvenționale. Cum reclamantul intimat a solicitat stabilirea unui program de vizitare al minorului, instanța având în vedere interesul minorului ce reiese din probele administrate, avea posibilitatea să dispună asupra modalității concrete de exercitare a acestui drept.
Cu privire la interesul și modalitatea de stabilire a programului de vizitare, tribunalul a avut în vedere în primul rând faptul că în această materie, hotărârile pronunțate au o autoritate de lucru judecat relativ, și prin urmare schimbarea condițiilor ce au fost avute în vedere la stabilirea programului de vizitare poate justifica modificarea acestui program.
În acest sens, prima instanță a reținut corect incidența în cauză a prevederilor art.43 alin.3 și art.97 alin.2 Codul familiei, întrucât părintele căruia nu i s-a încredințat copilul are dreptul de a avea legături personale cu acesta, însă, în conformitate cu prevederile art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004, luându-se în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, instanța poate limita exercitarea acestui drept.
Tribunalul, în acest sens a avut în vedere faptul că, față de vârsta minorului, de distanța la care acesta trebuie să se deplaseze, programul de vizitare trebuie astfel stabilit încât pe de-o parte să permită tatălui reclamant a avea legături personale concrete cu minorul, iar pe de altă parte, de a nu scoate minorul din mediul în care acesta trăiește și a-l pune în situația ca pentru intervalul scurt de timp să se deplaseze din Spania în România și înapoi.
De asemenea, instanța a mai avut în vedere faptul că modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul poate fi rediscutată, atunci când se vor modifica situația de fapt și motivele avute în vedere la stabilirea actualului program de vizitare,
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea decizie atacate în sensul respingerii apelului și pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea motivele de recurs se arată că instanța de apel a procedat la o greșită aplicare a prev.art.43 alin.3 Codul familiei. În acest sens recurentul a susținut că legăturile sale cu minorul i-au fost în mod evident și nejustificat îngrădite prin schimbarea programului stabilit prin hotărârea primei instanțe.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat. În principal intimata a invocat nulitatea recursului în sensul în care acesta a fost motivat de către avocatul recurentului reclamant fără ca acesta din urmă să fi împuternicit avocatul să întocmească în numele și pe seama sa motivele de recurs.
În opinia intimatei, instanța de apel a procedat în mod corect prin schimbarea programului de vizitare al minorului respectând interesul superior al acestuia.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a solicitat instanței stabilirea unui program de vizitare al minorului în senul exercitării acestui drept în vacanțele de vară, primăvară și paște.
Prima instanță a stabilit în mod echitabil perioadele de exercitare a drepturilor părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul, în speță reclamantul, în sensul în care perioadele de vizitare coincid cu perioadele vacanțelor minorului.
Instanța de apel a apreciat că dată fiind distanța dintre domiciliile celor doi părinți efectuarea vizitelor pentru perioade scurte ar fi traumatizante pentru minor. În egală măsură instanța a avut în vedere faptul că modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul poate fi rediscutată atunci când se vor modifica situația de fapt și motivele avute în vedere la stabilirea actualului program.
Apreciind asupra acestor considerente instanța de apel a stabilit o singură perioadă, respectiv de la 1 august la 15 august în care minorul poate fi ridicat de la domiciliul mamei iar pentru vacanța de C și respectiv vacanța de primăvară a stabilit programul de vizitare fără ridicarea minorului de la domiciliul mamei.
Potrivit art.43 Codul familiei părintele căruia nu i s-a încredințat copilul are dreptul de a avea legăturipersonalecu acesta. Această prevedere legală nu face altceva decât să constituie fundamentul unor relații afective pe care părintele ce nu are în creștere și educare copilul să le poată construi împreună cu acesta.
Așa cum rezultă din memoriul, de recurs și din întâmpinarea pârâtei între cei doi părinți exista o stare conflictuală veche amplificată în timp și se pare permanentizată. În aceste condiții legăturile personale ale unuia din cei doi părinți cu copilul nu se pot derula și mai ales dezvolta în prezența celuilalt părinte.
Legăturile personale dintre părinte și copil nu pot fi considerate pretexte pentru satisfacerea unor nevoi particulare ale părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul ci sunt consacrate legislativ ca drepturi tocmai pentru a asigura și garanta dezvoltarea normală și echilibrată a minorului.
Stabilirea acestui drept în favoarea unuia dintre părinți nu poate fi considerată așadar o măsură contrată intereselor minorului ci ea trebuie raportată la posibilitățile efective de realizare a acestor legături personale, pentru și în folosul afectiv al minorului.
Curtea apreciază că măsura ridicării minorului de la domiciliul mamei și aducerea acestuia în România la domiciliul tatălui chiar și pentru o săptămână nu este de natură a dăuna minorului având în vedere în principal vârsta acestuia și posibilitățile reale de efectuare a acestor deplasări.
Față de cele de mai sus, instanța va admite recursul declarat, va modifica în tot decizia atacată și pe cale de consecință va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în com.-, jud.M, împotriva deciziei civile nr.269 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul pârâtei, domiciliată în provincia, Spania, loc. del, str.- - nr.15 B, împotriva sentinței civile nr.6488 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.M, pe care o menține ca legală și temeinică.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
3 exp.
30.03.2009
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Divort. Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Pitesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
