Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1112/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.1112
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.143/A/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.-, în contradictoriu cu pârâții și (), având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 4 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
prin decizia civilă nr.143/A/30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- au fost respinse apelurile declarate de reclamantul și de pârâtele și împotriva sentinței civile nr.10218/28 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 10218 din 28.12.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Arada admis în parte acțiunea civilă precizată exercitată de reclamantul împotriva pârâtelor - și ().
A constatat dreptul de creanță al reclamantului în cuantum de 8.000 DM (echivalentul a 4.090 euro), ca parte a prețului imobilului din A,-/a, județul
A constatat că părțile au efectuat următoarele investiții la imobilul din A,-/a, județul A: îmbunătățiri la casa - corp A (constând în pardoseli de beton la stradă în fața imobilului; tablă la poarta metalică; tencuieli pereți, dușumele de brad, ușă de intrare din lemn de brad la prima cameră; tencuit perete din spate, închidere cu zidărie de cărămidă a 2 uși, tencuit zidărie, dușumele din brad la a doua cameră; parchet din lemn de brad, zidărie de cărămidă spre coridor lărgit la a treia cameră; pardoseli din gresie la coridor, antreu și baie; plăci de faianță în baie; instalații sanitare în baie); living, cameră și baie de serviciu constând în corpul B; tâmplărie termopan; bucătărie de vară; magazie; cotarcă și cocină; garaj; împrejmuire, în valoare totală de 73.074,42456 RON, cu următoarele contribuții la realizarea investițiilor de mai sus: 50% pârâta, 25% reclamantul și 25% pârâta.
A obligat pârâta să plătească reclamantului sumele de 8.000 DM (echivalentul a 4.090 euro) și 18.268,6 RON, cu titlu de despăgubire pentru contribuția acestuia la cumpărarea imobilului și realizarea investițiilor.
A respins cererea reclamantului de constatare a dreptului de retenție.
A obligat pârâtele să plătească, în solidar, reclamantului suma de 1.554,95 RON, cheltuieli de judecată parțiale și reclamantul să achite pârâtei suma de 2.500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 861/16.02.2006 a Judecătoriei Arada fost desfăcută căsătoria încheiată de reclamant și pârâta la data de 05.10.1982, în A, s-a dispus reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei (""), a fost încredințată minora -, născută în 1994 mamei spre creștere și educare, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, fiind modificată doar obligația de întreținere stabilită în sarcina tatălui prin decizia civilă nr. 332/A/2006 a Tribunalului Arad prin care a fost admis apelul pârâtului și decizia civilă nr. 303 F/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care a fost admis recursul reclamantei.
În considerentele sentinței civile nr. 861/16.02.2006 a Judecătoriei Arad se reține faptul că despărțirea soților a intervenit în luna august 2005, ca urmare a unei neînțelegeri a acestora legată de necesitatea achiziționării unei noi termoteci, cu care reclamantul nu a fost de acord și a părăsit domiciliul conjugal. Soțul era încadrat în muncă la SC SRL având un venit mediu lunar de 257 RON, a realizat venituri și din activitatea de taximetrie în cuantum de 1.900 RON în perioada 01.01 - 31.12.2005, precum și din cedarea folosinței bunurilor în sumă de 2.250 RON în perioada 01.07 - 31.12.2005.
Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2639/15.10.1996 a notarului public (fila 24), martorul a vândut pârâtei casa de locuit și construcțiile gospodărești din A,-/a, județul A, parte a imobilului compus din casă și teren intravilan în suprafață de 736 mp, înscris în CF nr. 7806 nr. top. 146-147/a/2 (depus la fila 7 în extras). Prin contract s-a transmis și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 311 mp, însă în CF nr. 7806, sub C 3 fost înscris dreptul de folosință asupra întregului teren. Prețul declarat a fost de 9.000.000 lei, menționându-se achitarea lui anterior încheierii contractului.
Părțile au recunoscut faptul că prețul real a fost de 23.000 DM, împrejurare admisă și de vânzătorul -, cu ocazia declarației sale testimoniale, acesta arătând în continuare că achitarea prețului s-a realizat în trei tranșe. Astfel, în primăvara anului 1996, reclamantul i-a predat avansul de 5.000 DM și i-a cerut să aștepte ca pârâta de ord. I să vândă casa ei din, urmând ca ulterior să îi plătească diferența prețului. După câteva luni, reclamantul i-a predat suma de 10.000 DM, iar la încheierea contractului în formă autentică, i-a înmânat restul de 8.000 DM.
Reclamantul a recunoscut, prin acțiune, faptul că pârâta a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul ei din localitatea, obținând un avans, pe care după eșuarea realizării convenției nu a mai fost restituit de promitenta - vânzătoare, fiind folosit ca avans pentru casa în litigiu din Reclamantul a arătat că acesta avans a fost de 4.000 DM, însă din declarațiile martorilor reiese valoarea de 5000, aceasta fiind și cuantumul indicat de vânzător, a avansului de 5.000 DM pentru imobilul său.
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 958/15.10.1996 a notarului public G, pârâta de ordinul II a vândut imobilul compus din casă și teren situat în comuna, proprietatea ei personală, cu titlu de moștenire, prețul încasat fiind de 5.000 DM, așa cum a recunoscut reclamantul la interogatoriu.
Prin acțiune, dar și cu ocazia administrării interogatoriului, reclamantul a admis că pârâta de ord. Iaî mprumutat suma de 5.000 DM de la numitul -, restituind banii după vânzarea imobilului ei din din prețul obținut.
Cele două sume de câte 5.000 DM reprezintă cea de a doua tranșă a prețului imobilului din A,-/a, rămânând de achitat diferența de 8.000 DM.
Reclamantul a susținut că acesta a plătit suma de 14.000 DM ca a acestui preț, compusă din cea de 2.000 DM împrumutată de la martorul și cea de 12.000 DM rezultată din vânzarea unui apartament proprietatea sa personală, înscris în CF nr. 5195, iar contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2624/14.10.1996 a notarului public atestă vânzarea de către reclamant, cu o zi înainte de cumpărarea casei din str. -, a apartamentului nr. 14 de mai sus cu prețul declarat de 4.500.000 lei.
Pârâtele au recunoscut ca preț real al locuinței suma de 6.000 DM.
Având în vedere că suma de 12.000 DM pretinsă ca fiind primită de reclamant cu ocazia vânzării apartamentul său cu o cameră reprezintă puțin mai mult de J din prețul casei (23.000 DM) și doar cu 6.000 DM mai puțin decât prețul primit de reclamant pentru apartamentul său cu 3 camere vândut în anul 2001 (18.000 DM), în condițiile în care valoarea locuințelor a crescut de-a lungul anilor, iar cu același preț de 12.000 DM martorul - și-a cumpărat în anul 1996 un apartament cu 2 camere parțial mobilat, instanța a înlăturat din probațiune depoziția martorei, ce nu apare ca fiind veridică. Declarația acesteia referitoare la prețul de 12.500 DM contrazice însăși susținerile reclamantului referitoare la prețul de 12.000 DM și este contrazisă de celelalte probe, de discrepanța dintre mărimea locuințelor, de așa natură încât nu permite acceptarea ideii că un apartament cu o cameră putea fi vândut cu un preț ce echivalează cu puțin mai mult decât J din prețul unei case, cu atât mai mult cu cât declarația acesteia nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, în condițiile în care doar martorul mai susține un astfel de preț de 12.000 DM, fără a fi însă sigur dacă nu era vorba de fapt de 9.000 DM sau 11.000 DM.
Faptul că prețul garsonierelor în cartierul era de 6.000 DM așa cum a declarat martora, că locuința vândută de reclamant era un apartament cu o cameră, iar nu o garsonieră, precum și împrejurarea că ultima din prețul casei a fost de 8.000 DM, precum și împrejurarea că din ansamblul probatoriu nu rezultă o altă contribuție a pârâtelor pentru plata diferenței prețului casei converg spre concluzia că prețul apartamentului reclamantului a fost de 9.000 DM așa cum a declarat martorul.
Astfel, instanța a reținut că prima de 5.000 DM din prețul casei a fost plătită de pârâta, a doua de 10.000 DM a fost achitată în mod egal de cele două pârâte, iar ultima în valoare de 8.000 DM a fost asigurată de reclamant.
Din ansamblul probator reiese însă că soții s-au mutat în casă în anul 2000, locuind până atunci într-un apartament din.
Or, conform art. 35 din Codul familiei, soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele, fiecare soț fiind prezumat a avea acordul celuilalt în situațiile în care exercită singur aceste drepturi, cu excepția înstrăinării unui imobil.
Părțile nu au menționat cursul valutar din anul 1996. Însă, potrivit site-ului Băncii Naționale a României, cursul DM/euro la trecerea la moneda unică europeană a fost de 1 euro/1,95583 DM, astfel că echivalentul sumei de 8.000 DM este de 4.090 euro.
Cea mai importantă investiție la imobilul din A,-/a a fost crearea unuiliving, realizat în anul 2000, după cum s-a consemnat în procesul verbal încheiat de d-na expert în data de 10.05.2006, semnat de părți.
Conform raportului de expertiză, părțile nu au realizat doar un living prin transformarea unei încăperi, ci un nou corp compus din living realizat prin supraînălțarea zidăriei existente, efectuarea șarpantei, a învelitorii de țiglă refăcută din materiale vechi și aplicarea unor pardoseli din gresie. Lângă acesta a fost construit o nouă cameră, fiind refăcută șarpanta și învelitoarea, dar și aplicate pardoseli de gresie, precum și o baie de serviciu, la care s-au montat ușă și fereastră. D-na expert a luat în calcul și 10 stâlpi metalici. Valoarea tehnică a corpului B nu a fost determinată distinct de d-na expert, ci împreună cu cea a corpului A și valoarea celorlalte investiții.
Conform expertizei și a suplimentului acesteia, valoarea tehnică a corpului A și a corpului B este de 841.278.639 ROL, în care este inclusă valoarea tâmplăriei termopan de 27.922.400 ROL ( echivalentul a 836 euro) și cea a obiectelor sanitare de 19.648.235 ROL. Investițiile realizate la cele două corpuri au valoarea totală de 33.390 lei, din care 19.752 lei reprezintă cele efectuate pentru crearea corpului Aplicând acestei sume coeficientul de uzură de 0,82 rezultă 16197 lei la care se aplică coeficientul de liberalizare de 8.183,848 lei, rezultând o valoare tehnică a corpului B de 132.553.786 ROL și o valoare actualizată (prin aplicarea coeficientului de 1,2) de 159.064.543 ROL.
O altă investiție la imobilul în litigiu o constituie montarea uneitermotecicu gaz, cheltuială comună a foștilor soți, potrivit art. 30 alin. 1 din Codul familiei. Raportul de expertiză tehnică nu cuprinde o evaluare separată a unui de încălzire, ci doar a sporului de valoare adus imobilului prin racordarea acestuia la sistemul de încălzire centrală.
Din considerentele sentinței civile nr. 861/16.02.2006 a Judecătoriei Arad, expuse mai sus, coroborate cu depoziția martorului, reiese că acel de încălzire montat în anul 1997 nu mai există în prezent în imobil, fiind înlocuit cu unul nou, achiziționat de pârâte după despărțirea soților, și pe care martorul l-a văzut. Cu ocazia respectivă, martorul a aflat de la pârâta de ord. II că aceasta a fost ajutată în achitarea termotecii de către o rudă din străinătate.
Față de această stare de fapt, instanța constată că termoteca ce face obiectul acțiunii nu mai există, cazanul respectiv era vechi după cum a constatat martorul, astfel că și contravaloarea lucrării de montare a acestuia, inclusiv cheltuiala pentru achiziționarea bunului s-au amortizat între timp, situație în care investiția pretinsă de reclamant este lipsită de valoare în prezent, în timp ce sporul de valoare adus imobilului prin racordarea imobilului la rețeaua de gaz metan, cu excluderea cheltuielii efectuate de vânzătorul casei, dar care presupunea montarea caloriferelor și a țevilor, a fost avută în vedere de d-na expert la stabilirea în ansamblu a valorii corpului A și
Garajul a fost executat în anul 1997, după cum reiese din procesul verbal anexat raportului de expertiză (semnat de părți) și are, în prezent valoarea tehnică de 161.041.820 ROL.
Potrivit raportului de expertiză, la imobilul în litigiu există o baie în corpul A și o baie de serviciu în corpul
Conform aceluiași proces verbal anexat raportului de expertiză, părțile au recunoscut realizarea în anul 1997 - 1998 magaziei (corpul D în valoarea tehnică actuală de 50.639.503 ROL) și a bucătăriei de vară (corpul C cu valoarea tehnică actuală de 69.419.173 ROL).
O altă investiție pretinsă de reclamant este montarea de gresie și faianță în hol, antreu și baie la corpul Raportul de expertiză atestă existența unui coridor în fața a două camere mici, a unui antreu și a băii alăturate, precum și montarea de gresie în cele trei încăperi și a faianței în baie.
Obiectul acțiunii cuprinde și montarea de podele în 2 camere și a parchetului într-o cameră. Conform raportului de expertiză, în primele două camere ale corpului există dușumele de brad, iar în a treia cameră, parchet din lemn de brad.
În ceea ce privește solicitarea referitoare la investiția constând în montarea a 4 geamuri termopan și a unei uși termopan, instanța a constatat că în raportul de expertiză tâmplăria termopan este evaluată global "conform facturii" la suma de 836 euro la un curs valutar de 33.400 ROL/1 euro, fiind astfel echivalentul sumei de 27.922.400 ROL.
de porci și cotarca (corpul E așa cum mai sunt desemnate în raportul de expertiză) au fost realizate în perioada 1997 - 1998, conform recunoașterii părților consemnată în procesul verbal anexat raportului de mai sus și au valoarea tehnică de 45.356.866 ROL.
O altă investiție solicitată de reclamant a fost betonarea a circa 10 în fața garajului și aleile spre grădină. În raportul de expertiză s-a realizat evaluarea unor pardoseli de beton turnate la stradă în fața imobilului, iar nu în fața garajului și nici alei de beton. Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul respectiv privitor la acest aspect. Nici celelalte probe nu relevă existența lucrărilor de mai sus.
Obiectul acțiunii cuprinde și garduri de țeavă și sârmă între vecini. Raportul de expertiză evidențiază evaluarea unei "împrejmuiri poartă metalică", cu includerea și a 10 stâlpi metalici, în valoare tehnică totală de 10.851.783 ROL. Martorul a declarat că o parte din țeava și stâlpii de ciment luați de la anexa aferentă casei pârâtei de ord. I din localitatea au fost folosite pentru realizarea unui gard la grădină. Martorul le-a montat, a sudat părțile metalice, inclusiv de la poarta de intrare a imobilului, le-a vopsit. Reclamantul a cumpărat vopsele, pensule, diluanți. Pentru construirea gardului de la grădină s-a folosit și țeavă cumpărată de reclamant de la o persoană ce demolase un garaj, precum și țeavă rezultată din desființarea închiderii balconului unui apartament, ce nu aparținuse părților, și care fusese achiziționată de reclamant. Martorul a precizat faptul că pentru latura gardului din spatele grădinii au fost utilizate materiale noi, iar, pentru părțile laterale materiale, vechi.
Investiția cu privire la instalarea cablului optic pentru telefon și internet nu rezultă din ansamblul probatoriu administrat.
În ceea ce privește contribuțiile părților la realizarea investițiilor, instanța a reținut următoarele:
Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că pârâta de ord. I, care este proprietara imobilului în litigiu a avut surse de venituri în afara pensiei, ce i-au permis realizarea investițiilor la casa sa, și anume diferența de 9.000 DM rezultată din prețul vânzării casei sale din în 1997, suma de 10.000.000 ROL ce i-a fost dăruită de în 2001, după care pârâta a beneficiat de 100 USD lunar pentru întreținerea acordată familiei, a vândut un teren agricol de 1,2 ha tot în anul 2001, s-a ocupat de creșterea animalelor și păsărilor de curte, a cultivat legume pentru consumul familiei, a închiriat o parte a locuinței în perioada 1996 - 2000, ajutat-o pe fiica sa la creșterea minorei -, a arendat suprafața de 1,2 ha teren agricol în perioada 1991 - 2000 și cea de 2,4 ha în intervalul 1991 - 2006, primind cantități însemnate de cereale, iar din demolarea anexelor casei sale din s-au folosit o parte din materiale la unele investiții. În raportul de expertiză se menționează faptul că valoarea materialelor vechi reprezintă 30% din cea a investițiilor
În ceea ce îl privește pe reclamant, acesta s-a ocupat de achiziționarea materialelor noi, de supravegherea muncitorilor, nu a fost angajat în muncă o perioadă, a avut venituri rezultate din chirie, din practicarea activității de taximetrie, a vândut un teren agricol, dar nu s-a dovedit utilizarea prețului la realizarea îmbunătățirilor, a vândut apartamentul său cu 3 camere la sfârșitul anului 2001 când cele mai multe investiții fuseseră finalizate, fiind montată ulterior (în 2003 și 2004) doar tâmplăria termopan.
Pârâta de ord. II a fost încadrată în muncă fără întreruperi, a vândut un teren, s-a ocupat de creșterea minorei și de muncile gospodărești, împrejurare ce se poate deduce tocmai din implicarea reclamantului în supravegherea lucrărilor de investiții și asigurarea materialelor necesare.
Din aceste împrejurări cunoscute instanța a apreciat că se poate prezuma existența unei contribuții egale, a pârâtei de ord. II pe de o parte și a celor doi soți pe de altă parte la realizarea investițiilor imobiliare.
Conform principiului accesiunii imobiliare consacrat de art. 492 din Codul civil, dreptul de proprietate al pârâtei de ord. I cuprinde nu doar casa în forma inițială (corpul A), ci și îmbunătățirile aduse acestuia și celelalte construcții realizate după cumpărarea imobilului: corpul B, garajul, magazia, bucătăria de vară, cocina și cotarca.
Reclamantul și pârâta de ord. II au calitatea de constructori de bună-credință, având acordul proprietarei casei, deținătoare a dreptului de folosință asupra terenului, în ceea ce privește implicarea lor în realizarea investițiilor și a construcțiilor de mai sus, astfel că potrivit art. 494 alin. 3 din același cod, aceștia beneficiază de dreptul de a fi despăgubiți fie cu contravaloarea materialelor și a prețului muncii, fie cu echivalentul sporului de valoare adus imobilului.
În ceea ce privește contribuția foștilor soți la efectuarea lucrărilor, aceasta este supusă principiului comunității matrimoniale de bunuri reglementat de art. 30 alin. 1 și 3 din Codul familiei, potrivit căruia bunurile (ce includ și drepturile de creanță) dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, calitate prezumată și care nu a fost răsturnată de probatoriul administrat.
Chiar dacă fiecare dintre soți a participat financiar la realizarea lucrărilor și cu sume de bani proprii provenind din vânzarea unor bunuri proprii (art. 31 lit. f din Codul familiei), acestea nu modifică structura dreptului de creanță cu valoare de bun comun, ținând cont de faptul că a intervenit compensarea sumelor de bani personale investite, conform art. 1143 și art. 1144 din Codul civil (diferența din prețul apartamentului cu o cameră al reclamantului rămasă după achitarea ultimei rate de 8.000 DM cu prețul cotei de coproprietate al terenului pârâtei de ord. II). Din moment ce aceste două părți se gospodăreau împreună, fiind soți, este evident că nu se poate realiza o determinare exactă a creanțelor acestora cu care au participat în concret la realizarea investițiilor, cu atât mai mult cu cât soții au îndatorirea de a contribui în raport de mijloacele fiecăruia și la cheltuielile căsniciei, potrivit art. 29 din Codul familiei.
În plus, cele 3 părți și-au acordat reciproc ajutorul ca urmare a relației lor de rudenie apropiată, a faptului că erau membrii ai familiei lărgite. Astfel, în măsura în care reclamantul a contribuit la bunăstarea acestei familii și cu sume de bani provenite din chiria încasată din locațiunea casei sale din A, str. - - și cu unele materiale de construcție rezultate din demolarea unor anexe din acel imobil, pârâta de ord. II s-a implicat, la rândul său, în realizarea investițiilor prin aducerea unor lucrători și a unui evaluator a lucrării de realizare a livingului, a realizat muncile gospodărești și s-a ocupat de creșterea și educarea minorei, având ajutorul mamei sale în acest sens, care le-a pregătit mâncare soților, a cultivat legume pentru consumul familiei și a contribuit la realizarea unor investiții cu materiale de construcție rezultate din demolarea unor anexe de la imobilul din. Astfel, a intervenit din nou compensarea eforturilor materiale ale părților depuse pentru asigurarea bunăstării familiei lărgite.
În considerarea acestor argumente și a surselor bănești ale pârâtei de ord. I descrise mai sus, instanța a apreciat că aceasta din urmă a avut o contribuție de 50% la realizarea investițiilor, iar reclamantul și pârâta de ord. II câte 25% fiecare.
Terenul nu a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare, pârâta de ord. II având și în prezent doar dreptul de folosință asupra acestuia, iar nu și cel de proprietate, astfel că valoarea acestuia, deși avută în vedere de d-na expert la determinarea valorii de circulație a imobilului, nu poate fi reținută la stabilirea unui drept de creanță global al reclamantului, astfel că instanța a determinat dreptul acestuia decurgând din participarea la plata prețului casei și a celui ce provine din implicarea în realizarea investițiilor imobiliare, conform art. 494 alin. 3 din Codul civil în mod separat.
Referitor la acesta din urmă, 25% din valoarea de circulație a investițiilor de 730.744.245,6 ROL (73.074,42456 RON) reprezintă 182.686.061,4 ROL (18.268,6 RON).
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea în modalitatea arătată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul și pârâtele.
În apelul său reclamantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței integral, cu consecința admiterii acțiunii sale conform petitului, respectiv escontentarea sa cu un procent de 60% din valoarea de circulație imobilului și valoarea integrală a investițiilor efectuate la imobil, apreciind că reclamantul apelant are o contribuție totală de cca. 80% și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
Prin apelul declarat pârâtele au solicitat modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se reține că intimatul a împrumutat-o pe cumpărătoarea casei, cu suma de 6.000 DM, acesta fiind prețul cu care el a înstrăinat apartamentul cu o cameră din A,-. 14, cu consecința reducerii sultei proporțional cu acest preț.
Tribunalul a apreciat că ambele apeluri sunt nefondate.
Din examinarea sentinței instanței de fond prin prisma apelurilor formulate și din oficiu tribunalul a reținut că prima instanță a manifestat rol activ, a administrat toate probele necesare soluționării corecte a cauzei, pe care le-a apreciat corect, cât și dispozițiile legale în materie, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
A mai reținut că, potrivit sentinței civile nr. 861 din 16 februarie 2006 Judecătoriei Arad, a fost desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 5 octombrie 1982 în A, s-a dispus ca după divorț pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, și a fost încredințată minora mamei spre creștere și educare, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei în cuantum legal. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă, fiind modificată doar obligația de întreținere prin decizia civilă nr. 332/2006 a Tribunalului Arad prin care a fost admis apelul pârâtului; că din considerentele sentinței civile nr. 861 /2006 a Judecătoriei Arad se reține faptul că despărțirea soților a intervenit în luna august 2005 ca urmare a unei neînțelegeri.
Tribunalul a avut în vedere contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2639/15 octombrie 1996, prin care martorul a vândut pârâtei casa de locuit și construcțiile gospodărești din A-/a parte a imobilului compus din casă și teren intravilan în suprafață de 736. înscris în 7806 cu nr. top. 146-147/a/2. Prin contract s-a transmis și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 311. însă în CF nr. 7806, sub C 3 fost înscris dreptul de folosință asupra întregului teren. Prețul declarat a fost de 9.000.000 lei, dar părțile ulterior au recunoscut că prețul real a fost de 23.000 DM, împrejurare admisă și de vânzătorul -.
De asemenea, a mai reținut că deși reclamantul apelant a solicitat instanței să-i recunoască un drept de creanță de 80 % din valoarea imobilului proprietatea pârâtei situat în A- a, deoarece pe durata conviețuirii cu fiica acesteia contribuit cu suma de 14.000 DM la achiziționarea imobilului, cumpărat la acea vreme cu suma de 23.000 DM, și că la vechiul imobil a efectuat foarte multe investiții, situație în care îi revine un procent de 80 %, aceste susțineri nu au fost probate. Cu privire la bunurile personale respectiv cele obținute din vânzarea apartamentului proprietate personală din- sau împrumutat de 2.000 DM contactat în vederea cumpărării casei din-/A prima instanță în mod corect înlăturat depoziția martorei, dar reține ca fiind reală depoziția martorului .
Cu privire la susținerea că reclamantul ar fi suportat singur investițiile la imobil, tribunalul a apreciat că aceasta nu este dovedită cu probele de la dosar. A avut în vedere faptul că atât în ce privește achitarea prețului imobilului, cât și în ce privește investițiile efectuate, acestea includ toată averea moștenită și obținută prin muncă de pârâte, care au dovedit că au vândut două case, una în și alta în și mai multe terenuri, că au adus materialele de la, că muncit efectiv pentru efectuarea investițiilor a supravegheat muncitorii, a cumpărat și pregătit mâncarea pentru ei, și a fost salariată realizând venituri, apoi avut pensie, iar fiica sa salariu. De asemenea a avut chiriași, de la care primea chirie și cultiva grădina.
Tribunalul a apreciat astfel că a cumpărat imobilul din litigiu și tot ea a suportat în cea mai mare parte investițiile de la imobil.
Totodată, a apreciat că deși în acțiunea și în calea de atac al apelului s-a solicitat 80 % din valoarea de circulație a imobilului în condițiile art. 992 Cod civil,acțiunea este inadmisibilă, după cum nu este admisibilă nici în condițiile art. 494 cod civil, deoarece reclamantul este un terț față de imobil, care nu poate invoca buna- credință în condițiile art. 494 alin.3 teza ultima.
Tribunalul a apreciat că nici apelul celor două pârâte nu este fondat, susținerile lor fiind nedovedite în dosar cu nici o probă.
Față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că în baza art. 296 Cod procedură civilă se impune respingerea ambelor apeluri ca nefondate și păstrarea sentinței rimei instanțe.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen, solicitând modificarea ambelor hotărâri, iar în fond admiterea în totalitate a acțiunii, în sensul de a se constata că a contribuit în proporție de 60 % din valoarea de achiziție a imobilului în litigiu, prin aceea că a obținut suma de 12.000 DM din vânzarea unui apartament proprietate personală și a împrumutat suma de 2000 DM, restituind singur acest împrumut. De asemenea, solicită să se constate că pe durata căsătoriei a contribuit în proporție de 80 % la investițiile aduse imobilului, urmând ca pârâta de ordinul 1 să fie obligată să-și plătească suma de 160.000 lei, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele și cu exonerarea lui de plata cheltuielilor de judecată în apel și în prima instanță.
După redarea stări de fapt în cauză reclamantul arată că decizia și sentința sunt nelegale în raport de motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7-10 Cod procedură civilă.
Reclamantul arată că deși din probe rezultă contribuția sa de 14 000 DM la achiziționarea imobilului, ambele instanțe au reținut numai contribuția de 8000 DM.
Arată astfel că ambele instanțe au interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura obiectului, vădit neîndoielnic și privându-l astfel de dreptul de creanță ce corespunde contribuției sale la achiziționarea imobilului, ceea ce echivalează cu recunoașterea numai a dreptului de a fi despăgubit cu suma de 8000 DM după 11 ani.
De asemenea, arată că cele două instanțe au soluționat cauza schimbând temeiul de drept fără a-l pune în discuția părților și au soluționat pricina în acest mod, așa încât ambele hotărâri sunt lipsite de temi legal și pronunțate cu aplicarea greșită legii.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă reclamantul arată că deși a făcut dovada contribuției sale la achiziționarea imobilului, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest drept de creanță echivalent cu cota sa de contribuție, iar tribunalul nu a făcut nici o analiză a stării de fapt, ci doar a copiat sentința primei instanțe.
Totodată, arată că a formulat plângere penală împotriva celor două pârâte, plângere atașată recursului.
Prin întâmpinare pârâtele au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În apărare pârâtele arată că motivele de recurs invocate nu pot fi reținute, iar în fapt, așa cum au reținut cel două instanțe, din probe nu rezultă că pretențiile reclamantului sunt întemeiate.
În acest sens arată că declarația martorei nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, motiv pentru care în mod corect fost înlăturată.
Pârâtele au depus în cauză și concluzii scrise.
Analizând recursul declarat de reclamant în raport de susținerile acestuia, de motivele de recurs în invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art.299-315 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
După cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, analizate și coroborate conform considerentelor sentinței primei instanțe, reclamantul nu a dovedit în totalitate susținerile și pretențiile sale, motiv pentru care acțiunea a fost admisă numai în parte.
Instanța de fond a analizat toate probele administrate și a reținut starea de fapt ce rezultă din probe, așa încât susținerile reclamantului în recurs în ce privește incidența motivelor prevăzute de art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate.
Pentru acest motiv și tribunalul, judecând apelul declarat de reclamant, a apreciat că sentința primei instanțe este temeinică și legală.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea apreciază că și acesta este neîntemeiat, deoarece prima instanță a reținut corect temeiul de drept al acțiunii, invocat de reclamant, în raport de care a soluționat cauza și a admis în parte pretențiile reclamantului.
Curtea observă astfel că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.992 din Codul civil și în raport de aceste dispoziții a fost obligată pârâta de ordin 1 să plătească reclamantului suma de 8000 DM, echivalent a 4090 Euro, reprezentând parte din prețul imobilului din A,-/
În același sens prima instanță a reținut contribuția reclamantului la efectuarea investițiilor la acest imobil, cu consecința obligării aceleiași pârâtei să-l despăgubească pe reclamant cu suma de 18.268,6 lei, ca reprezentând contravaloarea cotei acestuia, valoare stabilită prin expertiză.
Curtea reține că de principiu, potrivit art.1169 Cod civil, reclamantul, fiind cel care a investit instanța, are în principal sarcina probei, iar pârâtele sunt la fel obligate să-și probeze apărarea.
În cauză, Curtea constată că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile, instanța de fond reținând starea de fapt rezultată din coroborarea probelor administrate.
De aceea, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a păstrat sentința primei instanțe, respingând apelurile.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă Curtea are în vedere faptul că acest motiv de recurs a fost eliminat, așa încât recursul, devenind o cale extraordinară de atac, îngăduie numai controlul asupra legalității deciziei recurate, iar nu și în ce privește temeinicia acesteia.
De aceea, în cauză, acest motiv de recurs nu poate face obiectul analizei instanței.
În raport de aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant.
Având în vedere că pârâtele nu a dovedit cheltuielile de judecată în recurs, în temeiul art.274 Cod procedură civilă urmează a fi respinsă cererea lor de obligare a reclamantului, ca parte căzută în pretenții, la cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.143/A/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Respinge cererea pârâtelor intimate de obligare a reclamantului recurent la plata cheltuieli de judecată în recurs ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.AC/26.11.2008
Dact./26.11.2008
Judecătoria Arad -judecător
Tribunalul Arad -judecători,
2 ex.
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Craiova | Interdicție. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
