Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 112/FM
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. A,. 68, județul C, împotriva deciziei civile nr. 134 din 26 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 15740 din 17 septembrie 2008 pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. B, etaj 7,. 68, județul C, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă, d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 73703 din 17 iunie 2009, depuse la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și netimbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că potrivit dispozițiilor consemnate în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2009, recurentul pârât a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în valoare de 19 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și de a preciza valoarea apartamentului în litigiu, în raport de care urma a se stabili taxa judiciară de timbru datorată în recurs, însă, la acest termen recurentul nu a înțeles să depună precizările solicitate de instanță și nici dovada achitării taxei de timbru.
Apărătorul intimatei reclamante învederează că părțile locuiesc în același imobil, că procedura de citare cu recurentul s-a realizat prin afișare la domiciliul recurentului întrucât este posibil ca factorul poștal să nu-l fi găsit pe acesta pentru a-i înmâna personal citația. Învederează că recurentul a fost citat pentru 3 termene de judecată să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în recurs, însă, acesta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței. Având în vedere că recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în recurs, invocă excepția nerespectării obligației de plată a taxei de timbru și solicită anularea recursului ca netimbrat. Totodată, solicită obligarea
recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuat în recurs, respectiv onorariu avocat, astfel cum acesta a fost dovedit cu chitanța nr. 128 din 17 iunie 2009, pe care o depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15740 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost admisă acțiunea civilă precizată, promovată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, în baza art. 728 din Codul civil s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunului comun, prin atribuirea imobilului situat in C, b-duș - nr. 95, -. B,. 68, județul C, reclamantei, a fost obligată reclamanta, la plata către pârâtul a sumei de 69.882 lei cu titlu de sultă și s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Instanța, în baza art. 6735Cod procedură civilă, a pronunțat la data de 28 mai 2008, încheierea de admitere in principiu, prin care a constatat că părțile au dobândit în comun, prin contribuție egală, imobilul-apartament, situat în C,-, -. B,. 68, județul C, imobil dobândit in baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 10.228 din 12 noiembrie 1997.
Potrivit art. 728 Codul civil, "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii".
Partajarea bunurilor asupra cărora parților se află în indiviziune se poate face fie voluntar, fie pe cale judecătorească, în situația în care părțile nu se înțeleg cu privire la modalitatea de partajare.
În cauză, la solicitarea părților a fost dispusă și efectuată o expertiză tehnică imobiliară privind stabilirea valorii de circulație a imobilului situat în litigiu.
Potrivit art. 6739Cod procedură civilă "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Pentru formarea și atribuirea loturilor, instanța a avut în considerare faptul că doar reclamanta a solicitat atribuirea imobilului în natură.
În baza acestor considerente, având in vedere poziția procesuală a reclamantei, instanța a dispus atribuirea acestui imobil către reclamantă.
În temeiul art. 742 cod civil instanța a dispus egalizarea loturilor, în funcție de valoarea acestora, astfel că reclamanta va plăti pârâtului o sultă în valoare de 69.882 lei, reprezentând cota de 50% din valoarea imobilului, determinată prin lucrarea tehnică efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, arătând că reclamanta, cu rea-credință a sustras exemplarul sentinței civile apelate care îi era destinat, l-a ținut asupra sa întreaga perioadă în cuprinsul căreia apelantul era în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, respectiv de 15 zile de la momentul comunicării acestui act, iar ulterior, l-a înmânat apelantului legalizat.
Pe fond, a arătat că în mod eronat instanța de fond a concluzionat asupra faptului că apelantul pârât nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la expertiză, deoarece raportul de expertiză nu i-a fost comunicat și, pe de altă parte, prin hotărârea apelată s-a reținut că apartamentul litigios are o valoare de 38.000 Euro, valoare net inferioară celei de pe piața imobiliară.
Prin decizia civilă nr. 134 din 26 februarie 2009 Tribunalul Constanțaa respins cererea de repunere în termenul de apel. A admis excepția tardivității și a respins apelul ca fiind tardiv formulat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele considerente:
În speță, din analiza probelor administrate în dovedirea cererii de repunere în termenul de apel, a rezultat că ambele părți participante la proces se aflau în posesia unei chei de la cutia de scrisori, întrucât afirmația apelantului potrivit căreia intimata ar fi fost singura deținătoare a unei chei de la cutia poștală nu a fost susținută de un alt mijloc de probă, fiind infirmată de susținerea contrară a intimatei și, pe de altă parte, apelantul nu poate susține că nu a cunoscut despre procesul de partaj, deoarece s-a prezentat la un termen de judecată, respectiv la data de 5 martie 2008, iar ulterior nu a mai participat la judecată.
Prin urmare, s-a apreciat că apelantul pârât nu a demonstrat probator existența unei cauze mai presus de voința sa, prin care să fi fost împiedicat să exercite calea de atac, în cadrul termenului legal de 15 zile, de la data comunicării hotărârii, astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 1169 din Codul civil raportat la art. 103 din Codul d e procedură civilă a fost respinsă, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de către apelantul parat.
Cercetând excepția tardivității declarării căii de atac invocate de către intimata reclamantă, în temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă, instanța a reținut că termenul de apel este reglementat în art. 284-286 din Codul d e procedură civilă, conform cu care "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Termenul de apel este considerat un termen imperativ și absolut, astfel încât nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii.
În speță, s-a constatat că sentința civilă apelată a fost comunicată către apelantul parat la data de 29 septembrie 2008 în modalitatea afișării, reglementată de art. 92 alin. 2 din Cod de procedură civilă.
Calea de atac a apelului a fost exercitată de către apelantul pârât la data de 12 noiembrie 2008, cu mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 134 din 26 februarie 2009 Tribunalului Constanțaa declarat recurs pârâtul.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța iar la termenul stabilit pentru judecata recursului intimata reclamantă, prin apărător, a invocat excepția netimbrării recursului față de împrejurarea că recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru datorată în recurs, însă, acesta nu a înțeles satisfacă cerința timbrării recursului.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția este fondată.
Dispozițiile art. 3021alin. 2 Cod procedură civilă dispun că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii".
Dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, prevăd că "taxele judiciare de timbru se depun anticipat" iar dispozițiile art. 20 alin. 3 din aceeași lege, prevăd că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Analizând actele dosarului instanța constată că, potrivit dispozițiilor consemnate în încheierea de ședință din data 23 septembrie 2009, recurentul pârât a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă fixă de 19 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și de a preciza valoarea apartamentului în litigiu, în raport de care urma a se stabili taxa judiciară de timbru datorată în recurs.
Recurentul, deși legal citat, nu s-a conformat dispozițiilor instanței consemnate în citația emisă pentru acest termen și, până la termenul stabilit, nu a înțeles să depună precizările solicitate de instanță în referire la valoarea apartamentului în litigiu în raport de care urma a se stabili taxa de timbru datorată în recurs și nici dovada achitării taxei de timbru în sumă fixă de 19 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, pentru neîndeplinirea acestei obligații, sancțiunea este cea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv anularea cererii.
În consecință, pentru considerentele arătate mai sus, Curtea va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. A,. 68, județul C, împotriva deciziei civile nr. 134 din 26 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 15740 din 17 septembrie 2008 pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. B, etaj 7,. 68, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. gref. -
2 ex./10.12.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1146/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
