Divort. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 755
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, str. -, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 351 pronunțată la 14 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 44, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă -, personal, lipsind recurentul-pârât și autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este netimbrat și că recurentul-pârât a depus la dosar o cerere prin care arată că nu se poate prezenta în instanță întrucât este plecat din țară în interes de serviciu, solicitând să se ia act că renunță la judecata recursului întrucât s-a împăcat cu reclamanta.
Intimata-reclamantă -, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă -, având cuvântul, solicită să se ia act că reluat conviețuirea cu recurentul.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună desfacerea căsătoriei părților, din vina exclusivă a pârâtului, să-i fie ei încredințată spre creștere și educare minora -, pârâtul să fie obligat să plătească pensie de întreținere pentru minoră și ea să-și reia numele avut anterior căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 14 iulie 2001, au locuit în casa părinților acestuia și din căsătorie a rezultat minora -, născută la 14 octombrie 2001.
A mai precizează reclamanta că încă de la începutul căsătoriei, pârâtul a fost violent cu ea și îi vorbea urât.
În raport de susținerile reclamantei, pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, minora să-i fie încredințată reclamantei spre creștere și educare, el să fie obligat la plata pensiei de întreținere pentru minoră, reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei și stabilirea unui program de vizitare a minorei.
În motivarea cererii pârâtul a arătat că despărțirea în fapt a intervenit pe fondul unor neînțelegeri, în principal datorate faptului că reclamanta nu se preocupa de treburile gospodărești, având o conduită morală necorespunzătoare.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Vălenii de Ma pronunțat sentința civilă nr. 2103 din 17.11.2008 prin care a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 14.07.2001, din vina ambilor soți, urmând ca pe viitor reclamanta să-și reia numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Prin aceiași hotărâre, minora, născută la data de 14.10.2001, a fost încredințată spre creștere și educare reclamantei, cu obligația corelativă a pârâtului de a plăti pensie de întreținere în sumă de 135 lei pe lună, calculată la venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei, fiind obligată reclamanta să permită pârâtului să aibă legături personale cu minora în sensul luării în domiciliul acestuia în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 12, 5 zile în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 14.07.2001, separarea în fapt producându-se prin plecarea reclamantului din domiciliul comun.
Analizând depozițiile martorilor audiați în cauză la solicitarea părților, instanța de fond a apreciat că ambele părți sunt vinovate de destrămarea relațiilor de familie, că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, context în care a reținut culpa comună în desfacerea căsătoriei.
Cum între soți nu a intervenit nici o înțelegere în privința păstrării de către reclamantă a numelui de familie dobândit prin încheierea căsătoriei, instanța de fond a dispus ca pe viitor reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la încredințarea minorei -, prima instanță a apreciat că este în interesul acesteia să fie încredințată mamei reclamante, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreținere, raportată la valoarea venitului minim pe economia națională, de 135 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin.3 fam. și ținând cont și de vârsta minorei, instanța de fond a dispus obligarea reclamantei să permită pârâtului să aibă legături personale cu aceasta în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 12, 5 zile în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta -, arătând că nu este de acord cu pensia de întreținere stabilită prin sentință, care este calculată la valoarea venitului minim pe economie, câtă vreme cunoaște foarte bine locul de muncă al pârâtului, împreună cu care a fost timp de 6 luni în străinătate.
În acest sens, reclamanta a precizat că a depus înscrisuri din care rezultă că pârâtul are un loc de muncă, însă acestea au fost interpretate în sensul că ar fi lipsite de valabilitate fiind eliberate în anul 2006.
O altă critică a vizat programul stabilit de prima instanță privind legăturile personale ale pârâtului cu minora, arătând că minora nu este obișnuită să locuiască cu tatăl său, că de la data separării în fapt a părților, respectiv un an și J, pârâtul nu a vizitat minora și nu a contribuit material la nevoile minorei, astfel încât, pretențiile sale apar ca fiind absurde.
Reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în cotă procentuală de 25 %, iar legăturile personale cu minora să aibă loc în prima și a treia săptămână a lunii între orele 13-17 la domiciliul reclamantei, urmând ca pentru vacanțele de vară și iarnă să fie respinsă cererea pârâtului.
În raport de motivele de apel, intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr. 351 pronunțată la 14 mai 2009, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat reclamanta - și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat apelanta să permită intimatului să aibă legături personale cu minora, prin luare la domiciliul acestuia în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la orele 13,00 la orele 17,00, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 86 alin.3 fam. "descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află", alin.3 al art. 94 fam. stipulând că atunci "când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o Jp entru trei sau mai mulți copii".
S-a mai arătat că, în speță, înscrisurile depuse la instanța de fond, prin care s-a încercat a se face dovada că pârâtul realizează venituri din muncă în Spania, nu pot fi avute în vedere câtă vreme acestea sunt datate martie 2006, context în care nu se poate aprecia asupra valabilității lor în prezent, câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței în continuare a unui venit din muncă.
Pe de altă parte, având în vedere adresa eliberată de Institutul de Ocupare a Forței de Muncă - Serviciul Public al statului, datat 15.01.2009, din care rezultă că pârâtul nu a beneficiat și nici nu beneficiază de ajutor de șomaj, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond s-a orientat spre venitul minim pe economia națională.
Referitor la cererea privind vizitarea minorei, instanța a reținut că, potrivit art. 43 alin.3 Codul familiei, părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
În speță, s-a reținut că minora are vârsta de 8 ani și urmează cursurile de învățământ ale clasei I ale Școlii și potrivit referatului întocmit de învățătoare - act nou depus în apel, pârâtul, în perioada când s-a aflat în țară a vizitat copilul la scoală în fiecare zii, venind cu dulciuri sau diferite obiecte și totodată în timpul cât s-a aflat în străinătate (Spania) a vorbit cu copilul de mai multe ori.
S-a mai arătat de către instanța de apel că este evident că legislația în materia familiei are în vedere și apără, în primul rând, interesul superior al copilului, interes determinat de o serie de factori precum vârsta, sexul minorului, posibilitățile materiale ale fiecărui părinte, atașamentul minorului față de unul sau altul dintre părinți, dar și al acestora din urmă față de copil, conduita morală a fiecăruia dintre foștii soți, etc.
În acest context, s-a apreciat de către tribunal că programul de vizitare al minorei stabilit de către instanța de fond nu corespunde pe deplin interesului copilului, câtă vreme s-a dispus ca pârâtul să o ia în domiciliul său pe minoră în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 12,00.
Totodată, instanța constatat că programul stabilit de instanța de fond pentru vizitarea minorei, care este înscrisă în clasa I, ar fi de natură să afecteze timpul alocat pentru pregătirea temelor, dar și cel destinat pentru odihnă, iar pe de altă parte ar fi în situația ca, de două ori pe lună, să fie lipsită de prezenta și supravegherea reclamantei, de sâmbătă până duminică, supraveghere absolut necesară, dată fiind vârsta fragedă a copilului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a apreciat că se impune limitarea programului de vizitare al minorei doar la prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni între orele 13 - 17, în acest mod păstrându-se și o relație permanentă între intimatul pârât și minoră și nici nu ar fi perturbat programul de lucru al minorei.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa formulat recurs pârâtul, arătând că s- împăcat cu soția și nu mai dorește să divorțeze.
La data de 14.10.2009, același recurent formulează o cerere, arătând că la termenul de judecată fixat nu poate fi prezent deoarece este plecat din țară.
Prezenți în Camera de consiliu părțile au fost identificate, fiind legitimate cu actele de identitate, astfel cum rezultă din mențiunile de pe această cerere, arătând că solicită stingerea acțiunii de divorț prin împăcarea părților.
La termenul de judecată din 21.10.2009 intimata prezentă în instanță a arătat că s-a împăcat cu recurentul.
Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține următoarele:
Potrivit art.618 alin.2 cod pr.civilă acțiunea de divorț se stinge prin împăcarea părților, în orice fază a procesului, chiar dacă intervine în instanța de apel sau de recurs.
Având în vedere cererea părților exprimată în scris că doresc stingerea acțiunii prin împăcare, Curtea, în baza disp.art.312 alin-.3 cod pr.civilă coroborat cu art.618 alin.2 cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot ambele hotărâri și pe fond va stinge acțiunea de divorț prin împăcarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, str. -, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 351 pronunțată la 14 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 44, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot decizia civilă nr.351/14.05.2009 a Tribunalului Prahova și sentința civilă nr.2103/17.11.2008 a Judecătoriei Vălenii d Munte șipe fond stinge acțiunea de divorț prin împăcarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored.ES/CC
5 ex. 22.10.2009
apel- Tr.
apel.
fond - Jud.V de
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 802/2008. Curtea... → |
|---|
