Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1144/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1144/R/2008
Ședința publică din 23 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ana
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta -, recursul declarat de către pârâtul - precum și recursul declarat de către pârâții și, împotriva Deciziei civile nr.38/A din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați - -, - și - -, având ca obiect partaj bunuri comune și acțiune în simulație.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 16 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 mai 2008.
CURTEA
Reține că prin Sentința civilă nr. 1494 din 24.2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a admis acțiunea promovată, precizată și extinsă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul și cererea reconvențională formulată de pârâtul, ambele în parte.Totodată,s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în dosar conexat nr. 7762/2004 al Judecătoriei Bistrița, la prezenta cauză, având ca obiect acțiune în simulație, în contradictoriu cu pârâții, reclamanta și reclamantul reconvențional, devenită acțiune reconvențională, astfel cum s-a precizat, și în consecință:
- s-a dispus anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 148/16.03.2004 al notarului public, încheiat de reclamantul reconvențional în calitate de vânzător și pârâții reconvenționali și, având ca obiect imobilul apartament situat în mun. B,-,. A, parter,. 4, înscris în CF 5808/4 B, nr.top 8398/a/4, compus din trei camere și dependințe precum și cota indiviză de 27,96/447 părți din terenul aferent și cota indiviză de 13,60/217,65 părți din părțile comune indivize.
- s-a constatat că reclamanta și pârâtul reclamant reconvențional au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală următoarele bunuri comune:
- imobilul apartament situat în B,-,.A, parter,. 4, înscris în CF 5808/4 B, nr.top 8398/a/4, compus din trei camere și dependințe, precum și cota indiviză de 27,96/447 părți din terenul aferent și cota indiviză de 13,60/217,65 părți din părțile comune indivize la preț de circulație de 2.026.000.000 ROL;
- imobilul apartament situat în mun. B,-,.E, . II,. 54, înscris în CF 5674/54 B, nr.top 7849/2/5/54, compus din două camere și dependințe, precum și cota de 27,96/447 părți din teren și cota de 13,50/202 părți din părțile comune indivize la preț de circulație de 963.000.000ROL;
- imobilul teren situat în, înscris în CF 982, nr. top 848, 849, 850, 851, 852, 853/1, la preț de circulație de 1.350.000.000 ROL;
- cota de 1/2 părți din autoturismul marca Mercedes în valoare de 110.000.000 ROL, echivalent a 3.000 Euro, autoturism aflat în posesia pârâtului reclamant reconvențional ;
- vaporizator (12.000.000.ROL), cădiță hidromasaj (3.700.000 ROL), complex pedichiură (23.500.000.ROL), fotoliu tratament facial (20.400.000 ROL), încălzitor cu trei flacoane (40.000.000.ROL), combină cu 7 funcțiuni (50.500.000 ROL), masă manichiură (11.700.000 ROL), scaun manichiură " "(2.200.000 ROL), cască perete (10.500.000 ROL), ucenic "" (6.200.000 ROL), sterilizator UV (4.100.000 ROL), Post lucru "" (35.100.000 ROL), unitate spălare "sară wha" (3.400.000 ROL), scaun coafură (4.100.000 ROL), scaun lucru (1.300.000 ROL), centrală termică (33.700.000 ROL), radiator 600x300 (8.000.000 ROL), radiator 600x1200 (2.700.000 ROL), radiator decor 500x830 (2.400.000 ROL), în valoare totală de 295.500.000 ROL, din dotarea salonului de înfrumusețare, situat în apartamentul din-,.A,. 4, parter, mai sus identificat,ce se află în posesia pârâtului reclamant reconvențional;
- mobilă de bucătărie (10.000.000 ROL), colțar bucătărie și masă de bucătărie (12.000.000 ROL), frigider "" (7.200.000 ROL), mașină de spălat automată "" (10.400.000 ROL), aragaz "" (4.480.000 ROL), hotă "" (2.200.000 ROL), video "Philips" (4.650.000 ROL), termotecă "" (15.300.000 ROL), tocător (1.000.000 ROL), dulap din plastic cu sertare (900.000 ROL), vase inox 6 piese (2.000.000 ROL), tigaie din teflon (300.000.ROL), oală (1.000.000 ROL), ustensile bucătărie (300.000 ROL), perdea cu broderie pentru sufragerie cu dimensiunea de 6x2,5 m (2.000.000 ROL), chiuvetă inox + robinet bucătărie (2 500 000 ROL), uscător rufe (300 000 ROL), mochetă pentru dormitor (2 000 000 ROL), geamantan din pânză bleumarin (1.000.000 ROL), bicicletă sport(4.000.000 ROL), cameră de filmat (18.000.000 ROL), cameră digitală (9.000.000 ROL), perne din pene de gâscă (600.000 ROL), plapumă(500.000 ROL, dulap "" (500.000 ROL), oglindă cu poliță de sticlă (1.400.000 ROL), bară pentru prosoape baie (200.000 ROL), robineți de baie inox (600.000 ROL), baie (2.500.000 ROL), set baie: wc, chiuvetă (3.500.000 ROL), colțar sufragerie și fotoliu (13.000.000 ROL), măsuță din lemn de stejar (3.000.000 ROL), calculator PC III cu imprimantă și monitor(14.400.000 ROL), aparat foto minut (1.500.000 ROL), prosoape pentru baie(300.000 ROL), telefon Motorola (5 000 000 ROL), telefon Ericsson (2.250.000 ROL), mobilă dormitor (20.000.000 ROL), masă pentru calculator(2.000.000 ROL), două corpuri de iluminat neon (3.500.000 ROL), covor tip persan 2,5X3,5 m (2.500.000 ROL), draperii pe șine (800.000 ROL), și se află în posesia pârâtului reclamant reconvențional, serviciu de masă de 6 persoane (200 000 ROL), serviciu de cafea căni mari (180.000 ROL), raft (210. 000 ROL), vase emailate(50000 ROL), covor tip persan 1,5x2,70 m deteriorat (- ROL), mileuri din dantelă 4 (- ROL), lustră cu halogen (- ROL), garnitură de mobilă tip (8.400.000 ROL), sticlă de de la serviciul - ROL), vază și bol din (- ROL), candelabru (1.400.000 ROL), haină din piele (- ROL), haină din (- ROL), lenjerie de pat deteriorată (400.000 ROL), cearceafuri (200.000 ROL), în valoare de 185.780.000 Rol, bunuri mobile, din apartamentul situat în B-dul -,.64,.54,ce se află în posesia reclamantei;
- S-a constatat ca fiind datorie comună, contravaloarea terenului de 50 de ari, situat în, din CF 982 nr.top. 848, 849, 850, 851, 852, 853/1, la preț de circulație de 1.350.000.000 ROL, suportată integral de pârâtul reclamant reconvențional, reclamanta urmând a suporta echivalentul cotei de 1/2 parte;
- S-a constatat că cercevelele din tâmplărie de PVC, obiectele sanitare și accesorii baie, spălător inox, cuvă și baterie, termoteca, foi uși:, balcon, dormitor, sufragerie, cercevea fereastră balcon în valoare de 47.000.000 ROL, au fost ridicate de reclamantul reconvențional, sumă ce s-a dedus din prețul de circulație al imobilului apartament, situat în-, .E,.54,.II, fosta locuință comună evaluat la preț de circulație de 963.000.000 ROL;
- S-a constatat ca fiind bunuri proprii ale reclamantei și se află în posesia acesteia, următoarele: TV color Philips (4.000.000 ROL), serviciu de masă pentru 12 persoane cu ornament cobalt( 3.000.000 ROL), perdea 3x1 m (- ROL), perdea din voal 5x2,5 m (- ROL), carpetă tip persan de culoare albastră 3mxO,6m (1.000.000 ROL), fețe de masă din poantlas (500.000 ROL), cuvertură din (900.000 ROL), garnitură set pentru dormitor din voal de culoare albastră (700.000 ROL), pahare din set de (600.000 ROL), servicii pahare din (2.000.000 ROL), lenjerii de pat (3.000.000 ROL), fețe de masă (300.000 ROL), cuptor cu microunde(cadou aniversare, neevaluat), în valoare de 17.200.000 ROL;
- S-a constatat ca fiind bunuri proprii ale pârâtului și se află în posesia acestuia următoarele: ladă frigorifîcă (8.000.000 ROL), TV Samsung (6.000. 000 ROL), lanț aur 8 (cadou aniversare, neevaluat) în valoare de 14.000.000 ROL;
- S-a dispus partajul bunurilor comune în natură, și în raport de cota de contribuție mai sus menționată, în următoarea modalitate:
Lotul nr. 1 format din următoarele bunuri comune: imobilul apartament situat în mun. B,-,.E,. II,. 54, înscris în CF 5674/54 B, nr.top 7849/2/5/54, compus din două camere și dependințe, precum și cota de 27,96/447 părți din teren și cota de 13,50/202 părți din părțile comune indivize la preț de circulație de 916.000.000 ROL și lotul de 25 ari din terenul de 50 arii, situat în, din CF 982, nr.top 848, 849, 850, 851, 852, 853/1, la preț de circulație de 1 350.000.000 ROL, echivalentul a 1/2 din cota de 1/2 părți din autoturismul marca Mercedes, reprezentând suma de 55.000.000 ROL, serviciu de masă de 6 persoane (200.000 ROL), serviciu de cafea căni mari (180.000 ROL), raft (210.000 ROL), vase emailate (50000 ROL), covor tip persan persan 1,5 x 2,70 deteriorat (- ROL), mileuri din dantelă 4 (- ROL), lustră cu halogen (- ROL), garnitură de mobilă tip (8.400.000 ROL), sticlă de de la serviciul (- ROL), vază și bol din - ROL), candelabru (1.400.000 ROL), haină din piele (- ROL), haină din (- ROL), lenjerie de pat deteriorată (- ROL), cearceafuri (- ROL), în valoare de 13.620.000 ROL, bunuri în valoare totală de 984.620.000 ROL, precum și echivalentul în lei a datoriei comune menționate mai sus, adică 675.000.000 ROL, ce urmează a fi achitată pârâtului, au fost atribuite reclamantei;
Lotul nr. 2 format din următoarele bunuri comune: imobilul apartament situat în mun. B,-,. A, parter,. 4, înscris în CF 5808/4 B, nr.top 8398/a/4, compus din trei camere și dependințe precum și cota indiviză de 27,96/447 părți din terenul aferent și cota indiviză de 13,60/217,65 părți din părțile comune indivize, la preț de circulație de 2.026.000.000 ROL, lotul de 25 ari din terenul de 50 de arii, în, din CF 982, nr.top 848, 849, 850, 851, 852, 853/1, la preț de circulație de 1.350.000.000 ROL, suportat integral de pârât, echivalentul a 1/2 din cota de 1/2 părți din autoturismul marca Mercedes, reprezentând suma de 55.000.000 ROL, bunuri care au făcut parte din dotarea salonului de înfrumusețare: vaporizator (12.000.000 ROL), cădiță hidromasaj (3.700.000 ROL), complex pedichiură (23.500.000 ROL), fotoliu tratament facial (20.400.000 ROL), încălzitor cu trei flacoane (40.000.000 ROL), combină cu 7 funcțiuni (50.500.000 ROL), masă manichiură (11.700.000 ROL), scaun manichiură " " (2.200.000 ROL), cască perete (10.500.000 ROL), ucenic "" (6.200.000 ROL), sterilizator UV (4.100.000 ROL), Post lucru "" (35.100.000 ROL), unitate spălare "sară wha" (3.400.000 ROL), scaun coafură (4.100.000 ROL), scaun lucru (1.300.000 ROL), centrală termică (33.700.000 ROL), radiator 600x300 (8.000.000 ROL), radiator 600x1200 (2.700.000 ROL), radiator decor 500x830 (2.400.000 ROL), în valoare totală de 295.500.000 ROL, bunurile din apartamentul situat în B-dul -,.64,.54: mobilă de bucătărie (10.000.000 ROL), colțar bucătărie și masă de bucătărie (12.000.000 ROL), frigider "" (7.200.000 ROL), mașină de spălat automată "" (10.400.000 ROL), aragaz "" (4.480.000 ROL), hotă "" (2.200.000 ROL), video "Philips" (4.650.000 ROL), termotecă "" (15.300.000 ROL), tocător (1.000.000 ROL), dulap din plastic cu sertare (- ROL), vase inox 6 piese (2.000.000 ROL), tigaie din teflon (300.000 ROL), oală (1.000.000 ROL), ustensile bucătărie (- ROL), perdea cu broderie pentru sufragerie cu dimensiunea de 6x2,5 m (2.000.000 ROL), chiuvetă inox + robinet bucătărie (2.500.000 ROL), uscător rufe (- ROL), mochetă pentru dormitor (2.000.000 ROL), geamantan din pânză bleumarin (1.000.000 ROL), bicicletă sport(4.000.000 ROL), cameră de filmat (18.000.000 ROL), cameră digitală (9.000.000 ROL), perne din pene de gâscă (- ROL), plapumă 500.000 ROL, dulap "" (500.000 ROL), oglindă cu poliță de sticlă (1.400.000 ROL), bară pentru prosoape baie (200.000 ROL), robineți de baie inox (- ROL), baie (2.500.000 ROL), set wc, chiuvetă (3.500.000 ROL), colțar sufragerie și fotoliu (13.000.000 ROL), măsuță din lemn de stejar (3.000.000 ROL), calculator PC III cu imprimantă și (14.400.000 ROL), aparat foto minut (1.500.000 ROL), prosoape pentru baie (300.000 ROL), telefon Motorola (5.000.000 ROL), telefon Ericsson (2.250.000 ROL), mobilă dormitor (20.000.000 ROL), masă pentru calculator (2.000.000 ROL), două corpuri de iluminat neon (3.500.000 ROL), covor tip persan 2,5X3,5 m (2.500.000 ROL), draperii pe șine (800.000 ROL), și suma de 47.000.000 ROL, reprezentând cercevele din tâmplărie de PVC, obiecte sanitare și accesorii baie, spălător inox, cuvă și baterie, termotecă, foi uși:, balcon, dormitor, sufragerie, cercevea fereastră balcon, bunuri în valoare totală de 2.595.660.000 ROL, au fost atribuite pârâtului;
Pentru egalizarea valorică a loturilor astfel atribuite, a fost obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata unei sulte compensatoare către reclamantă în valoare de 805.520.000 ROL, iar pe reclamantă să plătească pârâtului reclamant reconvențional, suma de 675.000.000 ROL, cu titlu de cotă parte datorie comună suportată de acesta din urmă, astfel că în final, pârâtul reclamant reconvențional va achita reclamantei suma de 130.520.000 ROL, cu titlu de sultă compensatoare.
S-a dispus întabularea drepturilor reale astfel dobândite asupra imobilelor mai sus atribuite, în ce privește imobilul teren, conform Raportului de expertiză întocmit de, în CF 982, nr.top noi 848/1, 849/1, 850/1, 851/1, 852/1, 853/1/1, în ce o privește pe reclamantă și nr.top noi 848/2, 849/2, 850/2, 851/2, 852/2, 853/1/2, același CF, în ce privește pe pârâtul reclamant reconvențional .
Au fost respinse celelalte capete de cerere, obiect al acțiunii principale precizate și extinse, precum și ale cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant reconvențional, ca neîntemeiate.
A fost respinsă cererea reconvențională având ca obiect acțiune în simulație astfel cum s-a precizat, formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și, ca neîntemeiată.
S-au compensat integral și reciproc cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza actelor și lucrărilor dosarului a reținut în esență următoarele:
Reclamanta a solicitat a se dispune desființarea contractului autentic de vânzare-cumpărare intervenit între în calitate de vânzător și și cumpărători, având ca obiect apartamentul nr. 4 din bloc 2,. A, B-dul -, înscris în CF nr. 5808/4 B, nr.top 8398/a/4 și, pe cale de consecință, acest imobil să fie inclus în masa de partaj a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul - căsătorie desfăcută prin divorț conform Sentinței civile nr. 2529/2004 pronunțată în dosarul civil nr. 1950/2004, rămasă irevocabilă în ce privește divorțul, prin contribuție egală, invocându-se faptul că, de acest apartament a dispus exclusiv pârâtul, în considerarea art. 35 aliniat 2 Codul familiei, lipsind consimțământul său la înstrăinare.
Reclamanții și în dosarul nr. 7762/2004 conexat la dosar nr. 4521/2004, deveniți reclamanți reconvenționali, au solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notarul Public sub nr. 4824/21.09.2001, în ce privește persoana cumpărătorului adevăratul cumpărător al imobilului înscris în CF 5808/4 B, nr. top. 8398/a/4, apartament. nr. 4, situat în B,-,.A, parter, fiind reclamantul căsătorit cu.
S-a reținut că este de principiu că, simulația este o operație juridică complexă care constă în încheierea și existența concomitentă între aceleași părți contractuale a două contracte, unul aparent sau public, prin care se creează o situație juridică aparent contrară realității și actul secret care dă naștere situației juridice reale dintre părți, anihilând sau modificând efectele produse în aparență în temeiul contractului public, fiind reglementată de dispozițiile art.1175 Cod civil.
Una din formele simulației este și aceea prin interpunere de persoane, procedeu invocat prin cererea re convențională menționată mai sus.
În raport de motivele invocate de părți cu privire la teza susținută mai sus, textele legale menționate și probatoriul administrat în cauză, s-a apreciat că în speță nu poate fi reținută teza caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notarul Public sub nr. 4824/21.09.2001 în ce privește persoana cumpărătorului Dâncu pentru următoarele considerente:
Prin contractul mai sus menționat, pârâții și au înstrăinat pârâtului reclamant reconvențional imobilul înscris în CF 5808/4 B, nr.top 8398/a/4 (6, dos.nr. 7762/2004 conexat), menționându-se în cuprinsul contractului că pârâtul Dâncu este necăsătorit.
Ulterior, prin contractul autentic nr. 148/16 martie 2004 autentificat de Notarul Public, înstrăinat pârâților reclamanți reconvenționali și același imobil, fără însă ca din cuprinsul contractului să rezulte starea civilă a vânzătorului, respectiv împrejurarea că la data efectuării acestei înstrăinări era căsătorit, aspect de altfel cunoscut atât de primii vânzători și, cât și de ultimii subdobânditori și.
Prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 7 august 2001, pârâții și au înstrăinat pârâtului același imobil apartament, pentru prețul de 365.000.000 lei cu mențiunea ca vânzătorul să păstreze secretă identitate a cumpărătorului.
Făcând abstracție de faptul că înscrisul mai sus menționat dă naștere la obligația de a face și nu de transmitere a dreptului astfel dobândit, de altfel, în speță, fiind invocat ca și contra înscris - act secret, caracterul simulat cu privire la persoana cumpărătorului din primul contract autentic, devenit apoi vânzător în cel de-al doilea contract autentic, ambele menționate. mai sus, nu a putut fi primit de instanță, pentru simplul motiv că, cumpărătorul la data achiziționării acestui imobil precum și la data înstrăinării lui către pârâții și era căsătorit cu reclamanta, iar imobilul astfel dobândit intra sub incidența art. 30 Codul familiei, text legal care instituie prezumția de comunitate matrimonială de bunuri, nerăsturnată de părți prin nici un mijloc de probațiune.
S-a acreditat de pârâtul reclamant reconvențional ideea caracterului propriu și al acestui bun, teză care nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probațiune, probatoriul testimonial administrat atestând faptul că soții au fost cei care au fost văzuți tot timpul la apartament, au fost cei care au solicitat vecinilor să semneze acordul pentru deschiderea salonului de înfrumusețare, ca tot soții au fost cei care s-au prezentat în momentul în care s-a produs o inundație în apartament, fiind văzuți ambii soți în perioada în care s-au realizat modificările și îmbunătățirile la apartament.
De asemenea s-a dovedit cu înscrisuri (facturi, chitanțe), că centrala termică tip, caloriferele, au fost achiziționate pe numele soților, tot ei fiind cei care au efectuat curățenia în spațiu după finalizarea lucrărilor.
În acest context, s-a apreciat că nu se poate reține teza potrivit căreia reclamanta ar fi cunoscut faptul că acest imobil nu-i aparține și pârâții reclamanți reconvenționali, nu se pot prevala de dispozițiile art. 1175 Cod civil, făcând abstracție de regimul juridic distinct al bunurilor comune și, implicit de dispozițiile art. 30, art. 35 aliniat 2 Codul familiei.
S-a reținut că este de principiu că, pentru a înlesni efectuarea diferitelor acte și operații ce sunt necesare, îndeplinite în timpul căsătoriei de către soț și pentru a da certitudine circuitului juridic civil, în interesul terților de bună-credință, legea prevede existența unui mandat tacit reciproc, potrivit căruia oricare dintre soți exercitând singur dreptul de administrare în
folosință și dispoziție asupra bunurilor comune este prezumat că are și consimțământul celuilalt soț, teză consacrată de art. 35 aliniat 2 Codul familiei.
Prezumția mandatului tacit al soților instituită de textul legal mai sus menționat are un caracter relativ, deoarece legea în temeiul ei, nici nu anulează un act nici nu stinge dreptul de acțiune în justiție, și în consecință, oricare din soți va putea să facă dovada că nu a dat mandat celuilalt soț și că s-a opus la săvârșirea unui astfel de act.
Mandatul tacit reciproc al soților nu există în anumite situații,și anume: în ceea ce privește actele de dispoziție cu privire la imobile, în acest sens nici unul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție bunuri comune, dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț, sancțiunea în astfel de situații este că actele de înstrăinare sau grevare privitor la imobile, sunt lovite de nulitate relativă, soțul al cărui consimțământ expres a lipsit la înstrăinare sau grevare putând însă confirma actul încheiat.
Așa fiind, în lipsa confirmării actului încheiat de, actul de dispoziție încheiat exclusiv de acesta, respectiv vânzare a apartamentului mai sus identificat către și este anulabil, astfel că a fost desființat ca atare, bunul obiect al contractului intrând în categoria bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei.
În ce privește apartamentul cu 2 camere, cu cotele indivize aferente, situat în B,-,.E,. 54. 2, înscris în CF 5674/54 B nr. top 7849/2/5/54, fosta locuință comună a soților s-a reținut de asemenea că are calitate de bun comun dobândit în timpul căsătoriei, fiind achiziționat din darul de nuntă și economiile părților în timpul căsătoriei, astfel cum a rezultat din depozițiile martorilor audiați în cauză.
Teza susținută de reclamantul reconvențional, potrivit căreia acesta ar avea calitate de bun propriu, fiind cumpărat din banii obținuți din vânzarea apartamentului părinților nu a fost dovedită în cauză, nici unul dintre martorii audiați nefiind de față în momentul în care s-a făcut tranzacția, iar pretinsul împrumut al tatălui său de la o persoană care a acceptat restituirea acestuia după trei ani, de asemenea nu poate fi primită în cauză, în lipsa unui înscris care să ateste împrumutul de 75.000.000 lei, proba cu martori nefiind permisă în acest sens în raport de textul art. 1191 Cod civil.
Mai mult, nu a fost primită nici teza pârâtului reclamant reconvențional potrivit căreia toți banii adunați cu ocazia sărbătoririi evenimentului încheierii căsătoriei, respectiv darul de nuntă, ar fi fost rambursați cu titlu de datorie personală anterioară căsătoriei, întrucât, pe de o parte la partaj soții suportă obligațiile comune, iar pe de altă parte martorii audiați au atestat faptul că în ce privește cuantumul sumei adunate cu acest titlu și pretins restituită, reclamanta a fost de față când s-a făcut numărarea lor și respectiv restituirea.
Referitor la imobilul situat în înscris în CF 982, în suprafață de 50 de ari și valoare de 1.350.000.000 lei ambele părți au recunoscut că s-a cumpărat cu bani luați cu titlu de împrumut, în timpul căsătoriei lor, astfel că are calitate de bun comun, ceea ce s-a contestat fiind faptul că acest bun nu poate fi atribuit în cotă egală părților, întrucât rambursarea împrumutului a efectuat-o exclusiv pârâtul reclamant reconvențional, astfel că are o contribuție exclusivă la dobândirea lui.
Cu toate acestea, având în vedere că rambursarea s-a efectuat după divorțul părților, că acesta s-a efectuat în exclusivitate de către pârâtul reclamant reconvențional în ideea de a invoca o contribuție mai mare sau exclusivă, a fost partaj n cote de părți fiecare, apreciindu-se că împrumutul acordat în acest sens este o datorite comună a soților.
Referitor la autoturismul marca Mercedes, a fost inclusă cota de parte ca fiind comună dobândită în timpul căsătoriei, cealaltă parte fiind bun propriu al reclamantului reconvențional, împrejurare recunoscută de reclamanta și de pârâtul reclamant reconvențional.
Teza potrivit căreia pârâtul ar ave o contribuție de 95% asupra acestor bunuri și respectiv că, o parte din bunurile menționate prin cererea reconvențională ar avea calitate de bunuri proprii, dobândite prin împrumuturi (cu valoare mai mare de 250 lei), contractate anterior căsătoriei, nu au fost primite de instanță, în considerarea art. 1191 Cod civil, depozițiile martorilor fiind înlăturate exclusiv cu privire la acest aspect.
De asemenea, nu a fost primită de instanță susținerea referitoare la cota de contribuție mai mare, în raport cu veniturile pârâtului, mult mai mari, decât ale reclamantei, în baza principiului consacrat de art. 1 aliniat 4 Codul familiei, în considerarea muncii depuse în gospodărie de către reclamantă, precum și a muncii efectiv prestate de coafeză, având calificare în acest sens, prestând această muncă cu caracter permanent, astfel cum rezultă din probatoriul testimonial administrat.
În ce privește calitatea de bunuri proprii ale reclamantei și pârâtului reclamant reconvențional, instanța a constatat că au această calitate următoarele bunuri proprii ale reclamantei și se află în posesia acesteia: TV color Philips, serviciu de masă pentru 12 persoane cu ornament cobalt, perdea 3 x 1, perdea din voal 5 x 2,5, carpetă tip persan de culoare albastră 3m x 0,6m, fețe de masă din poantlas, cuvertură din, garnitură set pentru dormitor din voal de culoare albastră, pahare din set de, servicii pahare din, lenjerii de pat, fețe de masă, cuptor cu microunde (cadou aniversare, neevaluat), iar ale pârâtului și se află în posesia acestuia următoarele: ladă frigorifică, TV Samsung, lanț aur 8 (cadou aniversare, neevaluat), bunuri proprii care au fost recunoscute ca atare de ambele părți.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topo și construcții, precum și de evaluare a bunurilor mobile, pentru dovedirea existenței și valorii actuale a acestora, expertiză la care părțile, în final nu au formulat obiecțiuni.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea principală și extinsă și cererea reconvențională, formulată de pârâtul, ambele în parte, a respins acțiunea în simulație formulată de reclamanții și, astfel cum s-a precizat, în baza textelor legale mai sus menționate și în consecință a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 148/2004 al Notarului, a constatat că reclamanta și pârâtul reclamant reconvențional au dobândit prin contribuție egală, în timpul căsătoriei bunurile comune menționate în dispozitivul sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen, reclamanta, pârâtul și pârâții reclamanți reconvenționali și.
Prin decizia civilă nr.38/A din 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N s-a espins ca nefondat apelul declarat de pârâții și. Totodată, -au admis apelurile declarate de reclamanta și pârâtul entința fiind schimbată în parte în sensul că: s-a onstatat că reclamanta și reclamantul-reconvențional au la dobândirea bunurilor comune o cotă de contribuție de 60% pârâtul și 40% reclamanta.
S-a constatat ca fiind datorie comună la achiziționarea imobilului teren în suprafață de 0,50 ha situat în localitatea, identic cu cel înscris în CF 982, nr.top. 848-852 și 853/1 suma de 250.00.000 lei (ROL).
Pentru egalizarea valorică a loturilor, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 447.492.000 lei (ROL) cu titlu de sultă, iar reclamanta să plătească pârâtului suma de 125.000.000 lei (ROL), reprezentând cota de 1/2 parte din datoria comună.
S-au compensat sultele astfel stabilite,pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei, suma de 322.492.000 lei (ROL) cu acest titlu.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului suma de 2.374 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Părțile au fost legal căsătorite, căsătorie încheiată la 9 octombrie 1997, iar prin Sentința civilă nr. 2529 din 23.VI.2004 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 1950/2004 s-a declarat desfăcută această căsătorie.
S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a inclus în categoria bunurilor dobândite în timpul căsătoriei imobilele de natură apartament situat în B,-, compus din două camere, apartament cumpărat de foștii soți cu actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 556 din 18.02.1999 fila 23 dosar fond, identic cu cel înscris în CF 5674/54 B cu nr.top 7849/2/5/54; apartamentul situat în mun. B,-, se.A, parter,.4 compus din trei camere și dependințe precum și cota indiviză de 27,96/447 părți din CF 5808/4 B, nr.top 8398/a/4 cumpărat cu actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4824 din 21.09.2001 fila 24, precum și imobilul de natură teren situat în localitatea, înscris în CF 982, nr.top. 848, 849, 850, 851, 852, 853/1.
De asemenea,s-a reținut că în mod corect au fost incluse în această categorie bunurile mobile cu mențiunea că nici unul din apelanți nu au contestat valorile stabilite de instanța de fond, mai puțin datoria comună pentru cumpărarea imobilului de natură teren; în ce privește cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea acestor bunuri (menționate în dispozitivul sentinței atacate), tribunalul a reținut că pârâtul-apelant are o cotă de contribuție de 60 %, iar reclamanta de 40 %.
În sprijinul stabilirii unei astfel de contribuții, tribunalul a reținut că pe toată perioada căsătoriei pârâtul a fost angajat, a realizat venituri (a se vedea răspunsul la interogator al reclamantei filele 101-102 de la dosar, lipsește adeverința eliberată de SC" " SA C, Șantier B) a primit cu titlu de zestre de la părinți contravaloarea apartamentului situat în B,-,.8, compus din două camere, bucătărie, baie, un hol, împreună cu cota de 9,7/220 părți din terenul aferent, identic cu cel înscris în CF 5823/8 B nr.top. 8372/a/8, (a se vedea contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 363 din 18.01.2002 filele 37-38), precum și contravaloarea unui autoturism VW Golf obținut înainte de căsătorie și înstrăinat în anul 2003 cu prețul de 90.000.000 lei (a se vedea susținerile pârâtului în scriptul intitulat "note de ședință", fila 33, răspunsul la interogator al reclamantei fila 46, dosar fond, depozițiile martorilor, fila 158, filele 326-327.
In ce privește contravaloarea apartamentului situat în B pe str. -, proprietatea părinților pârâtului,s-a reținut că din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 363 din 18.ian.2002, rezultă că prețul ar fi fost de 60.000.000 lei, dar instanța a luat în calcul ca și valoare suma de 100.000.000 lei astfel cum a recunoscut reclamanta în cuprinsul întâmpinării. Martorii audiați în cauză cu privire la prețul apartamentului de pe str. - din B, fost proprietatea părinților pârâtului, numiții și (vândut la ) nu au avut cunoștință de prețul achitat (relatările lor fiind cunoscute din spusele pârâtului). Susținerile pârâtului în sensul că a deținut sume de bani înainte de încheierea căsătoriei și că le-a împrumutat martorilor, A, împrumuturi restituite în timpul căsătoriei, nu au fost luate în considerare de către instanță motivat de faptul că pârâtul nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste aceste împrumuturi, ori depozițiile martorilor audiați au fost privite cu rezervă de instanță, datorită relațiilor de colegialitate dintre pârât și acești martori.De altfel, fiind vorba de sume de bani care depășesc 250.000.000 lei (ROL) proba cu martori apare ca inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 1191 Cod civil.
Din cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtul, din relatările martorilor, a rezultat fără nici o îndoială că foștii soți au primit ca dar de nuntă suma de 33.000.000 lei (unii martori spun 40.000.000 lei) care ar fi fost depusă la "" în vederea cumpărării unui imobil apartament. Cheltuielile determinate de organizarea ceremoniei religioase urmată de masa festivă au fost suportate în mare parte de părinții reclamantei, dar și de părinții pârâtului, astfel că darul de nuntă a rămas foștilor soți. Din acești bani depuși la și alte economii s-a cumpărat imobilul apartament compus din două camere conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 556 din 18.02.1999.
Susținerea pârâtului-apelant conform căreia reclamanta ar avea doar o contribuție de 5% la dobândirea bunurilor menționate în dispozitivul sentinței atacate s-a apreciat ca fiind atâta timp cât în cauză s-a făcut dovada că reclamanta a prestat munca de coafeză la salonul de înfrumusețare situat în B pe str. - - (este adevărat o perioadă mai scurtă de timp), dar ulterior a prestat aceeași muncă la domiciliu (a se vedea depozițiile martorilor R, ,). Tot reclamanta a fost cea care a efectuat menajul gospodăresc supraveghind și bunul mers al lucrărilor de îmbunătățire efectuate la apartamentul situat în B, str. -, parter, compus din trei camere, care a fost amenajat ca salon de înfrumusețare.
S-a reținut că pârâtul-apelant Dâncu și-a schimbat poziția cu privire la caracterul de bun comun al imobilului de natură teren situat în localitatea înscris în CF 982 nr.top. 848, -852 și 853/1,arătând că acest teren are caracterul de bun propriu fiind cumpărat cu banii proveniți de la sora sa care a înțeles a-l gratifica doar pe el.
Tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a inclus acest teren în categoria bunurilor comune, fiind necontestat că a fost cumpărat la data de 07.01.2004 de la numiții senior și junior, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 29, cu bani împrumutați de la soții (sora și cumnatul pârâtului,fiind vorba de 6500 Euro) restituiți de pârât după divorț.
Pentru motivele expuse, tribunalul, reținând o cotă de contribuție a pârâtului de 60% la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și 40% contribuția reclamantei, a admis apelul declarat de pârât conform dispozitivului deciziei.
Cu privire la componența masei partajabile și la valorile stabilite în dispozitivul sentinței atacate valori care rezultă din probele de la dosar, pârâtul-apelant nu a formulat obiecțiuni.
Referitor la apelul declarat de reclamanta,Tribunalul l-a apreciat ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond așa cum s-a mai precizat a reținut caracterul de bun comun al imobilului teren în suprafață de 0,50 ha situat în loc. identic cu cel înscris în CF 982, nr.top. 848-852, 853/1 la valoarea de circulație de 1.350.000.000 lei astfel cum au convenit foștii soți și 1-a partajat în două loturi de câte 2.500 mp pentru reclamantă și pârât, fiind cert dovedit că a fost cumpărat cu banii împrumutați de la soții (în sumă de 6500 Euro).
S-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind datorie comună contravaloarea terenului de 0,50 ha, respectiv suma de 1.350.000.000 lei când în realitate datoria comună (împrumut restituit doar de pârâtul după divorț) este chiar suma împrumutată, respectiv 250.000.000 lei echivalentul a 6500 Euro.Din întreg materialul probator administrat a rezultat, fără putință de tăgadă, că reclamanta și pârâtul au luat cu titlu de împrumut de la soții suma de 6500 Euro, echivalentul a 250.000.000 lei, fără a se încheia vreun act de împrumut și fără a se percepe dobânzi, termenul de restituire fiind de un an. ână la pronunțarea sentinței de divorț (23.VI.2004) foștii soți nu au restituit împrumutul soților, acest împrumut fiind restituit doar de pârâtul, situație în care reclamanta trebuie obligată a restitui J din datoria comună și nu din valoarea de circulație a imobilului teren, de care, prin modul de formare al loturilor profită ambii copartajanți.
S-a apreciat că faptul că împrumutul a fost restituit doar de pârâtul după divorț din banii proprii, nu poate schimba caracterul de bun comun al imobilului teren situat în localitatea, fiind de natură a influența doar cota sa de contribuție cu J din datorie, respectiv cu suma de 125.000.000 lei. Apoi, după ce în acțiunea reconvențională pârâtul a precizat că datoria comună este (inițial de 6000 Euro, apoi 6000 USD și ulterior 6500 Euro),acesta a încercat pe parcursul soluționării cauzei să facă dovada că împrumutul a fost acordat cu condiția restituirii la valoarea actualizată a imobilului teren, dar instanța a înlăturat depozițiile martorilor și HG, motivat de faptul că aceștia au relatat că sursa informației este pârâtul sau fratele acestuia;, mai mult, acești martori nu au asistat la discuțiile dintre împrumutători și împrumutat, nefiind în măsură a furniza relații în legătură cu suprafața, dimensiunile și forma terenului din litigiu.
Tribunalul a înlăturat și conținutul declarației autentificate cu nr. 2217 din 2.XI.2005 de Biroul notarului public, din care rezultă că pârâtul-apelant ar fi restituit în luna mai 2005 soților suma de 135.000 lei (RON) deoarece aceasta este extrajudiciară fiind întocmită" pro cauza". De altfel, soții, respectiv sora și cumnatul pârâtului fiind în grad prohibit, nu pot fi audiați ca martori decât în situația în care reclamanta ar fi de acord.
În consecință, pentru motivele arătate apelul declarat de reclamantă a fost admis, conform dispozitivului deciziei.
În ce privește apelul declarat de pârâții și, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 7762/2004, reclamanții-apelanți și - au solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4824 din 21.09.2001 de notarul public, susținând că adevăratul cumpărător al imobilului înscris în CF 5808/4 B, nr.top. 8398/a/4, de natură apartament situat în B,- este reclamantul căsătorit cu.
S-a apreciat că existența simulației presupune îndeplinirea unor condiții specifice și anume: contraînscrisul să fie un act secret, acesta să fie contemporan cu actul public și să existe intenția comună a părților de a simula, în funcție. entru a se realiza simulația prin interpunere de persoane este necesar ca acordul simulator să se realizeze între cel puțin trei persoane, adică cele două părți și persoana interpusă.
În speță, pretinsul act secret, contraînscrisul este cel încheiat la data de 7.VII.2001, intitulat "Contract de vânzare-cumpărare", prin care numiții (în prezent decedat) și în calitate de vânzători au înstrăinat pârâtului-apelant imobilul apartament situat în B,- cu prețul de 365.000.000 lei (ROL), din care s-a achitat un avans de 65.000.000 lei(ROL) restul sumei urmând a fi achitată în două luni.
În cuprinsul acestui înscris s-a prevăzut obligația din partea vânzătorilor de a păstra secretă identitatea cumpărătorului.
Actul aparent, public este cel autentificat cu nr. 4824/21.09.2001, al notarului public, în baza căruia aceiași vânzători au înstrăinat același imobil pârâtului-apelant cu prețul de 75.000.000 lei (ROL).
S-a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite toate condițiile simulației, respectiv actul secret (contraînscrisul) și actul aparent public, nu au fost încheiate între aceleași părți (respectiv vânzătorii și cumpărătorul ).Este reală susținerea pârâților-apelanți în sensul că sub aspectul simulației în forma interpunerii de persoane și efectelor ei, nu are relevanță faptul că persoana interpusă este sau nu căsătorită, în cazul simulației prevalând adevărata voință a părților, dar în speță așa cum s-a arătat pretinsul act secret și actul aparent, public nu s-a încheiat între aceleași părți.
În simulația prin interpunere de persoane ambele părți din contractul aparent urmăresc în mod conștient, ca efectele să se producă față de o terță persoană căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei.
În raport de starea de fapt reținută, de probatoriul testimonial administrat în cauză (filele 245, 286, 319, 237), de actele existente la filele 185-189, tribunalul a constatat că nu se poate reține teza caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4824 din 21.09.2001.S-a reținut că martorul a relatat că apartamentul în litigiu ar fi fost cumpărat în realitate de pârâții-apelanți și, dar a precizat că știe de acest lucru din spusele apelantului.
La interogatoriul luat pârâtului-apelant (filele 235-238, dosar fond), acesta a precizat că toate actele necesare efectuării modificărilor interioare și exterioare ale apartamentului în litigiu, au fost obținute pe numele pârâtului deoarece acesta avea calitatea de proprietar tabular.
Apoi,la întrebarea nr. 9, pârâtul-apelant s-a contrazis, afirmând că deși la perfectarea actului de vânzare-cumpărare din 16.03.2004, când apartamentul în litigiu 1-a cumpărat de la, 1-a chemat pe pârât la notar la N, însă nu a fost programată ziua, ci "găsindu-1 întâmplător" pe pârâtul în N au perfectat actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 148 de notarul public. În continuare, a întrebările cu nr. 24 și 25 din același interogator, pârâtul-apelant a declarat că nu cunoaște numele expertului care a întocmit documentația pentru modificările aduse apartamentului și nici cât a costat proiectul.
S-a acreditat de către pârâtul-apelant, ideea caracterului de bun propriu al apartamentului mai sus arătat, însă această teză nu a fost dovedită cu nici o probă de la dosar.
S-a reținut că într-adevăr martorii audiați la cererea pârâtului-apelant și a pârâților-apelanți și au declarat în favoarea acestora, însă aceste depoziții trebuie privite cu rezervă de către instanță, deoarece majoritatea au lucrat în echipa de construcții condusă de pârâtul în calitate de maistru or, unii dintre ei având obligații datorită faptului că pârâtul le-a edificat anumite construcții.
Pentru motivele arătate, s- respins ca nefondat apelul.
Tribunalul a reținut că deși prin motivele de apel pârâții-apelanți și au invocat, pe cale de excepție, în situația în care nu se va reține existența simulației, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4824/2001, nu au precizat care sunt motivele de nulitate și nici nu au probat în vreun fel acest aspect.
S-a apreciat că în mod corect instanța de fond, a reținut că apartamentul în litigiu a fost cumpărat în timpul căsătoriei, are caracterul de bun comun, astfel că s-a reținut că și sub aspectul respingerii cererii de despăgubiri civile sentința este legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta -, pârâtul - precum și pârâții și.
Reclamanta -,prin recursul săua solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.38/A/2007 în sensul constatării cotei de contribuție la achiziționarea bunurilor comune ca fiind de parte reclamanta și parte pârâtul, arătând că decizia atacată este nelegală, invocând disp. art.304 pct.7,8,9 proc.civ. și art.30,36 fam.
În ipoteza în care nu se vor reține cote egale, solicită modificarea hotărârii în sensul obligării sale la plata sumei de 100.000.000 ROL în favoarea pârâtului, aceasta fiind suma reprezentând contravaloarea cotei sale de 40% din împrumutul contractat de părți, în sumă de 250.000.000 ROL, în vederea achiziționării imobilului teren situat în loc..
Solicită, totodată, consemnarea corectă în dispozitivul deciziei a sumei de 250.000.000 ROL, în loc de suma de 250.00.000 ROL.
În sfârșit, solicită obligarea pârâților (cu ipoteza în solidar cu pârâtul) la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că un prim motiv de recurs vizează schimbarea cotei de contribuție a soților la achiziționarea bunurilor comune, respectiv cota de 50% pentru fiecare soț în loc de 40%, reclamanta și respectiv 60%, pârâtul.
Tribunalul Bistrițaa reținut că pârâtul a fost angajat pe perioada căsătoriei, a realizat venituri, însă nu prezintă punctul său de vedere sub aspectul nivelului veniturilor și nu există nici o motivare comparativă cu acelea ale reclamantei.
Mai arată că instanța de apel a reținut contribuția pârâtului ca fiind mai mare deoarece a primit cu titlu de zestre de la părinți contravaloarea apartamentului și contravaloarea unui autoturism VW GOLF obținut înainte de căsătorie și înstrăinat în anul 2003. Dacă s-ar reține aceste adaosuri bănești ale pârâtului, respectiv dacă au fost dobândite de la părinții săi, atunci nu intră în categoria de bunuri comune decât în ipoteza în care ambii soți convin aceasta și în ipoteza în care cei care transferă aceste bunuri, deci aceste valori, consideră că ambilor soți urmează a le profita; în caz contrar, existența unor bunuri aduse în folosința soților de pe urma unor terțe persoane nu poate mări sau micșora cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, ci eventual, poate face obiectul unei discuții sub aspectul caracterului de bun propriu dintr-o anumită valoare a unui bun.
Al doilea motiv de recurs vizează consecința primului motiv de recurs din punct de vedere al datoriei comune, referitor la banii cu care s-a achiziționat terenul și referitor la suma pe care reclamanta o are de plătit către fostul soț, ca fiind porțiunea ei din datoria comună.
Solicită ca instanța de recurs să verifice și legalitatea egalizării valorice a loturilor cu sumele consemnate în dispozitiv ca fiind reciproc de plătit și suma finală, raportat la schimbarea cotei de contribuție.
Consideră că dacă instanța de apel a schimbat cotele de contribuție, în formula arătata în decizia atacată. atunci aceeași manieră urma să fie adoptată în momentul în care instanța de apel decidea ce sumă are de achitat către pârât; cota de contribuție a reclamantei fiind doar de 40% la dobândirea bunurilor comune și terenul este un atare bun, atunci acest procent urma a fi aplicat la suma de 250.000.000 lei vechi și rezultă obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000.000 lei vechi către pârât și nicidecum 125.000.000 lei vechi sumă ce ar rezulta prin aplicarea procentului de 50%.
Apreciază că pe lângă faptul că este de notorietate în practica judiciară principiul conform căruia cota de contribuție a soților este unitară pe toată masa comunitară de bunuri, fiind deci inadmisibil ca asupra unor bunuri comune să se rețină o cotă de contribuție, iar asupra altor bunuri comune să se rețină o altă cotă de contribuție, decizia atacată este nelegală întrucât a schimbat cota și atunci când a calculat partea reclamantei de restituit din datoria comună, a menținut cota din sentința fondului.
Solicită totodată ca instanța de recurs să verifice legalitatea hotărârii atacate și din punctul de vedere al egalizării valorice a loturilor tot în două ipoteze, raportat la însușirea primului motiv de recurs sau respingerea acestuia, existând îndoiala sub aspectul corectitudinii sultei consemnate în dispozitiv, cu atât mai mult cu cât nu există o motivare a stabilirii acestei sume, care în final este 322.492.000 lei.
În sfârșit, ultimul motiv de recurs constă în modalitatea de a dispune sub aspectul cheltuielilor de judecată, deoarece apelul numiților a fost respins și aceștia nu au fost obligați la cheltuieli de judecată către reclamantă, astfel că pârâții trebuiau obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta, însă văzând apelul pârâtului, nu rezultă care a fost motivul pentru care tot reclamanta a fost pusă în situația compensării acestor cheltuieli cu pârâtul și apoi obligată să plătească suma de 2374 lei.
Prin recursul declarat, pârâtul -a solicitat admiterea recursului, în sensul admiterii apelului împotriva sentinței nr.1494/2006, respingerea apelului declarat de reclamantă, cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele, invocând disp. art.304 pct.9 proc.civ.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că decizia pronunțată de Tribunalul Bistrița -N este nelegală și netemeinică.
Astfel, în ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, arată că Tribunalul Bistrița Na stabilit contribuția pârâtului de 60%, iar a reclamantei de 40%, reținând că reclamanta ar fi prestat munca de coafeză la un salon de înfrumusețare, că a efectuat menajul gospodăresc supraveghind ucrările de îmbunătățiri la apartamentul din B, str. -. Consideră că aceasta susținere este în contradicție cu probele scrise și testimoniale administrate în cauză, deoarece pe parcursul celor 5 ani de căsnicie (adică timpul cât au locuit împreună), reclamanta nu a realizat nici un venit, la dosarul cauzei existând acte scrise, din care rezultă că firma. nu a obținut nici un beneficiu, funcționând numai 7 luni, după care reclamanta s-a angajat în calitate de vânzătoare la un magazin unde obținea un venit lunar de cca.6.500.000 ROL. La această dată, toate bunurile erau dobândite și deci nu se poate pune problema contribuției ei la agonisirea acestora.
In ceea ce privește munca reclamantei în gospodărie, susține că aceasta s-a rezumat doar la a întreține apartamentul format din două camere, astfel că nu poate accepta că această muncă echivalează cu un câștig, respectiv cu un salar.
Pe de altă parte, arată că din probele administrate rezultă faptul că pârâtul era angajat tot timpul, obținea un venit consistent, avea și o firmă de construcții din care, de asemenea câștiga substanțial, lucrând și după orele de program; de asemenea a primit cu titlu de zestre de la părinți contravaloarea apartamentului situat în B-.8 (lucru reținut și de tribunal) precum și contravaloarea unui autoturism VW Golf obținut înainte de căsătorie și înstrăinat în anul 2003 cu prețul de 90.000.000 lei.
Consideră că toate aceste dovezi, trebuie să ducă la concluzia că reclamanta nu poate avea o contribuție la dobândirea bunurilor comune mai mare de 5%, așa cum a susținut și prin apelul declarat în cauză.
Referitor la terenul situat în, înscris în 982 nr. top.848,-/1, arată că ambele instanțe au inclus acest teren în categoria bunurilor comune și l-au partajat în două loturi de câte 2.500 mp. pentru fiecare dintre părți, apreciind că hotărârile pronunțate sunt nelegale și din acest punct de vedere.
Arată că este real faptul că terenul a fost cumpărat în timpul căsătoriei la data de 7 ian.2004, dar s-a cumpărat cu bani împrumutați de la sora și cumnatul său familia care i-au împrumutat suma de 6500 euro, deoarece această sumă nu a fost restituită în timpul căsătoriei, după divorț recurentul a restituit acest împrumut. Valoarea de circulație a acestui teren stabilit pe bază de expertiză și de comun acord este de 1.350.000.000 lei. Din moment ce și reclamanta primește prin partaj J din acest teren în valoare de 675.000.000 lei, este evident că valoarea de circulație a terenului reprezintă datoria comună a părților, astfel că reclamanta trebuie să îi restituie J din această sumă, adică suma de 675.000.000 lei, în ipoteza în care nu se va reține că acest teren este bunul său propriu.
In ceea ce privește autoturismul Mercedes 250 D cu nr. de înmatriculare -, arată că ambele instanțe l-au inclus în categoria bunurilor comune și au reținut că doar cota de 1/2 parte este bun comun, iar cealaltă cotă este bun propriu.
Susține că Tribunalul Bistrița -N, deși a fost sesizat în apelul pârâtului și cu referire la acest autoturism, pârâtul afirmând că este bunul său propriu, nu s-a preocupat de acest aspect, nu 1-a analizat de loc și a menținut sentința instanței de fond, deși din probele administrate în cauză rezultă că acest autoturism a fost cumpărat cu prețul de 6000 Euro, printr-un împrumut acordat de. Ulterior a restituit suma de 3000 Euro rezultată din vânzarea autoturismului său propriu Golf, iar restul de 3000 Euro a fost restituit numai de către pârât în primăvara anului 2006, conform declarațiilor martorilor și.
Prin urmare, susține că și acest autoturism este bunul său propriu în întregime, nu numai cota de 1/2 parte reținută de instanța de fond, astfel că acesta trebuie scos din masa comună de partajat.
Referitor la apartamentul cu 2 camere situat în B-B-dul - nr. 64, Sc.E.2.54, arată că ambele instanțe au reținut faptul că acest apartament este bun comun, dobândit din darul de nuntă și economiile părților, însă această reținere nu este conformă cu realitatea și cu probele administrate în cauză, apartamentul fiind cumpărat la data de 19 febr.1999 cu bani împrumutați de la numitul (100.000.000 lei) prețul apartamentului fiind de 75.000.000 lei, după care a început modernizarea acestuia. Părinții pârâtului au vândut apartamentul de pe str. -, i-au dat pârâtului acești bani pe care i-a restituit lui, de față fiind martorii și, evident fiind gratificat pârâtul personal de către părinții lui, astfel că reclamanta nu are nici o contribuție la acest apartament.
Arată că reclamanta a susținut că acest apartament a fost cumpărat din bani comuni, depuși la, numai că această susținere este infirmată de probele scrise administrate în cauză. Astfel, rezultă cert că acest apartament a fost cumpărat la 19 febr.1999, fiind achitat în întregime la acea dată, iar ridicarea banilor de la de către reclamantă s-a produs la data de 24 mai 1999, când apartamentul era cumpărat și plătit în întregime.
Prin urmare, solicită a se constata că acest apartament nu face parte din masa bunurilor comune, fiind bunul său propriu.
Referitor la apartamentul nr. 2 din B str. -, arată că acest apartament a fost cumpărat de, este proprietatea lui și nu este bun comun, apartamentul fiind cumpărat la data de 21 sept.2001, contract în care pârâtul a acceptat să figureze în calitate de cumpărător, determinat de faptul că avea o situație delicată în familie, iar ei erau buni prieteni. Susține că negocierea prețului și plata prețului s-a făcut de către el, iar ulterior s-a realizat înscrierea acestui apartament pe adevăratul proprietar, adică pe.
În ceea ce privește, dotarea salonului de înfrumusețare situat în apartamentul din- Sc.A. 4, consideră că ambele instanțe au greșit reținând că această dotare constituie bun comun. În realitate dotarea a fost făcută ca urmare a unui împrumut contractat de la A, și apoi restituit după vânzarea acestei dotări, conform înțelegerii avute cu acesta, fapt confirmat de martorii A și și de aceea se impune a se constata că această dotare nu constituie bun comun și deci trebuie scoasă din masa bunurilor partajabile.
Pârâții și, prin recursul declarat au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și respectiv a acțiunii reconvenționale precizate și respingerea acțiunii introductive în ceea ce privește apartamentul nr. 4, înscris în 5.808/4 B, nr. top. 8.398/a/4, invocând disp.art.304 pct.7, 8 și 9.proc.civ.
În motivarea recursului au arătat că apartamentul nr. 4, situat în B,-, se. A, parter, înscris în 5.808/4 B, nr. top. 8.398/a/4 nu constituie bun comun al foștilor soți, - și -, ci este proprietatea pârâților și.
Susține că probele administrate confirmă existența operațiunii juridice a simulației prin interpunere de persoană, respectiv că adevăratul beneficiar al contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2001 cu intimata - și defunctul este pârâtul, căsătorit, fiind dovedit acordul simulator realizat în anul 2001, între părțile contractante și, precum și persoana interpusă; toate acestea urmărind, în mod conștient, ca efectele să se producă față de (cumpărătorul din actul secret), căruia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei cumpărătorului.
Arată că Tribunalul Bistrița -N, în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței 1.494/2006, a reținut în mod corect că, sub aspectul simulației în forma interpunerii de persoane și efectelor ei, nu are relevanță faptul că persoana interpusă este sau nu căsătorită, prevalând adevărata voință a părților. Numai că, în loc să analizeze, prin prisma întregului probatoriu administrat, care a fost adevărata voință a părților, instanța de apel s-a limitat a observa" că, în speță, "nu sunt îndeplinite toate condițiile simulației, respectiv actul secret (contra-înscrisul) și actul aparent, public, nu a fost încheiat între aceleași părți (respectiv vânzătorii și cumpărătorul )".
Apoi deși se consemnează în considerente că în simulația prin interpunere de persoane "ambele părți din contractul aparent urmăresc în mod conștient ca efectele să se producă față de o terță persoană căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei", instanța de apel pur și simplu a neglijat vastul probatoriu care evidențiază, fără nici o îndoială, aspectul că părțile din contractul autentificat sub nr. 4.824/21 septembrie 2001 -, și - au urmărit în mod conștient ca efectele contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 4 să se producă față de recurentul. Motivarea soluției este sumară, superficială, echivalând cu o nemotivare a hotărârii.
Mai arată că în înscrisurile constatatoare ale actului secret (din 7 august 2001, 27 august 2001 și 21 septembrie 2001 - filele 116, 117, 118 dosar nr. 4.521/2005) figurează, cum este și firesc, adevăratele persoane între care s-a încheiat actul juridic, respectiv vânzătorii și și cumpărătorul real. Acest act cuprinde și clauza potrivit căreia "vânzătorii se obligă să păstreze secretă identitatea cumpărătorului din contract"; contract care "are ca obiect vânzarea apartamentului în discuție. Această păstrare secretă a identității adevăratului cumpărător s-a materializat și prin indicarea în actul public, autentificat sub nr. 4.824/21 septembrie 2001, altui cumpărător decât cel real, respectiv a pârâtului.
Dacă în simulațiile înfățișate sub formele actului fictiv (negarea existenței actului public de către actul ascuns) sau contractului deghizat (care ascunde adevărata natură, cauza sau un element esențial al contractului real și secret - ex: prețul) pot apărea aceleași părți în actul secret și respectiv în cel public, la simulația prin interpunere de persoane în actul secret sunt menționate adevăratele părți, iar în actul public, în locul persoanei a cărei identitate trebuie păstrată secretă, se indică persoana interpusă.
Aceasta deoarece prin simulația în forma interpunerii de persoane se înțelege tocmai situația în care numai prin actul real, secret se determină adevăratele persoane între care se încheie actul juridic, altele, în totul sau în parte, decât cele indicate de actul public.
În speță, adevăratul cumpărător al imobilului este trecut în actul real și secret, iar în actul aparent și public, autentificat, este trecut un alt cumpărător.
Susține că instanța de apel s-a limitat la a observa că în actul secret încheiat la 7 august 2001 figurează vânzătorii și cumpărător, iar în actul aparent, public, autentificat sub nr. 4.824/2001, figurează aceiași vânzători, însă cumpărător figurează; și a tras concluzia greșită că în speță nu sunt îndeplinite toate condițiile simulației, "respectiv actul secret (contra-înscrisul) și actul aparent public nu a fost încheiat între aceleași părți".
Consideră că dacă și în contra-înscris ar fi menționate ca părți vânzătorii și cumpărătorul, nu ar mai putea fi vorba de simulație prin interpunere de persoane.
Susține că existența acordului simulator realizat între cele două părți (vânzătorii și cumpărător) și persoana interpusă, este fără îndoială dovedită în cauză, unul dintre principiile esențiale privitoare la interpretarea contractelor este acela statornicit de art. 977. civ. potrivit căruia interpretarea se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, prioritatea aparține totdeauna voinței reale a părților (principiul priorității voinței interne).
Arată că primele instanțe au încălcat regulile de interpretare a contractelor, astfel cum acestea sunt determinate de codul civil, trecând peste voința clar exprimată a părților contractante, care este în concordanță cel puțin cu declarațiile martorilor (fila 271), (fila 250), (fila 236), (fila 245), A (fila 161), (fila 338), (fila 138), (fila 291), (fila 294), (fila 266), (fila 276), (fila 235).
În actele de vânzare-cumpărare în discuție părți sunt: (decedat) și pârâta - - vânzători, - cumpărător; - "cumpărător".
Moștenitorii defunctului sunt pârâtele: -, - și.
Susține că toate părțile contractante și respectiv moștenitorii vânzătorului au arătat în mod constant, atât prin răspunsurile la interogatoriu cât și prin scriptele depuse la dosar și declarațiile date în fața instanței că adevăratul și singurul cumpărător real al apartamentului în discuție este, că la încheierea actului autentificat sub nr. 4.824/21 septembrie 2001 - fila 66 (încheiat în aceeași zi cu chitanța din 21.09.2001 - când a achitat ultima tranșă din preț - fila 118) ambele părți din contractul aparent au urmărit, în mod conștient, ca efectele să se producă față de, căruia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei cumpărătorului.
De asemenea toate părțile contractante, inclusiv, au precizat că acesta nu a avut niciodată intenția de a cumpăra de la familia apartamentul în litigiu, că el nu a achitat și nici nu s-a pus problema de a achita vreun preț, că a cumpărat imobilul, a achitat prețul și toate taxele aferente încheierii actului public; după care a intrat în posesia bunului.
Inițial s-a discutat ca persoane interpuse să fie alte persoane, dar s-a convenit ca imobilul să fie trecut pe, care era în divorț, despărțit în fapt de reclamantă și convins că nu mai existau șanse de împăcare.
Fiind trecut în acte ca proprietar al apartamentului și pentru a menține ascunsă identitatea adevăratului proprietar, a obținut (potrivit înțelegerii) toate avizele, autorizațiile și aprobările necesare, inclusiv acordul locatarilor de pe scară și în aceste împrejurări, având în vedere și că era maistru or și avea echipă de muncitori ce lucra la apartamentul vecin (al familiei ), s-au înțeles ca el să se ocupe de unele din lucrările privind modificarea apartamentului în litigiu, urmând ca, în contul muncii sale, să-1 lase să-și deschidă aici un salon de înfrumusețare și, "dacă tot este proprietar în acte, să ia și aprobările de la vecini".
Arată că din declarațiile martorilor, rezultă, fără nici o putință de tăgadă, că toate lucrările de modificare și modernizare a apartamentului au fost făcute din dispoziția, sub controlul și pe cheltuiala pârâtului, care a cumpărat materialele necesare, a asigurat transportul lor și a plătit muncitorii, ocupându-se chiar și de asigurarea mâncării pentru aceștia.
Consideră că în mod nelegal și fără o justificare reală sau acceptabilă, instanța de apel a privit cu rezervă toate declarațiile martorilor audiați la cererea pârâților și respectiv a pârâtului, deoarece majoritatea ar fi lucrat în echipa de construcții a pârâtului, unii dintre ei având obligații datorită faptului că pârâtul le-a edificat anumite construcții.
Toate lucrările la apartament au fost efectuate în anul 2002 și nu are nici o relevanță, faptul că în anul 2006 el nu i-a amintit, la interogatoriu, numele expertului.
Susțin că reclamanta a cunoscut, cel puțin din anul 2002, că apartamentul în litigiu nu a fost cumpărat de și respectiv că niciodată nu a intrat în patrimoniul lor aspect confirmat nu numai de pârât, ci și de martorii A și, fapt ce explică și împrejurarea că la formularea acțiunii de partaj ea nu a menționat acest imobil printre bunurile comune, ulterior susținând, ba că a fost cumpărat tacit de soțul ei, ba că împreună au fost la întocmirea unui act sub semnătură privată, în iarna sau vara anului 2001, ba că ar fi fost și la achitarea celei de-a doua tranșe din preț la locuința vânzătorilor, că ar fi ajutat la lucrările de amenajare din anul 2003 (în condițiile în care toate lucrările la apartament s-au făcut în anul 2002).
La efectuarea curățeniei și la amenajarea salonului de înfrumusețare era firesc să participe, întrucât ei (soții ) amenajau acel salon.
Contrar concluziilor din considerentele deciziei atacate, susțin că au precizat care sunt motivele de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4.824/2001, în situația în care nu s-ar reține existența simulației. Astfel, la data încheierii acestui act, atât vânzătorii cât și "cumpărătorul" cunoșteau convenția încheiată cu pârâtul, așa încât actul autentic ar fi fost încheiat cu rea credință, în frauda drepturilor lor (cauză ilicită)."
Pe de altă parte, nu a plătit nici un preț vânzătorilor și nici nu s-a obligat la așa ceva. Or, în contractele sinalagmatice, cauza consimțământului fiecărei părți constă în reprezentarea mentală a contraprestației.
Cauza licită a actului juridic civil este prevăzută atât de art. 948. civ. ca o condiție esențială, cât și de art. 966. civ.; obligația fără cauză nu poate avea nici un efect.
Consideră că aspectele de nulitate invocate sunt și dovedite în cauză, în situația în care, așa cum au arătat, nu se reține existența simulației, însă instanța de apel nu a analizat aceste aspecte.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
În ce priveșterecursul declarat de reclamantă, primul motiv de recurs vizează cotele de contribuție ale reclamantei și pârâtului la achiziționarea bunurilor comune, reclamanta solicitând modificarea deciziei în sensul constatării cotei de parte pentru reclamantă și parte pentru pârât, respectiv câte 50% pentru fiecare.
Curtea observă că la stabilirea cotelor diferențiate, de 40% pentru reclamantă și 60% pentru pârât, tribunalul a reținut că pârâtul a primit cu titlu de zestre de la părinții săi contravaloarea unui apartament, precum și contravaloarea unui autoturism WV Golf, dobândit înainte de căsătorie și înstrăinat în anul 2003, împrejurări recunoscute de reclamantă la interogator.
În motivarea recursului reclamanta nu contestă aceste aspecte, susținând doar că, dacă s-ar reține aceste adaosuri bănești ale pârâtului, respectiv dacă au fost dobândite de la părinții săi, atunci nu intră în categoria de bunuri comune decât în ipoteza în care ambii soți convin aceasta.
În conformitate cu dispozițiile art.30 alin.1 fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către soți sunt bunuri comune, ceea ce înseamnă că bunurile devin comune dacă "sunt dobândite" în timpul căsătoriei.
Prin urmare, faptul că reclamantul a investit în achiziționarea bunurilor comune suma de bani primită de la părinții săi, precum și contravaloarea autoturismului dobândit anterior căsătoriei, nu schimbă caracterul de bun comun al acestora, având relevanță doar sub aspectul stabilirii contribuției soților la achiziționarea lor.
Așa fiind, corect a reținut tribunalul cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, a reclamantei la 40%, iar a pârâtului la 60%.
Raportat la aceste cote, însă, instanța de apel a stabilit greșit că din suma împrumutată de foștii soți pentru cumpărarea imobilului teren în suprafață de 0,50ha situat în localitatea, de 250.000.000 ROL, echivalentul a 6500 Euro, reclamanta ar datora 125.000.000 ROL, reprezentând parte din datoria comună. Aceasta deoarece reclamanta nu poate fi obligată să restituie J din datorie, atâta timp cât aceasta se raportează la contribuția sa de 40%, ceea ce reprezintă doar 100.000.000 ROL, deci proporțional cu cota de 40% și nu de 125.000.000 ROL, sumă ce ar rezulta prin aplicarea procentului de 50%.
Așa fiind, se va constata că recursul reclamantei este fondat sub acest aspect, iar diminuarea acestei sume reprezentând parte din datoria comună va determina și modificarea cuantumului sultei.
Referitor la petitul de obligare a pârâților, în solidar cu pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în apel, cererea este nefondată întrucât nu există solidaritate între pârâtul și pârâții, iar pe de altă parte reclamanta nu a justificat cheltuieli distincte față de pârâții și.
Totodată, Curtea reține că între reclamantă și pârâtul s-a efectuat corect compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei mai mici, reclamanta având cheltuieli în sumă de 3183 lei (1173+2000), iar pârâtul 5557 lei (4057+1500), astfel că reclamanta a fost obligată să-i plătească diferența de 2374 lei cu acest titlu.
Referitor larecursul declarat de pârâtul,Curtea constată că aceste este nefondat.
Astfel, prima critică adusă hotărârii vizează stabilirea contribuției părților la dobândirea bunurilor, recurentul invocând o greșită apreciere a probelor cauzei respectiv a depozițiilor martorilor precum și a probelor scrise (evidențe ale firmei), conform cărora reclamanta nu a realizat venituri din muncă, iar în ce privește munca reclamantei în gospodărie, aceasta s-ar fi rezumat la întreținerea apartamentului, ceea ce nu echivalează cu un venit, omițând dovezile conform cărora reclamanta a continuat să presteze muncă la domiciliu după ce a lucrat la salon, a efectuat menajul și a supravegheat lucrările de îmbunătățire la salonul de înfrumusețare, motiv pentru care consideră că reclamanta nu poate avea o contribuție mai mare de 5% la dobândirea bunurilor.
Aceste critici, prin care se solicită a reapreciere a probelor, sunt inadmisibile în recurs, neputând fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1 - 9.proc.civ.
Aceeași concluzie se impune și cu privire la critica adusă hotărârii referitor la autoturismul MERCEDES 250 D cu nr.de înmatriculare -, la dotările efectuate la salonul de înfrumusețare, precum și la apartamentul nr.54 din B-, potrivit cărora aceste bunuri constituie bunuri proprii și nu bunuri comune, susținând că Tribunalul nu a avut în vedere probele dosarului, respectiv depozițiile martorilor audiați în cauză.
Cum și prin această critică se tinde la a se invoca o greșită stabilire a stării de fapt printr-o eronată apreciere a probelor cauzei, urmează a se reține că nici această critică nu este admisibilă în recurs.
În ce privește achiziționarea terenului situat în localitatea, pârâtul recurent a susținut că, deși terenul a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu reclamanta, prețul a fost plătit dintr-un împrumut de 6.500 Euro acordat de sora și cumnatul său, familia, împrumut pe care l-a restituit singur, după divorț. Cum în prezent valoarea de circulație a acestui teren este de 1.350.000.000 lei (ROL), consideră că reclamanta trebuie să-i restituie parte din această sumă, respectiv 675.000.000 lei (ROL).
Raportat la această datorie, trebuie precizat că, așa cum chiar recurentul precizează, contractarea împrumutul și cumpărarea terenului s-au făcut în timpul căsătoriei, de către ambii soți, legea instituind o prezumție de mandat tacit reciproc, în temeiul căreia fiecare dintre soți este presupus că, atunci când exercită singur drepturile conferite de lege soților asupra bunurilor lor comune, el o face nu numai în numele său propriu, ci și ca reprezentant al celuilalt soț (art.35 alin.2 partea finală fam.).
În consecință, datoria comună fiind de 6500 Euro, reclamanta nu poate fi obligată la restituirea cotei sale din valoarea de circulație a terenului, ci doar raportat la cuantumul datoriei, textul art.32 lit.b din Codul familiei statuând în sensul că pot fi urmărite asupra bunurilor comune și obligațiile pe care soții le-au contractat împreună, în speță obligația asumată fiind de 6500 Euro.
În sfârșit, în ce privește dobândirea apartamentului nr.4 din B-, critica formulată de pârât se regăsește și în recursul declarat de către pârâții și, astfel că va fi examinată în recursul acestora.
Astfel, referitorla recursul declarat de pârâții și,Curtea reține următoarele:
Recurenții au susținut că probele administrate în cauză confirmă existența operațiunii juridice a simulației prin interpunere de persoană, însă primele instanțe ar fi încălcat regulile de interpretare a contractelor, trecând peste voința clar exprimată a părților contractante, care este în concordanță cel puțin cu declarațiile celor 12 martori audiați, indicați în motivele de recurs.
, este de văzut că prin motivele subsumate acestui punct al cererii de recurs, recurenții critică hotărârea instanței de apel pentru reținerea unei stări de fapt "în totală contradicție cu realitatea faptică", afirmând că starea de fapt stabilită contrazice probele administrate în cauză. Aceste critici nu sunt susceptibile de încadrare în motivele prevăzute de art.304 proc.civ. și, în aceste circumstanțe nu pot fi primite spre cercetare întrucât a reaprecia probele cauzei pentru a conchide în sensul pretins de recurenți ar implica o nelegală încălcare a limitelor impuse judecății în recurs.
În ce privesc criticile referitoare la îndeplinirea condițiilor simulației, respectiv existența actului secret (contraînscrisul) și actul aparent, public, acestea sunt neîntemeiate. Tribunalul a examinat condițiile specifice pentru existența simulației și anume contraînscrisul să fie un act secret, acesta să fie contemporan cu actul public și să existe intenția comună a părților de a simula,apreciind că nu se poate reține teza caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4824 din 21 sept. 2001.
Într-adevăr, în cuprinsul contractului aparent, public, ce se prezumă că exprimă adevărul, adică voința reală a părților, până în momentul în care se dovedește contrariul, figurează în calitate de vânzători și, iar în calitate de cumpărător pârâtul, iar în actul secret în calitate de cumpărător apare pârâtul. Actul secret trebuia să fie și el încheiat între aceleași părți, însă a fost încheiat între vânzătorii și pârâtul.
Mai mult, contraînscrisul invocat de recurenți nu îndeplinește condiția de a fi contemporan cu actul aparent, încheierea simultană a celor două acte fiind de esența simulației. Astfel, pretinsul act secret a fost încheiat la data de 7 iulie 2001, iar actul aparent, public este cel autentificat sub nr.4824/21 sept.2001.
În consecință, criticile comune celor două recursuri declarate de pârâți cu privire la existența simulației sunt nefondate.
În sfârșit, recurenții mai arată că instanța de apel nu a analizat aspectele de nulitate a contractului autentic invocate pe cale de excepție, în situația în care nu se va reține existența simulației, susținând că în motivele de apel au indicat dispozițiile art.948 civ. și art.966 civ. respectiv obligația fără cauză nu poate avea nici un efect.
Din examinarea motivelor de apel rezultă că, invocând acest temei, pârâții au arătat că pârâtul nu ar fi plătit nici un preț vânzătorilor și, prin urmare, contractul prin care prima instanță a reținut că pârâtul a dobândit apartamentul ar fi lipsit de cauză sau ar avea o cauză licită.
Pentru a se ajunge la o asemenea soluție, era necesar a se dovedi, îndeajuns de convingător, că într-adevăr pârâtul nu a plătit nici un preț pentru imobilul cumpărat, obligația fiind, în aceste circumstanțe, fără cauză, însă Tribunalul a statuat în sensul că nu s-a probat în vreun fel acest aspect. Așa fiind, în recurs nu se poate proceda la o reapreciere a probelor.
În consecință, față de considerentele expuse, urmează a fi respinse recursurile declarate de pârâți, conform art.312 alin.(1) proc.civ.
Fiind în culpă procesuală,în temeiul art.274 proc.civ. pârâtulE. va fi obligat să plătească reclamantei recurente suma de 603,15 lei,cheltuieli parțiale de judecată în recurs,având în vedere limitele modificării hotărârii recurate,reprezentând onorar avocațial și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 38/A din 3 mai 2007 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte astfel:
- Obligă pe reclamanta să plătească pârâtului suma de 100.000.000 ROL, cu titlu de pretenții, reprezentând cota de 40% din datoria comună de 250.000.000 ROL.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Respinge recursurile declarate de pârâții și, ca nefondate.
Obligă pe pârâtul intimat să plătească recurentei reclamante suma de 603,15 lei, cheltuieli de judecată, parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -
GREFIER,
Red.AR
Dact./3ex.
20.06.2008
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ana
| ← Divort. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Pitesti | Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea... → |
|---|
