Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 42/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 42/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 Iunie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul "" împotriva încheierii de ședință din data de 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat " " în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales G având cuvântul pentru recurentul inculpat "", cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, arată că recursul formulat de inculpatul "" împotriva încheierii de ședință din data de 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov este admisibil. Arată că față de acesta s-a dispus arestarea preventivă, și ulterior s-a prelungit această arestare, apreciind că chiar dacă în acel caz i s-a respins recursul formulat, potrivit practicii judiciare instanța este competentă să analizeze legalitatea și temeinicia arestării preventive în orice fază a procesului. Precizează că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care i s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpatul "" împotriva încheierii de ședință din data de 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov având în vedere că temeiul arestării prevăzut de art. 148 lit.b din Codul d e procedură penală nu se regăsește în acest dosar. Apreciază că nu rezultă niciun indiciu din niciun act de la dosar că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunui martor. Menționează că acea susținere făcută de martorul este combătută de declarațiile martorilor care au fost audiați în cauză în dosarul de fond, martori care au afirmat în mod cert că acest s-a dezbrăcat singur de haine, pe care le-a aruncat la locul faptei. Subliniază că nicidecum nu a fost prins de către inculpatul și nu a fost amenințat să nu declare împotriva acestuia. Consideră că temeiul prevăzut la art. 148 lit.b Cod procedură penală nu se dovedește cu nicio probă de la dosar. În ceea ce privește cel de-al doilea temei prevăzut de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, arată că acesta este un temei cu condiție cumulativă. Apreciază că deși pedeapsa pentru tentativă, poate să fie categoric mai mare de patru ani, trebuie să mai existe și pericolul pentru ordinea publică, pericol care nu se confundă cu pericolul social al faptei. Menționează că pericolul pentru ordinea publică reprezintă un pericol împotriva unei colectivități, a unei comunități ori inculpatul are domiciliul stabil în pe-, are șapte copii în întreținere din care patru sunt copii minori, nu are cazier judiciar, fiind la primul contact cu legea penală și nu a mai săvârșit fapte de violență. Subliniază că nici nu se probează faptul că el în ziua respectivă a fost la locul faptei ca să poată comite acea faptă de complicitate la infracțiunea de omor calificat. De asemenea, arată că nu există nici probe că s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată, precizând că acesta s-a deplasat în Cipru unde a avut loc de muncă și patron, a și fost în țară unde a fost audiat ca martor într-un dosar pendinte care se află pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov cu alți inculpați, dosar legat tot de această infracțiune de omor. Învederează instanței că în acel dosar au fost trimiși în judecată și arestați preventiv adevărații inculpați care au aplicat lovituri cu toporul și cu de fier asupra victimei, inculpatul "" fiind audiat doar în calitate de martor în acea cauză. Raportat la acest aspect, respectiv la calitatea de martor, menționează că inculpatul s-a deplasat în Cipru unde avea încheiat un contract de muncă, pentru a-și putea câștiga existența, având în vedere că are o familie numeroasă și foarte greu de întreținut, cu niște condiții precare. Apreciază că față de această împrejurare, nu se poate discuta că inculpatul s-ar fi sustras, el neștiind practic că este inculpat în acest dosar penal. În ceea ce privește situația inculpatului, învederează instanței că s-au făcut demersuri pentru obținerea unei caracterizări din partea Poliției din, care l-a prezentat ca pe un element liniștit, care nu a avut niciun act de violență și nici măcar o contravenție privind regulile de conviețuire socială. Față de aceste considerente, solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Învederează instanței că toate aspectele prezentate conduc la concluzia că inculpatul "" va răspunde la toate chemările instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în principal, față de dispozițiile art. 1403Cod procedură penală, respingerea recursului declarat de inculpatul "" împotriva încheierii de ședință din data de 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca inadmisibil. Precizează că în cazul în care, față de dispozițiile CEDO și a jurisprudenței existente precum și a Curții Europene, se apreciază ca admisibil acest recurs, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Menționează că ceea ce se discută în acest moment este cererea de revocare a arestării preventive și nu luarea măsurii arestării preventive care a fost dispusă anterior și care a fost cenzurată de către Curtea de Apel Brașov ca instanță de recurs. Consideră că în cauză trebuie să ne raportăm la dispozițiile art. 139 Cod procedură penală. Astfel, arată că față de inculpatul "" s-a dispus măsura arestării preventive în data de 28 mai 2008 pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la omor calificat. Precizează că de la acel moment și până în prezent nu a intervenit niciun element care să conducă la concluzia că temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri au dispărut sau s-au schimbat. În aceste condiții, apreciază soluția dispusă în această cauză de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca instanță de fond, ca fiind legală și temeinică iar recursul declarat de inculpatul "" ca nefondat.
Recurentul inculpat " ", având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, respectiv solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat, atât la instanță cât și de către organele judiciare.
CURTEA
Asupra recursului penal de fata:
Prin incheierea din data de 09.06.2008 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie B in dosarul penal nr-, au fost respinse cererile formulate de inculpatul, "", avand ca obiect revocarea sau inlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de acesta, prima instanta retinand ca nu sunt incidente conditiile cerute de primele doua alineate ale art.139 pr.pen. in cauza existand in continuare date si indicii temeinice in sensul art.143 pr.pen. din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi putut savarsi fapta de natura penala pentru care este cercetat si se impune in continuare masura arestarii preventive.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul care, prin aparatorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii recurate, iar in cadrul rejudecarii admiterea uneia din cele doua cereri formulate si intemeiate pe dispozitiile art.139 pr.pen. Oral, aparatorul inculpatului a sustinut ca nu este incident in cauza temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.b pr.pen. nerezultand ca inculpatul ar fi incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea vreunui martor. In privinta temeiului prevazut de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. s-a sustinut ca nu este indeplinita conditia pericolului pentru ordinea publica, pericol ce nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei, inculpatul provenind dintr-o comunitate in care si-a gasit locul, avand un domiciliu stabil, sapte copii in intretinere si se afla la primul conflict cu legea penala.
Analizand incheierea recurata prin prisma criticilor formulate de inculpat, prin aparatorul ales, dar vazand si dispozitiile art. 3856alin.3 pr.pen. Curtea retine ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.139 alin.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar conform alin.2 al aceluiasi articol, când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Temeiurile de drept ce au determinat arestarea preventiva a inculpatului sunt cele mentionate de art.148 alin.1 lit.b si f pr.pen. respectiv inculpatul a incercat sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului, iar pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri de drept s-au raportat la temeiurile de fapt -elementele de proba despinse din mijloacele de proba administrate in cauza de organele de urmarire penala pana in acest moment al procesului penal - si din care rezulta ca inculpatii, "", "" si - au lovit victima cu diverse obiecte contondente dupa de aceasta cazuse la pamant, urmare a loviturilor aplicate cu un topor de catre inculpatul si cu o de coasa de catre inculpatul -, producandu-i leziuni traumatice ce au condus la deces.
Inculpatul nu a venit sa probeze administrarea unor probe care sa conduca la contrariul celor retinute de instante pana in acest moment al procesului penal, in sensul cerut de art.139 alin.1 sau 2.pr.pen. Curtea retinand ca, in mod corect, Tribunalul pentru Minori si Familie Bar etinut ca temeiurile care au determinat luarea si, ulterior, prelungirea masurii arestarii preventive subzista prin raportare la fapta de care acesta este acuzat, modalitatea de comitere a acesteia si ecoul negativ in randul comunitatii.
Pentru aceste considerente, in baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar incheierea recurata va fi mentinuta ca legala si temeinica.
Vazand si dispozitiile art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, "" împotriva încheierii din data de 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - pt. - - pt. -
aflată în concediu, aflat în concediu,
semnează președinte complet semnează președinte complet
- - - -
Grefier,
pt.
aflată în concediu, semnează
prim-grefier -
Red.-17.07.2008
Dact.-17.07.2008-2 ex.
Jud.fond.:
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Alina Constanța Mandu, Constantin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 1736/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
