Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 41
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe contestatorul, domiciliat în I,-, -. 3,. 14, jud. I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - partaj bunuri comune - contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 139/29.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul asistat de avocat și intimata () asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea contestației în anulare formulată.
Avocat pentru contestatorul având cuvântul, arată că prezenta contestație în anulare se întemeiază pe dispozițiile art. 318 cod procedură civilă, care prevăd că instanța de recurs la momentul pronunțării deciziei contestate nu a avut în vedere toate motivele de recurs formulate.
Astfel, prin recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 517/20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr- s-a arătat că motivele de nelegalitate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 4 cod procedură civilă, în sensul că instanțele de fond și apel nu au observat că există regimuri juridice diferite între cele două mase de împărțit și au fuzionat regimul juridic al comunității pe cote părți pentru terenurile înscrise în titlul de proprietate cu regimul juridic al comunității în devălmășie pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Solicită a se observa că instanța de recurs reține cu totul alt motiv de casare decât cel formulat pe acest temei de drept, în care s-a arătat că instanțele anterioare " au fuzionat regimul juridic al comunității pe cote părți, pentru bunurile înscrise în titlul de proprietate, cu regimul juridic al comunității în devălmășie, pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei". Așadar, instanța de recurs nu a cercetat primul motiv de recurs de sub art. 304 pct. 4 cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs se referă la dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă în sensul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivarea neluării în considerație a motivelor de apel referitoare la acordarea de efecte juridice translative de proprietate pentru concluziile scrise ale avocatului formulate la instanța de fond, precum și a criticii privind încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 6737pr.civ. Aceeași hotărâre cuprinde motive contradictorii de natura pricinii atunci când se reține că nu s-a contestat natura de bun comun al apartamentului din I, deși s-a solicitat doar constatarea că acel bun este dobândit prin contribuție exclusivă. Solicită a se observa că nu se analizează niciuna din criticile referitoare la nemotivarea de către instanțele de fond a acordării de efecte juridice translative de proprietate pentru concluziile scrise ale avocatului, iar în ceea ce privește nemotivarea încălcării de către instanța de fond a disp. art. 6737pr.civ. instanța de recurs reține acest motiv și îl analizează doar în raport cu disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
Al treilea motiv de recurs se referă la disp. art. 304 pct. 8 pr.civ. în sensul că instanțele au interpretat greșit actele juridice dedus judecății, respectiv, renunțarea contestatorului la judecata cererii de partaj a apartamentului ar constitui o achiesare la cererea reclamantei de a i se atribui și cota de 50% din apartament. Pentru al doilea act s-a considerat că exprimă acordul la includerea în partaj și a apartamentului din I, deși s-a arătat că recurentul este de acord cu cota de 50% pentru bunurile "ce se vor dovedi din probe că au fost dobândite cu contribuție egală". De asemenea s-a constatat că s-a schimbat natura juridică și înțelesul lui vădit de a exprima doar opinia avocatului, într-un act care ar exprima voința contestatorului de a transfera pârâtei suprafața de 1.000. din terenul aflat în proprietatea contestatorului, și aceasta în lipsa acestuia, în lipsa unei împuterniciri speciale și contrar recunoașterilor personale ale avocatului făcute prin motivele de apel. Solicită a se observa că din toate aceste puncte de vedere, instanța de recurs a analizat doar primele două. Prin urmare nu s-a cercetat din greșeală și aspectul prin care instanțele de fond au schimbat natura juridică și înțelesul vădit al concluziilor scrise ale avocatului de a exprima doar voința acestuia, într-un act care ar exprima voința contestatorului de a transfera pârâtei suprafața de 1000. din terenul proprietatea personală a contestatorului, în condițiile în care acesta a lipsit la acel termen și nici nu a dat împuternicire specială avocatului să dispună de bunurile sale personale, aspecte recunoscute de avocat prin motivele de apel.
Solicită a se observa de asemenea că instanța de recurs nu a reținut și nici nu a analizat motivul de recurs prin care s-a arătat încălcarea de către instanțele de fond a principiului libertății contractuale și a disp. art. 129 alin. 5 pr. civ. atunci când s-a obligat recurentul prin hotărâre să înstrăineze suprafața de 1.000. teren proprietate personală.
Față de toate aceste motive, solicită admiterea contestației în anulare formulată, anularea hotărârilor pronunțate anterior și pronunțarea unei hotărâri care să corespundă dispozițiilor legale. Cu obligarea intimatei și la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimata având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare formulată având în vedere că hotărârile pronunțate de Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI sunt legale și temeinice, iar în cauză nu există motive pentru formularea unei contestații în anulare conform dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă. Examinând hotărârea pronunțată de instanța de recurs se constată că în cauză nu există nici o eroare, respectiv greșeală materială care să ducă la admisibilitatea prezentei contestații. Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.139 din 29 noiembrie 2007 Curtea de APEL IAȘIa respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.517 din 20 iunie 2007 Tribunalului Iași, menținând hotărârea recurată și obligându-l pe recurent la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de apel a reținut - în motivarea deciziei - următoarele:
1. Primul motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Acest motiv este operant însă doar în ipoteza în care s-ar constata o imixtiune a instanței de judecată "în sfera activității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, ea săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat decât cea judecătorească".
Or instanța de judecată sesizată cu partajul are competența să tranșeze atât chestiunea bunurilor proprii ale soților cât și pe cea a bunurilor comune, dobândite de aceștia.
În acest context motivul invocat nu este incident în cauză.
2. Referitor la greșita respingere a cererii completatoare ca tardivă, contrar art.6737Cod procedură civilă, motiv încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că inițial recurentul a chemat în judecată pe solicitând partajul apartamentului din I,-, -.2,.14 pretinzând o cotă de 100%. În aceste condiții a formulat cerere reconvențională, solicitând aducerea la masa de partaj a terenurilor, construcțiilor din comuna, sat Vânători, județul I și a bunurilor mobile.
La fila 16 dosar fond a depus întâmpinare prin care a dorit să tranzacționeze și a precizat că e de acord cu cota de pentru bunurile ce se va dovedi că au fost dobândite în timpul căsătoriei.
La termenul din 22.03.2006 (23 dosar fond) i s-a pus în vedere să precizeze cota pe care o pretinde din toate bunurile de împărțit.
În aceste condiții, la termenul din 12.04.2006 el a declarat că renunță la judecarea cererii principale, aspect consemnat în declarația personală dată în instanță și atașată la fila 31 dosar fond.
La același termen de judecată (32 dosar fond) ambele părți au declarat că sunt de acord cu cota de 50% și nu contestă masa bunurilor de împărțit. La fila 44 dosar fond s-a depus o nouă cerere completatoare a masei de bunuri, care a fost respinsă de instanță ca tardiv formulată.
Curtea a reținut că soluția instanței de fond, păstrată în apel, este legală întrucât a renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată, dând declarație expresă în acest sens în fața instanței.
Renunțarea la judecată este un act de dispoziție al părții, conform art.246 Cod procedură civilă, ea putându-se face fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Cum procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, din momentul în care instanța a luat act de această manifestare de voință a reclamantului-pârât, ea a rămas investită doar cu soluționarea cererii reconvenționale formulată de, prin care se solicită partajul bunurilor comune, inclusiv a apartamentului din I,-, -.2,.14, cu reținerea unei cote de contribuție de 50% pentru fiecare dintre foștii soți.
Aceasta a fost și poziția procesuală a ambelor părți, astfel cum este consemnată ea în încheierea de ședință de la termenul din 12.04.2006 (32 dosar fond), când ambele părți prezente în instanță au declarat expres că solicită cota de 50% și nu contestă masa bunurilor supuse partajului.
Ca atare nu mai putem vorbi de o "completare" a cererii de chemare în judecată întrucât aceasta nu mai există ca urmare a atitudinii procesuale pe care a înțeles să o adopte chiar reclamantul. Pe de altă parte o nouă cerere de partaj nu mai putea fi primită, întrucât se depășise cu mult prima zi de înfățișare, dosarul fiind în faza de administrare a probelor.
Pentru aceste considerente corect a fost respinsă cererea depusă la filele 44-47 dosar fond ca tardiv formulată.
Ca atare nu este incident motivul de modificare invocat, a constatat Curtea.
3. În al treilea motiv de recurs se critică greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, respectiv a întâmpinării în care a declarat că este de acord cu o cotă de 50% din bunurile ce se vor dovedi prin probe că sunt dobândite prin contribuție comună.
Acest motiv nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, întrucât în cauză nu vorbim de nesocotirea principiului înscris în art.969 Cod civil, conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege și ca atare judecătorului nu îi este permis să treacă peste termenii conveniți de părți în contract, stabilind alte drepturi sau obligații.
Nici al doilea aspect invocat - greșita atribuire de efecte juridice actului de renunțare la judecată - nu este încadrabil în art.304 pct.8 Cod procedură civilă tot din aceleași considerente, a apreciat Curtea.
În plus, trebuie subliniat că simpla renunțare a reclamantului-pârât la soluționarea cererii de chemare în judecată prin care solicitase cota de contribuție de 100% la dobândirea apartamentului din I, str. -, echivalează cu o achiesare implicită a acestuia la cota de contribuție solicitată de adversara sa din proces. În materie de partaj este consacrată prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune. În momentul în care unul din soți pretinde o cotă de contribuție mai mare, el trebuie să facă o cerere expresă - pe care să o timbreze - prin care să investească instanța. Or, reclamantul a înțeles să renunțe la cererea formulată.
Și în materie de partaj operează regulile generale de procedură, în sensul că părțile dobândesc calitate procesuală dublă dacă fiecare dintre ele are pretenții proprii împotriva celeilalte, a constatat instanța de recurs.
4. Al patrulea motiv de recurs este încadrabil în art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurentul vorbind de "șubrezenia" motivării, ce poate fi asimilată cu o eventuală deficiență a acesteia.
Pentru a fi operant însă acest motiv de recurs este necesar să existe o nemotivare a soluției din dispozitiv sau o motivare insuficientă a acesteia ori să existe considerente contradictorii între ele care să ducă la o motivare greșită.
În cauza pendinte, tribunalul a reținut corect că părțile trebuie să-și precizeze cotele de contribuție prin raportare la întreaga masă de bunuri supusă partajului și nu doar prin raportare la bunuri privite în mod singular.
Acest lucru se impune deoarece bunurile soților se află în devălmășie iar cota lor de contribuție se stabilește doar cu ocazia partajului.
Față de aceste considerente nu este operant motivul de recurs invocat.
Nefiind incident nici unul din motivele de casare sau de modificare invocate de recurent Curtea a reținut că nici casarea cu reținere nu poate fi primită, în cauză neaflându-ne în nici una din ipotezele prevăzute de art.312 alin.4 Cod procedură civilă.
Curtea de apel a aplicat prevederile art.312 alineat 1 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei instanței de recurs a formulat contestație în anulare.
În motivarea contestației în anulare el arată că în înscrisul depus la data de 19 noiembrie 2007, pentru termenul de judecată din 22 noiembrie 2007, intitulat "precizări motive recurs", a formulat și dezvoltat un număr de nouă motive de casare sau modificare, în sensul art.306 alineat (3) Cod procedură civilă, dar instanța de recurs nu a cercetat decât patru dintre acestea, omițând din greșeală să le cerceteze pe celelalte cinci.
învederează că în urma sistematizării motivelor de recurs au rezultat două motive pentru punctul 4 al articolului 304 Cod procedură civilă, două motive pentru punctul 7, trei motive pentru punctul 8 și două motive pentru punctul 9, fiecare ipoteză constituind un motiv de recurs separat.
Contestatorul susține că instanța de recurs doar a "spicuit" la întâmplare din motivele prezentate, reținând că s-au formulat doar patru motive de recurs.
pretinde că a considerat că instanțele și-au depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când au fuzionat regimul juridic al comunității pe cote părți, pentru terenurile înscrise în titlu de proprietate, cu regimul juridic al comunității în devălmășie, pentru construcțiile și imobilele dobândite în timpul căsătoriei. Tot în sensul punctului 4 al art.304 Cod procedură civilă contestatorul arată că a susținut în recurs că instanța de apel a stabilit și aplicat în speță ideea că principiul universalității de bunuri se aplică și în cazul comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, contrar dispozițiilor art.4 din Codul civil și principiului separării puterilor, devenind astfel putere legislativă. Or - pretinde contestatorul - instanța de recurs a reținut un cu totul alt motiv de casare, fără a examina motivul său de recurs.
susține că nu s-a reținut și nu s-a analizat nimic din criticile precise pe care el le-a prezentat în sensul punctului 7 al art.304 Cod procedură civilă. Contestatorul arată că a criticat nemotivarea acordării de efecte juridice translative de proprietate pentru concluziile scrise ale avocatului, dar a învederat și existența de motive contradictorii ori străine de natura pricinii în decizia tribunalului, atunci când s-a reținut că dânsul a contestat natura de bun comun a apartamentului din I, deși el ceruse doar constatarea că acel bun este dobândit prin contribuție exclusivă. pretinde că în considerentele sale instanța de recurs nu a răspuns acestor aspecte de nemotivare și motivare contradictorie.
Contestatorul arată - în ce privește punctul 8 al art.304 Cod procedură civilă - că nu s-a analizat de curtea de apel motivul legat de greșita interpretare a concluziilor scrise ale avocatului de la fond, care exprimau doar opinia avocatului, și nu a lui personală.
În fine, învederează că dintre motivele de recurs încadrate în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă instanța de recurs nu l-a examinat pe acela vizând încălcarea principiului libertății contractuale și a dispozițiilor art.129 alineat (5) Cod procedură civilă, atunci când instanțele l-au obligat - prin hotărârile pronunțate - să vândă intimatei suprafața de 1000. teren proprietate personală.
întâmpinare, intimata solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. Intimata susține că din examinarea hotărârii atacate se observă, astfel cum însuși contestatorul recunoaște în motivarea contestației în anulare, că toate motivele de recurs au fost cercetate, astfel că instanța și-a format convingerea după o temeinică analiză raportată la probele cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că nu este întemeiată contestația în anulare de față, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Codul d e procedură civilă reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Două sunt categoriile de contestații în anulare ce pot fi promovate, ele deosebindu-se prin motivele pentru care pot fi introduse și prin condițiile de admisibilitate. contestația în anulare de drept comun, reglementată în art.317 Cod procedură civilă și contestația în anulare specială, consacrată în articolul 318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare formulată de este una specială, întemeiată pe teza a II-a a articolului 318 Cod procedură civilă, potrivit căreia: "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare ori modificare".
Din examinarea deciziei instanței de recurs raportat la criticile prezentate în recurs de Curtea constată că articolul 318 teza a II-a Cod procedură civilă nu este aplicabil în cauză.
Este de principiu că la verificarea incidenței textului sus-menționat trebuie făcută o distincție netă între motivele de casare ori modificare a hotărârii, astfel cum ele sunt reglementate în punctele 1-9 ale articolului 304 Cod procedură civilă și argumentele și susținerile arătate în sprijinirea acestor motive de casare ori modificare. Articolul 318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele arătate în art.304, punctele 1-9, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de părți. de larg ar fi dezvoltate, cele din urmă se subsumează - întotdeauna - motivului de casare ori modificare pe care-l sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să precizeze considerentele pentru care a conchis că motivul de casare ori modificare este nefondat, chiar dacă nu răspunde tuturor argumentelor recurentului.
În speță, a invocat în recurs argumente circumscrise punctelor 4, 7, 8 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă și curtea de apel - soluționând recursul în sensul respingerii - a examinat toate aceste patru motive de recurs.
Împrejurarea că instanța nu s-a referit la toate argumentele grupate sub aceste patru puncte nu atrage - astfel cum s-a detaliat mai sus - incidența dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă.
Raportat considerentelor expuse Curtea urmează să respingă contestația în anulare, menținând decizia atacată și obligându-l pe contestator la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.139/29.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, hotărâre pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
11.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
