Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 35/2008
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile numărul 333/A/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în dosar nr-.
Cauza s-a dezbătut la data de 01.04.2008 când părțile prezente au pus concluzii orale consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1884/2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr.- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și în consecință:
A fost stabilit la reclamantă domiciliul minorelor, născută la 23.02.1991, născută la 31.10.1993 și, născută la 14.10.1996.
A fost sistată pensia de întreținere la plata căreia a fost obligată reclamanta prin sentința civilă nr.3039/2003 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr.3341/2003.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3039/2003 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr.334/2003 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, încredințarea la pârât a celor trei minore:, născută la 23.02.1991, născută la 31.10.1993, născută la 14.10.1996, precum și obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere de 1.000.000 lei ROL lunar. La data divorțului, s-a reținut de instanță că reclamanta părăsise domiciliul conjugal și minorele au rămas în îngrijirea exclusivă a tatălui lor.
Din înscrisurile depuse de către reclamantă, rezultă că aceasta ocupă cu chirie, pe o perioadă de 5 ani, o locuință în - Spania, compusă din 4 dormitoare, o cameră de zi, 2 băi și 1 bucătărie, în care locuiesc 4 persoane, iar reclamanta, care are permis de rezidență în țara respectivă, nu are datorii fiscale și contribuie financiar la întreținerea minorelor trimițând prin intermediul tatălui său diverse sume de bani pârâtului.
În ce-l privește pe pârât, din raportul de anchetă socială depus la dosar rezultă că acesta are o casă compusă din 4 camere, baie, bucătărie, hol și anexe, bine întreținute, lucrează suplimentar pentru a le putea întreține pe cele trei minore. Este ajutat de mama și sora dumnealui.
Toate trei minorele au arătat, însă, că doresc să fie încredințate mamei lor spre creștere și educare.
Coroborând aceste declarații cu cele ale martorilor, precum și caracterizările pedagogice ale celor trei minore făcute în diverse perioade și foile lor matricole, rezultă că reclamanta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea lor în timpul căsătoriei cu pârâtul, că nu le-a abandonat, ci a plecat în Spania pentru a realiza venituri mai mari. De asemenea, mai rezultă că a contribuit financiar periodic la întreținerea minorelor și că a păstrat legăturile personale cu acestea atât telefonic, cât și vizitându-le. S-a mai reținut apoi, că doar în prezența tatălui, deși acesta le asigură minorelor condiții materiale bune, totuși acestea nu beneficiază de mediul afectiv pe care și-l doresc. Tocmai de aceea, în perioada divorțului părților, minora a avut probleme de adaptare și integrare în mediul școlar, pe care însă le-a depășit în cele din urmă, iar ulterior minorele au început să o caute pe mama lor, fără a-l încunoștiința pe tată. dintre martori l-au văzut destul de rar pe pârât sub influența băuturilor alcoolice, iar alții au apreciat că este sever cu minorele. Mai mulți au afirmat că minorele își fac singure curățenie în camere și își spală hainele, deși cea mai mică are 10 ani și Tot din declarațiile martorilor, precum și din corespondența cu organele de poliție, rezultă că părțile au avut o altercație în timpul ultimei vizite a reclamantei.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că în acest moment reclamanta le poate oferi minorelor condiții materiale de creștere și educare, precum și afective mai bune decât pârâtul.
În consecință, în baza disp.art.42 Codul familiei s-a admis acțiunea acesteia și s-a dispus să-i fie reîncredințate cele trei minore. Totodată s-a sistat plata pensiei de întreținere la care a fost obligată reclamanta, luând act că aceasta nu a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că sentința atacată este netemeinică întrucât nu există motive temeinice de a se lua minorele de la el, căruia i-au fost încredințate timp îndelungat odată ce nu s-a dovedit că menținerea lor la el ar avea consecințe dăunătoare asupra creșterii și educării minorelor.
Dimpotrivă, din probațiunea de la dosar rezultă că apelantul și-a îndeplinit
cu succes obligațiile părintești și că le-a asigurat minorelor condiții optime de creștere și educare.
Prin încredințarea minorelor mamei s-ar realiza o schimbare majoră în modul de viață cu care ele au fost deprinse, s-ar realiza practic o ruptură a minorelor de mediul lor familial, de colectivitatea în care au fost integrate, de mediul școlar, ele fiind obligate să se integreze într-un mediu total nou și străin lor, într-o țară a cărei limbă nu o cunosc, ceea ce poate avea un impact negativ asupra dezvoltării lor psihice și afective și asupra rezultatelor școlare ale acestora.
În mod greșit a apreciat prima instanță că minorele ar avea condiții mai bune la mamă, întrucât ar locui cu aceasta într-o singură cameră, restul de trei camere fiind închiriate altor trei persoane, în timp ce, la tată, fiecare minoră are camera ei, adecvat mobilată, minorele având la dispoziție calculator și televizor.
Din probele administrate, și anume: declarațiile martorilor, ancheta socială, caracterizările psiho-pedagogice, rezultă că el s-a preocupat de pregătirea școlară.
Sumele de bani trimise minorelor de către reclamantă reprezintă, de fapt, pensia de întreținere la care a fost obligată și pe care a trimis-o doar în urma unei plângeri penale pentru abandon de familie.
Reclamanta s-a ocupat de minore când părțile au conviețuit, deoarece era casnică, în timp ce apelantul era angajat, dar din anul 2002, de când a plecat în Spania, ea a mai vizitat minorele doar de trei ori.
Prima instanță a extrapolat declarația martorului, prin care el afirma că apelantul face curat ajutat de minora cea mai vârstnică, întrucât apelantul deține mașină de spălat automată, iar faptul că minorele sunt deprinse cu păstrarea curățeniei este un lucru de și nu de condamnat.
la care face referire instanța de fond, se datorează faptului că una dintre fiicele părților a decedat prin înnecare, plecând de acasă fără știrea mamei, ceea ce l-a determinat să fie mai exigent și mai vigilent cu minorele.
Minora a avut probleme de integrare în mediul școlar, datorate însă nu divorțului părinților, ci faptului că a fost părăsită de mamă, așa cum rezultă și din caracterizarea psiho-pedagogică întocmită de dirigintele ei, lipsa mamei având repercusiuni și asupra psihicului celorlalte două minore, așa cum rezultă din caracterizările psiho-pedagogice.
În fine, a mai arătat că în mod greșit s-a consemnat în încheierea de ședință din 20.12.2006 că minorele au declarat că doresc să fie încredințate mamei, întrucât ele doresc să rămână la tată.
Prin decizia civilă nr.333/A/2007 Tribunalul Hunedoara - secția civilă
admis ca fondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1884/2007 a Judecătoriei Deva și în consecință:
A schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut prin prisma lucrărilor dosarului instanței de fond, coroborate cu probele administrate în completare la instanța de apel urătoarele:
Prin sentința de divorț nr.3039/2003 pronunțată de Judecătoria Deva, în temeiul disp.art.42 Codul familiei au fost încredințate cele trei minore tatălui spre creștere și educare, cu motivarea că mama a părăsit domiciliul conjugal, fără a mai lua legătura cu ele, iar minorele se află în întreținerea exclusivă a tatălui, care se ocupă de creșterea și educarea lor.
Potrivit disp.art.44 Codul familiei, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăreia dintre părinți, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale dintre părinții divorțați și copii.
În speță, s-au schimbat împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței de divorț în ce-o privește pe mamă, în sensul că ține legătura cu minorele, le vizitează în vacanțe, le trimite pachete, își îndeplinește obligația de plată a pensiei de întreținere, este atașată de minore și minorele sunt atașate de ea, le poate asigura condiții bune de creștere și educare în Spania (50,52-54,66,76,99-98 la fond și declarația martorei, precum și înscrisurile privind situația locativă și de muncă a reclamantei depuse la fond).-
Dar, în ce-l privește pe tată, nu s-au schimbat împrejurările de la data când i-au fost încredințate minorele spre creștere și educare prin sentința de divorț.
Astfel, și în prezent, el oferă condiții materiale bune minorelor în locuința sa din, compusă din patru camere, bucătărie, baie și anexe, curate și bine întreținute, dotate cu aparatele necesare, unde fiecare minoră are camera ei și acces la calculator și televizor, și unde minorele sunt bine îngrijite de tată, ajutat de mama și cumnata sa (50,52,66-67,76 la fond).-
Pârâtul se preocupă de pregătirea școlară a minorelor, care au o situație școlară bună (22-30,56-59,83-93 la fond și 16-19 în apel).
Este exigent și sever cu minorele, dar nu rezultă că este și violent cu acestea (declarația martorei la fond).
Audiate în camera de consiliu în apel, minorele au declarat că doresc să rămână la tată și au precizat că în același sens și-au exprimat opinia și la instanța de fond, deși în încheierea de ședință din 20.12.2006 s-a consemnat că doresc să fie încredințate mamei spre creștere și educare.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că este în interesul minorelor ca ele să rămână în continuare la tată, în mediul de viață în care au fost deprinse timp îndelungat și care nu s-a dovedit că ar avea consecințe dăunătoare asupra creșterii și educării lor, ci dimpotrivă le este benefic.
Împotriva deciziei civile nr.333/A/2007 a Tribunalului Hunedoara, a declarat recurs în termen și legal timbrat reclamanta solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca nefondat a apelului înaintat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1884/09.05.2007 a Judecătoriei Deva.
În expunerea motivelor de recurs reclamanta arată că s-au modificat esențial condițiile avute în vedere la încredințarea minorelor tatălui. În prezent reclamanta are condiții materiale bune, este administrator al unei societăți comerciale în Spania și locuiește în această țară într-un apartament cu 4 dormitoare, ce poate asigura conviețuirea a 10 persoane.
Pe de altă parte opinia minorelor este în sensul încredințării lor mamei, de care au absolută nevoie, la această vârstă pentru evitarea dezechilibrelor de ordin psihic și fizic. Mai mult reclamanta arată că există dubii în privința modului în care minorele sunt îngrijite de către pârât și dacă au asigurată alimentația corespunzătoare.
Susține totodată recurenta că este nevoită a discuta cu minorele la telefon în condiții de clandestinitate, dată fiind opunerea pârâtului. În concluzie, se arată că interesul superior al copiilor este de a fi încredințați mamei, perspectivele lor de dezvoltare în Spania, fiind mai bune decât în România sub toate aspectele.
În drept au fost invocate disp. art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâtului intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât în cauză nu s-a dovedit că menținerea minorelor la tată ar avea consecințe dăunătoare asupra creșterii și educării lor. Dimpotrivă, probațiunea administrată a demonstrat faptul că intimatul și-a îndeplinit cu succes obligațiile părintești asigurându-le minorelor condiții optime de creștere și educare, susținerile recurentei în această privință fiind total neîntemeiate.
Prin încredințarea minorelor mamei, s-ar realiza o schimbare majoră în modul lor de viață, realizându-se o rupere a minorelor de mediul familial, de mediul școlar și de colectivitatea în care au fost integrate, ele fiind obligate să-și continue școala și să se integreze, într-un mediu total nou și străin lor, într-o țară a cărei limbă nu o cunosc.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, nu poate fi reținut în speță, având în vedere că instanța de apel și-a motivat întrutotul soluția adoptată, conform art.201 alin.1, pct.5 Cod procedură civilă.
Cât privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că hotărârea instanței de apel nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a vreunei norme de drept, soluția fiind în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează modificarea măsurilor privind încredințarea copilului minor și cu principiul subordonării oricărei măsuri ce vizează copilul interesului superior al acestuia.
Astfel, potrivit art.44 Codul Familiei dacă se schimbă împrejurările care au fost avute în vedere pentru încredințarea copilului, instanța judecătorească poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle dintre părinți. Cu toate acestea, nu este suficient ca să existe o schimbare parțială a împrejurărilor care, în ansamblu, au determinat ca încredințarea copilului să se facă unuia dintre părinți, ci trebuie ca să existe motive puternice care să demonstreze că menținerea copilului numai la acel părinte, ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice și morale.
Or, în speță așa cum în mod corect, a reținut și motivat în baza probelor administrate instanța de apel schimbarea împrejurărilor avute în vedere inițial, prin sentința civilă nr.3039/2003 a Judecătoriei Devao vizează doar pe mamă, care în prezent obține venituri în Spania și are o locuință închiriată.
În ceea ce-l privește pe tată, acesta pe parcursul celor 5 ani de când minorele i-au fost încredințate, le-a oferit constant condiții materiale bune și s-a ocupat în mod corespunzător de creșterea și educarea minorelor, dovada fiind rezultatele școlare bune ale acestora.
În aceste condiții nu se poate reține că există temeiuri suficient de puternice care să reclame modificarea măsurii luate față de copii.
Totodată nu se poate afirma că dislocarea minorelor din mediul de viață în care au crescut până în prezent și mutarea lor într-o altă țară, chiar alături de mama față de care manifestă în mod evident afecțiune, ar fi benefică la această vârstă și în interesul lor.
Sub acest aspect este de observat faptul că probele administrate nu relevă existența unor condiții materiale deosebite pe care reclamanta le-ar putea oferi, superioare celor ale pârâtului.
În ceea ce privește opinia minorelor ascultate la instanța de fond, în apel și în recurs, este de remarcat poziția lor oscilantă supusă influenței părinților. Astfel, dacă la instanța de fond au declarat că doresc a fi încredințate mamei, la Tribunal au revenit arătând că opinia lor nu a fost corect consemnată, pentru ca în recurs să afirme din nou că doresc a fi încredințate mamei.
Prin dispozițiile art.24 din Legea nr.272/2004, este consfințit dreptul copilului capabil de discernământ de a-și expune liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, însă aprecierea opiniilor sale trebuie făcută, în raport cu vârsta și gradul lui de maturitate.
Raportat la cele reținute anterior, conduita oscilantă a celor trei minore nu poate avea o influență hotărâtoare asupra soluției dată cauzei, interesul lor superior trebuind a fi apreciat prin examinarea tuturor celorlalte împrejurări și criterii.
Or, așa cum în mod corect reținut și instanța de apel, interesul superior al minorelor este de a fi menținută măsura încredințării lor pârâtului, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul dedus prezentei judecăți urmează a fi respins ca nefondat.
Întrucât pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.333/A din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./dact.
2ex/16.05.2008
și
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Divort. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Bacau | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
