Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 130/MF/2008)
-partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 122
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Stan
GREFIER: -
*********************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă, domiciliată în C, str. - nr. 29, jud. D și recurentul pârât, domiciliat în C,. 1 Mai, - 3,. 1,. 2, jud. D, împotriva deciziei civile civile nr.4 din data de 15 ianuarie 2008, pronuntă de Tribunalul Dolj - Secția cauze Minori și familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient, domiciliat în comuna, jud. D, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurenta reclamantă, lipsind recurentul pârât și intimatul intervenient.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se instanței atașarea copiilor xerox de pe caietul de ședință al grefierului de la Tribunalul Dolj, conform solicitărilor instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispoz.art.150 cod proc civilă, acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale care să confirme varianta II de lotizare a raportului de expertiză întocmit de.
Critică decizia tribunalului, arătând că reclamanta nu domiciliază la adresa bunului supus partajării, acolo domiciliind doar formal pârâtul.
De asemenea, învederează că expertul, prin răspunsul la obiecțiunile formulate, fila 123, arătat că pârâtul nu locuiește în apartament, acolo fiind nepotul său care locuiește cu chirie, ceea ce duce la concluzia că pârâtul mai are un alt domiciliu, iar de pe urma apartamentului beneficiază de chirie, în timp ce reclamanta nu are un alt domiciliu și stă pe la cunoștințe. Astfel, reclamanta fiind în nevoie, solicită ca apartamentul să-i revină acesteia, iar pârâtul să primească despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de pârât, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată, invocă întâmpinarea de la fila 27 din care rezultă că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată, precum și atașarea copiilor de pe caietul de ședință al grefierului de la tribunal, din care reiese, de asemenea, că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Craiova la 17.10.2002, a fost admisă în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament situat în C, cartier 1 Mai, - 3,. 1,. 2, D, un frigider, o ladă frigorifică, un aragaz, un televizor, o mașină de spălat, un casetofon, un aspirator, mobilă de dormitor, mobilă de sufragerie, mobilă de bucătărie, 2 covoare.
S-a constatat contribuția pârâtului la plata prețului apartamentului cu suma de 24.000 lei care va majora lotul acestuia, la valoarea reactualizată de la data de 23.01.1979.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru fiecare parte.
A fost numit expert pentru evaluare și lotizare a bunurilor, cu un onorariu de 2.000.000 lei care a fost achitată de către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel judecătoria a avut în vedere depozițiile martorilor, recunoașterile părților la interogatoriu și actele depuse.
S-a reținut că nu este dovedită cererea reconvențională prin care pârâtul a solicitat o cotă contributivă mai mare la achiziționarea bunurilor în timpul căsătoriei.
Pretențiile pârâtului privind plata ratelor pentru cumpărarea apartamentului și contribuția proprie la dobândirea frigiderului și televizorului precum și la cumpărarea unei lăzi frigorifice și a unui casetofon s-a arătat că nu au susținere probatorie.
Autoturismul solicitat la partaj de către pârât nu a fost inclus în masa partajabilă întrucât din declarațiile martorilor a rezultat că acesta a fost înstrăinat în timpul căsătoriei părților.
În ceea ce privește cererea de intervenție, aceasta a fost respinsă deoarece nu s-a făcut dovada sumelor de bani acordate pârâtului pentru dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei încheieri, au declarat apel reclamanta, pârâtul și intervenientul.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv pârâtul nu a solicitat să i se constate un drept de creanță în plus față de reclamantă, ci doar să i se rețină o contribuție de 85% din apartament, cerere care nu avea suport legal.
Prin al doilea motiv de apel s-a învederat că și apelanta-reclamantă a primit la 19.12.1996 cu titlu de donație suma de 30.000 lei pe care a folosit-o pentru cumpărarea mobilei și a diferitelor obiecte de uz casnic, împrejurare în raport de care a solicitat în principal înlăturarea din încheierea de admitere în principiu a mențiunii privind contribuția pârâtului și, în subsidiar constatarea contribuției sale la achiziționarea mobilei cu suma de 30.000 lei, cu care să-i fie majorat lotul la valoarea actualizată.
Prin motivele de apel pârâtul și intervenientul au arătat că s-a omis reținerea la masa partajabilă a autoturismului, ce a fost dovedit cu documentul aflat la fila 25 din dosar, fiind recunoscut și de reclamantă.
În mod incorect, instanța a înlăturat acest bun cu motivarea că a fost vândut de soți, întrucât în realitate bunul a rămas în patrimoniul soților, dar a consimțit să fie folosit de ginerele lor.
S-a precizat că apelantul-pârât a avut un aport mult mai mare la realizarea bunurilor comune datorită câștigurilor mai mari realizate și datorită ajutorului primit din partea intervenientului, așa cum rezultă din notele întocmite de acesta și achitarea sumelor restante pentru apartamentul părților, care urma să fie vândut la licitație.
Această contribuție a intervenientului nu are caracter de drept de creanță, ci constituie ajutorul dat apelantului-pârât pentru întremarea relațiilor de familie.
Prin al treilea motiv de apel s-a arătat că în mod greșit au fost stabilite cotele părților, între părți existând o proprietate în devălmășie, iar cotele trebuie stabilite în raport de contribuția soților.
Aceste cote se stabilesc pe întreaga universalitate de bunuri nu pe un singur bun, sub formă de fracție sau procent.
Prin decizia civilă nr. 1618 din 08.10.2003 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3899/2003 s-au respins apelurile formulate de reclamanta, pârâtul intervenientul împotriva încheierii de admitere în principiu de la 14.11.2002 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 1758/2002.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că nu este fondat primul motiv de apel formulat de reclamantă privind acordarea de către instanță a ceea ce nu s-a cerut, întrucât din analiza cererii reconvenționale a pârâtului a rezultat că acesta a învederat contribuția mai mare la dobândirea apartamentului (conform donației) și a altor bunuri mobile (frigider și televizor) primite cu titlu de zestre de la părinți, apărări și cereri în raport de care instanța, în baza probelor administrate, a constatat în mod corect contribuția pârâtului la dobândirea apartamentului cu suma de 24.000 lei.
A mai arătat că în mod corect, instanța de fond a reținut contribuția pârâtului la dobândirea apartamentului în baza contractului de donație, neputând opera compensarea între suma donată prin contractul de donație nr. 8668/1978 și contractul de donație nr. 17923/1986 depus de apelanta-reclamantă, aceste donații având date diferite și de asemenea, destinații.
Instanța de apel a arătat că în baza art. 294.pr.civ. a fost respinsă și teza subsidiară a acestui motiv de apel privind constatarea contribuției sale la achiziționarea mobilei cu suma de 30.000 lei întrucât, deși apelanta-reclamantă a făcut dovada donației de la mama sa, aceasta reprezintă totuși o cerere nouă formulată direct în apel, nefiind formulată o astfel de cerere la instanța de fond.
S-a reținut că nu este fondat nici primul motiv de apel din apelul pârâtului și intervenientului, întrucât deși din actul existent la fila 25 dosar fond și copia biletului de asigurare (fila 32 dosar apel) precum și recunoașterea reclamantei la interogatoriu a rezultat că părțile au avut în proprietate un autoturism 1300, însă acesta a fost înstrăinat de către părți către ginerele acestora.
S-a mai reținut că a fost corect stabilită contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune deoarece ambii soți au realizat venituri în timpul căsătoriei și chiar dacă pârâtul a lucrat o perioadă în străinătate nu i se poate reține o contribuție mai mare
la dobândirea bunurilor comune, fiind general acceptat în teoria și doctrina în materie, că la dobândirea bunurilor comune se cuantifică și munca prestată de soție în gospodărie.
Ajutorul acordat de părinții fiecăruia dintre foștii soți s-a reținut potrivit probelor administrate că se referă la achitarea cheltuielilor zilnice, neavând caracterul vreunei contribuții majore la dobândirea bunurilor comune.
A fost înlăturată și susținerea apelantului-pârât că în raport de donație și aportul său mai mare la dobândirea bunurilor, trebuia reținută o contribuție mai mare a sa asupra întregii universalități, nu raportat la un anumit bun deoarece procedând astfel, prima instanță a respectat principiul disponibilității părților întrucât prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat să i se rețină contribuție mai mare doar din apartament, nu din întreaga comunitate de bunuri.
S-a arătat că prima instanță a procedat în mod corect și pentru că donația se referă strict la cumpărarea apartamentului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul și intervenientul, în termen și motivat.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit s-a înlăturat din masa partajabilă un autoturism care a rămas în folosința reclamantei și a ginerelui foștilor soți, ulterior fiind vândut de acesta.
Cu privire la acest bun, s-a arătat că în mod greșit s-a reținut că a fost înstrăinat de foștii soți ginerelui deoarece nu există nici o dovadă cu privire la această înstrăinare, dimpotrivă s-a făcut dovada cu acte a existenței bunului în masa partajabilă.
S-a invocat în acest sens și actul sub semnătură privată intitulat "chitanță" din 09.04.1995 cu privire la care s-a susținut că este întocmit în numele pârâtului ca vânzător de către ginerele acestuia care a înstrăinat autoturismul fără consimțământul pârâtului, însușindu-și contravaloarea acestuia.
S-a arătat că în mod greșit s-a înlăturat susținerea privind o contribuție mai mare a pârâtului la realizarea bunurilor comune datorită veniturilor substanțiale obținute de acesta în țară și străinătate și ajutorului acordat de intervenientul.
Într-un alt motiv de recurs, s-a arătat că instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat critica cu privire la stabilirea cotelor, care potrivit legii și practicii în materie, se stabilesc pe întreaga masă de bunuri și nu pe bunuri anume, cum s-a procedat în speță.
Prin motivele de recurs depuse separat de intervenient s-a susținut în esență existența ajutorului său substanțial la achiziționarea unor bunuri de către foștii soți, și în special a apartamentului, ajutor ce a fost acordat în favoarea fiului său.
Ambele recursuri au fost respinse pentru următoarele considerente:
Actele invocate de pârât în recurs cu privire la autoturismul cu nr. de înmatriculare 4-DJ-5701 au fost analizate atât de prima instanță cât și de către instanța de apel care însă, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, au concluzionat că acest autoturism a fost înstrăinat de către părți către ginerele acestora.
Actul nou depus în recurs, respectiv actul sub semnătură privată intitulat "chitanță" nu face dovada contrară celor reținute de instanța de apel, dimpotrivă, cel puțin aparent, face dovada că recurentul-pârât a înstrăinat autoturismul.
Chiar dacă, potrivit susținerilor recurentului-pârât, autoturismul ar fi fost înstrăinat de către ginerele foștilor soți, având în vedere data înscrisului sub semnătură privată depus în recurs, 09.4.1995, coroborată cu pasivitatea pârâtului în toată această perioadă de timp scursă de la înstrăinarea autovehiculului s-a ajuns la concluzia că autoturismul a fost înstrăinat cu acordul acestuia.
Și într-o ultimă ipoteză în care autoturismul ar fi fost înstrăinat de ginerele foștilor soți fără ca pârâtul să aibă cunoștință de această împrejurare, acest bun nu mai poate fi reținut în masa partajabilă, deoarece nu mai exista în patrimoniul soților, aceștia putând promova o acțiune personală împotriva celui ce ar fi înstrăinat autoturismul fără acordul lor.
În nici o ipoteză nu s-a făcut dovada că înstrăinarea autoturismului ar fi profitat exclusiv reclamantei și a fost făcută fără acordul pârâtului, singura ipoteză în care bunul s-ar reține ipotetic la masa partajabilă pentru ca valoarea sa să profite și pârâtului, situație ce nu poate fi reținută în speță.
Cu privire la susținerea potrivit căreia trebuia reținută o contribuție mai mare a pârâtului la întreaga comunitate de bunuri în mod temeinic instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat principiul disponibilității părților raportat la conținutul cererii reconvenționale formulată de pârât, prin care acesta a solicitat să se rețină o contribuție mai mare doar la anumite bunuri din masa partajabilă.
Pe de altă parte,deoarece donația reținută în favoarea pârâtului se referă strict la cumpărarea apartamentului, precum și în raport de conținutul cererii reconvenționale mai sus arătat, dar și de disp. Art. 31 lit. b. potrivit căruia donația are caracter de bun propriu al soțului beneficiar al acestui contract, în mod temeinic atât prima instanță cât și instanța de apel nu au raportat valoarea acestei donații la întreaga masă partajabilă, ci doar au exclus valoarea sa din valoarea masei partajabile.
În raport de cele mai sus arătate, susținerea privitoare la reținerea unei cote contributive mai mari a pârâtului la întreaga masă partajabilă nu poate analizată de instanța de recurs și sub aspectul probatoriului administrat în cauză, aceasta reprezentând atributul exclusiv al instanțelor de fond potrivit art. 304.CIV. acestea reținând potrivit probatoriului administrat, că ambii soți au fost ajutați de părinții lor în timpul căsătoriei, însă acest ajutor se referă la achitarea cheltuielilor zilnice, fără a avea caracterul unei contribuții majore la dobândirea bunurilor comune, considerente pentru care și recursul intervenientului apare ca nefondat.
Și ultimul motiv de recurs formulat de pârât referitor la reținerea unor cote contributive diferite a soților asupra bunurilor reținute în masa partajabilă este nefondat deoarece analizându-se încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză se constată că prima instanță a reținut o cotă unică de contribuție.
Suma de 24.000 lei reținută ca un drept de creanță în favoarea pârâtului nu este de natură a conduce la concluzia că s-au reținut cote distincte de partajare asupra bunurilor cuprinse în masa partajabilă și respectă principiul statuat prin art. 30.
În raport de aceste considerente, prin decizia nr. 446/11.11.2006 au fost respinse recursurile formulate împotriva deciziei civile nr. 1618/08.10.2003 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a formulat contestație în anulare care a fost anulată ca netimbrată prin decizia nr. 97/28.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
A obligat pe contestator către intimată la 300 RON cheltuieli de judecată.
La data de 13.03.2006 cauza a fost restituită Judecătoriei Craiova pentru continuarea judecății.
S-au numit experți pentru evaluarea și lotizarea bunurilor mobile și imobile, la valoarea actuală de circulație.
Rapoartele de expertiză au fost contestate de către pârât pentru faptul că nu a fost convocat la data realizării lucrării și s-au invocat obiecțiuni asupra modului de evaluare a imobilului și de stabilite a loturilor privind bunurile mobile.
Prin sentința civilă nr.8178/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, cererea reconvențională formulată de pârâtul si cererea de intervenție formulată de interv..
S-a omologat raportul de expertiză efectuat de exp. în varianta I,astfel;
Lotul pârâtului se compune din: un apartament cu 2 camere, situat în C. 1 Mai -3. 1. 2 Jud. D, Total bunuri- 100.000 RON, Valoare lot în plus 40796,5 RON, va da sultă 40976,5 RON.
Lotul reclamantei se compune din sulta de 40796,3 RON primită de la lotul nr. 1.
S-a omologat raportul de expertiză efectuat de în varianta I, astfel:
Lotul l - reclamanta nu ia nici un bun mobil.
Lotul 2 pârâtul se compune din următoarele bunuri: un frigider - 180 lei, o ladă frigorifică - 320 lei, un aragaz - 100 lei, un TV - 216 lei. O mașină de spălat - 240 lei, casetofon - 28 lei, un aspirator 60 lei, mobilă dormitor - 200 lei, mobilă sufragerie - 600 lei, mobilă bucătărie - 250 lei, 2 covoare - 248 lei.
va da sultă pârâtului suma de 2513 lwei.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 8178 din 04.06.2007 a Judecătoriei Craiova a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză în varianta de lotizare nr. 1.
Astfel, s-a susținut că reclamanta nu domiciliază la adresa bunului supus partajării, iar acolo domiciliază formal pârâtul.
Că, din împrejurările reținute de experta, a rezultat că în realitate pârâtul locuiește undeva la țară.
De asemenea, că ambii soți au realizat venituri în timpul căsătoriei, așa încât nu se poate susține că pârâtul a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor, precum și că, potrivit art. 6739pr.civ. la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz de natura bunurilor, domiciliul părților etc.
În apel a formulat întâmpinare pârâtul, solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței instanței de fond, susținând că plecarea din imobil a fost temporară, la domiciliul tatălui său de la țară, precum și că în privința contribuțiilor la dobândirea bunurilor, instanța s-a pronunțat irevocabil prin încheierea de admitere în principiu.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 4 din 15 ianuarie 2008 respins apelul formulat de reclamanta, domiciliată în C,. 1 Mai, - 3,.1,.2, jud. D, împotriva sentinței civile nr.8178 din 04.06.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în com., jud. D, și intimatul intervenient, domiciliat în com., jud.
S-a luat act că intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 6739pr.civ. la formarea și atribuirea loturilor instanța a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
De asemenea, potrivit art. 741 al.1 și 2.civil, la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate aceeași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, dar se va evita cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor.
Criteriile expuse de textele de lege nu sunt limitative, căci se indică faptul că pot fi avute în vedere și "altele asemenea ", iar doctrina și jurisprudența au reținut și criterii precum imposibilitatea copărtașului de a-și procura altă locuință, modalitatea de folosire a bunului supus împărțelii, utilitatea mai mare a bunului pentru unul dintre copărtași, evitarea împărțirii excesive a bunului
Aceste criterii trebuie avute în vedere, pe cât posibil, toate la un loc cu scopul de a se asigura o partajare echitabilă, ceea ce presupune și că fiecare copărtaș să primească un lot "egal " cu drepturile sale.
Așadar, în speță, în mod corect a procedat instanța de fond care reținând că valoarea lotului pârâtului este de 59.203,5 lei, iar valoarea totală este de 100.000 lei, precum și reținând că pârâtul este cel care folosește imobilul apartament de locuit, a atribuit pârâtului acest apartament în lot, evitând astfel stabilirea unei sulte cu o valoare mai mare.
Împrejurările invocate de apelantă, în sensul că în apartament a locuit și nepotul pârâtului, în timp ce acesta se afla la țară, respectiv că reclamanta are o altă locuință, nu sunt de natură să conducă la concluzia că apartamentul nu este folosit de pârât, respectiv că reclamanta ar fi în imposibilitate de a-și procura o altă locuință, ci dimpotrivă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța trebuia să aleagă varianta a doua de lotizare din expertiza întocmită de exp., avându-se în vedere că din înscrisurile existente la dosarul cauzei, inclusiv constatările expertului cu ocazia convocării părților, rezultă că pârâtul nu locuiește în imobil, ci locuiește la țară, având astfel unde să locuiască, în timp ce în apartament locuiește cu chirie un nepot al acestuia, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 6739cod pr.civ.
Pârâtul a criticat decizia pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, arătând că în dispozitivul deciziei s-a consemnat greșit împrejurarea că nu au fost solicitate aceste cheltuieli de judecată.
În raport de motivul de recurs formulat de pârât, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul Dolj, pentru a înainta copie de pe caietul grefierului de ședință, cu solicitările părților din ședința publică din 15 ianuarie 2008, aceste copii fiind înaintate pentru termenul din 6 mai 2008.
În privința recursului declarat de pârât, instanța îl va respinge ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 cod pr.civ. având în vedere că acesta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, conform mențiunilor din practicaua deciziei civile nr. 4/15 ianuarie 2008.
Aceeași împrejurare rezultă și din analiza mențiunilor din caietul de ședință al grefierului, conform înscrisurilor existente în dosarul de recurs (filele 20, 21), situație în care în mod corect instanța de apel nu a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, luând act că intimatul pârât nu a solicitat aceste cheltuieli de judecată, făcându-se astfel aplicarea disp. art. 129 alin. 6 cod pr. civ. privind principiul disponibilității părților, conform căruia "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Analizând recursul declarat de reclamantă, instanța apreciază că acesta este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Deși instanța de apel a reținut dispozițiile art. 6739cod pr.civ. în conformitate cu care la formarea și atribuirea loturilor instanța a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea, precum și dispozițiile art. 741 al.1 și 2.civil, în conformitate cu care la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate aceeași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, dar se va evita cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor, acestea au fost aplicate eronat de către instanța de apel, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 cod pr.civ.
Dintre criteriile enumerate de instanță, au fost avute în vedere folosința imobilului și valoarea sultei, apreciindu-se că se impune să se evite stabilirea unei sulte cu o valoare mai mare.
Or, din actele și lucrările dosarului, respectiv constatările expertului care a evaluat imobilul, rezultă că pârâtul nu locuiește în imobilul supus partajării, în acest apartament locuind nepotul său, cu chirie, din spusele acestuia rezultând că pârâtul domiciliază undeva la țară (fila 123 dosar fond). Mai mult, din adresa nr. -/6.12.2007 emisă de C - Serviciul Inspecției Fiscale Persoane Fizice, rezultă că la domiciliul numitului (C Dr. -. 1. 2 ) au fost găsite locuind două persoane fără contract de închiriere, luându-se măsurile legale impuse de această situație.
În această situație, Curtea apreciază că recurentul pârât nu are nevoie stringentă de locuință, în condițiile în care intervale mari de timp nu a locuit în acest imobil, permițând altor persoane (rude), să locuiască în acest imobil, indiferent dacă a încasat sau nu chirie de la acestea. Spre deosebire de acesta, recurenta reclamantă are nevoie stringentă de locuință, întrucât nu deține un alt imobil, locuind pe la diverse cunoștințe.
În privința sultei, se constată că diferența dintre sultele la care ar trebui obligați pârâtul sau reclamanta, în funcție de varianta de lotizare aleasă, nu este foarte mare, reclamanta manifestându-și disponibilitatea pentru achitarea acestei sulte de 59203,5 RON, (în varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit de exp. ).
Aceste împrejurări (diferența relativ mică dintre sulte, în funcție de variantele de lotizare, faptul că pârâtul nu locuiește în imobil, ceea ce permite concluzionarea că nu are nevoie de această locuință pentru a-și asigura condițiile locative și că reclamanta nu deține o locuință în proprietate, asigurându-și spațiu de locuit prin îngăduința unor cunoștințe) nu au fost reținute și interpretate în mod corect de către instanța de apel, încălcându-se astfel dispoz. art. 6739cod pr.civ. privind criteriile de care trebuie să țină seama instanța la formarea și atribuirea loturilor.
Avându-se în vedere aceste considerente în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 cod pr.civ. va fi admis recursul declarat de reclamantă și va fi modificată decizia în tot în sensul că, în baza art. 296 cod pr.civ. va fi admis apelul reclamantei.
Va fi schimbată în parte sentința civilă, va fi omologat raportul de expertiză întocmit de exp. în varianta a II-a și vor fi atribuite bunurile conform acestei variante, astfel:
Lotul reclamantei: va primi apartamentul cu 2 camere situat în C Cart. 1 Mai, -.3. 2, în valoare de 100.000 RON.
Total bunuri - 100.000 RON.
Valoare lot - 40796,5 RON.
Va plăti sultă pârâtului de 59203,5 RON.
Lotul pârâtului: va primi sultă de 59203,5 RON de la reclamanta.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
În baza art. 274 cod pr.civ. va fi obligat recurentul pârât câtre recurenta reclamantă la 507 lei cheltuieli de judecată în apel și la 1007 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în C,. 1 Mai, - 3,. 1,. 2, jud. D, împotriva deciziei civile civile nr.4 din data de 15 ianuarie 2008, pronuntă de Tribunalul Dolj - Secția cauze Minori și familie în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în C, str. - nr. 29, jud. D și intervenientul, domiciliat în comuna, jud
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva aceleiași decizii.
Modifică decizia în tot, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 8178 din 04.06.2007 a Judecătoriei Craiova și schimbă sentința civilă în parte.
Omologhează raportul de expertiză întocmit de exp., în varianta a II-a și atribuie bunurile conform acestei variante:
Lotul reclamantei: primește apartamentul cu 2 camere situat în C Cart. 1 Mai, -.3,.1,. 2, în valoare de 100.000 RON.
Total bunuri - 100.000 RON.
Valoare lot - 40796,5 RON.
sultă pârâtului de 59203,5 RON.
Lotul pârâtului: primește sultă de 59203,5 RON de la reclamanta.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă recurentul-pârât către recurenta-reclamantă la 507 lei cheltuieli de judecată în apel și la 1007 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
4 ex/5 iunie 2008
Tehn.
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
