Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 31
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta - intimată, domiciliată în V, str. -,. 106,. B,. 2,. 12, jud. I în contradictoriu cu intimatul recurent, domiciliat în V, str. - C M,. 414,. D,. 1,. 2, jud. I, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 142/A/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.02.2009, când:
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 294 din 24 ianuarie 2008 Judecătoria Vasluia admis în parte acțiunea civilă și cererea reconvențională formulate de reclamanta-pârâtă -, domiciliată în V, str. - C M,. 414,. D,. 2 în contradictoriu cu pârâtul-reconvenient, domiciliat în V, str. - C M,. 414,. D,. 2.
S-a respins excepția nulității cererii reconvenționale.
Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție de 35 % reclamanta pârâtă și 65 % pârâtul-reconvenient, următoarele bunuri:
- bun imobil, apartament situat în V, str. - C M,. 414,. D,. 2;
- bunuri mobile: garnitură mobilă compusă din 7 piese (șifonier cu trei uși, pat dublu, 2 noptiere, comodă, masă cu oglindă, scaun cu ), combină frigorifică, mașină de spălat INDESIT, cuptor cu plită, hotă, mobilă bucătărie compusă din 2 dulapuri, cu sertare, apărători, colțar cu masă și două scaune, centrală termică cu instalație, aspirator, fier de călcat Internațional, ventilator cameră cu picior, două uscătoare rufe, televizor color (mic), televizor color, masă cu două scaune împletite, video, televizor color, suma de 3.119 RON, autoturism marca (număr de înmatriculare -).
Valoarea totală a masei de împărțit este de 133.622 RON (1.336.220.000 lei vechi).
S-a dispus sistarea stării de devălmășie.
Instanța a atribuit reclamantei pârâte -, în deplină proprietate, următoarele bunuri: garnitură mobilă compusă din 7 piese (șifonier cu trei uși, pat dublu, 2 noptiere, comodă, masă cu oglindă, scaun cu ), combină frigorifică, mașină de spălat INDESIT, cuptor cu plită, hotă, mobilă bucătărie compusă din 2 dulapuri, cu sertare, apărători, colțar cu masă și două scaune, aspirator, fier de călcat Internațional, ventilator cameră cu picior, două uscătoare rufe, televizor color (mic), televizor color, masă cu două scaune împletite, video, televizor color, suma de 3.119 RON.
Valoarea bunurilor atribuite reclamantei pârâte este de 12126 RON (121.260.000 lei vechi), a constatat judecătoria.
S-au atribuit pârâtului-reconvenient, în deplină proprietate, următoarele bunuri: bun imobil, apartament situat în V, str. - C M,. 414,. D,. 2, centrală termică cu instalație, autoturism marca (număr de înmatriculare -).
Valoarea bunurilor atribuite pârâtului-reconvenient este de - RON (1.214.960.000 lei vechi).
S-a constatat că părțile au o datorie comună în sumă de 12733,28 RON și s- inclus în lotul pârâtului-reconvenient datoria comună în sumă de 12733,28 RON.
Pârâtul-reconvenient a fost obligat să achite reclamantei pârâte, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, suma de 21808,42 RON cu titlu de sultă.
Pârâtul-reconvenient a fost obligat să restituie reclamantei pârâte următoarele bunuri: aragaz cu 4 ochiuri și cuptor, covor pluș de 3/2, un preș dreptunghiular, 2 preșuri ovale, masă fantezie cu scaun tapițat, pătură dublă din lână.
Pârâta-reconvenientă a fost obligată să achite reclamantului pârât suma de 1.272,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pârâtul-reconvenient a fost obligat să achite reclamantei pârâte suma de 245.96 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile au fost căsătorite până la data de 08.03.2006 când prin sentința civilă nr. 590/08.03.2006 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți prin acordul ambilor soți. În timpul căsătoriei părțile au dobândit, în condițiile prevăzute de art. 30 din Codul familiei, următoarele bunuri: bun imobil, apartament situat în V, str. - C M,. 414,. D,. 2; bunuri mobile: garnitură mobilă compusă din 7 piese (șifonier cu trei uși, pat dublu, 2 noptiere, comodă, masă cu oglindă, scaun cu ), combină frigorifică, mașină de spălat INDESIT, cuptor cu plită, hotă, mobilă bucătărie compusă din 2 dulapuri, cu sertare, apărători, colțar cu masă și două scaune, centrală termică cu instalație, aspirator, fier de călcat Internațional, ventilator camera cu picior, două uscătoare rufe, televizor color (mic), televizor color, masă cu două scaune împletite, video, televizor color, suma de 3.119 RON, autoturism marca (număr de înmatriculare -). Ca valori, în ceea ce privește apartamentul se va avea în vedere valoarea rezultată din expertiza tehnică în construcții, 90.970 RON din care se va scădea suma de 2800 RON reprezentând centrala termică deoarece ambele părți au solicitat evaluarea acesteia ca bun mobil. Valoarea autoturismului marca va fi cea de la data separației în fapt, respectiv suma rezultată din contractul de credit - 28.646 RON.
Reclamanta-pârâtă a indicat ca făcând parte din masa bunurilor comune autoturismul 1310, înmatriculat sub nr. -. Din contractul de vânzare aflat la fila 78 dosar rezultă că pârâtul-reconvenient a vândut acest autoturism la data de 14.03.2006, la foarte scurt timp după desfacerea căsătoriei dintre părți. Autoturismul este bun comun al foștilor soți fiind dobândit în timpul căsătoriei, însă - ca urmare a vânzării - conform principiului subrogației reale, în masa bunurilor comune va intra contravaloarea acestuia rezultată din expertiza tehnică de specialitate.
În ceea ce privește suma de 16.945 euro, remisă pârâtului-reconvenient, s-a reținut că - începând cu data de 15.03.2004 - reclamanta pârâtă a transmis pârâtului această sumă de bani. Dar, după cum chiar aceasta precizează, din această sumă de bani s-au achitat și cheltuielile căsniciei. Declară martora că, din auzite, știe că pârâtul-reconvenient ducea o viață ușuratică și cheltuia sume de bani în scopuri personale. Este de reținut că o trăsătură specifică mărturiei este cunoașterea personală - de martor - a faptelor pe care le relatează, mărturiile indirecte având forță probantă doar în măsura în care se coroborează și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Declarația martorei este singulară și nu poate conduce la concluzia că pârâtul a cheltuit 16.945 euro pentru satisfacerea unor plăceri personale. Pârâtul-reconvenient a arătat că parte din sumele de bani trimise de reclamanta pârâtă au fost folosiți pentru ca el să o viziteze in Italia, banii fiind trimiși de reclamantă în acest scop. Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (bilete de avion) rezultă că pârâtul-reconvenient a fost în Italia, dovedindu-și astfel susținerile. Drept urmare, cum din această sumă parte a fost folosită pentru acoperirea cheltuielilor căsniciei iar parte utilizată (cu acordul reclamantei pârâte) pentru deplasările în Italia, instanța nu a reținut suma ca făcând parte din comunitatea de bunuri a foștilor soți.
A solicitat reclamanta pârâtă partajarea datoriilor familiei, respectiv suma de 2300 euro, sumă ce a arătat că a fost împrumutată de la fratele său și cheltuită în concediul din vara anului 2005. Față de chiar precizarea reclamantei-pârâte s-a constatat că această cerere este neîntemeiată, deoarece a profitat ambilor soți, a fost cheltuită împreună de aceștia, și, mai ales, a fost restituită încă din anul 2005. Cum desfacerea căsătoriei a avut loc la data de
08.03.2006, instanța a constatat că la acea dată nu exista în patrimoniul părților
pasivul solicitat.
Pârâtul-reconvenient a contestat calitatea de bun comun a autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare -, motivat de faptul că acesta a fost cumpărat în perioada în care părțile erau despărțite în fapt. Din contractul de credit aflat la fila 160 dosar rezultă că acest autoturism a fost cumpărat la data de 20.02.2006, când părțile erau căsătorite. în fapt a părților nu înlătură caracterul de bun comun al bunurilor dobândite în această perioadă de fiecare dintre soți, pentru că ei continuă să fie căsătoriți. Comunitatea matrimonială se stinge pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a pronunțat divorțul (art. 39 alin. 1 din Codul familiei). Prin urmare, s-a reținut calitatea de bun comun a acestui autoturism.
De asemenea, s-a contestat existența în masa bunurilor comune a unui aragaz și a unui televizor. A arătat pârâtul că părțile nu au dobândit un aragaz, ci un cuptor cu plită. Din raportul de expertiză merceologică, necontestat de părți sub acest aspect, se reține că expertul a evaluat atât cuptorul cu plită - incluzându-1 la categoria bunurilor comune - cât și aragazul, pe care 1-a inclus la categoria bunurilor de zestre primite de reclamantă. Nici din declarațiile martorilor nu rezultă că părțile au dobândit un aragaz, martorii reclamantei arătând că acest obiect face parte din categoria bunurilor de zestre primite de reclamanta pârâtă. Cu privire la televizor, rezultă din declarația martorei că părțile au avut doar trei televizoare și cu ocazia efectuării expertizei s-a constatat existența doar a trei televizoare. Prin urmare, nu se vor reține ca făcând parte din masa bunurilor comune aragazul și un televizor.
Reclamanta pârâtă a solicitat obligarea pârâtului-reconvenient la restituirea bunurilor proprii, bunuri ce se află în posesia acestuia. Într-adevăr, acesta a recunoscut prin întâmpinare că parte din bunurile indicate de reclamantă sunt proprii ale acesteia și că se află în posesia sa. Este vorba despre aragaz, covor persan M, trei covoare persane mici, măsuță fantezie și pătură dublă. Din raportul de expertiză merceologică se reține că aceste bunuri se află în posesia pârâtului, inclusiv scaunul tapițat indicat de reclamantă. Nu s-a făcut dovada că bijuteriile de aur mai sunt în posesia pârâtului, simpla afirmație a martorei - că mama reclamantei i-ar fi spus dacă ar fi luat bijuteriile - nefiind suficientă pentru a se dovedi posesia acestora. În consecință, acest capăt de cerere a fost admis parțial și pârâtul a fost obligat doar la restituirea acelor bunuri proprii pentru care reclamanta a făcut dovada că se află în posesia lui.
Față de excepția nulității cererii reconvenționale s-a constatat că cererea nu este lipsită de obiect, pârâtul-reconvenient solicitând includerea în masa partajabilă a pasivului căsniciei: sumele împrumutate de la. V, V, BCR V, V și
Existând atât obiectul cererii cat și prețuirea acestuia, excepția nulității cererii reconvenționale a fost respinsă.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat partajarea bunurilor comune în cotă de 75% pentru el și 35% pentru reclamanta pârâtă. După cum s-a reținut, părțile au fost căsătorite în perioada 21.07.2001 - 08.03.2006. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (xerocopie carnet de muncă, contract individual de muncă) precum și din interogatoriul reclamantei s-a constatat că aceasta a avut loc de muncă în perioada 13.10.2003 - 01.06.2004, spre deosebire de pârât, care a avut loc de muncă pe întreaga perioadă cât părțile au fost căsătorite. Cu toate acestea, începând din data de 15.03.2004 și până în data de 18.05.2006, reclamanta pârâtă a trimis pârâtului sume importante de bani. Chiar dacă parte din aceste sume au fost cheltuite pentru ca pârâtul să o viziteze în Italia sau au fost restituite în momentul în care acesta a ajuns în Italia, este de necontestat că reclamanta a contribuit cu sume importante la dobândirea bunurilor comune. Aceste sume au făcut ca veniturile părților să fie sensibil egale, urmând - însă - a se reține în favoarea pârâtului că el a contribuit în mod constant la susținerea familiei. Autoturismul marca (număr de înmatriculare -) a fost cumpărat la data de 20.02.2006, când părțile erau căsătorite, dar separate în fapt. Bunul astfel dobândit este bun comun iar faptul că a fost cumpărat și achitat integral de pârâtul-reconvenient sporește cota de contribuție a acestuia la dobândirea totalității bunurilor comune. Având în vedere aceste considerente, cererea pârâtului-reconvenient a fost admisă în parte. Raportat întregii valori a masei de împărțit, s-a constatat că acesta are o cotă contribuție de 65 % iar reclamanta pârâtă de 35 %.
Pârâtul-reconvenient a solicitat includerea în masa partajabilă și a pasivului căsniciei, sumele împrumutate de la. V, V, BCR V, V și După cum rezultă din adresele depuse la dosarul cauzei, din aceste credite au fost achitate următoarele: creditele în valoare de 1.000 euro și 2.300 euro de la SA (fila 15 dosar), BCR V (fila 19), V (lichidată datoria comună și refinanțată linia de credit la data de 14.06.2006 - fila 127 ). Cum desfacerea căsătoriei a avut loc la data de 08.03.2006, instanța a constatat că la acea dată nu exista în patrimoniul părților vreo datorie față de cele trei unități bancare enumerate. Se prezumă că datoriile soților sunt personale, câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune. În ceea ce privește creditele de la BCR V (2100 euro) și Banca (50.000.000 lei) s- reținut că pârâtul-reconvenient nu a făcut dovada că aceste sume de bani au fost folosite în scopul prevăzut de art. 32 Codul familiei. Deși el a afirmat că din suma de 2100 euro o parte a fost folosită pentru achiziționarea autoturismului iar restul banilor au fost investiți în imobil, martorii pârâtului nu au confirmat acest aspect, declarația martorului fiind contradictorie (deși declară că din împrumuturile din 2004, 2005 pârâtul a montat termopane, la finalul declarației declară că 1-a împrumutat pe pârât cu suma de 700 euro, pentru ca acesta să monteze geamurile termopan). De asemenea, nici cu privire la suma împrumutată de la Banca pârâtul nu a făcut dovada cheltuirii în scopul căsniciei. Nu s-au produs dovezi prin care să se stabilească o legătură între împrumutul contractat și montarea centralei termice de apartament.
La data desfacerii căsătoriei singura datorie comună este cea rezultată din contractarea creditului pentru cumpărarea apartamentului și - conform adeverinței eliberate de V - părțile mai aveau de achitat suma de 12733.28 RON.
Prin urmare, și acest capăt de cerere a fost admis în parte.
La atribuirea loturilor s-a avut în vedere principiul atribuirii în natură, consacrat de art. 673, indice 5, alin. 2 Cod procedură civilă. Reclamanta pârâtă este plecată în străinătate de mult timp; de la data plecării acesteia și până în prezent pârâtul-reconvenient a locuit în permanență în imobil (făcând dovada nevoii de spațiu de locuit) s-a preocupat de întreținerea apartamentului bun comun, a suportat cheltuielile aferente și are disponibilități financiare pentru achitarea sultei. Reclamantei-pârâte i s-au atribuit parte din bunurile mobile iar pârâtului-reconvenient apartamentul situat in V, str. - C M,. 414,. D,. 2, centrala termică cu instalație, autoturismul marca (număr de înmatriculare -), el fiind C ce s-a ocupat în exclusivitate de achiziționarea și achitarea acestui bun, fiind și singurul care 1-a folosit. Cum în lotul pârâtului a fost inclus apartamentul pentru care s-a contractat datoria comună, cum în contractul de împrumut pârâtul-reconvenient apare drept titular, în lotul acestuia s-a inclus și datoria comună reținută, urmând ca la stabilirea sultei să se aibă în vedere acest aspect, scăzându-se din sultă partea sa din datoria comună.
Pentru egalizarea loturilor, în temeiul art. 673, indice 10, alin. 4 Cod procedură civilă, pârâtul-reconvenient a fost obligat la plata sultei către reclamanta pârâtă, în cuantum de 21808,42 RON, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a sentinței.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanta pârâtă a fost obligată să achite pârâtului reconvenient suma de 1.272,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă timbru, timbru judiciar, onorarii experți având în vedere cota majorată solicitată și admisă parțial). Cum reclamanta a căzut în pretenții în ceea ce privește suma de 16.945 euro, pârâtul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă pentru timbrarea acestei sume.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat la plata sumei de 245.96 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, urmare a faptului că autoturismul marca, contestat de către pârât, a fost inclus în masa bunurilor comune, pârâtul căzând astfel în pretenții.
Împotriva sentinței a declarat apel - și - prin decizia civilă nr. 142 din 07 octombrie 2008 - Tribunalul Vasluia admis apelul, schimbând în parte hotărârea judecătoriei. Tribunalul a constatat că valoarea totală a masei de împărțit este de 191.623 lei, fiindu-i atribuită pârâtului întreaga masă de bunuri. El a fost obligat să-i plătească reclamantei-pârâte, în termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, suma de 62.611,40 lei, cu titlu de sultă și suma de 2.120 lei, cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că din raportul de expertiză tehnică în construcții efectuată în apel d e ing. rezultă că valoarea de piață a imobilului bun comun, cu îmbunătățiri și dotări, este de 151.400 lei, fiind însușită de părți.
În consecință, valoarea masei de împărțit a fost modificată funcție de noua evaluare.
De asemenea, având în vedere că intimatul a fost de acord cu includerea în lotul său a bunurilor mobile comune, cu valorile din expertiza merceologică, se impune schimbarea sentinței sub acest aspect, a reținut tribunalul.
Celelalte motive de apel sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente.
1. În mod corect prima instanță a respins excepția de nulitate a cererii reconvențională formulată de pârât Potrivit art. 119 alin. 2 Cod procedură civilă cererea reconvențională trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, respectiv cele prevăzute de art.112 pct.1-6 Cod procedură civilă. Sub aspectul cerințelor de la punctele 3-5 este de observat că cererea reconvențională a pârâtului are obiect, arată motivele de fapt și de drept precum și dovezile pe care se sprijină. Într-adevăr, pârâtul nu a indicat valorile bunurilor, însă această lipsă nu conduce la nulitatea cererii, deoarece sunt aceleași bunuri din cererea introductivă și ale căror valori nu le-a contestat, a considerat tribunalul.
2. Neincluderea sumei de 16.945 euro în masa bunurilor comune nu a schimbat natura pricinii. Astfel cum corect a reținut prima instanță, o parte din această sumă a fost folosită pentru cheltuielile căsătoriei, iar o altă parte pentru deplasările soțului în Italia.
3. Din considerentele hotărârii rezultă că prima instanță a analizat cererea reclamantei, privind includerea în datoriile căsniciei a sumei de 2300 euro. Față de împrejurarea că această sumă a fost restituită în anul 2005 iar căsătoria părților a fost desfăcută la data de 08.03.200, în mod corect instanța de fond a constatat că - la data efectuării partajului - pasivul solicitat nu mai exista în patrimoniul soților, a reținut tribunalul.
4. În masa bunurilor comune a fost reținută suma de 3119 lei, reprezentând contra-valoarea autoturismului vândut de pârât la scurt timp de la desfacerea căsătoriei.
5. Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune a fost corect apreciată de prima instanță. La stabilirea cotei de 65% pentru pârât instanța a avut în vedere contribuția sa constantă la susținerea familie precum și achiziționarea unor bunuri în perioada în care părțile au fost separate în fapt.
6. Reclamanta nu a dovedit în cauză, că bijuteriile din aur au rămas în posesia pârâtului, declarația martorei, nefiind relevantă în acest sens.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți.
1. Reclamanta-pârâtă A- arată - în motivarea recursului - că greșit a fost respinsă excepția nulității cererii reconvenționale a lui, cererii lipsindu-i întinderea obiectului și cuantumul pretenției.
Recurenta susține că greșit a fost soluționat de tribunal și motivul de apel vizând suma de 16.945 euro, sumă pe care pârâtul-reclamant a risipit-o și în legătură cu care considerentele deciziei sunt sumare (o parte a fost folosită pentru cheltuielile căsniciei și o altă parte pentru deplasările soțului în Italia, fără cuantificare). Recurenta pretinde că - în raport de criticile sale detaliate - tribunalul era ținut a examina amănunțit acest motiv de ape, lipsa considerentelor echivalând cu necercetarea în fond a acestuia.
- învederează că este greșită și reținerea unei contribuții de 65% a soțului la masa bunurilor comune, o asemenea cotă majorată putând fi stabilită numai atunci când se face dovada unui aport mai M, concretizat în venituri suplimentare, investite în achiziționarea bunurilor ce se împart. De aceea - arată recurenta - instanța de apel avea obligația de a examina cotele de contribuție prin prisma contribuției efective a fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune.
În drept, reclamanta-pârâtă invocă dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
2. Pârâtul-reclamant critică decizia tribunalului pentru greșita aplicare a legii, prin stabilirea unui termen de o lună pentru plata sultei. Recurentul învederează că practica instanțelor de judecată este în sensul fixării unui termen de trei luni, acela de o lună apărând ca insuficient. susține că veniturile sale sunt destul de mici și că plătește în continuare ratele la apartament.
întâmpinare la recursul lui -, intimatul-recurent solicită respingerea acestuia. arată că excepția nulității cererii reconvenționale a fost soluționată corect de primele două instanțe, față de prevederile art. 112 pct. 1-6 Cod procedură civilă.
Intimatul-recurent învederează că nici măcar reclamanta-pârâtă nu a știut să precizeze ce sumă s-ar fi folosit pentru plata datoriilor căsniciei și ce sumă ar fi risipit dânsul. susține că tribunalul s-a pronunțat în legătură cu cererea recurentei și a motivat respingerea acesteia. În fine, intimatul-recurent pretinde că este corectă stabilirea unei cote majorate în favoarea sa.
Recurenta-intimată - nu a depus întâmpinare, dar a invocat nulitatea recursului lui, pentru neîncadrarea motivelor de recurs ale acestuia în art. 304 Cod procedură civilă.
În recurs s-au depus înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
1. Recursul reclamantei-pârâte - este nefondat, punctele 7 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă (în care se încadrează criticile prezentate) nefiind aplicabil în cauză. Curtea de apel constată că, admițând doar în parte apelul declarat de -, tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante și a motivat pe larg, logic și convingător, soluția judiciară de schimbare în parte a sentinței judecătoriei.
Se constată - în ce privește cererea reconvențională depusă de - că prevederile art. 119 alineat (2) Cod procedură civilă au fost respectate, cererea reconvențională răspunzând cerințelor din art. 112 Cod procedură civilă. Nulitatea cererii, conform art. 133 alineat (1) Cod procedură civilă, intervine pentru lipsa numelui reclamantului sau pârâtului, a obiectului sau semnăturii (cea din urmă lipsă putând fi complinită, în condițiile alineatului 2 al aceluiași articol). Contrar celor pretinse în recurs,este judicioasă concluzia tribunalului, potrivit căreia cererii reconvenționale nu-i lipsește obiectul, iar neindicarea valorii bunurilor nu este sancționată cu nulitatea.
Instanța de recurs constată că tribunalul a examinat critica referitoare la suma de 16.975 euro, pretins risipită de pârâtul-reclamant, și s-a pronunțat asupra ei, reținând că nu s-a schimbat - de prima instanță - "natura obiectului și înțelesul lămurit al cauzei" astfel cum s-a pretins în apel.
În fine, cota diferențiată de contribuție la dobândirea bunurilor comune a fost judicios menținută de tribunal, în măsura în care - din dovezile administrate - rezultă că pârâtul-reclamant a avut un aport mai M la achiziționarea și conservarea acestor bunuri.
2. Referitor la recursul lui instanța constată că este neîntemeiată excepția nulității, invocată de -. Criticile prezentate de pârâtul-reclamant se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, dar textul nu este aplicabil, în măsura în care tribunalul a interpretat și aplicat judicios legea, la stabilirea termenului de plată a sultei. Curtea de apel reține că termenul s-a fixat de judecătorie și nu a formulat apel, prezumându-se că a achiesat la soluția primei instanțe. Împrejurarea că - urmare a admiterii apelului - s-a mărit sulta datorată de recurent nu poate atrage modificarea termenului de plată, aspect cu care tribunalul nu a fost legal investit.
Raportat considerentelor expuse Curtea va respinge excepția nulității recursului lui și - în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă - va respinge ambele recursuri, menținând decizia Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului lui, invocată de.
Respinge recursurile formulate de - și împotriva deciziei civile nr. 142 din 07 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
-
27.03.2009/2 ex.-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Daniela Dumitrescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
