Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/FM
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. A, etaj 4,. 18, județul C, împotriva deciziei civile nr. 303 din 12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, -. B, etaj 4,. 38, județul C și cu domiciliul procesual ales în, șoseaua Constanței nr. 58, județul C, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de decembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a-i da posibilitatea apărătorului recurentului reclamant să formuleze concluzii scrise, având nevoie de timp pentru a delibera și față de împrejurarea că la data de 16 decembrie 2009 unul dintre membrii completului de judecată, respectiv d-na judecător - - s-a aflat în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 9 decembrie 2009, 16 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 1 noiembrie 2007 reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta - să dispună desfacerea căsătoriei dintre părți și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv a imobilului din C,-, a unui autoturism Renault și a unor bunuri mobile.
Pârâta - a solicitat, prin cerere reconvențională, includerea în masa partajabilă și a altor bunuri, precum și suma de 3.000 dolari SUA.
Prin sentința civilă nr. 15813 din 4 decembrie 2007 Judecătoria Constanțaa dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților, reluarea de către pârâtă a numelui anterior căsătoriei și a disjuns cererea de partaj.
Reclamantul a precizat că a avut o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune pentru că apartamentul l-a primit de la mama sa iar autoturismul a fost cumpărat cu o sumă primită drept sultă în urma partajului cu fosta soție, iar pârâta a susținut că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 18664 din 24 octombrie 2008 Judecătoria Constanțaa admis în parte cererea principală și cererea reconvențională.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de reclamantul și pârâta, apartamentul situat în C,-, autoturismul Renault și bunuri mobile.
A fost respinsă cererea pârâtei de includere în masa partajabilă a sumei de 3.000 USD și s-a dispus partajarea bunurilor prin atribuirea către reclamant a apartamentului și a unor bunuri mobile și către pârâtă a autoturismului și a celorlalte bunuri mobile. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei o sultă de 25.956,56 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul, ca navigator, a avut venituri net superioare pârâtei, contribuția acestuia la dobândirea bunurilor comune fiind mai mare, în proporție de 90%.
Apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 18644/2008 pronunțate de Judecătoria Constanțaa fost admis prin decizia civilă nr. 303 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Instanța de apel a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a constatat că reclamantul a avut o contribuție de 80%, iar pârâta de 20% la dobândirea bunurilor comune. A atribuit pârâtei și un laptop, un televizor, un cuptor cu microunde și o canapea de sufragerie și a dispus ca reclamantul să-i plătească pârâtei o sultă de 9328,72 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În considerentele deciziei pronunțate tribunalul a reținut o contribuție de 80% a reclamantului la dobândirea bunurilor motivată de veniturile net superioare ale acestuia, de faptul că apartamentul a fost dat de către mama reclamantului în considerarea persoanei acestuia și pentru că reclamantul a încasat și un debit în timpul căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, prin care a solicitat să se constate că apartamentul din C,-, autoturismul marca Renault sunt bunurile sale personale, în subsidiar solicitând să se constate că a avut o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor. De asemenea, a solicitat atribuirea către pârâtă a celor două bijuterii bărbătești, ac de cravată și inel.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că instanțele au reținut greșit faptul că nu a cerut să se constate că apartamentul și autoturismul erau bunuri personale, pentru că s-a arătat prin cererea formulată că apartamentul a fost al mamei sale și aceasta l-a dat fiului său, fără să pretindă
vreun preț, în timp ce autoturismul a fost cumpărat cu banii proveniți din sulta primită de reclamant în urma unui partaj al unui imobil dobândit împreună cu fosta soție.
Arată recurentul că, în subsidiar, solicită să se constate că a avut o contribuție de 90% pentru că în perioada căsătoriei a avut venituri mai mari decât intimata pârâtă, susținere dovedită prin înscrisurile depuse și depozițiile martorilor audiați.
Solicită, de asemenea, ca să i se atribuie intimatei două bijuterii bărbătești, inel și ac de cravată, care se află în posesia acesteia și pe care refuză să le restituie.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de motivele de recurs formulate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
În speță, recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate din art. 304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul și nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului constă practic în redarea cererilor formulate și a probelor administrate, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de apel, a cărei hotărâre a atacat-o și prin care s-a schimbat în parte sentința.
Întrucât nu se poate reține nici din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar, recursul se consideră a fi nefondat.
Pe de altă parte, instanțele de fond și de apel au dat o corectă calificare cererii formulate de reclamant, care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei (apartament și autoturism), cererea fiind explicită în acest sens, fără posibilitatea de a se putea interpreta cererea reclamantului ca o cerere de constatare a caracterului de bunuri proprii a acestor bunuri.
De asemenea, printr-o analiză judicioasă a probelor, cu arătarea tuturor argumentelor care i-au format convingerea, tribunalul a reținut o cotă de contribuție de 80% pentru reclamant la dobândirea bunurilor comune și recurentul nu a oferit alte argumente care să prezinte o situație de fapt diferită de aceea reținută de instanța de apel.
În fine, nici solicitarea de atribuire către intimată a celor două bijuterii bărbătești nu poate fi primită, posesia bunului de către unul dintre coproprietari nefiind un criteriu de atribuire. Instanța reamintește că prin hotărârea de partaj bunul atribuit unuia dintre copărtași devine proprietatea exclusivă a acestuia, iar posesia asupra bunului este numai o problemă de executare a hotărârii.
Pentru aceste motive, constatând că recursul nu este întemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins.
Cu privire la cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată Curtea reține că, deși sunt aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă cu privire la culpa procesuală a recurentului, intimata nu a dovedit prin chitanță sau factură cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, motiv pentru care cererea sa va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul - - nr. 28, -. A, etaj 4,. 18, județul C, împotriva deciziei civile nr. 303 din 12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, -. B, etaj 4,. 38, județul C și cu domiciliul procesual ales în, șoseaua Constanței nr. 58, județul
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/7.04.2010
gref. -
2 ex./8.04.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 464/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 15/2008. Curtea de... → |
|---|
