Stabilire program vizitare minor. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 464
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 2 din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă, a depus concluzii scrise în raport de care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr- reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se permită să aibă legături personale cu minora a la domiciliul său din Noi pe perioada vacanței școlare de vară între 15 iulie și 15 august a fiecărui an.
În motivarea acțiunii s-a susținut că din căsătoria părților s-a născut la 4.03.1999 minora a care a fost încredințată pentru creștere și educare tatălui. Întrucât reclamanta este încadrată în muncă în Italia și are concediu pe perioada verii, perioadă în care minora se află în vacanță, se impune să i se permită reclamantei să aibă legături în această perioadă cu minora.
S-a depus la dosar civ. 470/2006 a Judecătoriei Calafat, sentința 54/2007 a aceleiași judecătorii.
La 6.05.2008 reclamanta a precizat acțiunea în sensul că a solicitat să aibă legături cu minora în locuința ei din Italia, localitatea în perioada vacanței de vară a fiecărui an, obligându-se ca ea să ia minora de la domiciliul pârâtului și să o aducă înapoi la expirarea celor 30 de zile.
În drept, s-au invocat prevederile art. 44 alin.3 Cod fam.
S-a depus la dosar atestarea de înscriere în evidența populației, scrisoarea de angajare cu contract de introducere, contractul de introducere/reintroducere lucrativă.
La 20.05.2008, pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat să se respingă acțiunea reclamantei așa cum s-a precizat, întrucât instanța nu poate verifica condițiile pe care reclamanta le asigură minorei pe perioada celor 30 de zile, pentru că reclamanta nu a făcut dovada reședinței în străinătate și în al treilea rând pentru că minora suferă de astm bronșic și trebuie dusă frecvent la tratament și consult medical.
S-au depus acte medicale și s-au audiat martorii și.
Prin sentința civilă nr. 1140/03 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, s-a respins acțiunea civilă așa cum a fost precizată de reclamanta, împotriva pârâtului.
A fost obligată reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
Potrivit art. 43 Cod fam. părintele căruia nu i s-a încredințat copilul minor păstrează atât dreptul de a avea legături personale cu acesta cât și pe acela de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Articolul 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașamente.
Potrivit art. 15 din lege, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părinte și altele. Acest drept este recunoscut de lege atât părintelui cât și copilului, pentru a da conținut vieții de familie, drept recunoscut de asemenea copilului prin art. 8 din Legea 272/2004 și art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale dar și pentru a da conținut dreptului copilului la identitate.
Prin sentința civilă 470/26.04.2006 a Judecătoriei Calafats -a desfăcut căsătoria părților din vina ambilor soți, iar minora a, născută la 4.03.1999 a fost încredințată pentru creștere și educare tatălui, Prin civ. nr. 54/2007 a aceleiași judecătorii a fost obligat tatăl să permită mamei să aibă legături personale cu minora în prima și a treia săptămână din lună, începând de sâmbătă până duminică la prânz și câte o săptămână în vacanțele școlare, la domiciliul reclamantei în Noi.
Minora suferă de astm bronșic, așa cum rezultă din scrisoarea medicală de la fila 38 din dosar și se află în tratament permanent.
Martorii audiați în cauză au susținut că minora face deseori crize de astm și nu poate suporta un drum atât de cum este cel de la domiciliul tatălui din România până la reședința mamei din Italia.
În raport de starea de boală a minorei, instanța a apreciat că interesul major al copilului este acela de a avea o stare de sănătate bună și legăturile cu părintele căruia nu i-a fost încredințat se pot desfășura așa cum s-au stabilit prin sentința 54/2007 a Judecătoriei Calafat.
Martorii audiați în cauză au susținut că pârâtul nu a împiedicat-o pe reclamantă să aibă legături personale cu minora, că minora a fost luată de mamă și rudele acesteia în domiciliul lor din Noi, unde a rămas pentru câteva zile.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat acțiunea neîntemeiată, respingând-
Reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată conform art. 274.civ.
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului apelanta-reclamantă a aratat că în mod nejustificat prima instanță i-a respins acțiunea, reținând ca unic motiv împrejurarea că minora a suferă de astm bronșic și nu poate suporta un drum atât de. De asemeni mai susține că minora urmează un tratament ambulatoriu, mergând la control o dată la câteva luni, astfel ca petrecerea vacanței de vara în Italia nu ar impieta cu nimic asupra stării de sănătate a acesteia.
Apelanta mai arată că este în interesul minorei sa aibă legături cu ambii părinți, îndepărtarea ei de unul din aceștia putând avea consecințe negative asupra dezvoltării ulterioare a acesteia.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2009 admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1140/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Calafat în contradictoriu cu pârâtul.
A schimbat sentința în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
S-a stabit ca apelanta reclamantă să aibă legături personale cu minora a, în locuința reclamantei din Italia localitatea, în perioada vacanței de vară, între 15.07 - 15.08, în fiecare an.
S-a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele4 considerente:
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că interesul minorei este acela de a avea legături cu ambii părinți, iar apelanta are posibilitatea să o întrețină pe minoră la domiciliul său odată pe an în timpul vacanței de vară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent solicitând casarea ei ca nelegală, cu respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Recurentul a susținut că minora este bolnavă, că nu poate suporta deplasarea până în Italia și că intimata locuind cu un alt, nu poate asigura minorei un cadru moral, acceptabil unei bune educații.
Recursul este nefondat.
Instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 cod fam. și Legii 272/2004. S-a făcut de asemenea o corectă apreciere a interesului minorei. Ori, interesul minorei prevalează, iar minora are dreptul de a avea legături cu ambii părinți.
Apelanta a făcut dovada că deși se află în Italia, are asigurate atât mijloace bune de existență, fiind angajată ca îngrijitoare la un azil de bătrâni.
Totodată reclamanta a dovedit că are asigurată o locuință corespunzătoare, unde poate să o cazeze și să o întrețină pe minoră pe durata unei vacanțe de vară.
Faptul că reclamanta locuiește în concubinaj cu un, nu mai este de natură să altereze dezvoltarea și educația minorei, fiind o situație firească și naturală care trebuie acceptată ca atare.
Atât timp cât nu s-a dovedit că relațiile dintre concubini sunt normale, acestea nu pot fi în măsură prin ele însele să afecteze dezvoltarea minorei.
De asemenea, s-a mai dovedit că deși minora are unele afecțiuni medicale, acestea nu pot fi de natură să împiedice deplasarea acesteia până în Italia, iar simplul fapt că minora are posibilitatea să-și lărgească orizontul de cunoaștere nu poate fi decât benefic dezvoltării sale atât fizice cât și intelectuale.
Ca urmare, instanța a apreciat corect interesul minorei și a dat acesteia dreptul de a avea legătură cu mama sa în Italia pe timp de o lună.
Recursul pârâtului este așadar nefondat, Curtea urmând a dispune respingerea lui conform celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 2 din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/10.04.2009
Tehn.red.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
| ← Divort. Decizia 358/2010. Curtea de Apel Oradea | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
