Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 123/FM
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul pârât G, domiciliat în C,-,.4..3, județ C, împotriva deciziei civile nr. 252/C din 09.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,.1C,.B,.7,.74, județ C, cererea de chemare în judecată având ca obiect "partaj bunuri comune".
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitate recurentului pârât să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 în referire la art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 21 2009 când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 1 iunie 2006 reclamanta a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul G să constate că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune și să se dispună partajarea acestor bunuri.
În cerere reclamanta a arătat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, un imobil în Sat alcătuit din teren și construcție casă de vacanță, mai multe bunuri mobile, garaj, cota parte indiviză de 1/50 din apartamentul nr. 2 din nr. 3 situat în B, dreptul de creanță asupra SC SRL în cuantum de 158.996,20 lei reprezentând împrumut firmă și credite comune ale soților. Prin sentința civilă nr. 2283/13.03.2006 s-a desfăcut căsătoria părților.
Ulterior reclamanta a completat cererea de chemare în judecată solicitând includerea în masa bunurilor de împărțit și a c/val. celor 24 părți sociale deținute de pârât la SC SRL, urmând a se stabili în favoarea reclamantei cota de 50% din suma cuvenită asociatului retras.
Printr-o acțiune separată, înregistrată la udecătoria Constanța sub nr. 7413/2006, dl. Gas olicitat împărțirea bunurilor comune. Această cerere a fost conexată la cererea d-nei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională arătând că este de acord cu partajul în cote egale și a solicitat să-i fie atribuit imobilul din Sat, apartamentele urmând a fi atribuite reclamantei, solicitând și completarea masei de partajat cu bunurile mobile arătate în cerere.
A arătat pârâtul în privința dreptului de creanță că acesta trebuie stabilit la valoarea inițială a împrumutului acordat societății iar cu privire la părțile sociale a arătat că sunt bunuri proprii ale pârâtului atâta vreme cât reclamanta nu a avut calitatea de asociat.
Prin sentința civilă nr. 5771 din 1 aprilie 2008 Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta, cererea conexă și cererea reconvențională formulate de
A constatat că părțile au dobândit, prin contribuție egală, în timpul căsătoriei, bunurile mobile și imobile asupra cărora părțile au tranzacționat, luându-se act de tranzacția cu privire la bunurile imobile prin sentința civilă nr. 1611/29.01.2008, precum și un imobil în, Sat, str. -, compus din teren în suprafață de 1880 mp și construcții C1 și -, dreptul de creanță în valoare de 169.000 lei reprezentând împrumutul acordat SC SRL, dreptul de creanță în valoare de 641.664 lei reprezentând c/val. părților sociale deținute de pârâtul la SC SRL, urmare a retragerii din societate.
A dispus ieșirea din indiviziune atribuind reclamantei lotul nr. 1, în valoare de 47153,4 lei, compus din lotul II al imobilului din Sat, identificat în expertiza, iar pârâtului lotul nr. 2 în valoare de 867.208,35 lei, compus din dreptul de creanță în valoare de 810.664 lei și lotul I din imobilul din Sat, identificat prin expertiza. A obligat pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de sultă suma de 410.027,47 lei.
Instanța a consfințit tranzacția încheiată între părți cu privire la bunurile mobile, convenția părților fiind menționată integral în dispozitivul sentinței pronunțate.
În considerentele hotărârii pronunțate judecătoria a reținut că partajarea în natură a imobilului din Sat, potrivit propunerilor expertului, este echitabilă, construcția tip parter din acest imobil fiind atribuită reclamantei iar construcția tip fiind atribuită pârâtului.
Instanța de fond a reținut că dreptul de creanță cerut de reclamantă face parte din masa partajabilă și reprezintă contravaloarea împrumutului acordat în timpul căsătoriei de către soții societății SC SRL, valoarea acestui împrumut fiind cea rezultată din adresele societății împrumutate, iar cu privire la cererea referitoare la c/val. părților sociale cuvenite asociatului retras din societate, instanța a reținut că această valoare reprezintă un bun comun de vreme ce părțile sociale au fost dobândite în timpul căsătoriei, din venituri comune ale soților.
Apelul declarat de pârâtul reconvenient G împotriva acestei sentințe, prin care se critica modalitatea de partajare a imobilului din Sat și natura juridică de bunuri comune a părților sociale, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.252 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În apel tribunalul a reținut că instanța de fond a respectat principiul disponibilității cu privire la modalitatea de formare și de atribuire a loturilor la imobilul din Sat, fiind atributul instanței să valorifice un raport de expertiză precum și toate celelalte probe administrate și să le valideze pe cele care țin seama de criteriile prevăzute de lege, iar împrejurarea că pârâtul a efectuat ulterior lucrări la construcția - nu modifică modalitatea de partajare a imobilului.
De asemenea, tribunalul a reținut, ca și instanța de fond, că deși părțile sociale deținute de un soț la o societate comercială nu sunt bunuri comune, celălalt soț are un drept de creanță ce se constituie din valoarea acestor părți sociale, hotărârea primei instanțe fiind corectă în privința includerii în masa partajabilă a acestei valori.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul apelant G care a susținut că hotărârea este nelegală pentru că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă referitoare la termenul până la care reclamanta putea să-și modifice cererea de chemare în judecată și să solicite atribuirea în natură a unor construcții de la imobilul din Sat, a încălcat principiul disponibilității, neținând seama de învoiala părților cu privire la atribuirea către pârât a construcției -, învoială ce a determinat pârâtul să aducă îmbunătățiri acestei construcții, ulterior divorțului și nu a arătat motivele pentru care a respins critica referitoare la contradicția dintre considerentele și dispozitivul sentinței date de prima instanță și la încălcarea unor forme de procedură ce reglementau procedura specială a împărțelii judiciare. Pentru aceste motive recurentul a arătat că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A mai susținut recurentul că prin atribuirea către reclamantă a construcției -, cu îmbunătățirile aduse de pârât, instanța a dat mai mult decât s-a cerut. La fel s-a întâmplat și în cazul cererii formulate de reclamantă prin care a solicitat să i se recunoască dreptul de a primi 50% din contravaloarea părților sociale, cerere în constatare, instanța dispunând realizarea dreptului reclamantei.
Arată recurentul că decizia tribunalului este greșită și sub aspectul nereținerii de către instanță a îmbunătățirilor aduse imobilului, ca și criteriu de atribuire a construcției -, în condițiile în care părțile au convenit cu privire la efectuarea de către pârât a acestor îmbunătățiri. De asemenea, apreciază că hotărârea este greșită și în ceea ce privește atribuirea către pârât a utilităților imobilului, cu obligarea sa la plata c/val. cotei de 1/2 din aceste utilități către reclamantă, deși utilitățile sunt nepartajabile și sunt utilizate pentru ambele construcții.
Apreciază recurentul că în mod nelegal instanța a apreciat că părțile sociale deținute de unul dintre soți la o societate comercială sunt bunuri comune, în realitate aceste părți sociale fiind proprietatea comerciantului titular al acestor bunuri, rațiunea pentru care s-a interpretat în acest mod natura juridică a părților sociale fiind aceea a protejării vieții de familie d e riscurile comerțului.
Prin notele de concluzii depuse de intimată, aceasta a solicitat respingerea recursului declarat cu motivarea că cererea de atribuire a unei părți din construcție formulată de reclamantă nu reprezintă o modificare a acțiunii, că instanța a reținut judicios expertiza ca fiind o propunere de partajare echitabilă și care a respectat cel mai bine obiectivele stabilite de instanță, că pârâtul nu a probat în apel că a făcut îmbunătățiri la construcția - după pronunțarea divorțului, că potrivit dispozițiilor speciale în materie de partaj se poate completa masa partajabilă până la pronunțarea hotărârii de împărțeală, cererea referitoare la c/val celor 24 părți sociale ale recurentului fiind o astfel de cerere de completare și că sunt greșite susținerile din recurs referitoare atribuirea numai către recurent a utilităților comune precum și susținerile privind dreptul exclusiv al recurentului asupra părților sociale deținute la SC SRL.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate de pârât, Curtea constată că recursul este în parte întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la încălcarea principiului disponibilității și al contradictorialității;
În materia partajului judiciar legiuitorul a stabilit o procedură specială, reglementată în Capitolul VII. "Procedura împărțelii judiciare" din Codul d e procedură civilă. Aici sunt prevăzute norme specifice, uneori derogatorii de la normele de drept comun, cum sunt de exemplu dispozițiile art. 6737care reglementează posibilitatea completării cadrului procesual cu eventuali coproprietari omiși inițial din cerere ori completarea obiectului cererii de partaj cu bunuri omise, scopul unor astfel de reglementări fiind acela al desăvârșirii împărțelii cu privire la toți coproprietarii și la toate bunurile aflate în coproprietatea lor, pentru că în această materie stăruie principiul că nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune (art. 728 Cod civil).
În cadrul acestei proceduri instanța trebuie să determine compunerea masei de bunuri comune, valoarea bunurilor, cota parte cuvenită fiecărui copărtaș și să dispună împărțirea propriu zisă a comunității de bunuri. În ceea ce privește modalitățile concrete de înfăptuire a partajului, este atributul instanței să hotărască compunerea loturilor și atribuirea lor ținând seama nu numai de opțiunea părților, care poate fi exprimată prin cererea de chemare în judecată sau ulterior, funcție și de soluțiile de partajare propuse prin probele tehnice, dar și de celelalte criterii prevăzute de lege sau consacrate de doctrina și practica judiciară.
Opțiunea părților fiind un criteriu de atribuire evaluabil în ansamblul celorlalte criterii, exprimarea acesteia de către una dintre părți ulterior cererii de chemare în judecată, chiar la momentul dezbaterilor asupra fondului, nu poate fi considerată o modificare a cererii și nu este necesară acordarea unui termen pentru ca partea adversă să o poată discuta. Prin urmare, solicitarea de atribuire în natură a unei părți din construcția din Sat adresată de reclamantă prin concluziile asupra fondului nu reprezintă o încălcare a principiului disponibilității ori a principiului contradictorialității în procesul civil, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Cu privire la viciul nemotivării deciziei recurate sub aspectul contradicției dintre dispozitivul și minuta sentinței pronunțate de judecătorie, sub aspectul dovezilor prezentate de către reclamantă în privința celor 24 părți sociale, precum și sub aspectul nerespectării de către instanța de fond a procedurii speciale a împărțelii judiciare;
În apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de judecătorie pârâtul nu a formulat nici o critică privind contradicția dintre minută și dispozitiv, sub aspectul dovezilor prezentate de reclamantă primei instanțe cu privire la pretenția asupra celor 24 părți sociale ori sub aspectul nerespectării procedurilor speciale a împărțelii judiciare, astfel încât pârâtul nu mai poate, omisso medio( peste calea de atac a apelului ), s-o deducă judecății recursului. Formularea unor asemenea critici numai prin notele scrise și concluziile orale formulate la termenul fixat pentru dezbaterea asupra fondului nu respectă exigențele art. 287 alin. 2 și 4 din Codul d e procedură civilă, termenul primei zile de înfățișare fiind depășit cu mult la data dezbaterilor. Se reține astfel că, nefiind investit cu asemenea critici, tribunalul nu a omis să le analizeze, motivul de casare invocat cu acest temei neputând fi primit.
Cu privire la acordarea de către prima instanță a unor lucruri necerute de către reclamantă;
Recurentul a invocat împrejurarea că deși reclamanta a solicitat primei instanțe doar o recunoaștere a dreptului său de a primi 50% din c/val. părților sociale deținute de fostul soț la SC SRL, cererea fiind practic una în constatarea dreptului, instanța de fond a pronunțat o soluție în realizarea acestui drept, obligându-l pe pârât, în lipsa unei asemenea cereri, să-i plătească efectiv reclamantei această valoare.
Această susținere a recurentului nu numai că suferă de viciul amintit la punctul anterior, fiind formulat omisso medio, dar nu este nici fondat în condițiile în care, fiind în procedura partajului, scopul părților este acela de încetare a coproprietății pentru toate bunurile sau drepturile, dreptul de creanță al soților asupra unor bunuri care sunt proprietatea terților (aici societate comercială) intrând în masa partajabilă. Prin urmare, nu putem vorbi, într-o asemenea procedură, de cereri prin care să se urmărească numai constatarea dreptului iar nu realizarea lui.
Cu privire la nelegalitatea hotărârii sub aspectul modalității de formare a loturilor la imobilul situat în Sat și de atribuire a acestora;
Potrivit art. 6739Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Aceste criterii trebuie avute în vedere, toate la un loc sau numai unele, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtașilor, să satisfacă nevoile lor actuale și deci, partajul să fie echitabil.
În speță, instanțele nu au arătat criteriile pe baza cărora au apreciat că împărțirea în două loturi a imobilului din Sat, incluzând și construcțiile componente în fiecare dintre loturi, respectă principiul echității, criteriul asupra căruia s-a oprit instanța fiind, se pare, exclusiv, acela al mărimii cotelor părți cuvenite părților.
Deși acest criteriu este unul important, în speță el nu poate fi aplicat exclusiv pentru că nesocotește alte criterii, cum este cel al folosirii bunului de către unul dintre copărtași și cel al utilității mai mari a bunului pentru unul dintre copărtași, dar și criteriul îmbunătățirilor aduse imobilului de către unul dintre copărtași cu acordul celuilalt.
Se reține că, în speță, prin cererea de chemare în judecată și pe tot parcursul procesului de partaj, până la obiecțiunile aduse expertizei, reclamanta a solicitat să i se atribuie un lot din imobilul de la Sat format numai din teren, determinat corespunzător cotei sale de contribuție de 50%, iar numai în subsidiar să i se atribuie un lot compus din construcție și teren. Ținând seama de această opțiune fermă exprimată de reclamantă, executarea de către pârât a unor lucrări de îmbunătățire esențiale la corpul de construcție - nu pare a fi abuzivă, cu atât mai mult cu cât pârâtul recurent folosește acest bun de la data separației părților. Se reține că intimata reclamantă nu a negat efectuarea de către pârât a îmbunătățirilor la corpul de clădire -, arătând numai că pârâtul putea solicita doar să i se rețină o cotă mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor, lucru pe care nu l-a făcut. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea amintește că îmbunătățirile aduse numai de unul dintre soți la un bun aflat în coproprietatea devălmașă poate fi și un criteriu de atribuire, așa cum se arată în art. 6739Cod procedură civilă, iar nu numai un argument pentru o cotă de participare diferită la dobândirea bunurilor comune; aspectul ține de principiul disponibilității părților în procesul civil.
Prin urmare, constatând că pârâtul recurent este cel care folosește construcția C1 și - de la imobilul din Sat, că a adus îmbunătățiri corpului - de construcție și ținând seama și de poziția părților exprimată pe parcursul procesului, precum și de faptul că reclamanta nu a dorit nici un moment atribuirea construcției C1, este echitabil ca acestuia să-i fie atribuită întreaga construcție, soluția fiind oportună și în ceea ce privește utilitățile necesare deservirii construcțiilor.
Reținând că expertiza este proba care are ca propunere o asemenea variantă, Curtea va dispune partajarea imobilului din Sat în varianta propusă de această expertiză, chiar dacă suprafața de teren ce intră în componența lotului de atribuit reclamantei nu respectă integral criteriul cotei de contribuție. Aceasta pentru că, la împărțirea în natură a unui imobil, este necesar să se respecte și regulile de urbanism care stabilesc o distanță minimă la deschidere a fiecărui imobil, necesară accesului corespunzător la construcțiile amplasate pe lot. Pe de altă parte, egalizarea valorică a loturilor părților se realizează prin sulte, în speță pârâtul urmând să plătească reclamantei o sultă de 481.930 lei.
Cu privire la dreptul recurentului asupra părților sociale;
Instanțele au reținut corect că titlurile de valoare dobândite în schimbul aportului la capitalul social al unei societăți comerciale constând în bunuri comune sunt, de asemenea, bunuri comune pentru că creanțele dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune și în temeiul subrogației reale cu titlu universal, dacă aportul a fost bun comun și titlul de valoare este bun comun. Ori, în speță, recurentul nu a demonstrat că aportul la capitalul social al SC SRL a fost constituit din bunuri sale proprii. Prin urmare, acest motiv a fost considerat neîntemeiat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul a fost admis numai în ceea ce privește modalitatea de formare și atribuire a loturilor, hotărârile urmând a fi modificate în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât G, domiciliat în C,-,.4..3, județ C, împotriva deciziei civile nr. 252/C din 09.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,.1C,.B,.7,.74, județ.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că dispune partajarea imobilului din - Sat, str. - prin atribuirea către reclamantă a lotului notat, compus din teren în suprafață de 737,9 mp în valoare de -,1 lei și către pârât lotul notat, compus din teren în suprafață de 1018,10 mp și construcție C1 și - în valoare de -,26 lei, delimitate astfel în raportul de expertiză.
Obligă pârâtul la plata unei sulte de 481.930 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - -
Red.dec.jud./16.02.2010
Tehnored.disp.gref.//4ex./22.02.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Răzvan Anghel
| ← Plasament. Decizia 892/2009. Curtea de Apel Cluj | Recunoastere paternitate. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
