Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1259/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1259/
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-/A.7, împotriva deciziei civile nr.132 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamantului recurent, av. și pârâta intimată, asistată de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 299,13 lei (chitanțe filele 5,6,17) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulat la dosar.
Reprezentantele părților declară că nu au cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și în principal casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Miercurea Ciuc. În subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate, admiterea apelului reclamantului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul modificării modalității de partajare a imobilului din litigiu conform art.67311alin.3 Cod procedură civilă, cu vânzarea imobilului la licitație, de către executorul judecătoresc. Solicită, de asemenea, excluderea din valoarea totală a imobilului a investițiilor în cuantum de 4737 lei, efectuate de SRL. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor judecătorești atacate ca legale și temeinice, pentru considerentele expuse în întâmpinare, cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 974/2 iunie 2008 Judecătoria Miercurea Ciuc, soluționând acțiunea principală de partaj, precum și acțiunea reconvențională având același obiect, a luat act de tranzacția încheiată între părți: și în sensul partajării bunurilor mobile.
Cu privire la imobilul situat în M C,-,. A,.7, jud. H, instanța de fond a dispus atribuirea acestuia reclamantului -pârât reconvențional, obligându-l la plata unei sulte în valoarea de 83.000 lei către pârâta-reclamantă reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul .
Prin decizia civilă nr. 132 din 30 octombrie 2008, Tribunalul Harghitaa respins ca nefondat apelul declarat obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 ianuarie 2007, apelantul-pârât reconvențional prin capătul de cerere privind împărțirea bunurilor comune, a solicitat admiterea propunerii sale de partajare și anume, ca imobilul să-i fie atribuit lui în totalitate, cu obligarea sa de a-i achita pârâtei valoarea cotei de parte din valoarea totală de 50.000 RON.
Având în vedere că valoarea reală a imobilului este în sumă de 166.000 lei reprezentând valoarea de circulație a imobilului în litigiu, conform contraexpertizei tehnice solicitată de părți și efectuată de ing., tribunalul a considerat că instanța de fond a soluționat în mod legal și temeinic acțiunea de împărțire a bunurilor comune, atribuind în natură imobilul în litigiu apelantului-reclamant -pârât reconvențional și l-a obligat pe acesta la plata sultei în sumă de 83.000 lei pe seama intimatei, care corespunde cotei de parte cei revine din contravaloarea imobilului (apartamentul situat în M C,-,. A,.7, jud. H), astfel cum apelantul a solicitat în mod expres prin cererea de împărțire a bunurilor.
Susținerile apelantului potrivit cărora instanța de fond nu a făcut aplicarea în cauză dispozițiilor art.673 ind. 11 alin.1 Cod procedură civilă, criticând sentința atacată sub acest aspect, nu au fost reținute de tribunal ca urmare a faptului că în cauza dedusă judecății aceste dispoziții legale invocate de apelant nu sunt incidente, ele referindu-se la situația în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului. În speță prin cererea introductivă, apelantul solicitat în mod expres atribuirea în natură a bunului imobil (apartament), iar cererea introductivă nu a fost modificată în condițiile art. 132 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin notele de ședință de la fila 140 dosar fond apelantul a solicitat ca imobilul în litigiu să fie vândut în baza art.673 ind. 11 alin.1 Cod procedură civilă, dar potrivit Încheierii nr. 9 din 7 ianuarie 2008 apelantul a fost de acord în principiu din luna mai 2008 cu partajarea apartamentului astfel cum a fost propusă, nemodificându-și, așa cum s-a arătat, acțiunea introductivă.
De asemenea, cu ocazia dezbaterii cauzei în fond potrivit Încheierii nr. 12 din 26 mai 2008, care face parte integrantă din sentința atacată, tribunalul a constatat că reprezentantul reclamantului-apelant a solicitat în mod expres atribuirea apartamentului în natură reclamantului-apelant, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei-intimate, ceea ce instanța și făcut, pronunțând hotărârea atacată în sensul celor solicitate de reclamantul-apelant.
Referitor la excluderea din valoarea totală a imobilului, a investițiilor efectuate de SC SRL în valoarea de 4737 lei, tribunalul a apreciat că susținerile apelantului potrivit cărora firma este proprietatea sa și nu bun comun al soților, sunt neîntemeiate. Instanța de fond reținând în mod corect în considerentele hotărârii atacate că, contravaloarea investițiilor efectuate de SC SRL nu va fi scăzută din valoarea totală a apartamentului întrucât au fost executate de o societate al cărui asociat unic este reclamantul, iar lucrările fiind efectuate în timpul căsătoriei, investițiile vor fi cuprinse în masa bunurilor comune partajabile.
Tribunalul a constatat că această cerere a reclamantului de excludere din valoarea totală a imobilului, a investițiilor în valoare de 4737 lei s-a făcut cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, astfel că instanța de fond în mod legal și temeinic a respins cererea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât reconvențional.
Recurentul a invocat în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța a dat o greșită interpretare înscrisului depus la fila 140 dosar fond, în sensul în care acesta reprezenta o precizare a acțiunii. Cu referire la același înscris recurentul a arătat că instanța, în condițiile art. 673 ind. 11, alin. 1 și 2 Cod procedură civilă era obligată să pronunțe o încheiere.
O ultimă critică formulată de recurent vizează greșita apreciere a instanțelor față de calitatea de bun comun a sumei de 4737 lei reprezentând contravaloarea tâmplăriei din aluminiu, lucrare suportată pe costuri de SC SRL.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat.
În esență, intimata a arătat că hotărârea atacată este legală și temeinică prin prisma dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă și 673 ind. 11 alin,1 Cod procedură civilă.
Cu referire la debitul de 4737 lei, intimata a arătat că o asemenea cerere nu a fost formulată în fața instanței de fond, astfel că această pretenție opusă în calea de atac nu poate fi admisă.
Asupra recursului declarat, Curtea reține următoarele:
Părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat în M C,-,. A,. 7 și înscris în CF 742/S/VII compus din 4 camere, bucătărie, baie și balcon.
Prin acțiunea formulată având ca obiect partajul bunurilor comune, reclamantul recurent a solicitat atribuirea acestui bun și obligarea sa la plata unei sulte în favoarea intimatei. Intimata a acceptat acest mod de sistare a comunității de bunuri, consimțind la atribuirea imobilului în favoarea reclamantului-pârât reconvențional (fila 11 dosar fond).
Astfel fiind fixat obiectul judecății, instanța de fond procedând în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin.6 Cod procedură civilă a atribuit imobilul rămas din masa bunurilor comune în favoarea reclamantului-pârât reconvențional.
Înscrisul depus la fila 140 dosar fond intitulat "note de ședință" a fost în mod corect apreciat de instanță ca neîndeplinind cerințele prevăzute de art. 132 și 138 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, și în condițiile în care înscrisul aflat la fila 140 ar fi fost apreciat ca o modificare a acțiunii principale condițiile cerute de art. 673 ind. 11 Cod procedură civilă nu erau îndeplinite, în sensul în care reclamantul ceruse atribuirea bunului iar pârâta-reclamantă reconvențională acceptase această solicitare.
Condiția impusă de art. 673 ind. 11 Cod procedură civilă respectiv ca: "nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului" nu a fost îndeplinită astfel instanțele au apreciat în mod corect că această dispoziție legală nu își poate găsi aplicabilitate.
Cu referire la debitul de 4737 lei reprezentând contravaloarea tâmplăriei de aluminiu montată la apartamentul proprietatea părților, instanța de apel a apreciat în mod corect asupra netemeiniciei acestei cereri prin prisma art.129 și 132 Cod procedură civilă. Mai mult cuprinderea acestei societăți în masa bunurilor mobile partajate prin bună-învoială presupune că reclamantul recurent a acceptat în lotul său această societate cuactivul și pasivul săuconsiderând, la momentul încheierii tranzacției, că nu se impune compensarea prin sultă a valorii celor două loturi.
Având în vedere cele de mai sus curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de recurent astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-/A,.7, jud. H, împotriva deciziei civile nr.132 / 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosar nr-.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei cu domiciliul în Sf. G,-,. A,.2, jud.C, suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - fiind plecat din instanță semnează Președintele instanței |
Grefier, fiind în concediu de odihnă, semenază Grefier |
Red.
tehnored. 2 ex./27.07.2009,
jud fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 76/2010. Curtea de... → |
|---|
