Stabilire program vizitare minor. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.76/
Ședința publică din 12.02.2010
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul cu domiciliul în B str.-.- nr.17 împotriva deciziei civile nr.132/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru recurentul-reclamant, lipsă, av. -, intimata personal și asistată de av. în baza delegației de reprezentare nr.458/12.02.2010 pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se depune întâmpinare la dosar.
Apărătorul recurentului precizează că a luat cunoștință de conținutul acesteia și nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală. Sunt încălcate disp.art.43 al.3 din fam care stipulează că părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legătură personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Este o modalitate care se află în consonanță și cu disp.art.15 din Legea nr.272/2004 care arată că relațiile personale ale copilului cu propriul părinte se poate face și prin găzduirea acestuia pe o perioadă determinată la părintele căruia nu i s-a încredințat copilul. Numai în cazuri extrem de serioase, instanțele de judecată pot limita exercitarea drepturilor părintești de părintele căruia nu i s-a încredințat minorul. Aceste limitări trebuie să aibă la bază probe din care să rezulte că prin exercitarea acestui drept s-ar periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a minorului - art.16 din Legea nr.272/2004. Prin întâmpinarea depusă de pârâtă la dosarul de fond aceasta precizează că este de acord ca minora să fie luată la domiciliul tatălui o dată pe lună.
Intrebată fiind intimata-pârâtă dacă la fond a declarat că este de acord ca minora să fie luată la domiciliul tatălui, aceasta confirmă doar că la primele vizite la copil, reclamantul a vorbit urât cu copilul. Consideră că acesta ar trebuie menajat. A depus la dosar mesaje trimise de reclamant cu conținut obscen la adresa sa. Nu s-a abținut să o lovească de față cu fetița. Reclamantul nu a mers cu fetița niciodată la creșă și consideră că nu este în interesul copilului.
Apărătorul recurentului menționează că intimata locuiește cu o altă persoană într-un apartament cu două camere, care de fapt este un fost angajat al recurentului. Reclamantul a mers la apartamentul unde locuiește intimata să-i ducă o păpușă fetiței sale și a fost agresat de concubinul intimatei. Există stări conflictuale între părți și i se interzice tatălui să ia legătura cu copilul. Recurentul este în Italia, are contract de muncă acolo și când vine în țară locuiește la domiciliul părinților săi. Față de cele precizate, dreptul familiei dă dreptul părintelui să aibă legături cu copilul. Solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei menționează că trebuie avută în vedere situația de fapt și interesul copilului. Cele două instanțe corect au apreciat că relațiile dintre soți sunt deteriorate și au o influență negativă asupra minorei. Interesul superior al copilului primează. Corect instanța de fond a stabilit ca reclamantul să aibă legături personale cu minora sâmbăta. Consideră că recurentul ar trebui să se abțină de la afirmații jignitoare la adresa intimatei de față cu copilul. Datorită firii sale violente recurentul a agresat-o fizic și verbal pe intimată de față cu minora. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei instanței de apel. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin cererea formulată în fața Judecătoriei Brăila, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (fostă ) solicitând obligarea acesteia să-i permită să aibă legături personale cu minora, născută la 10.01.2005 după un program vizând posibilitatea de a lua copilul la domiciliul său din două în două săptămâni de sâmbătă ora 9,00 până duminică ora 18.00, o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă și de Paști si trei săptămâni în perioada verii.
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată formulate, prin prisma materialului probator administrat, Judecătoria Brăila, prin nr. 695/28.01.2009 a admis-o în parte și a dispus obligarea pârâtei să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora, după următorul program: în fiecare a doua și a patra sâmbătă din lună de la ora 10,00 la ora 18,00, în a doua zi de Paști și a doua zi de C, de la ora 10,00 la ora 18,00 și două săptămâni în perioada vacanței de vară, cu deplasarea minorei la domiciliul reclamantului și cu obligația acestuia de a readuce fetița la domiciliul mamei sale.
S-a reținut că minora (născută la 10.01.2005) este fiica reclamantului și a pârâtei, astfel cum rezultă din certificatul de naștere seria - nr. - (atașat la fila 5 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 3098/15 mai 2008 Judecătoriei Brăilaa fost desfăcută căsătoria părților și a fost încredințată minora spre creștere și educare pârâtei, fiind obligat reclamantul la plata unei pensii de întreținere în suma de 97 lei lunar în favoarea acesteia.
La stabilirea programului după care reclamantul urmează a-și exercita aceste drepturi instanța de fond a ținut seama de concluziile referatului de anchetă socială, de probele administrate și, în primul rând, de interesul superior al copilului.
S-a reținut că din chiar comportamentul părților în fața instanței de fond, dar și anterior, astfel cum a rezultat din adresa -/13.05.2008, relațiile dintre aceștia sunt extrem de tensionate, reclamantul manifestând violență fizică față de pârâtă.
Față de susținerile reclamantului, formulate cu ocazia concluziilor pe fond, că nu admite ideea ca fosta sa soție a angajat o altă relație, cu un alt și nu contestă împrejurarea că ar fi avut aprecieri necorespunzătoare despre comportamentul acesteia, aprecieri pe care le-a transmis minorei, instanța de fond a considerat că acesta se folosește de minoră pentru apărarea intereselor sale personale.
Pe de altă parte, instanța de fond a observat că prin hotărârea de divorț reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere calculată la venitul minim pe economie, apreciindu-se ca acesta nu produce venituri din muncă, însă din referatul de anchetă socială depus la dosar a rezultat că este administrator la o societate comercială, de la care încasează dividente.
Pe de o parte, s-a reținut și că pârâta nu pare a face distincția între interesul copilului de a avea șansa unei relații armonioase cu tatăl său și sentimentele negative pe care ea însăși le are față de reclamant.
Fără a contesta totuși dragostea si preocuparea pârâtei față de fiica sa, instanța de fond a apreciat că programul de vizitare propus de aceasta nu este de natură să asigure dezvoltarea unei relații armonioase între copil și tatăl său.
Nu mai puțin programul de vizitare propus de reclamant, a fost apreciat de instanța de fond ca fiind exagerat, față de vârsta copilului, de numai patru ani și față de împrejurarea că aceasta nu a fost niciodată despărțită de mama sa.
In ce privește perioadele de sărbători, instanța de fond a reținut că vacanța de C este de o săptămână și cea de Paște de asemenea, astfel încât pretențiile reclamantului în acest sens au fost considerate nerealiste și exagerate. Instanța de fond a apreciat că deplasarea minorei la domiciliul tatălui în a doua zi de Paște și a doua zi de C, de la ora 10.00 la ora 18.00, satisface pe deplin interesul minorei de a fi alături de tatăl ei cu aceste ocazii.
In ce privește perioada vacanței de vară, instanța de fond a apreciat că, având in vedere că fetița este foarte mică, două săptămâni petrecute cu tatăl ei sunt de natură să asigure dezvoltarea unei relații armonioase, în măsura în care și comportamentul tatălui față de copil va fi corespunzător.
In ce privește solicitarea reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, instanța de fond a observat că acestea nu au fost dovedite și nu a acordat nicio sumă cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul arătând că din conținutul hotărârii instanței de fond nu rezultă că normele care reglementează relațiile personale dintre părinți și copii au fost analizate, exprimându-se păreri personale bazate pe prezumții și nu pe probele administrate în cauză. Până la despărțirea în fapt a părților minora rezultată din relația de căsătorie a fost crescută de ambii părinți. Apoi o perioadă de timp a locuit împreună cu tatăl său și bunicii paterni, fiind familiarizată cu acest mediu, asigurându-i-se condiții corespunzătoare în ceea ce privește dezvoltarea fizică, mentală și spirituală.
În întâmpinarea formulată intimata precizează că apelantul în momentele în care s-a întâlnit cu minora a avut un comportament foarte distant față de aceasta, s-a manifestat violent față de intimată, i-a adresat acesteia amenințări, injurii, în prezența minorei, nu s-a preocupat de creșterea și educarea minorei fiind plecat o perioadă îndelungată de timp în Italia.
Prin decizia civilă nr.132/21 oct.2009 Tribunalul Brăilaa respins apelul reclamantului ca nefondat.
S-a reținut în motivarea acestei decizii că atâta timp cât nu s-a pronunțat împotriva sa decăderea din drepturile părintești, dreptul și obligația părintelui divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, de a contribui la creșterea și educarea lui, se pot realiza în diferite moduri, ca de pildă vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, luarea copilului la domiciliul său, precum și prin încuviințarea dată de a-l avea un anumit interval de timp, cum ar fi în perioada vacanțelor școlare.
Drepturile părintelui de a păstra legături personale cu minorul, ca de altfel toate drepturile părintești, trebuie să fie exercitate numai în interesul acestuia, potrivit dispozițiilor art. 43 al. 3 și art. 97 al. 2 Codul familiei.
Așa cum corect a reținut instanța de fond relațiile dintre foștii soți sunt deteriorate și au o influență negativă asupra dezvoltării minorei rezultată din căsătoria lor.
Aceasta are o vârstă fragedă, iar luarea minorei la domiciliul apelantului pe durata a două week-end-uri în timpul unei luni ar fi de natură să dăuneze intereselor minorei, care ar trebui să-și schimbe mediul familial prea des.
Comportamentul ambilor părinți va trebui să țină cont de interesul superior al minorei. Astfel până în momentul în care aceasta se va afla în vacanțele școlare îngrijirea, creșterea și educarea ei nu ar mai avea de suferit dacă va petrece mai mult timp și în prezența taălui și a bunicilor paterni.
Mai mult, tatăl minorei se deplasează destul de des în Italia astfel că modalitatea aleasă de instanța de fond pentru exercitarea legăturilor dintre apelant și minoră a ținut cont de criteriile prevăzute de dispozițiile legale aplicabile.
Pentru aceste considerente, tribunalul nu a putut primi propunerea apelantului de a i se încuviința să ia copilul la domiciliul său un timp mai îndelungat și, în consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul dedus judecății ca nefondat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pe care l-a întemeiat pe art.304 pct.9 pr.civilă în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut că instanța de apel nu a ținut cont că la termenul de judecată din 07.01.2009, pârâta a precizat că este de acord să fie luat copilul la domiciliul tatălui o dată pe lună, într-o sâmbătă, între orele 09,oo-18,oo, că cererea reclamantului de încredințare a minorei la domiciliul său două weekend-uri, pe lună, este în consonanță cu art.15 din Legea nr.272/2004, că din probatoriile administrate a reieșit că intimate nu i-a permis niciodată să o viziteze pe.
De asemenea, tot din probe rezultă că reclamantul locuiește împreună cu părinții săi, și, are condiții pentru îngrijirea și dezvoltarea normală a copilului.
In consecință, a solicitat admiterea recursului, șio modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
Intimata, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului, deoarece soluția primei instanțe este temeinică și legală, minora având o vârstă fragedă iar luarea sa la domiciliul reclamantului pe durata a două weekend-uri pe lună ar dăuna intereselor minorei, care ar trebui să-și schimbe mediul familial prea des. Totodată, pe bună dreptate s-a reținut de către ambele instanțe că relațiile dintre foștii soți, sunt deteriorate și au o influență negativă asupra dezvoltării minorei.
Recursul declarat urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Dispozițiile codului familiei - art.43 alin.3, 97 alin.2 reținute de către instanțele de fond și de apel trebuie completate cu prevederile Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Potrivit art.16 din această lege, copilul care a fost separate de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanța de judecată luând în considerare, cu prioritate interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică mentală spirituală, morală sau socială a copilului.
Instanța de fond și de apel în mod corect reținând relațiile tensionate dintre părți și vârsta mică a copilului a admis în parte acțiunea reclamantului.
Însă nu există nici un motiv temeinic de natura celor enunțate de art.16 din Legea nr.272/2004 de a nu I se permite reclamantului, ca programul de vizită stabilit de către prima instanță să nu se realizeze la domiciliul reclamantului. Din nici o probă nu rezultă că reclamantul ar avea o comportare necorespunzătoare față de copil în așa fel încât să-i pună în pericol dezvoltarea fizică, mentală sau spirituală.
Potrivit art.15 lit.c din Legea nr.272/2004, relațiile personale se pot realize și prin găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit. Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul și va modifica în parte decizia și sentința în scopul precizării că programul de vizitare stabilit de prima instanță va avea loc la domiciliul reclamantului. Se vor menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamantul cu domiciliul în B str.-.- nr.17 împotriva deciziei civile nr.132/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Modifică decizia civilă nr.132/2009 a Tribunalului Brăila, astfel:
Admite apelul.
Schimbă-n parte sentințe civilă în sensul că întregul program de vizitare al minorei va avea loc la domiciliul reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AI-03.03.2010
Dact-MH-10.03.2010/4 ex.
Fond: judecător - Judecătoria Brăila
Apel: judecători - Tribunalul Brăila
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Luminița Cristea, Anica Ioan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
