Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 128
Ședința publică de la 02 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea cauzei - Minori și familie - privind pe contestatorul și pe intimata, având ca obiect partaj bunuri comune împotriva deciziei numărul 17/MF din 07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică de la 25 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Pentru a se depune concluzii scrise de către contestatorul instanța a amânat pronunțarea pentru azi 2 octombrie 2008.
În termenul de pronunțare contestatorul a depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
După studiu și deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 17 din 07 februarie 2008, Curtea de APEL IAȘIa respins contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 111 din 27 septembrie 2007 Curții de APEL IAȘI, menținând hotărârea atacată și obligându-l pe contestator la plata către intimata a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că Legea de procedură civilă română reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Codul d e procedură civilă distinge între contestația în anulare de drept comun (la care face referire art. 317) și aceea specială, reglementată de articolul 318.
În speță, decizia Curții de APEL IAȘI atacată este pronunțată în recurs, fiind susceptibilă atât de contestație de drept comun cât și de contestație în anulare specială.
1. Curtea de apel a constatat că prevederile art. 317 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză. Procedura de chemare a recurentului a fost corect îndeplinită pentru termenul din 27 septembrie 2007, astfel încât nu este incident punctul 1 al art. 317(1) Cod procedură civilă. În același timp, nu se poate reține că hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, punctul 2 al art. 317(1) nefiind aplicabil.
2. Articolul 318 Cod procedură civilă prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță nu învederează vreo greșeală materială a instanței de recurs, ci doar neexaminarea motivelor sale de recurs. Or, cea de-a doua parte a art. 318 se referă numai la situația în care recursul s-a judecat pe fond, nu și la cazurile în care s-a anulat cererea de recurs, pentru netimbrare. Excepția netimbrării căii de atac este una dirimantă. În condițiile în care excepția operează recursul se anulează, fără a se mai putea lua în discuție criticile formulate în declarația de recurs. Ca atare, art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă nu poate fi aplicat speței de față, a conchis Curtea de apel.
Împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare a promovat o nouă contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 318 alin. 1 și 317 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art. 105 alin. 1, 106 și următoarele.
Contestatorul arată că a formulat o nouă contestație în anulare deoarece dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei greșeli materiale, instanța a respins recursul fără a cerceta motivele de modificare ori casare iar procedura de chemare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.
învederează că, prin respingerea contestației, instanța nu a verificat motivele de nulitate a actelor efectuate de un singur judecător și că nu s-a ținut cont de chitanța de plată a taxei judiciare de timbru depusă la dosar. Contestatorul invocă și incompatibilitatea judecătorului care s-a pronunțat.
întâmpinare, intimata solicită respingerea căii de atac formulate împotriva deciziei civile nr. 17 din 07 februarie 2008 Curții de APEL IAȘI. Ea arată că motivele invocate de au fost deja analizate de instanțele sesizate cu cererile anterioare formulate de acesta din urmă și că nici unul nu este fondat.
Dezvoltând motivele contestației în anulare, învederează că sunt aplicabile dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, în noțiunea de "greșeală materială" utilizată de acest text circumscriindu-se situația în care instanța de recurs anulează ca netimbrat recursul, în condițiile în care dovada achitării taxei judiciare de timbru a ajuns la instanță ulterior deciziei. Greșelile materiale - susține contestatorul - vizează erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care au generat soluții greșite. Referitor la fondul litigiului, arată că la prima instanță a fost citat cu rea-credință conform art. 95 indice 1 punctul 4 indice 2 Cod procedură civilă, reclamanta putând fi sancționată conform art. 92 indice 3 punctul 3 sau art. 89 punctul 8 indice 1 Cod procedură civilă. Contestatorul învederează că a făcut dovada - cu copia pașaportului - că judecata s-a făcut greșit în lipsa lui. critică hotărârea de fond și pentru că nu i s-a achitat sulta, pentru a-și procura o altă locuință.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că nu poate fi primită contestația în anulare de față, pentru considerentele cuprinse în cele ce urmează:
a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 17 din 07 februarie 2008 Curții de APEL IAȘI, prin care s-a respins contestația în anulare promovată de el împotriva deciziei civile nr. 111 din 27 septembrie 2007 aceleiași instanțe.
Codul d e procedură civilă reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea condițiilor pe care Codul le prevede. Articolul 317 reglementează contestația în anulare de drept comun iar articolul 318 pe aceea specială.
Deși face referire - în motivarea contestației - la articolele 317 și 318 Cod procedură civilă, nu invocă nelegala citare (în sensul art. 317 alineat 1 punctul 1 Cod procedură civilă) pentru ziua de 07 februarie 2008, când s-a judecat contestația în anulare precedentă. De altfel, pentru acel termen de judecată contestatorul avea termen în cunoștință, conform art. 153 (1) Cod procedură civilă, primit în ședința de judecată de la 17 ianuarie 2008, nefiind aplicabilă niciuna dintre ipotezele de la alineatul (2) al art. 153 Cod procedură civilă.
În același timp, Curtea de apel constată că nu sunt incidente prevederile art. 317(1) punctul 2 Cod procedură civilă, care vizează situația unei hotărâri date cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Articolul 159 Cod procedură civilă este textul care reglementează cazurile de necompetență de ordine publică (generală, materială și teritorială exclusivă) și nici unul dintre acestea nu are legătură cu pricina de față. a invocat incompatibilitatea judecătorului care s-a pronunțat, dar art. 24 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, în acest sens stabilind și decizia nr. II din 15 ianuarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În ce privește contestația în anulare specială, de la art. 318 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că hotărârea atacată (decizia civilă nr. 17 din 07 februarie 2008 Curții de APEL IAȘI ) nu poate forma obiectul unei asemenea căi de atac, deoarece nu este o "hotărâre a instanței de recurs" ci - așa cum s-a arătat mai sus - o decizie pronunțată într-o cale extraordinară de atac, contestația în anulare. De altminteri, din motivarea contestației se observă că se referă la o greșeală materială apărută nu la soluționarea contestației în anulare precedente, ci la anularea ca netimbrat a recursului său (prin decizia civilă nr. 111 din 27 septembrie 2007). Or, aspectul vizând comiterea unei greșeli materiale la anularea recursului a fost invocat și în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, în care s-a pronunțat 17/2008, nemaiputând fi invocat într-o nouă contestație de anulare (în acest sens dispune și art. 321 Cod procedură civilă).
Raportat considerentelor expuse Curtea va respinge contestația în anulare de față, menținând hotărârea atacată. Aspectele invocate de, privind modul în care s-a derulat procedura judiciară la fond nu pot fi examinate, în condițiile respingerii contestației în anulare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 17/MF/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, hotărâre pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI: - -,
--, - -
29.10.2008/2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca, Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 511/2008. Curtea de... → |
|---|
