Stabilire program vizitare minor. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 511
Ședința publică din data de 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în com. sat jud. P, împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în com. sat, jud. P, precum și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale din 24 aprilie 2008, precum și intimata-pârâtă, personal, lipsind Autoritatea Tutelară - Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 12 mai 2008 în valoare de 3,20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea de a-și angaja apărător.
Avocat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționa a cererii intimatei.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de intimata-pârâtă, având în vedere că aceasta a fost citată cu respectarea termenului procedural prevăzut de art. 1141al.3 Cod procedură civilă, astfel că nu se mai justifică amânarea cauzei.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece ambele instanțe nu au dat eficiență juridică principiului ce consacră dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinți, precum și cu rudele sale. S-au administrat probatorii din care rezultă fără dubiu că recurentul poate oferi condiții pentru a păstra legăturile firești cu minorul la domiciliul său, dat fiind relațiile tensionate dintre părți. Mai arată că nici vârsta minorului nu este un impediment de a-l lua în domiciliul recurentului, deoarece locuiește în aceeași comună cu intimata, astfel că distanța la care ar fi dus copilul este foarte mică.
În consecință solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor și pe fond, încuviințarea dreptului de a avea legături personale cu minorul în domiciliul recurentului, conform celor stabilite de instanța de apel. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, având cuvântul, arată că este de acord ca recurentul să aibă legături personale cu minorul, dar la domiciliul său, pentru că acesta nu respectă niciodată orele de vizită, deși a fost primit întotdeauna.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate anterior.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei Mizil reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin sentința sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta de a-i permite să aibă legături personale cu minorul născut la 19.01.2006.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că se află în acțiune de divorț cu pârâta, iar aceasta nu-i permite să aibă legături personale cu minorul solicitând astfel ca la sfârșitul fiecărei săptămâni timp de 24 de ore să ia minorul la domiciliul său.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 925/26.07.2007 Judecătoria Mizila admis în parte acțiunea obligând-o pe pârâtă să permită reclamantului de a vizita minorul în prima și a treia săptămână din luna în ziua de duminică între orele 14-18 la domiciliul pârâtei.
La pronunțarea soluției prima instanță a reținut că din căsătoria părților a rezultat minorul născut la 19.01.2006, părțile aflându-se în proces de divorț, iar în prezent minorul este în îngrijirea pârâtei, fiind în interesul copilului să nu fie deplasat la domiciliul reclamantului.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamantul susținând că este nelegală și netemeinică deoarece instanța a încălcat principiul disponibilității prin neluarea în considerare a conținutul cererii sale prin care a indicat modalitatea concretă de valorificare a dreptului de a lua legătura cu minorul în sensul de a-l lua în domiciliul său, acordând extra petita, ceea ce nu a cerut.
Criticând sentința reclamantul a mai susținut că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod procedură civilă care prevăd obligația de arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Printr-un al treilea motiv de apel reclamantul a mai susținut că hotărârea este nelegală și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă în temeiul cărora prima instanță avea obligația exercitării rolului sau activ prin administrarea întregului său probatoriu necesar pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Prin încheierea pronunțată la data de 01.11.2007 Tribunalul Prahovaa dispus în baza art. 295 Cod procedură civilă completarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, un martor și efectuarea unei anchete sociale atât la domiciliul reclamantului cât și la domiciliul intimatei-pârâte.
Pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a probelor noi ce s-au administrat în cauză Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 94 din 14.02.2008 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.9 în sensul că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Susține recurentul că legiuitorul a consacrat atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, cât și dreptul copilului care pentru a-și dezvolta armonios personalitatea are dreptul de a menține legături personale nu numai cu părinții ci și cu rudele sale dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie, toate acestea rezultând din dispozițiile art. 14,15 și 22 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului în această materie.
Consideră recurentul că cele două instanțe au apreciat greșit că este îndreptățit numai la vizitarea copilului la domiciliul intimatei pârâte, ignorând faptul că în acest mod relațiile dintre ei sunt stânjenite, deoarece intimata locuiește cu părinții săi, astfel încât nici el și nici bunicii paterni ai minorului nu au posibilitatea de a-și manifesta afecțiunea.
Mai mult decât atât în cauză nu s-a făcut dovada că există vre-un impediment de natură să afecteze interesul copilului ci dimpotrivă a făcut dovada că are condiții materiale, morale și locative pentru a-l lua pe minor în domiciliul său.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din dispozițiile art.43 din Codul familiei rezultă părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul rezultat din căsătorie are dreptul de a păstra legăturile personale cu acesta, ținându-se seama de interesul minorului.
Față de faptul că minorul, rezultat din căsătoria părților a fost încredințat spre creștere și educare mamei-intimate, este normal ca recurentul să-și poată exercita drepturile părintești fără nicio constrângere. Prin soluțiile pronunțate de instanțele anterioare i s-a permis acestuia să aibă legături personale cu minorul, (respectiv să îl viziteze) în prima și a treia duminică ale fiecărei luni la domiciliul mamei intimate de la orele 14 - 18.
Față de toate probele administrate inclusiv ancheta socială ce a fost depusă la dosarul cauzei - probe din care rezultă că întotdeauna, ambii părinți au manifestat grijă și față de minor, era firesc, ca recurentului să-i fie permis să ia minorul la domiciliul său măcar câteva ore pe săptămână respectiv, în cele două duminici când i s-a permis să îl viziteze.
Chiar dacă în acest moment minorul, are doar vârsta de 2 ani recurentul îl poate lua în domiciliul său unde acesta se află într-un mediu familiar, este bine îngrijit și supravegheat, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor rezultă că între minor și tatăl acestuia existau legături foarte strânse.
Astfel, relațiile dintre tată și fiu, vor putea avea o continuitate normală fără să fie îngrădite de nicio reținere.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este fondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va admite și va modifica în tot decizia și în parte sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în com. sat jud. P, împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în com. sat, jud. P, precum și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local, jud.
Modifică în tot decizia sus menționată și în parte sentința civilă nr. 925 din 26.07.2007 a Judecătoriei Mizil, în sensul că obligă pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul la domiciliul reclamantului în prima și a treia duminică a fiecărei luni între orele 1000- 1800.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 mai 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. EC
Tehnored.CN
3 expl./26.05.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1709/2008. Curtea de... → |
|---|
