Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 128/R-MF
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, domiciliată în comuna Berbești, județul V, împotriva deciziei civile nr.1598/R-MF din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în comuna Berbești, sat Dealul, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat -, pentru intimatul, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul București, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 10 decembrie 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, în raport de această precizare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat - solicită respingerea contestației în anulare, ca nemotivată, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței privind onorariu de avocat de la dosar.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu nr.36 din 27 decembrie 2007, Judecătoria Horezu a admis în parte, în principiu, acțiunea principală, precizată, formulată de reclamantul, a admis în parte în principiu, cererile de suplimentare a masei partajabile aflate la filele 19, 78, 160 dosar, formulate de pârâta, a admis în parte, în principiu, cererea de restituire bunuri proprii, formulată de pârâtă și aflată la fila 153 dosar, a respins în principiu, cererea de restituire bunuri proprii, formulată de reclamant și aflată la fila 167 dosar, și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă egală de contribuție, bunurile reținute prin dispozitiv, precum și bunurile proprii.
Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr.1106 din 14 octombrie 2008, admis în parte acțiunea principală, formulată de reclamantul, astfel cum a fost precizată prin cererile aflate la file 14 și 33 dosar, și tot în parte a admis și cererile de suplimentare a masei partajabile, aflate la filele 19, 78, 160 dosar și de restituire bunuri proprii aflată la fila 153 dosar, formulate de pârâtă.
Prin aceeași sentință reclamantul a fost obligat să restituie pârâtei bunurile proprii ale acesteia și s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți fiind atribuite părților în proprietate bunurile, conform variantei nr. IV din expertiza efectuată de expert, aflată la filele 358-363 dosar.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței judecătoriei au declarat apel reclamantul și pârâta, iar prin decizia civilă nr.134 din 22 mai 2009 Tribunalul Vâlcea a respins ambele apeluri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că s-au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.6739Cod procedură civilă și art.741 Cod civil, soluționat de Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.1598/R-MF din 5 noiembrie 2009, prin care a espins, ca inadmisibil recursul, reținând în esență următoarele:
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula, cu valoare de principiu, este înscrisă în art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr.32/2008 pronunțată de Secțiile Unite că cererea este actul de investire a instanței, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Din cuprinsul art.112 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, nu poate rezulta o altă concluzie decât aceea că valoarea interesului alegat este cea "prețuită" de reclamant în cererea de chemare în judecată, așadar la momentul cererii introductive de instanță. Art.181Cod procedură civilă statuează că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. Textul are o valoare de principiu, confirmând regula potrivit căreia competența se fixează încă din momentul sesizării instanței, cererea de chemare in judecată ca element al acțiunii civile individualizând instanța.
Or, se poate observa, în prezenta cauză, se solicită partajarea bunurilor comune a căror valoare a fost stabilită prin cererea introductivă la 50250 RON, acțiune patrimonială cu un obiect de sub 100.000 lei, în raport de care calea de atac este potrivit art. 282/1 cod procedură civilă, recursul.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
S-a apreciat că nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este dată de lege fiind, potrivit acestui text, recursul, așa încât, decizia dată de tribunal asupra lui, chiar și într-o compunere greșită, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu mai este supusă, la rândul său, recursului.
La data de 24 noiembrie 2009, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1598/R-MF din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, fără însă a arăta în fapt și în drept motivele pe care se sprijină contestația.
Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțată cu nesocotirea unor norme procedurale.
Dispozițiile legale în materie nu cuprind norme derogatorii de la cele de drept comun, în ceea ce privește motivarea contestației, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun, ale art. 82 și art. 112 Cod procedură civilă, prevederile acestuia din urmă referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată aplicându-se mutatis-mutandis, prin analogie, partea trebuind să-și motiveze contestația arătând împrejurările de fapt și dispozițiile legale pe care se sprijină cererea sa.
Potrivit dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 82 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă, respectiv numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea juridică în care părțile stau în judecată, obiectul cererii, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, arătarea dovezilor și semnătura.
Instanța constată că această contestație în anulare nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 82 Cod procedură civilă, raportat la art. 112 Cod procedură civilă, contestatoarea arătând că formulează contestație în anulare fără a indica motivele de fapt și de drept ale acesteia.
Nerespectarea dispozițiilor procedurale privitoare la conținutul cererii de chemare în judecată atrage consecința prevăzută în art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nulitatea cererii, rmând ca în temeiul art.320 Cod procedură civilă, să fie respinsă contestația în anulare.
Văzând cererea intimatului și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată contestatoarea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în comuna Berbești, județul V, împotriva deciziei civile nr.1598/R-MF din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în comuna Berbești, sat Dealul, județul
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./08.02.2010
Jud. recurs: --
-
--
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Veronica BădescuJudecători:Veronica Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina Pincu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 117/2009. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
