Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1280/

Ședința publică din 25 mai 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în O S,-,.16, și de pârâtul, domiciliat în O S,-, împotriva deciziei civile nr. 13 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 20 mai 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 25 mai 2009.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 1747/4 decembrie 2007, Judecătoria Odorheiu Secuiesca admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul, s-a admis în parte acțiunea reconvențională a pârâtului reclamant reconvențional și, drept consecință:

- a stabilit că reclamanta și pârâtul, în timpul căsătoriei lor, au executat asupra imobilului construcție din- aparținând pârâtului, următoarele investiții: valoarea finisărilor exterioare a casei - 5.892 lei, valoarea amenajării parterului - 42.070 lei, costul introducerii apei în imobil, lucrări instalații separat - 6.469 lei, costul introducerii gazului metan - 4.288 lei, valoarea băii ( dotări) - 1.480 lei, valoarea porții și a gardului - 1.183 lei, valoarea unui cuptor de pâine care nu mai există - 662 lei, betonarea curții și montarea de plăci de beton - 2.623 lei, în valoare totală de 64.667 lei;

- a stabilit că părțile au avut o contribuție egală de câte 1/2 parte la executarea acestor investiții;

- a dispus sistarea indiviziunii atribuind investițiile pârâtului cu obligarea acestuia la plata a 32.333,5 lei sultă în favoarea reclamantei;

- a stabilit că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile:

17. - o moară cu în valoare de 1500 lei

18.- un autoturism cu anul de fabricație 1996 în valoare de 3.000 lei

19.- 5 mc. scânduri - 1500 lei

20.- 2 bucăți sobe de aragaz - 700 lei

21.- un congelator în valoare de 1300 lei

22.- un frigider mare cu congelator - 1300 lei

23.- un frigider mic - 100 lei

24.- mașină de spălat automată - 1300 lei

25.- mașină de spălat automată - 500 lei

26.- cuptor cu microunde - 200 lei

27.- televizor color marca - 200 lei

28.- televizor color marca Philips - 2100 lei

29.- o garnitură mobilă cameră - 2000 lei

30.- o mobilă de cameră de 1000 lei

31.- o mobilă de bucătărie - 1000 lei

32.- 3 covoare, două mici și unul mare de 1000 lei a căror valoare totală este de 18.600 lei.

- a stabilit că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea lor.

- a dispus sistarea indiviziunii atribuind în natură bunurile de la punctele: parte din punctul 4, 6, 9, 11; parte din punctul 16, 14, 15, 7 reclamantei, în valoare de 4.950 lei și bunurile de la punctele 1, 2, 3, parte din punctul 4, 5, 8, 10, 12, 13, parte din punctul 16 pârâtului în valoare de 13.650 lei.

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei 4.350 lei cu titlu de sultă.

- a stabilit că părțile au dobândit în timpul căsătoriei pe bază de înscris sub semnătură privată următoarele bunuri imobile: o casă și construcții gospodărești cu un teren de 22 de arii situate în comuna, sat., un teren intravilan în suprafață de 22 arii situat în satul, un teren extravilan în suprafață de 2 ha în satul și o grădină intravilan de 7 arii în comuna care au fost vândute la data de 17 octombrie 2005, primind prețul de 15.000 euro, din care pârâtul a restituit un împrumut de 6.500 de euro;

- a stabilit că suma de 8.500 de euro rezultantă în urma acestei datorii comune, constituie bun comun la care părțile au avut o contribuție egală de parte, revenind câte 4.250 de euro la fiecare parte;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.250 euro cu titlu de sultă, reprezentând partea cuvenită acesteia;

- a respins capătul de cerere al reclamantei privind includerea în masa bunurilor de împărțit a Societății Comerciale - cu sediul în O secuiesc -, județul H, societate cu răspundere limitată, cu asociat unic și patrimoniu distinct;

- a compensat și a sistat cheltuielile de judecată.

Prin decizia civilă nr. 13/3 februarie 2009, Tribunalul Harghitaa admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că:

- a constatat că din masa bunurilor partajabile fac parte și părțile sociale ale -, în valoare totală actualizată de 19.851 RON, ce revin părților în cotă de parte pentru fiecare;

- a dispus sistarea stării de indiviziune - devălmășie cu privire la acest bun;

- a atribuit pârâtului-reclamant reconvențional părțile sociale în număr de 20, în cadrul -;

- a obligat pârâtul- reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențională suma de 9925,5 RON cu titlu de sultă din valoarea acestui bun;

- a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași hotărâre s-a respins apelul declarat de pârâtul, iar acesta a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 5389 RON din care 200 reprezentând taxa judiciară de timbru, 1500 RON onorariu expert, iar 3689 RON onorariu avocațial.

Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de către ambele părți.

Reclamanta a solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul excluderii din masa partajabilă a sumei de 6.500 EUR, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sub aspectul greșitei aplicări a legii.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de apel nu a apreciat în mod corect declarația martorului, din care rezultă faptul că pârâtul "avea nevoie de 6.000 de EUR pentru a porni o afacere proprie", astfel că nu se poate reține caracterul de datorie comună sumei împrumutate.

La rândul său, pârâtul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat împotriva hotărârii primei instanțe, schimbarea în parte a acesteia și excluderea din masa bunurilor comune a sumei de 15.000 EUR, cu consecința eliminării din dispozitiv a constatărilor referitoare la suma de 8.500 EUR, pe care ar fi avut-o părțile în urma achitării datoriilor comune, precum și a dispoziției greșite a instanței de fond privind obligarea sa la plata sultei de 4.250 EUR.

De asemenea, a solicitat respingerea capătului de cerere din apelul reclamantei, cu privire la cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâtului.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că primele două instanțe au interpretat greșit actul dedus judecății și, ca atare, au dat mai mult decât s-a cerut, apreciind în mod greșit starea de fapt atunci când au constatat că părțile au avut la data divorțului un activ de 15.000 EUR și un pasiv de 6.500 EUR, în contextul în care, prin chiar acțiunea introductivă, reclamanta a susținut că au avut în numerar suma de 7000 lei (RON), solicitând ca aceasta să fie împărțită, fără ca ulterior să-și modifice acțiunea, în sensul cuprinderii în masa bunurilor de împărțit a contravalorii terenurilor. Prin urmare, cadrul procesual definit de părți era: din partea intimatei includerea în masa partajabilă a numerarului de 7.000 RON, respectiv din partea reclamantului constatarea faptului că la desfacerea căsătoriei în comun au avut un pasiv de 6.500 EUR.

De asemenea, pârâtul a susținut că instanțele au apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, atunci când au inclus în patrimoniul părților contravaloarea proprietăților rurale, în realitate acestea fiind înstrăinate înainte de divorț, pentru acoperirea unor datorii comune anterioare.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligat prin hotărârea instanței de apel, pârâtul a invocat nesocotirea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, întrucât apelul reclamantei a fost admis doar în parte, iar expertiza contabilă nu era utilă cauzei, nefiind administrată pentru dezlegarea pricinii, ci doar în favoarea intimatei, situație în care nu poate fi inclusă în cheltuielile de judecată.

Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Cu referire la recursul reclamantei:

Prin admiterea apelului declarat de reclamantă, împotriva hotărârii primei instanțe s-a dispus includerea în masa bunurilor comune supuse partajului, a părților sociale deținute de pârât - în calitate de asociat unic - la S:R:L:, părți sociale, în valoare actualizată de 19.851 RON, constatându-se contribuția egală a foștilor soți la dobândirea acestora, în sensul că respectiva societate comercială a fost înființată în timpul căsătoriei, la data de 20 septembrie 1996.

Cererea reclamantei, privind excluderea unei datorii comune în sumă de 6500 EUR, a fost respinsă de către instanța de apel, reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi fost o datorie proprie a pârâtului, situație în care operează prezumția comunității, instituită prin art. 32 lit. b din Codul familiei.

această cerere în recurs, reclamanta invocă declarația martorului, conform căreia acesta i-a împrumutat pârâtului suma de 6000 EUR, cu o dobândă de 500 EUR, pentru "ca să pornească o afacere proprie". Niciuna din probele administrate în cauză nu face trimitere, însă, la vreo altă afacere a pârâtului, decât cea desfășurată în cadrul, iar în situația în care părțile au acceptat că aceasta reprezintă o achiziție comună ( pârâtul neatacând sub acest aspect hotărârea instanței de apel ) rezultă, în mod implicit, că și datoria contractată pentru susținerea activității respectivei societăți este, conform prevederilor art. 32 lit. a din Codul familiei, tot comună, nefiind dovedit contrariul.

Pe de altă parte, împrumutul a fost contractat în timpul căsătoriei ( 10 aprilie 2005 ) și a fost restituit de către pârât în aprilie 2006, după separația faptică a părților, care a intervenit în luna februarie 2006 ( conform recunoașterii reclamantei, din cuprinsul acțiunii introductive ), prin urmare, în mod corect s-a dispus includerea sumei de 6500 EUR - ca și datorie comună a foștilor soți - în masa bunurilor supuse împărțelii.

II. Cu referire la recursul pârâtului.

Prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, pârâtul a contestat includerea în masa bunurilor comune a sumei de 15.000 EUR, dobândită în timpul căsătoriei, în urma vânzării prin înscris sub semnătură privată, la data de 17 octombrie 2005, următoarelor bunuri imobile: o casă și construcții gospodărești cu un teren de 22 de ari, situate în comuna, sat.; un teren intravilan în suprafață de 22 ari, situat în satul; un teren extravilan în suprafață de 2 ha, situat în satul și o grădină intravilan de 7 ari, situată în comuna.

Criticile formulate sub acest aspect de către pârât au fost în mod corect respinse, deoarece, deși a susținut că suma obținută din vânzarea respectivelor bunuri a fost utilizată până la momentul separației faptice a soților pentru acoperirea unor datorii comune anterioare, o atare stare de fapt nu a fost confirmată de probele administrate în cauză. Prin urmare, în contextul în care din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată rezultă că la data de 17 octombrie 2005 pârâtul a încasat prețul de 15000 EUR, iar la interogatoriul luat în primă instanță a recunoscut că bunurile înstrăinate au fost achiziționate în timpul căsătoriei cu reclamanta, necontestând calitatea lor de bunuri comune, contravaloarea acestora a dobândit aceeași calitate prin efectul subrogației reale.

Nu era necesar, în acest sens, cum în mod greșit pretinde pârâtul - ca reclamanta să fi procedat la modificarea acțiunii - deoarece, astfel cum rezultă din cuprinsul acesteia, respectivele bunuri imobile au fost enumerate ca făcând parte din masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Împrejurarea că, pe parcursul judecății, pârâtul a prezentat înscrisul sub semnătură privată din 17 octombrie 2005, susținând că au fost înstrăinate contra sumei de 15.000 EUR, nu este de natură a conduce la excluderea acestei valori din masa bunurilor comune, deoarece, astfel cum s-a precizat anterior, în cauză nu s-au produs dovezi care să ateste cheltuirea respectivei sume pentru acoperirea unei datorii comune a soților, până la data separației faptice a acestora.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că apelul declarat de pârât a fost în mod corect respins, soluția impunându-se a fi menținută.

Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la aplicarea greșită, de către instanța de apel, a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, deoarece căzând în pretenții față de reclamantă - ca urmare a respingerii propriei căi de atac - pârâtul este obligat să suporte, la cerere, cheltuielile de judecată avansate de partea care a câștigat procesul. De asemenea, nu este reală susținerea conform căreia expertiza contabilă efectuată nu a fost o probă utilă cauzei, în contextul în care pe baza concluziilor acesteia, s-a stabilit valoarea actualizată a părților sociale deținute de părți la, valoare inclusă ulterior în masa bunurilor comune supuse partajului.

Date fiind aspectele anterior relevate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, neidentificând în cauză motivele de nelegalitate invocate de părți și nici din oficiu, vreun motiv de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în O S,-,.16, și de pârâtul, domiciliat în O S,-, împotriva deciziei civile nr. 13/3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Pt.

fiind plecat din instanță semnează

Președintele instanței

Grefier,

Pt.

fiind în concediu de odihnă,

semnează Prim-grefier

Red.

Tehnored.

2 exp./21.07.2009

Jud.fond.

Jud.tr.;

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Tg Mures