Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1294/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1294
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 02 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr.172 din 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă () și intimatul intervenient, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 02 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului pârât prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi09 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 29.05.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu stabilirea unei cote de contribuție de 80% pentru reclamantă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar pe rolul instanței se află în curs de soluționare acțiunea de divorț și că pe timpul căsătoriei părțile au dobândit: un apartament cu 2 camere și dependințe, situat în S, str -, -.17,.B,.3,.13, jud. A mai ar[tat că reclamanta a avut o contribuție mai M, respectiv de 80%, deoarece a contribuit cu banii săi proprii obținuți din vânzarea unei garsoniere situată în S și care i-a fost atribuită în lotul său prin sentința civilă nr.1377/22.02.1995, ]n urma altui partaj de bunuri comune.
Ulterior reclamanta a formulat o cerere de complinire a masei partaj prin care a solicitat reținerea la masa de partaj și a bunurilor imobile, situate în com. M, jud.O: teren în suprafață de 1883 mp. curți-construcții și grădină cu casă de locuit, construită din drugani, având două camere, bucătărie, prispă, magazie din paiantă acoperită cu carton asfaltat, plantațiile și împrejmuirile aferente, cu vecinătăți: N- și, S- Dc 257, V-, E-Dc 146, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1681/23.05.2001.
Pârâtul a depus la termenul din 15.05.2008 întâmpinare și cerere reconvențională. A susținut că banii obținuți de reclamantă din vânzarea garsonierei atribuită în lotul acesteia,printr-o sentință anterioară de partaj,nu au fost folosiți pentru achitarea prețului apartamentului. In privința imobilelor situate în com. M, a menționat că reclamanta nu a contribuit cu nici o sumă de bani, fiind menționată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu părinții săi doar la insistențele pârâtului. Prețul menționat în contract a fost achitat în realitate din banii vânzătorilor și pe care pârâtul i-a primit cu împrumut, cu obligația de restituire până în luna septembrie a anului 2005, restituire care în realitate nu s-a realizat.
La 29.05.2008 s-a formulat de către tatăl pârâtului-reclamant - o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr.1681/23.05.2001 privind înstrăinarea imobilelor situate în com. M, jud.O și cerute la masa de partaj prin cererea de complinire din 18.06.2007; obligarea reclamantei și pârâtului la restituirea sumei de 1500 lei acordată cu titlu de împrumut, reactualizată în raport de rata inflației începând cu 23.05.2001 și până la data plătii efective; stabilirea unui drept de retenție în favoarea intervenientului asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu părțile, până la data restituirii sumei pretinse la capătul 2 de cerere.
În motivarea cererii de intervenție s-a menționat că la 15.05.2001, pârâtul G i-a solicitat intervenientului să-i vândă casa și terenul situat în com. M, jud.O, contract cu încheierea căruia a fost de acord, deși intenția sa a fost aceea de a încheia un contract cu clauză de întreținere. Prețul stipulat în contract de 1500 lei nu a fost achitat, urmând să fie plătit la o dată ulterioară, cheltuielile ocazionate de încheierea contractului autentic, fiind suportate potrivit susținerilor intervenientului din banii săi. A mai arătat intervenientul că pentru a avea siguranța că îi va fi achitat prețul s-au înțeles să încheie un act sub semnătură privată în care să se menționeze că a împrumutat părțile cu o sumă de bani echivalentă cu prețul vânzării imobilelor, împrumut ce urma să fie restituit la o dată fixată la 25.09.2005. A fost încheiat înscrisul sub semnătură privată însă doar între intervenient și fiul său - pârâtul G, însă deși termenul de restituire stipulat în contractul de împrumut a expirat, suma nu i-a fost restituită de părți Din cauza neplății prețului trebuie dispusă rezoluțiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta și pârâtul pentru lipsa obiectului și totodată să fie obligate părțile la restituirea sumei împrumutate.
Au fost invocate dispoz.art.49-50 pr.civ. 1361, 1576, 969, 1589 civ.
Prin încheierea de admitere în principiu din 18.09.2008 au fost admise în principiu și în parte cererea introductivă, iar cererea de complinire din 18.06.2007 în principiu și în totalitate.
Au fost reținute la masa de partaj bunurile menționate în acțiunea principală și în cererea de complinire: un apartament situat în S, str. -,. 17,. B,. 3,. 13, jud. O și terenul în suprafață de 1883 mp. curți -construcții și grădină cu casă de locuit, construită din drugani, având două camere, bucătărie, prispă, magazie din paiantă acoperită cu carton asfaltat, sădirile și împrejmuirile aferente, cu vecinătăți: N- și, S- Dc 257, V-, E-Dc 146, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1681/23.05.2001, însă cu o contribuție egală la dobândirea acestora, de 50% pentru reclamantă și 50% pentru pârât.
Capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare formulat în cererea de interventie, a fost respins ca neîntemeiat prin aceiași încheiere de admitere în principiu.
Privitor la capătul din cererea de intervenție, prin cares-a solicitat și instituirea unui drept de retenție asupra bunurilor imobile ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1681/23.05.2001, instanța a reținut că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanță conform dispozițiilor Legii 146/1997 R și nefiind îndeplinită această obligație, acest capăt de cerere a fost anulat, în conformitate cu dispoz. art.20 pct.1 și 3 din legea susmenționată.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea reclamantei și a pârâtului de a plăti intervenientului suma de 1500 lei, reactualizată, acordată de intervenient cu titlu de împrumut, instanța s- pronunțat prin aceiași încheiere de admitere în principiu, nefiind lăsat spre soluționare o dată cu fondul pentru corecta compunere a masei comunitare. S-a apreciat că acesta este doar în parte întemeiat și astfel a fost admis, respectiv doar față de pârâtul
Pentru evaluarea bunurilor imobile reținute la masa de partaj și pentru efectuarea propunerilor de lotizare, s-a dispus efectuarea de expertize tehnice specialitatea construcții civile și agricolă.
Prin sentința civilă nr. 7026 din 27 2008 dată în dosar nr-, Judecătoria Slatinaa admis în parte și în fond acțiunea principală, cererea de complinire formulate de reclamantă, a admis în fond și în parte cererea reconvențională și a dispus ieșirea din codevălmășie a părților, cu formarea și atribuirea loturilor, omologând rapoartele de expertiză în privința evaluării bunurilor reținute în masa partajabilă, a stabilit valoarea totală a masei partajabilă ca fiind de 179.214 lei iar valoarea fiecărui lot al părților de 89.607 lei, a atribuit reclamantei - pârâte apartamentul cu două camere situat în S,-, -.3,.13 iar pârâtului reclamant imobilul din comuna M, compus din teren în suprafață de 1883 mp.și casă cu 2 camere, bucătărie, prispă, magazie, teren și în compensare sultă de la reclamanta-pârâtă în sumă de 82.500 lei.
S-a admis în parte capătul cererii de intervenție în interes propriu formulată de având ca obiect pretenție și s-a obligat pârâtul-reclamant către intervenient la plata sumei de 1500 lei primită cu titlu de împrumut, sumă reactualizată pe perioada de la scadența plății - 25 sept.2005 până la data plății efective; s-a respins capătul de cerere în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.168/23.05.2001 și s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privitor la instituirea dreptului de retenție.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și a mai obligat pârâtul către reclamantă la 749,6 lei.
S-a obligat pârâtul către intervenient la 126,96 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 07 nov.1998 și căsătoria a fost desfăcută prin divorț la data de 14.09.2007, iar în perioada căsătoriei au dobândit apartamentul din S, str.-.17,.3,.13 - cu două camere și dependințe, pentru care au achitat prețul de 20.000.000 lei vechi și imobilul situat în comuna M vândut părților de tatăl pârâtului, intervenientul.
Cu privire la cererea intervenientului pentru rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare, instanța a reținut că nu este întemeiată întrucât în contract s-a făcut mențiunea plății prețului stabilit prin acordul părților.
A reținut instanța că este întemeiat capătul cererii de intervenție privitor la restituirea împrumutului - pe baza înscrisului sub semnătură privată depus de intervenient - dar a motivat că va fi obligat doar pârâtul la restituirea sumei întrucât contractul a fost încheiat de intervenient doar cu pârâtul și, potrivit art.1182 civ. nu este opozabil reclamantei, neavând dată certă.
Referitor la contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a reținut o cotă egală de 50 % la dobândirea comunității de bunuri, înlăturând atât susținerile reclamantei, cât și ale pârâtului privitoare la reținerea unei cote contributive proprii mai mari.
A argumentat instanța că reclamanta nu a dovedit achitarea prețului apartamentului cu suma obținută din vânzarea unei garsoniere - bun propriu al acesteia, potrivit datelor celor două contracte de vânzare-cumpărare, vânzarea garsonierei a avut loc ulterior cumpărării apartamentului și nici pârâtul nu a dovedit că a achitat prin contribuția sa exclusivă imobilul din comuna
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâtul.
Prin apelul său reclamanta a criticat încheierea de admitere în principi susținând că trebuia să se rețină că a avut o cotă contributivă de 80 % la dobândirea apartamentului - instanța ignorând probele administrate de aceasta - înscrisuri și declarații de martori, din care rezultă că aceasta a obținut dintr-un partaj de bunuri comune anterior garsoniera care, contrar datelor din actul autentic s-a vândut la o dată anterioară cumpărării apartamentului bun-comun, fapt confirmat prin proba testimonială.
Reclamanta a criticat și sentința sub aspectul stabilirii valorii apartamentului și imobilului din comuna M - considerând că prețul actual al apartamentului este mai mic datorită recesiunii economice și că imobilul rural a fost subevaluat.
Apelantul pârât prin apelul său a cerut, față de motivele din apelul reclamantei,să-i fie atribuit acestuia apartamentul.
A criticat sentința în privința soluției dată capătului din cererea de intervenție considerând că se impunea ca și reclamanta să fie obligată la restituirea sumei împrumutată de la intervenient întrucât a fost folosită în interes comun sau ca instanța să rețină că reclamanta nu a avut nici o contribuție la dobândirea imobilului.
Prin decizia nr.172 din 1 iunie 2009, Tribunalul Olta admis apelul reclamantei, a respins apelul declarat de pârât, a schimbat sentința și încheierea sub aspectul valorii masei partajabile și a cotelor de contribuție la dobândirea apartamentului, a stabilit o cotă de contribuție de 75 %pentru reclamantă și de 25 % pentru pârât la dobândirea apartamentului, a stabilit valoarea masei partajabile, la 88.160 lei, valoarea lotului atribuit reclamantei la 125.133 lei, iar valoarea lotului pârâtului,la 44.080 lei și sulta datorată de reclamantă pârâtului la 36.974 lei.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Instanța de apel a motivat că în cauză s-a dovedit că garsoniera a fost bun propriu al reclamantei, iar prin răspunsul la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că prețul apartamentului de 20 milioane lei s-a plătit și cu suma de 10 milioane lei provenită din vânzarea garsonierei, astfel că J din valoarea apartamentului reprezintă contribuția proprie a reclamantei și doar cealaltă J se va imputa între cei doi soți, rezultând o contribuție a reclamantei de 75 % și a pârâtului de 25 % la dobândirea acestui bun.
A concluzionat că în mod greșit prima instanță a reținut o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune.
S-a înlăturat critica din apelul reclamantei privitoare la supraevaluarea apartamentului întrucât aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare.
Apelul pârâtului s-a respins cu motivarea că nu este posibilă atribuirea în lotul acestuia a apartamentului față de cota contributivă mai Mar eclamantei la dobândirea bunului.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Dezvoltând motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.7 pr.civ. recurentul a arătat că instanța de apel nu a arătat considerentele pentru care nu a luat în analiză și probele administrate de pârât în cauză, din care rezultă că pentru plata prețului apartamentului, părțile au împrumutat suma de 40 milioane lei și restituită ulterior din venituri comune și din suma de 10 milioane lei provenită din vânzarea garsonierei reclamantei.
S-a mai referit la neanalizarea înscrisurilor din care rezultă că vânzarea garsonierei a avut loc la o dată ulterioară cumpărării apartamentului și a susținut că s-a interpretat greșit răspunsul dat de pârât la întrebarea 5 din interogatoriul luat de reclamantă.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art.1191 civ. întrucât s-a dat preferință declarațiilor de martori contra și peste conținutul înscrisurilor, precum și stabilirea cotelor contributive ale părților - distincte pentru apartament, cu ignorarea contribuției lor la dobândirea comunității de bunuri. În acest sens a susținut că reclamanta nu a avut nici o contribuție la dobândirea imobilului din comuna
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că nu au fost încălcate diuspoz.art.1191 civ. în raport de dispoz.art.5 din Decretul 32/1954 care prevăd că oricare dintre soți poate dovedi, prin orice mijloc de probă și chiar împotriva sau peste conținutul unui înscris că anumite bunuri nu sunt comune ci proprii. astfel că în mod corect instanța de apel a avut în vedere răspunsul dat de pârât la interogatoriu.
Recursul este fondat.
Potrivit art.30din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.
Prin acest text s-a instituit, în raporturile patrimoniale dintre soți, regimul devălmășiei și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea comunității de bunuri, prezumție ce poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai
Datorită faptului că în timpul căsătoriei soții sunt proprietari în devălmășie asupra tuturor bunurilor comune, cota de contribuție se stabilește asupra totalității lor, iar nu asupra fiecărui bun în parte ori prin singularizarea unui anumit bun din comunitatea de bunuri, chiar dacă acel bun ar reprezenta o valoare importantă comparativ cu restul bunurilor.
Împrejurarea că unul dintre soți a avut un aport personal la plata prețului prin încorporarea unei sume de bani - bun propriu ca efect al subrogației- nu justifică stabilirea unei cote-părți diferite față de cota ce i se cuvine din ansamblul bunurilor achiziționate în timpul căsătoriei.
La încetarea stării de comunitate, împărțeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș, în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri.
Prin urmare cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabili asupra întregii comunități și nu asupra fiecărui bun în parte.
În speță, în mod greșit Tribunalul Olta reținut că doar din apartament intră în comunitatea de bunuri a soților și în final a stabilit o cotă contributivă de 75 % a reclamantei și de 25 % a pârâtului la dobândirea apartamentul și a schimbat sentința prin se stabilise corect cota contributivă a părților prin raportare la întreaga comunitate de bunuri.
Chiar dacă reclamanta a avut o contribuție mai M la plata prețului apartamentului - cu venituri proprii provenite din vânzarea garsonierei bun propriu - instanța trebuia să analizeze contribuția acesteia și la dobândirea celorlalte bunuri comune, respectiv la cumpărarea imobilului situat în comuna M și în final să stabilească cotele contributive unice ale soților la dobândirea tuturor bunurilor comune prin analizarea probatoriilor administrate în cauză.
Cu privire la acest imobil cumpărat de părți de la intervenientul, tatăl pârâtului, prima instanță a reținut existența unui contract de împrumut încheiat de intervenient cu pârâtul pentru suma de 1500 lei și a admis cererea intervenientului de restituire a acestui împrumut doar față de pârât, reținând că actul este inopozabil reclamantei, conform art.1182 civ.
Din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată,ce a consemnat convenția de împrumut anterioară contractului de vânzare-cumpărare a imobilului,rezultă că suma a fost împrumutată de pârât de la intervenient pentru plata prețului imobilului - clauză ce se coroborează cu cea din contractul autentic de vânzare-cumpărare privitoare la prețul stabilit și achitat.
Concluzia ce se desprinde este aceea că la dobândirea acestui imobil pârâtul a avut o contribuție de 100 %.
Reanalizând contribuțiile soților la dobândirea comunității de bunuri din această perspectivă și în limitele impuse prin motivele de recurs rezultă că prima instanță a stabilit corect cote contributive egale ale soților la dobândirea comunității de bunuri - astfel că soluția ce se impunea era de respingere a apelului declarat de către reclamantă, prin care cerea stabilirea unei cote contributive majorată, separată, la dobândirea apartamentului.
Întrucât prin recursul său pârâtul nu a criticat și soluția de respingere a apelului său și a solicitat menținerea sentinței, instanța și-a limitat examinarea doar la soluția dată apelului reclamantei și va modifica decizia doar sub acest aspect.
Celelalte critici formulate prin recurs privitoare la încălcarea art.1191 civ. nu se confirmă, deoarece proba testimonială și interogatoriul s-au încuviințat și s-au avut în vedere la stabilirea cotelor contributive ale părților, care nu rezultau din înscrisuri și care se probează, în acest caz prin orice mijloace de probă.
Față de aceste considerente și în baza art.312 rap.la art.304 pct.7 și 9 din codul d e procedură civilă, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia în sensul că se respinge ambele apeluri și se menține sentința.
În baza art.274 pr.civ. urmează a se obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurentul pârât dovedite cu chitanțele depuse - în sumă de 10,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr.172 din 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă () și intimatul intervenient.
Modifică decizia în sensul că respinge ambele apeluri declarate de reclamanta () și pârâtul G împotriva sentinței civile nr.7026 din 27.11.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, pe care menține.
Obligă intimata la 10,5 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
12.11.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
| ← Divort. Decizia 1739/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
