Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 13/2010
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul și pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 289/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat cu delegație de apărător ales reclamantului, pârâții recurenți și reprezentați de avocat, lipsă fiind reclamantul și pârâta.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, avocata reclamantei a depus la dosar taxă judiciară de timbru în valoarea de 2274 lei și timbru judiciar în valoare de 15 lei, iar avocat a depus la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 522 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei și înscrisuri justificative pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocat a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost motivat, schimbarea în parte a deciziei civile atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii precizând că instanța de fond deși a admis prin încheierea de partajare edificarea terasei, valoarea acesteia fiind stabilită la 31.400 lei și este reținută în încheiere cu titlu de investiție a ambilor soți, aceasta nu se regăsește cu titlu de valoare în hotărâre. A precizat că reclamantul nu a declarat apel pe acest motiv, dar solicită instanței de recurs deducerea acestei sume.
A mai precizat că în expertiza bunurilor mobile loturile au fost atribuite invers față de modul de atribuire în natură a celor două apartamente.
A mai arătat că susține și ultimul motiv de recurs cu privire la servitutea de trecere pe care urmează ca instanța să-l aprecieze.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat a învederat instanței că prin întâmpinarea depusă la dosar nu a mai înțeles să susțină recursul cu privire la întregul imobil, astfel că a solicitat a se lua act de această poziție față de fondul cauzei.
În ce privește recursul reclamantul a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat. A precizat că în ce privește edificarea terasei, la dosarul cauzei există înscrisuri prin care s-a solicitat, dar investiția a fost făcută și dedusă din societatea comercială, iar cauza a fost disjunsă și suspendată până la soluționarea prezentului dosar, iar pavajul din curte nu prezintă nici un fel de valoare pentru o cotă majoritară. Imobilul are ieșire la două străzi și între case este un loc de trecere și critica privind amplasarea acestei scări trebuie să-și găsească o altă aplicare, amplasamentul scării este în dezavantajul fondului.
În ce privește recursul pârâtului, deoarece numai pe acesta îl mai susține, a solicitat admiterea acestuia cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat cu privire la recursul pârâților a arătat că inițial acțiunea a fost structurată pe cota de 80%, iar apoi la fila 45 fost precizată la o cotă de 75%, astfel că tocmai asta a fost rațiunea audierii atâtor martori, iar dacă s-a renunțat la motivul privind restituirea în natură, atunci a se lua act.
În ce privește recursul pârâtei, a mai rămas în discuție problema scării de acces și a terasei, dar pentru admiterea acestui recurs, ar trebui mai întâi introdusă terasa, scara a fost identificată de 3 ori, au fost definite caracteristicile tehnice în care urmează a fi edificată.
Cu privire la servitutea de trecere, există un CF în care are dreptul de servitute de trecere care nu a fost răsturnată sau anulată.
În concluzie a solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avocat arătat că, cota de 75% trebuie să se regăsească în hotărâre, dar trebuia admisă în principiu prin încheiere, și, conform art. 635.pr.civilă nu se poate crea o situație mai grea pentru fondul dominant.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 2980/2008 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în fond și în parte acțiunea principală precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și; s-a admis în fond și în parte acțiunea reconvențională precizată și completată formulată de pârâta reclamantă reconvențională în contradictoriu cu pârâtul reconvențional; s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâții și în contradictoriu cu pârâții reconvenționali și și, în consecință:
- s-a dispus partajarea în natură a imobilului apartament cu nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului din Sibiu,- înscris în Cartea funciară nr. 40.999 Sibiu, nr. top 7167/1/II compus din 2 camere, bucătărie, baie, debara, 2 logii în valoare de 271.600 lei, imobilul apartament nr.4 situat la etajul 2 al imobilului din Sibiu,- înscris în Cartea funciară nr. 40999 Sibiu, nr. top. 7167/1/IV, compus din 2 camere, bucătărie, baie, debara, 2 logii în valoare de 270.400 lei și imobilul apartament de la mansarda imobilului din Sibiu,-, neidentificat în cartea funciară, în valoare de 139.000 lei potrivit expertizei tehnice efectuată de experții:, și, care face parte integrată din prezenta hotărâre, sens în care:
- s-a atribuit pârâtei reclamantă reconvențional apartamentul cu nr. 2 situat la etajul I al imobilului.
- s-a atribuit reclamantului apartamentul cu nr. 4 situat la etajul II al imobilului și apartamentul de la mansardă.
- s-a dispus înscrierea în Cartea funciară a drepturilor astfel dobândite.
- s-a dispus partajarea în natură a bunurilor mobile comune prin formarea a două loturi potrivit expertizei efectuată în cauză de expert care face parte integrată din prezenta hotărâre.
- s-a atribuit Lotul I în valoare de 4242 lei pârâtei reclamantă reconvențional și Lotul II în valoare de 4258 lei reclamantului-pârât reconvențional.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei o sultă în valoare de 68.908 lei în termen de 4 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
A fost obligat reclamantul și pârâta să se separe cu toate contoarele și aparatele de măsurat curentul electric, gazul metan și apa iar în caz de refuz, au fost autorizați pârâții reclamanți reconvenționali și se efectueze aceste separări pe cheltuiala pârâților reconvenționali.
Au fost obligați reclamantul pârât reconvențional și pârâta reconvențională să edifice scară de acces în apartamentele atribuite, prin exteriorul imobilului.
S-a instituit drept de servitute de trecere cu piciorul în sarcina fondului cu nr. top 7167/1/I ca fond servant în favoarea fondurilor cu nr. top 7167/1/II și 7167/1/IV.
S-a constatat valoarea dreptului de creanță al reclamantul și pârâtei constând în investiții la imobilul proprietatea pârâților și înscris în Cartea funciară nr. 11337 Sibiu, nr. top. 7167/1/ la suma de 32.750 lei și au fost obligați pârâții și să plătească reclamantului suma de 16.375 lei.
A fost obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pârâtei reclamantă reconvențional suma de 355,64 lei.
A fost obligat reclamantul să predea pârâtei-reclamantă reconvențional următoarele bunuri proprii: mixer marca Fiast, un aspirator de culoare și un serviciu de farfurii de 12 persoane cu ornamente de culoare albastră sau să plătească suma de 475 lei contravaloarea acestor bunuri.
Au fost respinse alte pretenții ale părților.
Au fost obligați pârâții reclamanți reconvenționali și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1311,68 lei
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată suportate de părți pentru acțiunea de partaj.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă.8404/2005 a Judecătoriei Sibius -a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 25.01.1997 între și.
Potrivit extrasului de carte funciară 40999 Sibiu nr. top 7167/1/II, 7167/1/IV, soții au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul cu nr. 2 situat la etajul 1, compus din 2 camere, bucătărie, baie, debara, 2 logii și apartamentul cu nr.4 situat la etajul 2 cu aceeași componență din imobilul situat în Sibiu,-.
acestui imobil, neidentificată în cartea funciară, a fost construită de soți în timpul căsătoriei, fapt ce a rezultat din declarațiile martorilor audiați.
Având în vedere că determinarea cotei părți ce revine fiecărui soț este strâns legată de contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, contribuție care trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte ci în senul de contribuție a soților la dobândirea tuturor bunurilor comune precum și faptul că din probele administrate nu rezultă că unul din soți a avut o contribuție mai mare instanța a constatat că bunurile comune au fost dobândite în cote egale de contribuție de părți fiecare.
În temeiul art. 673 indice 5 și 6 cod de procedură civilă instanța a admis în principiu și în parte atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională formulată de și a constatat masa bunurilor comune, cota parte ce revine fiecărei părți și drepturile de creanță născute din starea de coproprietate respingând celelalte cereri, conform celor reținute mai sus. Față de faptul că la parterul imobilului locuiesc părinții pârâtei și aceasta poate folosi în continuare calea de acces existentă, instanța a atribuit apartamentul 2 de la etajul I al imobilului pârâtei-reclamantă reconvențional iar apartamentul 4 și mansarda, reclamantului.
Potrivit expertizei tehnice în specialitatea construcții efectuată de trei experți topografi, valoarea imobilelor care fac obiectul partajului este de - lei apartamentul cu nr. 2 situat la etajul I al imobilului, 270.400 lei apartamentul 4 situat la etajul II al imobilului și 139. 000 lei apartamentul de la mansardă. Părțile nu au contestat aceste valori. Instanța a apreciat corectă opinia celor trei experți și concluziilor lor exprimate în raportul de expertiză și suplimente au fost însușite de instanță.
Față de componența și poziționarea imobilului de împărțit este evident că partajul în natură este posibil și, față de cerința dispozițiilor art. art. 741 cod civil, cererea pârâtei de a-i fi atribuit întregul imobil cu obligarea sa la sultă nu este întemeiată, în condițiile în care reclamantul solicită și el atribuirea imobilului.
Instanța a constatat că accesul la cele 2 apartamente și la mansardă se realizează pe aceeași cale de acces, scară interioară și că înțelegerea părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost ca, în cazul înstrăinării apartamentelor cumpărătorii să construiască o intrarea separată de apartamentul I, iar noul cumpărător să se poată folosi numai de servitutea de trecere cu piciorul. Părțile, foști soți, au fost de acord să construiască această cale de acces separată solicitând evaluarea costurilor.
Instanța a apreciat că o bună partajare în natură a celor 3 unități locative cere ca unei părți să-i revină apartamentul de la etajul I iar celeilalte părți apartamentul de la etajul II și mansarda.
Valoarea lucrării de construire a scării de acces exterioare pentru etajul I și II va cădea în sarcina ambelor părți în cotă egală.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâții și instanța constată că aceasta este întemeiată față de înțelegerea contractuală din momentul vânzării imobilului către reclamantul și pârâta și față de modalitatea de partajare în natură a imobilului.
Astfel, instanța a obligat reclamantul și pârâta să se separe cu toate contoarele și aparatele de măsurat curentul electric, gazul metan și apa iar în caz de refuz, a autorizat pârâții reclamanți reconvenționali și se efectueze aceste separări pe cheltuiala lor.
Reclamantul pârât reconvențional și pârâta reconvențională au fost obligați să edifice scară de acces în apartamentele atribuite, prin exteriorul imobilului.
Cu privire la valoarea dreptului de creanță al reclamantul și pârâtei constând în investiții la imobilul proprietatea pârâților și înscris în Cartea funciară nr. 11337 Sibiu, nr. top. 7167/1/I, instanța constată că potrivit expertizei tehnice în specialitatea construcții, valoarea acestuia este de 32.750 lei ( valoarea lucrării de turnat placă pe terasa specială, beton cu izolație termică și construit stâlpi ornamentali și pavajul curții cu pișcoturi ).
În consecință, au fost obligați pârâții și să plătească reclamantului suma de 16.375 lei. Instanța subliniază că pârâta nu a solicitat obligarea părinților săi la plata cotei sale de părți din dreptul de creanță constatat de instanță.
Instanța a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pârâtei reclamantă reconvențional suma de 355,64 lei urmare dreptului constatat prin încheierea de admitere în principiu.
În temeiul art. 276 cod de procedură civilă a compensat cheltuielile de judecată suportate de părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul, pârâta-reclamantă reconvențional și pârâții și.
Reclamantul a solicitat să se constate că el are o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, de 75%, fapt dovedit cu martorii audiați în cauză, că s-a omis să ia în calcul valoarea investițiilor reprezentând terasa specială, în val. de 31.400 lei, procedând la calculul sultei fără însă a fi luată în apreciere și această valoare și că atunci când a atribuit loturile bunurilor mobile instanța a inversat ordinea, adică fiecare apartament este dotat cu mobilier, iar la formarea loturilor de bunuri mobile, instanța a atribuit bunurile din apartamentul pârâtei reclamantului și invers.
În fine, un ultim motiv de apel invocat de apelant se referă la faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la dreptul de servitute cu vehiculul pe poarta și în curtea imobilului conform raportului de expertiză.
Pârâta-reclamantă reconvențional a solicitat reaprecierea valorilor părților componente ale imobilului, cu referire la stabilirea sultelor și în final atribuirea în întregime a imobilului din litigiu către ea, imobilul fiind o singură unitate locativă, caz în care trebuie să-i fie atribuit ei, cu sultele corespunzătoare, că sunt obturate toate căile de aerisire a încălzirii și a accesului de apă, căldură și "evaluarea apelor reziduale"; evaluările de la terasă, la noul adaos și la pavajul curții sunt mult supraevaluate, aceste lucrări fiind făcute în regie proprie și sunt degradate. Al treilea motiv de apel critică modalitatea de stabilire și compensare a cheltuielilor de judecată.
Pârâții și au solicitat cu privire la partajarea imobilului, atribuirea acestuia pârâtei-reclamantă reconvențional, cu motivarea că reprezintă o singură unitate locativă; că terasa, aparține imobilului supus partajării, iar instanța în mod injust i-a obligat pe ei la plata de despăgubiri, valoarea acestei terase este inclusă în imobil, și, oricum, s-a deteriorat de mai multe ori, fiind degradată; că servitutea este prin tranzacție și este gratuită, dar impozitul pe teren nu trebuie suportat tot de ei; că valoarea pavajului curții nu este reală; că reclamantul trebuie obligat la refacerea situației anterioare a imobilului lor prin "repararea pardoselii, refacerea hornurilor pentru a putea face încălzire, tencuielile interioare și exterioare de la parter, refacerea căii de acces, scările, geamuri, terasă, precum și liberul acces la pod".
Prin decizia civilă nr. 289/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă s-au respins ca nefondate apelurile formulate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal cu referire la actele și lucrările dosarului următoarele:
În ce privește apelul reclamantului, acesta a fost apreciat ca nefondat, întrucât contribuția acestora a fost stabilită de instanța de fond prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 22.12.2006, iar prin apelul declarat reclamantul atacă doar sentința civilă nr. 2980/2008, fără să critice încheierea de admitere în principiu prin care s-a stabilit această cotă, iar în motivele de apel critică încheierea din 1.04.2008, cea în care s-au consemnat susținerile în fond ale părților.
În ce privește al doilea motiv de apel, s-a constatat că prin aceeași încheiere de admitere în principiu neatacată, s-a constatat că cei doi soți au efectuat investiții la imobilul proprietatea părinților pârâtei, respectiv pârâții și și, întrucât terasa este inclusă în apartamentul I al imobilului, apartament aflat în proprietate pârâților, aceștia au fost obligați la plata contravalorii investițiilor. Valoarea terasei nu a fost inclusă în masa bunurilor comune, astfel că cererea apelantului, de a se scădea această valoare din valoarea sultei este neîntemeiată. Instanța de fond a efectuat un calcul corect al sultei datorate, valoarea investițiilor nefiind incluse în această sumă.
În ce privește al treilea motiv de apel, constatăm că prin raportul de expertiză bunurile mobile au fost identificate, însă nu s-a specificat fiecare bun în ce încăpere se află, în care din apartamente, și nici nu s-au produs alte dovezi din care să rezulte că lotul bunurilor atribuite reclamantului se află în apartamentul atribuit pârâtei și invers, iar cu privire la servitutea de trecere cu autovehiculul din probele de la dosar, rezultă că nu se pune problema traversării curții imobilului cu autovehiculul pentru a ajunge la o altă cale de acces pentru autovehicul, sau la un alt imobil tot cu autovehiculul, astfel încât o astfel de servitute nu este necesară și nu poate fi împovărat fondul aservit și cu o astfel de servitute, mai ales având în vedere că părțile au stabilit prin convenție, la momentul cumpărării apartamentului de către cei doi foști soți de la părinții pârâtei, că în cazul în care cumpărătorii vor înstrăina imobilul, următorul cumpărător se va putea folosi numai de servitutea de trecere cu piciorul.
În ce privește apelul pârâtei reclamantă reconvențional, reținem netemeinicia primului motiv de apel, având în vedere că din probele administrate rezultă cu certitudine că imobilul, structurat pe mai multe nivele și apartamente, poate fi partajat în natură, nu constituie o singură unitate locativă, raportat la disp. art. 6735al.2 pr.civ. iar cei trei experți au justificat modul de stabilire a valorilor imobilului și investițiilor, apoi lucrările la pavaj, terasă, etc. au fost evaluate la data efectuării expertizei, la starea de degradare în care se găseau atunci. În ce privește al treilea motiv de apel, referitor la cheltuielile de judecată, constatăm că instanța de fond a avut în vedere măsura în care au fost admise pretențiile părților, poziția părților în proces, și măsura în care fiecare a efectuat astfel de cheltuieli.
Apelul pârâților și este neîntemeiat ei nu pot avea pretenții cu privire la modalitatea de partaj față de obiectul cauzei - partaj bunuri comune, că terasă aparține de apartamentul I al părinților pârâtei, respectiv este planșeul construcției aparținând apartamentului acestora, ca urmare, corect valoarea acesteia nu a fost inclusă în masa bunurilor comune ale celor doi foști soți, și corect instanța de fond a stabilit că aceștia au un drept de creanță împotriva pârâților, reprezentând contravaloarea acestor investiții. În ce privește valoarea terasei, aceasta a fost stabilită de cei trei experți raportat la starea acesteia la data expertizării, experții explicând criteriile avute în vedere la stabilirea valorii. Cu privire la problema plății impozitului pe teren nu face obiectul prezentului proces iar evaluarea pavajului curții, care, într-adevăr este deteriorat, însă această stare de degradare a fost avută în vedere de experți, care au reținut uzura vizibilă a acestuia. Al cincilea motiv de apel nu face obiectul prezentei cauze, având în vedere că pârâții reclamanți reconvenționali au formulat o completare de acțiune la data de 13.11.2008, însă fiind tardiv formulată, instanța a dispus prin încheierea de admitere în principiu, disjungerea acesteia și judecarea separată.
Față de toate aceste împrejurări, instanța a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 296.pr.civ. a respinge cele trei apeluri și o va păstra. Cum nici un apel nu a fost admis, nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat, reclamantul, pârâta-reclamantă reconvențional și pârâții și.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamantul a solicitat, în principal, casarea decizie atacate, întrucât prin apelul formulat reclamantul a atacat și încheierea pronunțată în temeiul art. 673 teza 6 Cod pr.civ. ce face parte integrantă din sentința civilă apelată, pronunțată de prima instanță, iar, în subsidiar, a solicitat modificarea decizie civile atacate astfel cum a solicitat și prin cererea de apel, cu cheltuieli de judecată, conf. art. 274 Cod pr.civ. în sensul de a se constat că a avut o cotă de contribuție de 75 % la dobândirea masei partajabile, aspect dovedit cu probele de la dosar, că s-a omis să se ia în calcul valoarea investițiilor reprezentând terasa specială, în valoare de 31.400 lei, procedând la calculul sultei fără însă a fi luată în apreciere și această valoare și că atunci când a atribuit loturile bunurilor mobile instanța a inversat ordinea, adică fiecare apartament este dotat cu mobilier, iar la formarea loturilor de bunuri mobile, instanța a atribuit bunurile din apartamentul pârâtei reclamantului și invers; că instanța nu s-a pronunțat cu privire la dreptul de servitute cu vehiculul pe poarta și în curtea imobilului conform raportului de expertiză.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâta-reclamantă reconvențional a solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului bun comun prin a se constata că imobilul este o singură unitate locativă, iar, în subsidiar, a se dispune efectuarea unei scări de acces conform expertizei efectuate în cauză de ing., cu reaprecierea sultei, motivându-se că, imobilul fiind o singură unitate locativă, caz în care trebuie să-i fie atribuit ei, cu sultele corespunzătoare, că sunt obturate toate căile de aerisire a încălzirii și a accesului de apă, căldură și "evaluarea apelor reziduale"; evaluările de la terasă, la noul adaos și la pavajul curții sunt mult supraevaluate, aceste lucrări fiind făcute în regie proprie și sunt degradate; se mai critică modalitatea de stabilire și compensare a cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă disp.art. 304 pct.6 final, 7-9 Cod pr.civ. art. 274 Cod pr.civ.
Recurenți pârâții și, în motivarea cererii de recurs, au solicitat la fel ca în cererea de apel să se constate că imobilul suspus partajului reprezintă o unitate locativă singulară, ce nu poate fi partajată în natură, să se atribuie pârâtei-reclamantă reconvențional, fiind singură unitate locativă; că terasa, aparține imobilului supus partajării, iar instanța în mod injust i-a obligat pe ei la plata de despăgubiri, valoarea acestei terase este inclusă în imobil, și, oricum, s-a deteriorat de mai multe ori, fiind degradată; că servitutea este prin tranzacție și este gratuită, dar impozitul pe teren nu trebuie suportat tot de ei; că valoarea pavajului curții nu este reală; că reclamantul trebuie obligat la refacerea situației anterioare a imobilului lor prin "repararea pardoselii, refacerea hornurilor pentru a putea face încălzire, tencuielile interioare și exterioare de la parter, refacerea căii de acces, scările, geamuri, terasă, precum și liberul acces la pod", iar cheltuielile de judecată nu au fost soluționate corect nici de instanță de fond și nici de instanța de apel.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct. 6 final, 7-9 Cod pr.civ. art. 274 Cod pr.civ.
Prin întâmpinările depuse la dosar recurenții pârâții, și au solicita respingerea recursului declarat în cauză de reclamantul pârât reconvențional, motivând, în esență, că susținerile acestuia sunt nefondate soluția tribunalului fiind legală și temeinică sub aspectele criticate de acesta.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei civile atacate prin prisma criticilor invocate de recurenți, precum și din oficiu, potrivit art. 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că în prealabil analizării motivelor de modificare invocate de recurenți, care se circumscriu cazurilor de recurs prev. de art. 304 pct. 6 final, 7, 8, 9 Cod pr.civ. are a analiza criticile formulate de recurentul reclamant care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 312 alin. 5 teza a I-a Cod pr.civilă.
expunerea de motive ale reclamantului din motivele scrise de recurs, Curtea observă că prin motivele scrise de recurs reclamantul a solicitat, în principal, a i se admite recursul formulat în cauză pe considerentul că prin cererea de apel reclamantul a atacat și încheierea de admiterea în principiu prin care s-a constatat cota de contribuție a soților la dobândirea masei partajabile, critici care analizate, din oficiu, prin prisma dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod pr.civ. se circumscriu cazului de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5 teza a I-a Cod pr.civilă.
Curtea reamintește că potrivit art. 312 alin. 5 teza a I-a Cod pr.civilă, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că prin cererea de apel formulată în cauză, reclamantul a atacat și încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 22.12.2006 de către instanța de fond, prin care s-a constatat, printre altele, cota egală de contribuție a soților la dobândirea masei partajabile, soluția pronunțată de instanța de apel sub acest aspect fiind nelegală, și suspusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum se va arăta în continuare.
În concret, prin Încheierea civilă pronunțată la data de 22.12.2006 în ds. nr- ( număr în format vechi 2241/2006, 419-424 ), Judecătoria Sibiu, în temeiul art. 673/6 rap. la art. 673/5 Cod procedură civilă a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a constatat, printre altele, că ( reclamantul) și ( pârâta) au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, menționându-se în minuta și dispozitivul hotărârii că hotărârea este supusă apelului odată cu fondul cauzei, conform art. 673/8 Cod procedură civilă.
Examinând cererea de apel formulată de reclamant, Curtea constată că prin cererea de apel reclamantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, să se dea o interpretare corectă a probelor dosarului, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță, prin reaprecierea cotei reclamantului și a valorilor determinate prin expertiza la dobândirea bunurilor comune, motivându-se, sub motivul nr. 1 de apel că instanța de fond,prin încheierea pronunțată în temeiul art. 673/6 din Cod pr.civ. a apreciat în mod netemeinic cota de contribuție a reclamantului la dobândire masei partajabile ca fiind de 50 %, în contextul în care din probe rezultă o cotă de contribuție de 75 %, așa cum s-a precizat la fila 45 din dosar, argumentându-se apoi în cuprinsul cererii în fapt și în drept acest motiv de apel - 21 ds. apel.
Tribunalul, referitor la acest motiv de apel a apreciat că atâta timp cât contribuția soților a fost stabilită de instanța de fond prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 22.12.2006, iar prin apelul declarat reclamantul a atacat doar sentința civilă nr. 2980/2008, fără să critice încheierea de admitere în principiu, iar în motivele de apel critică încheierea din 1.04.2008, cea în care s-au consemnat susținerile în fond ale părților, acest motiv de apel nu poate fi analizat, cota de contribuție a soților întrând în puterea lucrului judecat.
Procedând astfel Tribunalul Sibiu a pronunțat o hotărâre nelegală supusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, întrucât este fără putință de tăgadă că reclamantul a atacat prin apelul declarat și încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 22.12.2006 de către instanța de fond.
Curtea nu aspectul că în cuprinsul cererii de apel reclamantul a arătat că atacă încheierea de ședință din 1 aprilie 2008, dată la care s-a dezbătut cauza în fond, însă această mențiune este evident o eroare materială, în contextul în care încheierea de admiterea în principiu este supusă apelului odată cu fondul cauzei (art. 673/8 Cod procedură civilă), iar apelantul reclamant în motivele de apel formulate legal a dezvoltat acest motiv de apel.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 teza a I-a Cod proc.civ. va admite ca fondat recursul reclamantului, va casa decizia civilă atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv, Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Curtea va admite și recursurile declarate în cauză de pârâții, și, astfel încât să se asigure o judecată unitară a cauzei.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de apel va avea în vedere, astfel cum se prevede imperativ în art. 315 alin. 3 Cod proc.civilă, celelalte motive de recurs invocate de reclamant în susținerea recursului, precum și criticile invocate de fiecare recurent pârât în dezvoltarea motivelor de recurs, în scopul pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Față de soluția pronunțată în cauză, cererile recurenților privind cheltuielile de judecată acestea vor fi eventual reiterate în fața instanței de apel cu ocazia rejudecării cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 289/A din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă și în consecință:
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Sibiu - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red/tehored. -
2 ex/19.02.2010
Gh. DT
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
