Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 132/R-MF
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în D, str.-, -.B,.7, județul V și de intervenienta, domiciliată în D, str.- -, -.C,.4, județul V, împotriva deciziei civile nr.233/A/ din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă și intimatul-pârât G personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 16.12.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsă fiind recurenta-intervenientă.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, ce este parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi 19 2008, când în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
La data de 25.01.2007, s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, reținând o contribuție de 60 % pentru reclamantă și 40 % pentru pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, în timpul căsătoriei cu pârâtul, desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 390/16 februarie 2005, Judecătoriei Drăgășani, au dobândit un apartament cu 2 camere, situat în Municipiul D, un teren de 2500. situat în comuna, jud.O, o casă din bolțari, situată pe terenul de mai sus, un pătul, au îmbunătățit apartamentul, au mai dobândit un autoturism 1310, 450 butuci de de vie și mai multe bunuri mobile și de uz casnic.
Reclamanta a pretins o contribuție mai mare, pentru că a fost angajată pe tot parcursul căsătoriei, a fost ajutată financiar de mama ei și că, după divorț, deși pârâtul a folosit exclusiv apartamentul, ea a fost cea care a achitat utilitățile, ca și contravaloarea creditelor bancare.
Prin cererea reconvențională formulată de pârât, acesta a solicitat o contribuție de 80 % la dobândirea bunurilor comune, precum și suplimentarea masei partajabile și cu alte bunuri mobile, care se găsesc în apartament, respectiv mobilier, aragaz, frigider, televizor, hota electrică și două covoare persane.
De asemenea pârâtul a solicitat reținerea la masa partajabilă a îmbunătățirilor efectuate la apartament în timpul căsătoriei, precum și după divorțul părților, respectiv: zidirea, izolarea și închiderea cu termopan a balconului; montată gresie și faianță în bucătărie, baie și hol; două ferestre termopan la dormitor și bucătărie, precum și ușă termopan la dormitor și bucătărie și ușă metalică la intrarea în apartament.
Prin întâmpinarea de la filele 16-18 dosar, pârâtul a arătat că terenul din comuna are suprafața de 3024. și a fost cumpărat de la tatăl său, prin contract de vânzare-cumpărare nr. 631/12 martie 1997, iar casa este nefinalizată și a fost construită pe o fundație edificată de părinții săi, înainte de a le vinde terenul.
La solicitarea contribuției de 80 %, pârâtul a invocat faptul că a fost angajat la de Petrol, unde a obținut un salariu de cel puțin 3 ori mai mare decât al reclamantei, toate împrumuturile au fost făcute pe numele lui și achitate tot de el, iar reclamanta nu a fost ajutată financiar de mama sa.
La data de 3 mai 2007, formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei, intervenienta (fila 39-40 dosar) solicită reținerea în favoarea reclamantei a unei contribuții majorate, susținând apărările reclamantei.
În motivarea cererii sale, intervenienta arată că a susținut-o financiar pe reclamantă la dobândirea unor bunuri, atât anterior căsătoriei, cât și după aceasta.
Astfel, intervenienta a cumpărat pentru fiica sa o serie de bunuri aflate în domiciliul părților, pentru aoa juta în prima căsătorie a reclamantei, bunuri precum: mobilă de bucătărie, dormitor și sufragerie, două covoare persane, aragaz, frigider, mașină de cusut -, un recamier și două fotolii, o măsuță de televizor.
De asemenea se susține că intervenienta a contribuit financiar la achitarea ratelor lunare pentru apartamentul deținut inițial în chirie de către fiica acesteia și cumpărat cu plata în rate, iar autoturismul 1310, achiziționat în 1998 fost plătit integral de către intervenientă și soțul acesteia în prezent decedat.
Cei 2000 de bolțari folosiți la construcția imobilului situat în com., sat, au fost achiziționați cu banii proprii ai intervenientei care a ajutat și cu muncă fizică, împreună cu fii și nepoții acesteia la ridicarea imobilului, intervenienta achitând și suma pretinsă de către meșterul zidar.
De asemenea, intervenienta arată că i-a împrumutat pe cei doi soți cu suma de 10.000.000 lei pentru achiziționarea faianței și gresiei, sumă nerestituită.
Intervenienta menționează că lunar realizează venituri de aproximativ 800 RON, reprezentând pensia lunară, la care se adaugă 500 RON, contravaloarea muncii prestate pentru un care locuiește în Rm. V, locuind în domiciliul acestuia, încât cheltuielile generate de propria întreținere a intervenientei sunt minime, încât cu suma de aproximativ 800 RON a înțeles să-și ajute fiica.
În dovedirea cererilor, s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii și martori.
În urma materialului probator administrat, s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2007 (filele 139-143 dosar), prin care au fost admise în parte cererile, s-a constatat că părțile au dobândit cu cote egale apartamentul din D, terenul din comuna, sat, casa din bolțari în fază de roșu, plantația de 300 butuci vie și 60 pomi fructiferi, autoturismul 1310 și mai multe bunuri mobile.
S-a constatat, de asemenea, că părțile au dobândit în regim coachizit, ulterior desfacerii căsătoriei și alte bunuri mobile, dovedite cu probe, în cote egale.
În cauză, s-au efectuat expertize tehnice care au identificat bunurile reținute, le-au evaluat și s-au propus variante de lotizare, instanța omologând raportul de expertiză în varianta I prin sentința civilă nr.239 din 7.02.2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în care reclamantei îi revine în proprietate apartamentul, iar pârâtului restul bunurilor, cu plata sultei corespunzătoare.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței amintite au declarat recurs, calificat ulterior, conform art. 282 (1) Cod procedură civilă, în apel, reclamanta și intervenienta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului reclamantei, se aduc următoarele critici:
- În mod greșit instanța nu i-a reținut o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor și 40 % pentru pârât;
- Instanța de fond nu a reținut la masa partajabilă un pătul edificat pe terenul din comuna, materiale destinate finalizării construcției existente pe teren, deși, cu probele administrate, s-a făcut dovada acestora;
- Față de nereținerea tuturor bunurilor la masa partajabilă, apelanta solicită un nou raport de expertiză, suplimentar.
În motivarea apelului intervenientei, se arată că instanța de fond, deși, a admis cererea de intervenție accesorie, nu a stabilit o contribuție mai mare pentru reclamantă, deși, din probe, rezultă că ea și-a ajutat fiica la achiziționarea unor bunuri importante, respectiv: autoturism, mobilier, materiale de construcție pentru casa nefinalizată, plata unor rate lunare pentru apartamentul pârâților, cum au afirmat martorii audiați.
Ulterior, așa cum s-a reținut în preambulul deciziei, apelanta-reclamantă a renunțat la motivul de apel vizând menținerea la partaj a unor bunuri: pătul, materiale de construcție, tocărie, lanț de lemn, scândură, carbid, renunțare făcută personal de apelantă în 17 octombrie 2008.
În apel, intimatul a depus în suplimentarea probelor, înscrisuri, constând în adeverință de salariat, cu veniturile lunare pentru el și pentru apelantă, grafic de rambursare a creditului contractat și două chitanțe de plată din 08.03.2008 și 15.09.2008 pe numele lui.
Prin decizia civilă nr.233/A//17.10.2008, Tribunalul Vâlcea analizând apelurile, doar sub aspectul motivelor la care nu s-a renunțat, motive ce coincid în ambele apeluri și se referă la menținerea pentru reclamantă a unei contribuții mai mari la dobândirea bunurilor, a respins apelurile declarate, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a aplicat în mod legal și conform probelor administrate, prezumția legală a comunității de bunuri realizate de foștii soți în timpul căsătoriei, cu contribuții egale pentru fiecare.
Deși reclamanta cât și intervenienta au pretins o contribuție mai mare, de 60%, prin probele admise și administrate, nu s-a răsturnat prezumția cotelor egale.
Chiar în interogatoriul luat apelantei-interveniente, aceasta a recunoscut că, uneori, apelanta-reclamantă îi reproșa că nu o ajută cu nimic, și o ajută doar pe cealaltă fiică, astfel că afirmațiile din cererea de intervenție și din apel vin în contradicție cu propriile recunoașteri.
Ajutorul acordat, totuși, de intervenientă, pe parcursul căsătoriei părților, a fost acordat pentru ambii soți, era modic și nu de natură să ducă la o contribuție mai mare pentru fiica sa.
De asemenea, veniturile obținut de către apelanta-reclamantă, nu o îndreptățesc la o contribuție de 60 %, cum pretinde, nefiind mai mari substanțial, ci, dimpotrivă, mai mici decât ale pârâtului, așa cum reiese din adeverințele depuse în apel la filele 286,289 dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și intervenienta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat de acestea împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.06.2007 și a sentinței civile nr.239/7.02.2008, ambele pronunțate de Judecătoria Drăgășani și pe fond schimbarea acestor hotărâri în sensul reținerii cotei de 60% în favoarea recurentelor și de 40% pentru pârât, la dobândirea bunurilor comune, cu reducerea corespunzătoare a sultei datorate pârâtului, invocându-se dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
În motivarea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă se susține că instanța de apel a motivat decizia recurată, contradictoriu și neconvingător, superficial și lapidar, situație care echivalează cu o nemotivare.
În prima critică circumscrisă acestui motiv de recurs se susține că instanța de apel nu a motivat aplicabilitatea prezumției legale a comunității de bunuri și nu a arătat probele din care rezultă cota de contribuție de 50% a celor doi soți.
Pe de altă parte, nu a fost analizată problema bunurilor coachizite, respectiv a îmbunătățirilor efectuate la apartament, după divorțul părților.
În a doua critică circumscrisă primului motiv de recurs se susține că instanța de apel a motivat contradictoriu hotărârea dată, reținând, pe de o parte, că mama recurentei, respectiv intervenienta, nu a ajutat-o cu nimic pe fiica acesteia, ajutând-o pe sora acesteia, iar pe de altă parte s-a motivat că ajutorul acordat de intervenientă este pentru amândoi soții și nu a condus la o contribuție mai mare a recurentei la dobândirea bunurilor comune.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se susține că instanța de apel a dat o hotărâre nelegală, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În prima critică circumscrisă acestui motiv de recurs se susține că a intervenit în interesul recurentei, solicitând majorarea cotei de contribuție a fiicei sale la dobândirea bunurilor comune, cerere admisă de instanța de fond, însă fără efecte juridice, nemajorându-se cota de contribuție, cu toate că aportul intervenientei a fost substanțial.
A doua critică circumscrisă celui de-al doilea motiv de recurs vizează bunurile coachizite, susținându-se că nu a fost analizată contribuția părților la dobândirea fiecărui bun coachizit în parte, aplicându-se prezumția legală a comunității de bunuri și pentru acestea.
Recurenta susține că a dovedit, cu chitanțele și facturile depuse la dosar, respectiv chitanța nr.-/23.07.2006 și factura nr.- din aceeași dată, precum și cu chitanța nr.-/19.07.2006 și factura nr.-/18.07.2006, că este cea care a procurat materialele și a plătit manopera pentru închiderea balconului și îmbunătățirile de la apartament, după desfacerea căsătoriei.
De asemenea, recurenta susține că este cea care a achitat impozitul precum și cheltuielile de întreținere cu privire la apartamentul bun comun, achitând și împrumutul contractat ca refinanțare, după divorț, de pârât, fără știrea recurente, în urma notificării făcută de BCR - Sucursala D, în chitanțe existând mențiunea că recurenta achită pentru fostul soț
Se menționează că îmbunătățirile aduse apartamentului sunt recunoscute și de pârât prin întâmpinare și reconvențională, dovedite cu martori și acte.
Pentru considerentele arătate, recurenta solicită reținerea unei cote de 60% la dobândirea bunurilor comune, cu diminuarea corespunzătoare a sultei datorate pârâtului.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, cu majoritate, constată că acesta este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, urmând a se modifica decizia, în sensul că se vor admite apelurile declarate de reclamantă și intervenientă și se va schimba încheierea de admitere în principiu din data de 14.06.2007. Pe fondul cauzei urmează a se reține cota de 60% pentru reclamantă și de 40% pentru pârât, la dobândirea bunurilor comune, menținându-se în rest dispozițiile încheierii de admitere în principiu. Urmează a se schimba sentința de la fond, în parte, în sensul că se va omologa raportul de expertiză în varianta I, întocmită de expert (fila 193), cu modificarea care va fi adusă de instanță, urmând a fi obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 29.480, 06 lei sultă, cu menținerea în rest a dispozițiilor sentinței de la fond.
Pentru a se pronunța astfel, curtea reține următoarea situație de fapt.
Primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 Cod pr.civilă este întemeiat, urmând a-l admite ca atare.
Prima critică circumscrisă acestui prim motiv de recurs este întemeiată, urmând aoa dmite, constatându-se că instanța de apel a dat o decizie care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, făcând o motivare lapidară, superficială și neconvingătoare cu privire la aplicabilitatea în cauza de față a prezumției legale a comunității de bunuri.
Pe de altă parte, instanța de apel nu a insistat nici pe probele din care rezultă cota de 50% a celor doi soți la dobândirea bunurilor comune.
Instanța de apel, nu a analizat nici problema bunurilor coachizite, amintind doar de existența acestora, fără a analiza contribuția pentru fiecare bun în parte, ci nu prin aplicarea prezumției legale a comunității de bunuri.
A doua critică circumscrisă primului motiv de recurs este de asemenea întemeiată, urmând aoa dmite ca atare, reținându-se că instanța de apel a făcut o motivare contradictorie, cu privire la ajutorul dat de intervenienta fiicei sale.
Astfel, pe de o parte se motivează că intervenienta nu a ajutat-o pe reclamantă, ajutând-o pe cealaltă fiică, cu toate că nu s-a făcut această dovadă (fila 302), iar, pe de altă parte, se susține că ajutorul acordat de intervenientă se consideră a fi dat pentru ambii soți, însă fără a conduce la o contribuție mai mare pentru reclamantă (fila 302 verso), fără a se arăta în ce constă acest ajutor, mergându-se pe aceeași motivare lapidară, superficială.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, constatându-se că instanța de apel a pronunțat a deciziei lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prezumției legale a comunității de bunuri și nerespectarea regimului bunurilor coachizite.
Prima critică circumscrisă acestui motiv de recurs este fondată, urmând aoa dmite ca atare.
Astfel se constată că intervenienta, a intervenit în interesul fiicei sale, solicitând o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, pentru reclamantă.
Instanța de apel a admis cererea de intervenție, însă fără majorarea cotei de contribuție, pronunțând o soluție nelegală cu privire la această cerere.
Cu probele administrate s-a făcut dovada ajutorului substanțial acordat de intervenientă la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, martorul (fila 81) și (fila 82) arată că intervenienta este cea care a dat bani celor doi soți pentru edificarea casei din bolțari, din comuna, sat.
De asemenea, tot aceasta este cea care i-a ajutat pe soți să achiziționeze și să monteze termopan la apartament și gresie în bucătărie.
Aceeași martori arată că tot mobilierul din apartament este bunul propriu al reclamantei, dobândit în timpul primei căsătorii și adus în D, din B, precum și faptul că reclamanta a fost ajutată și de tatăl acesteia, cu bani, pentru dobândirea bunurilor comune.
De asemenea, martorii susțin că intervenienta are venituri din pensie și din activitatea de îngrijire a unui.
A doua critică circumscrisă celui de-al doilea motiv este fondată, urmând aoa dmite ca atare și a se constata că în mod nelegal a fost aplicată prezumția comunității de bunuri și pentru regimul bunurilor coachizite.
Chiar pârâtul, prin întâmpinarea de la filele 16-18 dosar și prin reconvenționala de la filele 14-15 dosar a recunoscut îmbunătățirile făcute la apartament, după pronunțarea divorțului.
Aceste îmbunătățiri sunt dovedite și cu martorii audiați, precum și cu actele de la dosar.
Astfel, cu chitanțele și facturile fiscale, aflate în copie xerox la filele 58-59 dosar, respectiv chitanța nr.-/23.07.2006 și factura nr.- din aceeași dată, precum și cu chitanța nr.-/19.07.2006 și factura nr.-/18.07.2006, reclamanta face dovada că bunurile coachizite, respectiv îmbunătățirile aduse la apartament au fost realizate de aceasta, ea fiind cea care a procurat materialele și a plătit manopera pentru închiderea balconului cu termopan, realizând și celelalte îmbunătățiri aduse imobilului.
De asemenea, cu facturile aflate la filele 60-62 dosar și 71-72 dosar, reclamanta recurentă face dovada că aceasta este cea care a achitat toate utilitățile pentru imobil, respectiv: impozit, energie termică, energie electrică, asociația de proprietari.
Cu ordinele de încasare aflate la filele 63-70 dosar, reclamanta face dovada achitării ratelor la un credit contractat de pârâtul
Pentru aceste considerente, urmează a schimba încheierea de admitere în principiu și a se reține o contribuție de 60% pentru reclamantă la dobândirea bunurilor și de 40% pentru pârât, cu menținerea în rest a dispozițiilor acesteia.
Sentința de la fond urmează a fi schimbată în parte, în sensul că raportul de expertiză va fi omologat în varianta I întocmită de expert (fila 193 dosar), cu modificarea adusă de curte, modificare care are în vedre cota de contribuție de 60% a reclamantei care se aplică la valoarea totală a masei bunurilor reținută la partaj, de 108.629, 9 RON (fila 192), reclamantei revenindu-i suma de 65.177,94 RON, iar pârâtului suma de 43.451,96 RON, urmând ca reclamanta să plătească pârâtului o sultă în sumă de 29.480,06 RON, cu menținerea în rest a dispozițiilor sentinței de la fond.
în baza art.274 Cod pr.civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 3.777,75 RON, cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în D, str.-, -.B,.7, județul V și de intervenienta, domiciliată în D, str.- -, -.C,.4, județul V, împotriva deciziei civile nr.233/A/ din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică decizia în sensul că admite apelurile declarate de reclamantă și intervenientă împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.06.2007 și a sentinței civile nr.239/7.02.2008, ambele pronunțate de Judecătoria Drăgășani, jud. V; schimbă încheierea de admitere în principiu din 14.06.2007 și pe fond reține cota de 60% pentru reclamantă și 40% pentru pârât, la dobândirea bunurilor comune, cu menținerea în rest a dispozițiilor încheierii de admitere în principiu; schimbă sentința de la fond, în parte, în sensul că omologhează raportul de expertiză în varianta I, întocmită de expert, fila 193, cu modificarea adusă de instanță și obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 29.480,06 RON sultă; menține în rest dispozițiile sentinței de la fond.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 3.777,75 lei cheltuieli de judecată, din apel și din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru, pensionată
Semnează Președinte,
Pentru Grefier, plecat din instanță
Semnează Grefier-șef secție,
Red.
/4 ex/19.01.2009
Jud.apel;
OPINIE SEPARATĂ
de noi, judecător - -, asupra recursului declarat de reclamanta și intervenienta împotriva deciziei civile nr.114 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.233/A/ din 17 oct. 2008, intimat fiind, în sensul respingerii acestora ca nefondate, pentru cele ce se vor arăta:
Prima critică vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul nemotivării sau motivării contradictorii și este întemeiată pe disp. art. 304 pct.7 cod procedură civilă și este privită ca nefondată, deoarece, instanța de apel a motivat soluția pronunțată, referitor la cota contribuțiel la dobandirea bunurilor conune, conchizand că nu s-a răsturnat prezumția de comunitate.
Potrivit art.30 fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art.31 din fam. care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
. drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
Instanța de apel a analizat probele administrate și făcând aplicarea art. 30 din Codul familiei, a reținut corect contribuția egală a soților, prezumția de comunitate nefiind răsturnată.
Prin ce-l de-al doilea motiv de recurs se critică hotărârea sub aspectul nelegalității (art. 304 pct. 9) cod procedură civilă și este de asemenea nefondată.
Argumentele aduse in dezvoltarea acestui motiv de recurs privesc modul de interpretare și apreciere a materialului probator administrat in cauză, cu referire la chitanțe, facturi și alte înscrisuri, probe referitoare la natura bunurilor supuse partajului.
Urmare modificărilor aduse codului d e procedură civilă prin abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304, aceste susțineri exced analizei de față întrucât vizează netemeinicia hotarării atacate, statuarea asupra situației de fapt fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.
Pentru aceste considerente opinez în sensul respingerii recursului ca nefondat în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, menținând decizia atacată ca fiind legală.
Judecător,
- -
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
| ← Divort. Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Timisoara | Stabilire program vizitare minor. Decizia 13/2008. Curtea de... → |
|---|
