Stabilire program vizitare minor. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 13/R-MF
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - ---
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.291/A/ din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.2/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentului-reclamant depune la dosar caracterizare de la locul de muncă al acestuia, arătând că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat în scris, desființarea deciziei pronunțate de Tribunalul Vâlcea și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, fără cheltuieli de judecată.
Solicită a se analiza cu prioritate interesul superior al minorului, astfel încât să se constate că este în beneficiul acestuia ca și tatăl să poată veghea în mod nestingherit la creșterea și educarea lui.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 03.10.2006, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul născut la data de 11.XI.2000, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la amiază până duminică la amiază, o lună în perioada vacanței de vară și o săptămână în vacanța de iarnă, la domiciliul său.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.2052/2005 pronunțată de Judecătoria Rm. în dosarul nr. 246/2005, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părțile prezentei cauze și încredințarea minorului spre creștere și educare mamei.
Pârâta îl împiedică pe fostul soț să aibă legături personale cu minorul.
Consideră că este dreptul său fundamental de părinte de a avea legături cu minorul, de a-l putea vedea, de a-l lua la locuința în care acesta a crescut, s- dezvoltat, fiind în interesul minorului să păstreze legăturile cu rudele paterne (bunici, verișori, unchi).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea reclamantului, dar numai în parte, în sensul că acesta să aibă legături cu minorul numai sub supravegherea sa, timp de 3 ore la alegerea reclamantului, preferabil pentru copil sâmbăta între orele 13,00-16,00 în prima și a treia săptămână din lună și în locuri stabilite de ei de comun acord, parcuri, grădini zoologice, domiciliul copilului dacă acesta este bolnav.
Una dintre apărări este aceea că l-a invitat pe reclamant să-l viziteze oricând pe copil, însă acesta s-a arătat dezinteresat față de minor, atât în perioada căsătoriei cât și după despărțirea în fapt.
Reclamantul nu precizează unde locuiește, ce condiții poate oferi minorului, nu-i cunoaște programul de viață, plăcerile culinare, mai mult, minorul nu este atașat de el și nici de alte rude paterne.
Precizează că poziția sa de nu fi de acord cu programul solicitat de reclamant se fundamentează și pe anumite situații de fapt, care i-au creat convingerea că acesta nu pune mai presus de orice interesul superior al copilului: tendința reclamantului de a conduce autovehicule în stare de ebrietate, neluarea măsurilor necesare ca minorul să călătorească în condiții de siguranță în autoturismul său, frecventarea barurilor în prezența minorului.
Solicită respingerea cererii privind legătura cu minorul pe perioade lungi de timp pe perioada vacanței urmând ca aceste legături să se prelungească în timp, pe măsură ce copilul se va atașa de tatăl său.
Judecătoria Râmnicu Vâlceaa pronunțat sentința civilă nr.3251/30.05.2007 prin care admis în parte acțiunea și a încuviințat ca reclamantul să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, născut la data de 11.XI.2000, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 16 până duminică la ora 16, trei săptămâni în vacanța de vară și o săptămână în perioada vacanței de iarnă, la domiciliul reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt următoarele:
După divorț reclamantul s-a mutat la sora sa într-un imobil compus din trei camere, dotat cu toate utilitățile, bine mobilat și întreținut. A mai închiriat un apartament în Râmnicu V, compus din două camere în care locuiește cu prietena și cu fiul acesteia în vârstă de 10 ani.
Ulterior despărțirii, legăturile dintre tată și minor au fost sporadice din cauza tensiunilor existente între foștii soți. Reclamantul s-a întâlnit cu fiul său, de cele mai multe ori, în fața blocului în care locuiește acesta din urmă.
A considerat că pentru exercitarea efectivă a dreptului reglementat de dispozițiile art.43 Codul familiei, părintelui trebuie să i se creeze posibilitatea de a avea legături personale cu minorul, în mod firesc, fără a se simți stânjenit de prezența celuilalt soț.
Iar din probele administrate nu rezultă vreun impediment ca minorul să fie luat în domiciliul reclamantului. Astfel, la locuința surorii și în apartamentul închiriat, reclamantul prezintă garanții morale și dispune de condiții materiale corespunzătoare pentru a purta de grijă fiului său.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în privința locului în care s-a stabilit exercitarea dreptului părintelui la legături personale cu minorul.
Argumentele aduse în susținerea apelului sunt următoarele:
Ancheta socială nu a insistat asupra preocupării reclamantului pentru dotarea spațiului de locuit cu lucruri necesare minorului.
Folosirea ocazională a unuia dintre cele două apartamente și relația de concubinaj demonstrează firea aventurieră a reclamantului, or interesul copilului este de a i se oferi stabilitate, siguranță și încredere.
În cei doi ani de la despărțire tatăl nu s-a implicat în creșterea minorului iar în prezent între părinți nu există comunicare astfel că reclamantul amenință cu executarea silită.
Întrucât anturajul tatălui nu este potrivit pentru educare, pentru pregătirea școlară a minorului, legăturile personale dintre părinte și fiu trebuie stabilite pentru început în locuri publice și accesibile, sub monitorizare pe o perioadă de un an.
În analiza temeiniciei și legalității sentinței apelate tribunalul a pornit de la necesitatea exercitării dreptului părintelui la legături personale cu copilul său minor, care nu i-a fost încredințat spre creștere și educare astfel încât să nu fie afectate interesele majore ale minorului și programul zilnic.
Astfel, situația de fapt stabilită prin aprecierea probelor administrate în cauză a fost aceea că între tată și fiu nu au fost relații foarte apropiate, că reclamantul nu cunoaște programul copilului, tabieturile, preferințele culinare.
În aceste condiții, s-a concluzionat, trebuie stabilit un program de vizită rezonabil, la domiciliul mamei pentru ca dezvoltarea copilului să nu fie influențată negativ.
Pentru aceste considerente, prin decizia civilă nr.251/A//16.XI.2007 Tribunalul Vâlceaa admis apelul și a schimbat sentința stabilind programul de re a minorului de către intimatul - reclamant astfel: în prima și a treia săptămână din luna, duminica între orele 15-17 și la domiciliul apelantei și o săptămână în vacanța de vară la domiciliul intimatului reclamant.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
Într-o primă critică se arată că deși s-a sprijinit pe probele administrate în primă instanță, tribunalul a schimbat modalitatea de re a minorului golind de conținut legăturile personale dintre tată și fiu.
Nu a rezultat din probe lipsa atașamentului reclamantului față de minor, dar nici inexistența unui climat moral sănătos. De aceea nu se poate reține că minorul este expus vreunui pericol în prezența tatălui.
durata vizitei, tribunalul a pronunțat o soluție prin care a încălcat dreptul copilului de a avea legături firești cu tatăl de care este extrem de atașat.
Susține recurentul că a încercat de mai multe ori să își vadă copilul, dar a fost împiedicat de refuzul pârâtei, de aceea a apelat la sprijinul poliției. Tribunalul nu a avut în vedere această stare conflictuală și a sporit astfel tensiunea dintre părți prin modalitatea de exercitare a dreptului la vizită fixată.
În drept, recursul este întemeiat pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Apărările formulate de către intimata - pârâtă prin întâmpinare au fost următoarele:
Reclamantul nu a făcut dovada atașamentului reciproc. După divorț nu s-a implicat în viața copilului, nu l-a însoțit în prima zi de școală, nici nu l-a ajutat financiar.
Prin firea aventurieră, superficială, nu poate să aprofundeze relația cu propriul copil.
Este șofer de, are o altă familie, soție și copil ceea ce înseamnă că nu se ocupă personal de îngrijirea copilului.
Invocând drepturile părintelui față de copilul minor reclamantul a formulat cereri de chemare în judecată șicanatorii pentru a integra copilul cu forța în relația sa de concubinaj.
De aceea, se arată, tribunalul, pe baza probelor administrate în cauză, a stabilit pentru început un program de acomodare a celor doi, pentru a da posibilitatea reclamantului să-și dovedească bunele intenții și pentru dezamorsarea litigiilor dintre părinți.
Recursul este fondat.
S-a reținut corect la judecata apelului că relațiile dintre tată și fiu nu sunt foarte strânse, cei doi văzându-se mai rar după divorț.
Nu trebuie însă omisă cauza principală a acestei situații, și anume starea conflictuală dintre foștii soți. De cele mai multe ori mama se opune vizitelor făcute de tată iar atunci când îi permite fiului să îl însoțească pe reclamant în oraș ori la domiciliul surorii sale este nemulțumită fie de locul întrevederii, fie de persoanele din anturaj.
Tensiunile dintre foștii soți sunt un impediment real în exercitarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu fiul său.
două ore cu minorul de două ori pe săptămână în garsoniera fostei soții, reclamantul este practic pus în imposibilitatea de a discuta liber cu copilul său, gesturile și trăirile celor doi - tată și fiu - sunt permanent cenzurate.
Pe de altă parte, s-a probat, așa cum s-a reținut la judecata în primă instanță, că reclamantul are la dispoziție o cameră în apartamentul surorii sale pentru a-și găzdui copilul.
A mai făcut acest lucru iar simplul fapt că fiii mătușii provin din căsnicii diferite nu poate justifica aprecierea că minorul nu ar beneficia de un mediu moral sănătos.
pe durata unei zile la domiciliul reclamantului nu afectează programul școlar al copilului de 7 ani.
Dimpotrivă, este benefică prezența ambilor părinți în viața copilului, pe o durată cât mai mare, responsabilizarea acestora cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești.
Dorința tatălui de a-și vedea copilul mai des și pe o perioadă mai mare de timp este un prim pas, chiar dacă imediat după divorț nu a fost la fel de puternică.
A încercat însă în ultimul timp să își vadă fiul mai des și-a îndeplinit obligația de plată a întreținerii, iar intenția de a-l obișnui pe copil cu familia pe care reclamantul intenționează să o întemeieze nu s-a dovedit a fi dăunătoare pentru relația tată-fiu sau pentru dezvoltarea afectivă a copilului
Pentru aceste motive, Curtea constată că modalitatea de exercitare a dreptului părintelui la legături personale cu minorul stabilită de tribunal constituie aplicarea greșită a dispozițiilor art.43 alin.3 Codul familiei coroborat cu art.31 alin 1și 2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în ceea ce privește respectarea cu prioritate a interesului superior al copilului.
În baza art.304 pct.9 și art312 pr.civ. va admite recursul și va modifica decizia în sensul că respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.291/A/ din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta.
Modifică decizia în sensul că respinge apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.3251 din 30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
,
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
4.03.2008
jud fond.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 892/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
