Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 165/MF/2008)
-partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 133
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Elena Stan
- - - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
GREFIER: -
****************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul G- și de pârâta (), împotriva deciziei civile nr.33 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-intervenientă -.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant G și recurenta-pârâtă (), asistată de avocat, lipsind intimata-intervenientă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se instanței că recurentul-reclamant G- a depus la dosar concluzii scrise și întâmpinare, prin serviciul arhivă.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului recurentei-pârâte, în ședință publică, după care, apreciind dosarul în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Recurentul-reclamant G- solicită admiterea recursului conform motivelor scrise și concluziile de la dosar.
Avocat, pentru recurenta-pârâă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Arată că au fost încălcate dispoz.art.246 alin.4 cod proc.civilă, luându-se act de renunțarea apelantului la motivele de apel privind reevaluarea bunului imobil-apartament, în condițiile în care pârâta a arătat instanței că a aderat la acest motiv de apel, în sensul că a solicitat reevaluarea apartamentului, întrucât acesta are la data judecării apelului în cauză o valoare net superioară celei a evaluării prin expertiza.
De asemenea, invocă faptul că renunțarea s-a făcut fără acordul pârâtei, iar faptul că prin derularea în timp foarte îndelungată a procesului de partaj consideră că aceasta a fost dezavantajată în sensul că valoarea reală a bunului imobil s-a majorat.
Astfel, apartamentul fiind definitiv atribuit în lotul reclamantului, consideră că acesta a beneficiat de evoluția ascendentă a valorii imobiliare, în timp ce sulta aferentă cotei cuvenite pârâtei a rămas aceeași.
In principal, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal în vederea efectuării unei expertize de evaluare a imobilului care să reflecte valoarea de piață actuală și astfel să asigure o împărțeală reală,conform cotelor stabilite prin IAP, fără dezavantajarea nici uneia din părți.
In subsidiar, solicită admiterea recursului în sensul atribuirii apartamentului pârâtei și să plătească sulta pe care a stabilit-o instanța de fond.
Recurentul-reclamant, cu privire la recursul declarat de către pârâtă, arată că solicită respingerea acestuia, arătând că renunțarea la recurs despre care vorbește pârâta s- făcut înainte de intrarea în dezbateri, fapt pentru care nu avea nevoie de acordul pârâtei, iar la reevaluare pârâta a avut și un expert asistent și nu formulat obiectiuni.
Cu privire la bunurile mobile, arată că acestea nu au fost folosite, lotizarea este corectă, iar pârâta nu formulat obiecțiuni nici cu privire la această lotizare. Solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocat arată că nu s-au făcut obiectiuni la reevaluarea apartamentului, întrucât la acea vreme valoarea stabilită prin expertiză fost apreciată ca fiind corectă, motivul vizând perioada scursă de la această expertiză până în prezent și care impunea reevaluare pentru echilibrarea loturilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 30.10.2002 de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte și în principiu acțiunea principală, astfel cum a fost modificată de reclamantul G-, s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârăta () și s-a admis în parte și în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1374/8.11.1999.
S-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament cu 3 camere, situat în C, str. F, -.11,.1, jud. D, mobilă de sufragerie, TV color, frigider Arctic, mașină de spălat A-, aspirator, covor A I, calculator, mobilă dormitor pentru camera minorei, un set vase, 2 seturi veselă pentru 6 persoane și un autoturism marca Tico.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte pentru fiecare parte și au fost numiți experți pentru evaluare și lotizare, la valoarea actuală de circulație a bunurilor imobile și mobile.
În ceea ce privește cererea în pretenții formulată de reclamant instanța a stabilit ca aceasta să fie soluționată odată cu fondul.
Împotriva încheierii de admitere în principiu au formulat apel reclamantul și intervenienta, iar prin decizia civilă nr.747/28.03.2003 a Tribunalului Dolj au fost admise apelurile si a fost schimbată în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1374/08.11.1999, formulată de pârâta (fostă ) pe cale reconvențională; a fost reținută contribuția reclamantului în cotă de 2/3 și a pârâtei în cotă de 1/3 la dobândirea apartamentului - bun comun - situat în C, str. F, -.11,.1,.6, jud. D; s-a constatat contribuția reclamantului de 1/1 la dobândirea autoturismului marca Tico și la dobândirea setului de vase - și s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantului și pârâtei, în cotele arătate.
De asemenea, s-a constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantului: o mașină de spălat A, TV color, mobilă de dormitor existentă în camera minorei și s-a dispus scoaterea acestor bunuri din masa partajabilă, menținându-se celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 30.10.2002.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile, iar prin decizia civilă nr.2748 din 15.09.2003 a Curții de APEL CRAIOVA au fost respinse recursurile, cu motivarea că recursul declarat de pârâtă este inadmisibil, în raport de dispoz.art.299 pr.civ. deoarece pârâta nu a atacat încheierea de admitere în principiu cu apel iar cu privire la recursul reclamantului și al intervenientei instanța a reținut că motivele de recurs ale acestora nu se încadrează în motivele de nelegalitate prev.de art.304 cod procedură civilă.
La data de 10.11.2003, recurenta intimată a formulat contestației în anulare împotriva decizia civilă nr.2748/15.09.2003 a Curții de APEL CRAIOVA.
Prin decizia nr.691 din 01.03.2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea pârâtă, a fost anulată decizia și s-a dispus rejudecarea acestui recurs.
Curtea de APEL CRAIOVA, în rejudecare, prin decizia civilă nr.992 din 01.06.2004 a admis recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.646/28.03.2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1693/2003, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata intervenientă; modificat decizia recurată și, în consecință, a fost schimbată încheierea de admitere în principiu în sensul că a fost respins capătul de cerere în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.1374/08.11.1999; s-au stabilit cotele contributive ale soților la realizarea bunurilor comune de 3/5 pentru reclamant și 2/5 pentru pârâtă; au fost excluse din masa partajabilă mobila de dormitor din camera minorei și TV color marca, bunuri proprii ale reclamantului; au fost menținute dispozițiile deciziei în ceea ce privește admiterea apelului reclamantului, fiind menținute celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
Cauza a fost înaintată instanței de fond pentru continuarea judecății.
S-a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară pentru evaluare bunuri imobile construcții de către expert, asistat de exp., raport la care reclamantul și pârâta au formulat obiecțiuni, expertul răspunzând la acestea prin suplimentul la raportul de expertiză depus la dosar.
De asemenea, în cauză s-a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară pentru evaluarea bunurile mobile de către expert.., raport la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.6031 din 06.06.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamantul împotriva pârâtei (fostă ).
S-a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă împotriva reclamantului pârât.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert inginer, în varianta
S-a atribuit reclamantului imobilul apartament, situat în C, str. F, -.11,.1,.6, jud.D, în valoare de 1.269.928.000 lei.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei sultă în sumă de 507.971.200 lei.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de exp.ing., în varianta
S-a atribuit reclamantului lotului nr.1, în valoare totală de 136.027.000 lei, compus din următoarele bunuri mobile: un șifonier și o bibliotecă; o canapea cu 2 fotolii și o măsuță; un frigider marca Arctic; o mașină de spălat marca A; un aspirator marca; un covor A I; un set serviciu cafea din porțelan; 6. bibelouri diverse; un set vase; un set veselă porțelan; un autoturism marca Tico.
S-a atribuit pârâtei lotul nr. 2, în valoare totală de 7.526.000 lei, compus din următoarele bunuri mobile: un calculator; 3 seturi pahare din; un set serviciu cafea din; un set veselă din arcopal.
A fost obligat reclamantul să plătească sultă în sumă de 49.892.200 lei.
S-a constatat că bunurile mobile, respectiv o mobilă de dormitor din camera minorei și un TV color marca sunt bunuri proprii ale reclamantului.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 10.009.000 lei către pârâtă cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul reclamant a arătat că nu s-au luat în considerare toate bunurile reținute prin încheierea de admitere în principiu.
Un alt motiv arătat de reclamant se referă la dispunerea din greșeală în lotul acestuia a unor bunuri mobile, suma totală de 146.587.000 lei reprezentând de fapt cota ce-i revenea de drept.
S-a mai solicitat o contraexpertiză pentru evaluarea apartamentului deoarece expertul constructor nu l-a citat pe expertul său asistent și o contraexpertiză pentru evaluarea bunurilor mobile, apelantul reclamant motivând că experta a evaluat bunurile fără să le vadă, fără ca el să fie citat și fără să se întocmească proces verbal la fața locului.
O altă critică privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă motivându-se că acestea nu sunt reale.
Prin decizia civilă nr. 16 din 13 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 252/MF/2006, a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant G.
A fost schimbată în parte sentința.
A fost omologat raportul de expertiză privind evaluarea bunurilor mobile întocmit de exp. tehnic, în varianta I de lotizare și s-au atribuit bunurile după cum urmează:
Lotul nr.1 în valoare de 2305,35 lei RON s-a atribuit apelantului reclamant, urmând să primească sultă de la intimata pârâtă în sumă de 2305,35 RON;
Lotul nr.2, în valoare de 1536,90 RON s-a atribuit intimatei pârâte, cuprinzândi următoarele bunuri: o mobilă de sufragerie, un frigider Arctic, un aspirator, un covor A I, un calculator Vectra, 3 seturi pahare, 2 seturi servicii cafea sticlă, 6. bibelouri diverse și 2 seturi veselă pentru 6 persoane.
Total valoare bunuri atribuite lotului nr.2: 3842,25 RON, urmând să plătească sultă lotului nr.1 suma de 2305,35 RON.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată pârâta către apelantul reclamant la plata sumei de 10,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că expertul desemnat, a luat în considerare toate bunurile reținute prin IAP, inclusiv apartamentul cu 3 camere, întocmind două variante de lotizare.
S-a mai reținut că nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi sustras unele bunuri mobile, sau că ar fi cumpărat alte bunuri fără acordul reclamantului.
Instanța de apel a constatat că în mod corect au fost lotizate autoturismul Tico și setul de vase, deoarece au fost reținute în încheierea de admitere în principiu și nu au fost excluse ulterior prin deciziile pronunțate de instanțele de apel și de recurs.
S-a constatat însă că raportul de expertiză a bunurilor imobile nu este lovit de nulitate deoarece expertul a convocat reclamantul la efectuarea expertizei, iar neprezentarea acestuia nu afectează valabilitatea raportului, fiind înștiințat de termenul stabilit pentru efectuarea expertizei, și avea posibilitatea să anunțe expertul asistent.
Instanța a reținut că raportul de expertiză bunuri mobile este nul, deoarece la efectuarea acestui raport reclamantul nu a fost convocat, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că reclamantul trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece fiind un proces de partaj, ambele părți trebuie să suporte cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului.
Referitor la critica privind cheltuielile de întreținere, instanța de apel a reținut că acestea vizează IAP care a rămas irevocabilă, și nu mai poate face obiect de analiză în cadrul apelului declarat împotriva hotărârii date pe fondul cauzei.
Ultimul motiv de apel nu a fost analizat de instanță deoarece nu vizează legalitatea și temeinicia sentinței și se referă la aspecte privind comportamentul judecătorului care a soluționat cauza la fond.
Drept consecință, în urma refacerii raportului de expertiză pentru evaluarea bunurilor mobile, instanța schimbând în parte hotărârea judecătoriei, a omologat raportul de expertiză efectuat în faza apelului și a atribuit bunurile conform variantei I, solicitată de ambele părți, modificându-se corespunzător sulta pe care reclamantul trebuie să o plătească pârâtei.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a făcut aplicarea dispoz.art.274 pr.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâta.
Reclamantul a criticat decizia în sensul că nu a fost luat în considerare actul hotărâtor în dezlegarea acestei pricini, care este contractul de vânzare-cumpărare nr.1374 din 08.11.1999.
O altă critică a vizat cheltuielile de judecată acordate de instanță pârâtei și neluarea în calcul a cheltuielilor făcute exclusiv de către el, care se ridică la 1.023,70 lei, din care pârâta trebuie să suporte o cotă de 2/5.
De asemenea, a învederat că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză întocmit de exp., care nu a observat apartamentul și asupra motivului de apel privind cheltuielile făcute de el în anul 2003 pentru garsonieră și apartament, deoarece Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
A solicitat ca instanța să se pronunțe clar prin dispozitiv asupra faptului că reclamantului îi revine apartamentul conform variantei Iar aportului de expertiză întocmit de exp.constructor, iar din sulta datorată pârâtei să fie scăzută suma de 16.000 lei, cota ce revine acesteia din cheltuielile de întreținere.
În drept, și- întemeiat recursul pe dispoz.art.304 pct.6, 7, 8, 9 și 10 pr.civ.
Pârâta a criticat decizia în sensul că instanța de apel a uitat să împartă bunurile mobile reținute ca bunuri comune, supuse partajului în mod irevocabil prin IAP, respectiv autoturismul marca Tico și vasele.
Astfel, în urma lotizării făcute pe baza expertizei efectuată în apel aceste bunuri nu au mai fost lotizate.
O altă critică a vizat încălcarea dispoz.art.6739pr.civ. privind atribuirea în lotul său a unor bunuri folosite exclusiv de reclamant și degradate, respectiv frigider, aspirator, covor A I și calculatorul Vectra.
Prin decizia civilă nr. 82/20 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-au admis recursurile formulate de reclamantul G- și pârâta (), s-a casat decizia civilă nr. 16/13 oct.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj și s-a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr-.
S-a dispus efectuarea unei expertize bunuri mobile, pentru evaluarea autoturismului Tico și setului de vase, reținute la masa partajabilă.
Expertul, a depus la dosar, raportul de expertiză efectuat la data de 10.12.2007, iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: note de ședință de către intervenienta, concluzii scrise și obiective pentru raportul de expertiză, de către apelantul-reclamant.
Tribunalul Dolj prin dec. civilă nr. 33/12,februarie 2008 admis apelul declarat de reclamantul G- domiciliat în C,str. F,- 11,.1,.6,jud.D,împotriva sentinței civile nr. 6031/06.06.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5325/2002, în contradictoriu cu pârâta (),domiciliată în C,str.- LUI -.2,apart.19,jud.D și intervenienta domiciliată în comuna,jud.
A schimbat în parte sentința civilă, în sensul că a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul, în varianta a II-a de lotizare și raportul de expertiză întocmit de expertul, în varianta I de lotizare și a atribuit bunurile mobile astfel:
Lotul nr. 1, în valoare de 3255,90, lei, s-a atribuit pârâtei, care a primit următoarele bunuri mobile:
- un set vase inox;
- o mobilă sufragerie;
- un frigider Arctic;
- un aspirator ;
- un covor AI;
- un calculator Vectra;
- trei seturi pahare;
- 2 seturi servicii cafea sticlă;
- 6 bucăți bibelouri diverse;
- 2 seturi veselă pentru câte 6 persoane.
Total valoare bunuri atribuite: 4276,25 lei.
Pârâta va plăti sultă reclamantului, suma de 1020,35 lei.
Lotul nr. 2, în valoare de 4884,35 lei, s-a atribuit reclamantului G, care a primit, un autoturism Tico, în valoare de 3864 lei, și suma de 1020,35 lei cu titlu de sultă, de la pârâta.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect pretenții, formulat de către reclamant.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile.
A obligat intimata-pârâtă către apelantul-reclamant la plata sumei de 255 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel invocat de către apelant, s-a reținut că s-a invocat necercetarea fondului cauzei, sub aspectul existenței contractului de vânzare cumpărare nr. 1374/08.11.1999, însă, critica nu este fondată deoarece, componența masei partajabile a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 992/2004 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, nemaiputând fi puse în discuție ulterior, deoarece acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat, aceleași argumente fiind valabile și pentru critica referitoare la caracterul de bunuri proprii al autoturismului Tico și setului de vase, invocată prin înscrisul de la fila 15 din dosar.
de-al treilea motiv de apel, referitor la nulitatea raportului de expertiză în specialitatea - construcții efectuat de expertul, nu s-a reținut, având în vedere faptul că, în fața instanței, apelantul a renunțat la acest motiv, fiind implicit de acord cu concluziile raportului de expertiză, art. 105 al.2 teza a II-a pr.civ. fiind astfel aplicabil.
În mod corect, prima instanță dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de cele două părți și obligarea reclamantului către pârâtă la plata sumei respective având în vedere că, în procesele de partaj, părțile au o dublă calitate, soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune, profitând tuturor. Prin urmare, atunci când ambele părți efectuează cheltuieli în legătură cu judecarea litigiului, se va dispune compensarea lor și obligarea părții care a făcut cheltuieli mai mici, la suportarea diferenței respective, conform art. 276.pr.civ.
Sub aspectul cererii în pretenții formulată de reclamantul G-, s-a reținut că s-a solicitat prin cererea formulată în data de 24.04.2002, obligarea pârâtei la plata a Jd in suma de 20.000.000 ROL, reprezentând contra-valoare întreținere, energie electrică, telefon, impozit, televiziune prin cablu, pentru imobilul-garsonieră, situat în cart. Roșie, pentru perioada 1995- 1999, sume ce se pretinde că au fost achitate de către reclamant, în exclusivitate.
Cererea este nefondată, întrucât nu s- probat susținerea în acest sens, faptul de figura pe aceste chitanțe numele reclamantului, nu probează achitarea de către acesta, în exclusivitate sumelor respective, știut fiind că, indiferent cine este persoana care achită efectiv, chitanța se emite pe numele titularului contractului încheiat cu firmele care asigură utilitățile.
Ultima critică invocată de apelantul - reclamant nu a fost reținută, dat fiind că s- invocat administrarea de probatorii, respectiv martori și înscrisuri, cu consecința schimbării componenței masei partajabile, în condițiile în care, după rămânerea irevocabilă a încheierii de admitere în principiu, instanța doar a dispus evaluarea și lotizarea bunurilor, pe baza efectuării rapoartelor de expertiză - construcții și bunuri mobile.
A fost apreciat ca fondat motivul de apel referitor la modul în care au fost evaluate și lotizate bunurile mobile.
Astfel, potrivit art. 208 alin. 1.pr.civ. expertiza nu poate fi făcută decât după citarea părților, în situația în care instanța a dispus efectuarea expertizei la fața locului, acest lucru constituind o garanție a dreptului la apărare a acestora, întrucât li se creează posibilitatea de a da expertului lămuririle necesare și totodată de a-i cere să facă toate constatările legate de obiectivele fixate pentru expertiză.
Prin urmare, reclamantul nefiind convocat la efectuarea lucrării, a suferit o vătămare în sensul art. 108.pr.civ. astfel încât, în apel s-a dispus refacerea acestei probe, prin efectuarea unui nou raport de expertiză în specialitatea bunuri mobile.
Deoarece apelantul-reclamant și-a exprimat opțiunea prin notele scrise depuse pe parcursul judecării apelului, în sensul de a se păstra evaluarea prin raportul de expertiză întocmit de expert cu ocazia primei judecări apelului declarat împotriva sentinței civile, instanța a luat act de voința acestuia dispunând, în rejudecarea căii de atac, evaluarea și lotizarea doar a celor două bunuri indicate în decizia de casare nr. 82/20.04.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, respectiv autoturismul Tico și setul de case.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, a fost depus la dosar, în data de 10.12.2007, apelantul reclamant neformulând obiecțiuni la concluziile acestuia.
La formarea și atribuirea loturilor, instanța avut în vedere criteriile prev. de art. 673 ind.9 pr.civ. respectiv: acordul părților, mărimea cotelor-părți ce se cuvin fiecăruia, natura și posesia bunurilor, precum și dispoz. art. 741.civ. în conformitate cu care, fiecare parte trebuie să primească pe cât posibil aceeași cantitate de mobile, imobile drepturi și creanțe de aceeași natură și valoare.
Mai mult, s-a avut în vedere și considerentul că, prin sentința primei instanțe, reclamantului i-a fost atribuit în natură imobilul - apartament, dobândit în timpul căsătoriei iar pârâta nu a declarat apel, fiind astfel de acord implicit cu acest lucru.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile, inclusiv cele vizând împărțirea imobilului reținut la masa partajabilă.
În temeiul art. 274.pr.civ. intimata pârâtă () a fost obligată către apelantul reclamantul G la plata sumei de 255 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, în raport de dispozițiile deciziei civile nr. 992 /1.VI.2004 a Curții de APEL CRAIOVA, prin care s-a soluționat recursul împotriva încheierii de admitere în principiu, s-au stabilit cotele contributive la realizarea bunurilor comune de 3/5 pentru reclamant și de 2/5 pentru pârâtă, iar în raport de aceste dispoziții și recunoașterea pârâtei privind separarea veniturilor și cheltuielilor, se impunea a se reține contribuția sa de 1/1 la dobândirea autoturismului TICO nr. Dj 03 și a setului de vase.
Prin al doilea motiv de apel reclamantul a arătat că instanța de apel a interpretat greșit probatoriul administrat cu privire la motivul 6 al apelului, referitor la cuantumul cheltuielilor de întreținere pentru imobilul garsonieră situat în C Roșie pentru perioada 1995 - 1999 și pentru imobilul situat în C- -.11. 1. 2. 6 pentru perioada 1999 - 2002 și că în cauză era îndreptățit la obligarea pârâtei la plata a Jd in cheltuielile de întreținere ale acestui imobil.
Reclamantul a mai criticat decizia pentru nemenționarea depunerii la instanța de apel, încă din 26.XI.2007 a recipisei de consemnare pentru suma de 10.000 lei - sumă ce reprezintă sultă în acest partaj, precum și a recipisei din 1.02.2008 pentru suma de 39.491,77 lei, precum și faptul că în dispozitivul deciziei recurate a fost consemnat domiciliul inițial al pârâtei și nu domiciliul real, fiind necesară menționarea acestui domiciliu și a locului de muncă al pârâtei, pentru a nu avea greutăți la executare.
Prin ultimul motiv de recurs a solicitat restituirea sumei de 1275,35 lei, sumă ce reprezintă plata nedatorată pe care i-a făcut-o pârâtei în condițiile în care trebuia să-i achite o sumă mai mică de bani.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că în mod nelegal, cu încălcarea art.246 alin.4 cod pr.civ. s-a luat act de renunțarea apelantului reclamant la motivul de apel privind reevaluarea bunului imobil - apartament, în condițiile în care apelanta pârâtă a arătat că aderă la acest motiv de apel, iar renunțarea s-a făcut fără acordul său.
Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că în cauză se impunea realizarea unei expertize pentru reevaluarea imobilului, având în vedere intervalul mare de timp ce a trecut de la prima evaluare, astfel încât menținerea evaluării din anul 2005 o prejudiciază efectiv și creează o disproporție reală între loturi și chiar între partajul imobiliar și cel mobiliar, întrucât în anul 2007 s-a reevaluat restul masei partajabile.
A solicitat astfel casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal, în vederea efectuării unei expertize de evaluare a imobilului care să reflecte valoarea sa de piață actuală, în acest sens fiind asigurat și dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 CEDO referitor la durata rezonabilă a procesului care este impusă tocmai din perspectiva evitării prejudicierii unei părți.
În subsidiar a solicitat să-i fie atribuit apartamentul și să plătească sulta stabilită de instanța de fond.
Prin ultimul motiv de recurs, recurenta pârâtă a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 6739cod pr.civ. atribuindu-i bunuri mobile degradate și care sunt de foarte mult timp în folosința exclusivă a reclamantului.
La data de 24.04.2008 recurentul reclamant a depus o precizare a cererii de recurs, arătând că aceasta privește doar decizia civilă nr. 33 din 12.02.2008 a Tribunalului Dolj și nu sentința civilă nr. 1731/6.02.2008, iar intervenienta a depus o cerere prin care a solicitat judecarea în lipsă datorită unor motive medicale, a precizat că nu a declarat apel sau recurs, fiind de acord în totalitate cu susținerile recurentului reclamant; recurentul reclamant a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, în cauză fiind depuse și concluzii scrise de către recurenți.
Referitor la recursul declarat de reclamant, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu din 30.10.2002 a Judecătoriei Craiova, s-a constatat masa bunurilor de împărțit și contribuția părților la dobândirea bunurilor comune.
Această încheiere a fost schimbată în parte prin dec. civilă nr. 646/28 martie 2003 Tribunalului Dolj, care a constatat contribuții diferite ale părților la dobândirea bunurilor comune, decizie care a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 992/1 iunie 2004 Curții de APEL CRAIOVA.
În consecință, în prezenta cauză ne aflăm în fața unei încheieri de admitere în principiu irevocabile, prin care s-au stabilit, în cadrul ciclurilor procesuale parcurse, masa bunurilor comune și contribuția părților la dobândirea acestora, situație în care instanța, în actuala etapă procesuală, nu mai poate analiza masa bunurilor comune și contribuția soților la dobândirea bunurilor ce formează masa partajabilă, fiind obligată să se conformeze, întocmai ca și părțile, dispozițiilor încheierii de admitere în principiu ce a rămas irevocabilă.
Față de aceste considerente, instanța nu mai poate analiza masa bunurilor comune și respectiv stabili contribuția soților la dobândirea acestor bunuri, așa cum solicită recurentul prin primul motiv de recurs, referitor la dobândirea autoturismului TICO și a setului de vase.
Va fi respins ca nefondat și al doilea motiv de recurs, privind obligarea pârâtei la plata a Jd in cheltuielile de întreținere aferente celor două imobile, având în vedere că prin decizia recurată instanța a reținut că din probatoriul administrat în cauză reclamantul nu a făcut dovada achitării în exclusivitate a sumelor reprezentând aceste cheltuieli de întreținere.
Art. 304 alin. 1 prevede că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9, numai pentru motive de nelegalitate, ori critica formulată de reclamant vizează un motiv de temeinicie, de apreciere a probelor, ce nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod pr.civ.
În apel, reclamantul a criticat modul de soluționare de către instanța de fond a acestui capăt de cerere și nu eventuala nepronunțare a instanței pe acest capăt de cerere, astfel încât în apel, în virtutea principiului disponibilității părților reglementat de art. 298 cod pr. civ. raportat la art. 129 alin.6 cod pr.civ. instanța a analizat temeinicia cererii formulate de reclamant privind cheltuielile de întreținere, iar modul de soluționare a acestui capăt de cerere, ce privește exclusiv temeinicia sa, nu mai poate fi analizat de instanța de recurs, care este ținută să analizeze numai motivele de nelegalitate, așa cum s-a precizat anterior.
Vor fi respinse și motivele de recurs formulate la pct. 4 și 5 din cererea de recurs, având în vedere că nemenționarea recipiselor de consemnare depuse de către reclamant
nu are nici un fel de relevanță, având în vedere că aceste acte fac dovada, prin ele însele a sumelor consemnate de reclamant, iar domiciliul menționat pentru pârâtă nu produce nici acesta consecințe juridice, în condițiile în care citarea acesteia s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, părțile putând să-și aleagă oricând un domiciliu procesual, pentru comunicarea actelor de procedură.
Mai mult, nici aceste motive de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 cod pr.civ. cu privire la motivele de nelegalitate, recurentul reclamant având în vedere lămuriri și completări ale hotărârii, fără însă ca lipsa acestora din conținutul deciziei recurate să poată produce consecințe juridice pentru reclamant.
În privința ultimului motiv de recurs, Curtea reține că solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 1275,35 lei, pe care a achitat-o în plus astfel încât reprezintă o plată nedatorată, constituie o cerere nouă, formulată direct în recurs, care nu poate fi analizată de instanță având în vedere disp.art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 cod pr.civ.
Conform art. 294 alin. 1 cod pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, iar art. 316 cod pr.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
La termenul din 5 februarie 2008, în ședința publică, apelantul reclamant a renunțat la motivul de apel privind reevaluarea apartamentului, iar din mențiunile existente în practicaua încheierii a rezultat că nu a existat o opoziție la această renunțare din partea pârâtei, care a fost asistată de apărător, fiind respectate astfel dispozițiile art. 246 cod pr.civ. Mai mult, în concluziile puse pe apelul declarat de pârâtă, apărătorul acesteia a solicitat să se ia act că reclamantul a renunțat la cel de-al treilea motiv de apel, ce viza tocmai reevaluarea apartamentului.
Art. 293 alin. 2 cod pr.civ. prevede că dacă apelantul principal își retrage apelul, sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil, ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel rămâne fără efecte. În raport de renunțarea apelantului reclamant la motivul de apel privind reevaluarea imobilului, neexistând opoziția apelantei pârâte în acest sens, cererea de aderare la apel formulată de pârâtă a rămas fără efecte în conformitate cu dispozițiile art. 293 alin.2 cod pr.civ.
În aceste condiții, în mod corect în cauză nu s-a mai dispus reevaluarea apartamentului, reclamantul fiind mulțumit de evaluarea efectuată la instanța de fond, iar pârâta nu a declarat apel împotriva acestei hotărâri, intervalul de timp scurs de la efectuarea expertizei prin care a fost evaluat imobilul neconstituind, prin el însuși, un motiv determinant pentru reevaluarea bunului, în lipsa unei manifestări de voință a vreunei părți în sensul criticării evaluării bunului. Sunt incidente în cauză dispozițiile art. 129 alin.6 cod pr.civ. ce reglementează principiul disponibilității părților, în conformitate cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În privința reevaluării bunurilor mobile, instanța de apel a respectat dispozițiile deciziei de casare nr. 82/20 aprilie 2007 Curții de APEL CRAIOVA, prin care instanța a dispus reevaluarea unor bunuri mobile, fiind incidente dispozițiile art. 315 alin. 1 cod pr.civ. în conformitate cu care, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Nu poate fi reținută astfel discrepanța dintre evaluarea bunurilor mobile și a celor imobile, avându-se în vedere că la evaluarea fiecărei categorii de bunuri au fost avute în vedere dispozițiile legale incidente, precum și situațiile distincte create pentru aceste bunuri ca urmare a manifestărilor de voință ale părților, în diferite etape procesuale.
În privința solicitării recurentei pârâte, de casare a deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel, în vederea efectuării unei expertize pentru reevaluarea imobilului, invocată prin pct. 3 al motivelor de recurs, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea unei astfel de soluții, cazurile de casare a unei decizii fiind prevăzute expres și limitativ de dispoz. art. 312, alin.3 și 5 Cod pr. civ. niciunul dintre acestea nefiind incident în speță.
De asemenea, nu se poate reține că dispoz. art. 6, paragraf 1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil impun pronunțarea unei astfel de soluții, pentru asigurarea unei durate rezonabile a procesului, așa cum s-a invocat ca argument la cel de-al treilea motiv de recurs, privind necesitatea reevaluării imobilului de către instanța de apel, întrucât dimpotrivă, prin casarea cu trimitere spre rejudecare, la instanța de apel, s-ar prelungi durata de soluționare a cauzei, procesul de partaj fiind început la 30.01.2002.
Evident, dacă în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile procedurale incidente în cauză instanța ar fi apreciat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, perioada de când se judecă părțile nu ar fi putut constitui un impediment pentru pronunțarea unei astfel de soluții, prioritară fiind pronunțarea unei decizii legale, prin care să fie soluționate în mod just și echitabil solicitările formulate de părți.
Va fi respinsă și solicitarea formulată în subsidiar de recurenta-pârâtă, privind atribuirea către aceasta a apartamentului, având în vedere că la atribuirea către reclamantă a apartamentului au fost respectate dispoz. art. 6739Cod pr. civ. de la despărțirea în fapt a părților, reclamantul fiind cel care a folosit apartamentul, iar pârâta nu a formulat o astfel de cerere până în actuala etapă procesuală, fiind de acord cu modul de atribuire a acestui bun.
Dispozițiile art. 6739Cod pr. civ. și art. 741Cod civ. au fost avute în vedere și la atribuirea bunurilor mobile, urmărindu-se ca și pârâtei să-i fie atribuite în lot bunuri mobile, pentru diminuarea sultei, aceasta necontestând modul de evaluare a bunurilor mobile, acestea având astfel o valoare ce corespunde uzurilor în timp. În această situație, chiar dacă o parte dintre bunurile mobile s-au aflat în posesia reclamantului, ele au fost evaluate la valoarea de circulație, pârâta nefiind prejudiciată prin atribuirea unor bunuri care au fost evaluate în mod corespunzător.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304, pct. 1-9 Cod pr. civ. în baza art. 312, alin. 1 Cod pr. civ. recursurile declarate de reclamant și pârâtă vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul G-, domiciliat în C,-, - 11,.1,. 2,. 6, jud. D și de pârâta (), domiciliată în C,str. -, nr. 3,. a 8,. 2,. 4, jud. D, împotriva deciziei civile nr.33 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-intervenientă -, domiciliată în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex/18.06.2008
Tehn.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
