Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizia civilă nr. 137

Ședința publică de la 16 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Susanu Claudia

JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca

JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela

Grefier: - -

Pe rol pronunțarea cauzei civile - Minori și familie - privind pe recurentul - și pe intimata I, având ca obiect partaj bunuri comune împotriva deciziei numărul 66 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru azi 16 octombrie 2008.

După studiu și deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față reține următoarele:

Prin sentința civilă 5844 din 22 mai 2007 Judecătoria Iașia admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta I, domiciliată în municipiul I,-,. 913, tronson III,.4,.14 în contradictoriu cu pârâtul, cu același domiciliu și a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant în contradictoriu cu pârâta reclamantă I.

S-a constatat că din masa de bunuri comune supusă partajării fac parte următoarele bunuri:

- apartamentul nr.14, situat în municipiul I,-,.913, tronson III,.4 cu o valoare de circulație de -,68 lei și cu o valoare de 86240,18 lei ce va fi inclusă în masa de partajat;

- 1743. teren, amplasată în sat, comuna, județul I, tarlaua 6, parcela 124, cu o valoare de circulație de 13768 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de către expert;

- o mașină de spălata automatică cu o valoare de 300 lei;

- o combină frigorifică în valoare de 1000 lei;

- un aragaz marca cu o valoare de 500 lei;

- o hotă de bucătărie cu o valoare de 100 lei;

- un televizor color cu o valoare de 200 lei;

- un cuptor cu microunde cu o valoare de 100 lei;

- o combină muzicală cu o valoare de 100 lei; un calculator marca PC cu o valoare de 300 lei;

- un fier de călcat, un mixer, vase de teflon și 2 filtre de cafea cu o valoare de 200 lei;

- mobilă de bucătărie cu o valoare de 2000 lei;

- mobilă dormitor cu o valoare de 400 lei;

- o masă de călcat rufe și suport pentru uscat rufe în valoare de 100 lei;

- 3 servicii de cafea cu o valoare de 100 lei;

- un serviciu de masă complet cu o valoare de 100 lei;

- 5 seturi de pahare cu o valoare de 100 lei;

- un serviciu tacâmuri și o mașină de tocat carne cu o valoare de 100 lei;

- o oală cu presiune cu o valoare de 100 lei;

- un frigider cu o valoare de 200 lei.

Judecătoria a constatat că valoarea masei de bunuri comune supuse partajării este în valoare de -,18 lei și a constatat că reclamanta Iaa vut o cotă de contribuție de 60% la dobândirea și conservarea bunurilor comune supuse partajării, iar pârâtul o cotă de 40%.

S-a dispus sistarea stării de devălmășie în care se află părțile cu privire la masa bunurilor comune supuse partajării și, în consecință:

S-au atribuit în natură reclamantei-pârâte I următoarele bunuri:

- apartamentul nr.14, situat în municipiul I,-,.913, tronson III,.4 cu o valoare de 86240,18 lei, valoare ce a fost stabilită prin scăderea din valoarea de circulație a valorii debitului rămas neachitat către - Generale - Sucursala I la data pronunțării prezentei sentințe;

- suprafața de 871,5. teren amplasată în sat, comuna, județul I, tarlaua 6, parcela 124/1, delimitată de punctele de frântură 1, 2, 5, 6, 1 conform anexei nr.2 la raportul de expertiză topometrică întocmit de către expert și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu o valoare de circulație de 6884 lei.

S-au atribuit în natură pârâtului-reclamant următoarele bunuri:

- o mașină de spălata automatică cu o valoare de 300 lei;

- o combină frigorifică în valoare de 1000 lei;

- un aragaz marca cu o valoare de 500 lei;

- o hotă de bucătărie cu o valoare de 100 lei;

- un televizor color cu o valoare de 200 lei;

- un cuptor cu microunde cu o valoare de 100 lei;

- o combină muzicală cu o valoare de 100 lei;

- un calculator marca PC cu o valoare de 300 lei; un fier de călcat, un mixer, vase de teflon și 2 filtre de cafea cu o valoare de 200 lei;

- mobilă de bucătărie cu o valoare de 2000 lei;

- mobilă dormitor cu o valoare de 400 lei;

- o masă de călcat rufe și suport pentru uscat rufe în valoare de 100 lei;

- 3 servicii de cafea cu o valoare de 100 lei;

- un serviciu de masă complet cu o valoare de 100 lei;

- 5 seturi de pahare cu o valoare de 100 lei;

- un serviciu tacâmuri și o mașină de tocat carne cu o valoare de 100 lei;

- o oală cu presiune cu o valoare de 100 lei;

- un frigider cu o valoare de 200 lei;

- suprafața de 871,5. teren amplasată în sat, comuna, județul I, tarlaua 6, parcela 124/2, delimitată de punctele de frântură 2, 3, 4, 5, 2 conform anexei nr.2 la raportul de expertiză topometrică întocmit de către expert și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu o valoare de circulație de 6884 lei.

Pentru egalizarea loturilor reclamanta a fost obligată la plata către pârâtul a sumei de 29519,28 lei cu titlu de sultă.

S-au compensat cheltuielile de judecată solicitate de către părți până la concurența sumei de 836,5 lei și, pe cale de consecință:

Reclamanta a fost obligată la plata către pârâtul a sumei de 778,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile au fost căsătorite, iar căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr.7520/03.10.2005 a Judecătoriei Iași.

În timpul căsătoriei părțile au dobândit mai multe bunuri însă din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a recunoașterilor reciproce a părților rezultă că fac parte din masa bunurilor comune supuse partajării numai bunurile consemnate în dispozitiv.

În ceea e privește valoarea bunurilor mobile aceasta este cea precizată de către pârâtul-reclamant în cererea reconvențională și recunoscută și necontestată de către reclamantă prin întâmpinare, a constatat judecătoria.

Întrucât din probele administrate reclamanta nu a dovedit că garnitură de mobilă de bucătărie nu face parte din masa de împărțit acest bun mobil a fost inclus în masa de partajat.

Valoarea de circulație a suprafeței de 1743. teren a fost stabilită de către expertul tehnic în urma efectuării expertizei topometrice ce face parte integrată din prezenta hotărâre.

În ceea ce privește apartamentul ce face parte din masa de împărțit valoarea de circulație este cea stabilită de către expert cu înlăturarea de către instanță a coeficienților negativi reținuți de către expert referitori la etajul la care se află locuința, vechimea locuinței și existența prezentului litigiu cu privire la partajul imobilului întrucât coeficienții anterior individualizați nu sunt de natură a influența valoarea de circulație, iar în cazul ultimului criteriu acesta este în mod vădit nefondat.

În masa bunurilor de împărțit ca valoare se va avea în vedere nu prețul de circulație al apartamentului ci valoarea avansului și a ratelor care au fost plătite în timpul căsătoriei, numai pentru această valoare bunul imobil putând fi considerat comun.

În consecință, s-a constatat că valoarea masei de bunuri comune supuse partajării este în valoare de -,18 lei.

În ceea ce privește contribuția părților s-a constatat că reclamanta Iaa vut o cotă de contribuție de 60% la dobândirea și conservarea bunurilor comune supuse partajării, iar pârâtul o cotă de 40%.

La stabilirea cotei majorate de 60% în favoarea reclamantei-pârâte instanța a avut în vedere faptul că aceasta a fost angajată permanent în timpul căsătoriei, a efectuat menajul în gospodărie și s-a ocupat mai mult timp de creșterea și educarea copilului minor, aspecte reliefate de declarațiile martorelor și.

De asemenea, anterior căsătoriei reclamanta a dobândit ca bun propriu un

apartament cu o cameră prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.14581/24.05.1995 la notariatul de Stat județean I, apartament care a fost vândut în timpul căsătoriei părților, iar o parte din prețul obținut a stat la baza avansului pentru apartamentul supus partajării. Totodată au fost realizate de către părți îmbunătățiri la apartamentului supus partajării cu parte din prețul obținut pe apartamentul proprietatea reclamantei astfel încât apare ca justificată cota majorată reținută în favoarea acesteia.

Susținerile pârâtului-reclamant cu privire la coproprietatea asupra apartamentului dobândit de către reclamantă anterior căsătoriei sunt nefondate, neputând fi făcută dovada cu martori peste ceea ce cuprinde actul autentic, a constatat judecătoria.

Însă, la stabilirea cotei de contribuție a pârâtului-reclamant instanța a avut în vedere îmbunătățirile pe care ambele părți, deci inclusiv pârâtul, le-au adus apartamentului cu o cameră.

De asemenea la stabilirea cotei de contribuție de 40% în favoarea pârâtului-reclamant s-a avut în vedere faptul că acesta nu a fost angajat permanent, uneori câștigurile acestuia fiind incerte în diverse perioade, fapt confirmat și de declarația martorei.

Din declarațiile martorilor pârâtului rezultă că acesta din urmă a prestat activități remunerate dar acestea au fost avute în vedere de către instanță numai în măsura în care și-au găsit o reflectare și în cartea de muncă a pârâtului.

În consecință, având în vedre prevederile 728 cod civil și cele ale art.673⁹Cod procedură civilă instanța a sistat starea de devălmășie în care se află părțile cu privire la masa bunurilor comune supuse partajării.

Pentru egalizarea loturilor a fost obligată reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 29519,28 lei cu titlu de sultă.

În temeiul art.276 Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată solicitate de către părți până la concurența sumei de 836,5 lei și, pe cale de consecință, a fost obligată reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 778,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta-pârâtă I- și - prin decizia civilă nr.66 din 30 ianuarie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei.

Instanța de apel a constatat că apartamentul bun comun nr. 14 situat în I,-, tronson III, bloc 913,. 4 are o valoare de circulație de -,83 lei RON și o valoare ce va fi supusă partajării de 38068,6 lei RON.

S-a constatat că valoarea masei bunurilor comune supuse partajării este de 57836 lei RON.

Tribunalul a atribuit în natură reclamantei pârâte I apartamentul menționat și terenul în suprafață de 1743. situat în sat, comuna, județul I - 6 1 (124) și a atribuit în natură pârâtului-reclamant bunurile mobile enumerate în sentința civilă nr. 5844/22.05.2007 a Judecătoriei Iași, dobândite de soți, în valoare de 6.000 lei.

Reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata către reclamantul-pârât a sumei de 17134,4 lei cu titlu de sultă.

S-au compensat cheltuielile de judecată reprezentând onorariile de expert achitate de părți.

Reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) către pârâtul reclamant. Obligă pârâtul reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 430 lei către reclamantă.

S-a dispus darea în debit a reclamantei-pârâte cu suma de 1346 lei reprezentând diferență taxă de timbru la fond.

S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin deciziei și intimatul a fost obligat la plata către apelantă a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că primul motiv de apel vizează cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune. și practica judiciară au stabilit că la determinarea cotei-părți ce se cuvine fiecărui soț, se are în vedere contribuția fiecăruia la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Apelanta a motivat cota majorată de 95 % prin faptul că: a realizat constant, venituri spre deosebire de pârât care în perioada 8.09.1996 - 15.07.2003 nu a avut loc de muncă; apartamentul bun comun a fost achiziționat cu banii rezultați din vânzarea unui apartament, bun propriu al ei și din contractarea de către ea a unui împrumut bancar, minorul rezultat din căsătorie a fost crescut de bunicii materni.

Astfel după cum rezultă din sentința civilă nr. 7520 din 3.10.2005 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 14464/2005 (filele 44 - 47 dosar fond) părțile au fost căsătorite începând cu 8.09.1996 și până la 3.10.2005 când căsătoria a fost desfăcută prin divorț. Prin interogatoriul administrat la prima instanță reclamanta a recunoscut că părțile au conviețuit și în perioada anterioară căsătoriei (răspunsul la întrebarea nr. 1) și că apartamentul bun propriu a fost dobândit în timpul concubinajului cu pârâtul (întrebarea nr. 6). La același interogatoriu reclamanta a recunoscut că în timpul căsătoriei la acest apartament bun propriu (dobândit de reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1458/24.05.1995 la Notariatul de Stat Județean I - filele 26, 27 dosar fond) soții au făcut importante îmbunătățiri (construire balcon închis, în suprafață de 7. cu fundație de beton, montare gresie și faianță) și au suportat parte din costurile montării unei centrale termice de scară, lucrări care au sporit valoarea imobilului. Apartamentul menționat a fost vândut la 23.03.2005 (filele 28-30 dosar fond), ulterior dobândirii apartamentului bun comun achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 18.02.2005 la. I (filele 6-9 dosar fond). În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile reclamantei formulate la prima instanță potrivit cărora avansul pentru apartamentul bun comun ar fi fost achitat cu banii rezultați din vânzarea apartamentului bun propriu. Referitor la modul de dobândire a apartamentului bun comun se reține (raportat la răspunsul reclamantei la interogatoriu - întrebarea nr. 17 coroborat cu depozițiile martorilor și ) că avansul la apartament a fost achitat cu bani împrumutați de la sora pârâtului, împrumut care a fost restituit din banii rezultați din vânzarea apartamentului bun propriu, iar pentru diferență a fost încheiat contractul de credit nr. 188/17.02.2005 cu pentru suma de 30.000 EURO, rambursabilă în 20 de ani.

Tot prin răspunsurile la interogatoriul administrat la prima instanță, reclamanta a recunoscut că terenul situat în intravilan, comuna, județul Iaf ost dobândit cu banii proveniți dintr-un credit contractat de pârât la. (și nu cu banii proveniți de la părinții ei, astfel cum a susținut în cererea de chemare în judecată pentru a justifica cota de 95 %); că în perioada 1998 - 2001 pârâtul a fost angajat al SRL, că ratele la apartamentul bun comun și cheltuielile legate de întreținerea acestuia au fost achitate în mod legal de soț și, că, toate veniturile obținute de pârât în timpul căsătoriei au fost folosite în interes comun (filele 119 - 122 dosar fond). Se mai reține, că deși în carnetul de muncă al pârâtului nu sunt efectuate mențiuni pentru perioada 1993 - 15.07.2003, cel puțin începând cu 18.05.1998 pârâtul a probat că a realizat venituri ca angajat la SRL și SRL (în acest sens recunoașterea reclamantei la interogatoriu, contractele individuale de muncă depuse în această fază procesuală - filele 62 - 64 dosar apel) și ca asociat în diferite societăți comerciale, potrivit depozițiilor martorilor, - filele 110 - 112 dosar fond, fișa fiscală pe anul 2003, deciziile de impunere anuală pe 2002, 2003. Trebuie menționat, legat de veniturile realizate de pârât și contribuția acestuia la dobândirea bunurilor comune, martora a relatat la prima instanță că garsoniera reclamantei a fost înstrăinată de soți anterior achiziționării apartamentului, bun comun, că terenul achiziționat de soți a fost achitat cu bani proveniți de la părinții reclamantei, că pârâtul nu a realizat venituri, aspecte ce vin în contradicție cu recunoașterile reclamantei la interogatoriu și contractele de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, sus-menționate, motiv pentru care depoziția acestei martore va fi înlăturată din ansamblul materialului probator.

Concluzionând, s-a reținut, având în vedere în principal răspunsurile reclamantei la interogatoriul administrat la prima instanță precum și celelalte probe administrate în cauză, că cel puțin începând cu 18.05.1998 pârâtul a realizat venituri pe care le-a afectat în întregime necesităților familiei; că prețul de vânzare apartamentului - bun propriu al reclamantei (care a recunoscut că în realitate a primit 22.000 EURO, cum au relatat și martorii pârâtului - și ) a inclus îmbunătățirile efectuate de ambii soți, după căsătorie, parte din acest preț, fiind destinat achitării unei datorii comune a soților, respectiv acoperirea împrumutului acordat de sora pârâtului pentru plata avansului la apartamentul bun comun; că ratele și cheltuielile ocazionate de întreținerea apartamentului bun comun au fost importate în mod egal de soți. Aspectele menționate trebuie avute în vedere la determinarea cotei de contribuții a pârâtului la achiziționarea bunurilor comune. Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că reclamanta s-a ocupat în mod constant de gospodărie și de copilul rezultat din căsătorie, că prețul rezultat din vânzarea bunului propriu (preț ce reprezintă, în afară de sporul de valoare adus prin îmbunătățirile efectuate de soți, valoarea apartamentului în starea inițială) a fost destinat acoperirii unor datorii comune ale soților, în acest sens răspunsul reclamantei la interogatoriul luat la prima instanță, că reclamanta a realizat venituri cu caracter permanent. În raport de cele expuse, tribunalul consideră că pretențiile reclamantei cu privire la o cotă de 95 % la dobândirea bunurilor comune nu pot fi reținute și că în mod just prima instanță a apreciat asupra cotelor de contribuție de 60 % pentru reclamantă și de 40 % pentru pârât.

Un alt motiv de apel vizează valoarea de circulație a apartamentului bun comun și valoarea inclusă în masa de partaj. În ce privește valoarea de circulație, se reține potrivit expertizei că apartamentul bun comun are o valoare tehnică de 1.161.182.000 lei RON. În raport de instrucțiunile nr. 6529/2006 emise de corpul Tehnici din România dintre coeficienții avuți în vedere stabilirea prețului de circulație nu se justifică coeficientul negativ de 10 % pentru litigiul în curs, întrucât în prezenta cauză nu se contestă dreptul de proprietate asupra acestui apartament motiv pentru care în mod corect acesta a fost înlăturat de prima instanță; în ce privește coeficienții aplicați pentru nivelul la care este amplasată locuința și pentru vechimea acesteia, în mod nejustificat au fost înlăturați de prima instanță. Așa fiind, având în vedere prețul tehnic - 1.161.182.000 lei, coeficienții aplicați pentru stabilirea prețului de circulație de + 8 % (prin eliminarea coeficientului de "- 10 %" menționat), rezultă o valoare de circulație de - lei RON) la care se adaugă îmbunătățirile în sumă de 16773, 18 lei, în total -,836 lei. Această valoare nu poate fi însă inclusă în masa de partaj întrucât, la momentul pronunțării divorțului, apartamentul nu era achitat, la data achiziționării lui, reclamanta contractând un împrumut pe o durată de 20 de ani. A considerat instanța de control judiciar că echitabil este ca la masa de partaj să fie adusă valoarea avansului și ratelor achitate de soți în timpul căsătoriei, întrucât după efectuarea partajului, unul dintre soți, în speță reclamanta rămâne să achite creditul la care se adaugă și dobânzile bancare, rata lunară fluctuând în funcție de dobânda aplicată de bancă, modificată la diverse perioade de timp. În aceste condiții s-a reținut că la masa de partaj va fi adusă valoarea apartamentului constând în contravaloarea avansului de 8000 EURO și cele 8 rate achitate în perioada comunității de bunuri, în total 10365,71 EURO în echivalent 38068,6 lei RON. Deși în considerentele sentinței atacate, judecătorul fondului reține aceleași criterii de stabilire a valorii partajabile a apartamentului bun comun, valoarea menționată 86240,18 lei reprezintă diferența dintre valoarea de circulație și valoarea debitului rămas neachitat la. Modul de calcul al acestei sume nu se regăsește în cuprinsul sentinței atacate iar criteriile indicate în dispozitivul sentinței nu confirmă suma de 86240,18 lei reținută de judecătorul fondului (valoarea de circulație a imobilului reținută de prima instanță - -,68 lei fiind inferioară sumei de 62887,28 EURO reprezentând diferența de împrumut cu dobânzile aferente pe care reclamanta trebuie să o achite în continuare la. potrivit anexei la contractul de împrumut nr. 188/17.02.2005). În raport de aspectele menționate, tribunalul a constatat întemeiată critica adusă de apelantă cu privire la valoarea apartamentului - bun comun, supusă masei de partaj.

În ce privește componența masei de bunuri comune, tribunalul a constatat că aceasta a fost corect determinată de prima instanță. Astfel, reclamanta a susținut că mobile de bucătărie a fost achiziționată de părinții săi. Singura probă administrată la prima instanță în acest sens a fost depoziția martorei reclamantei potrivit căreia mobila de bucătărie compusă din 9 module, a fost achitată de părinții reclamantei pentru suma de - lei ROL. Această depoziție nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, iar actele depuse în această fază procesuală (factura fiscală nr. -/15.12.2005 și chitanța nr. -/15.12.2005) demonstrează că a achiziționat mobilier de bucătărie la 15.12.2005, după divorțul părților, neputându-se astfel stabili identitatea între mobilierul de bucătărie folosit de soți și cel achiziționat de mama reclamantei. În aceste condiții, susținerile reclamantei în sensul că mobilierul de bucătărie nu poate fi inclus în masa de partaj, nu pot fi reținute.

În ce privește atribuirea terenului bun comun, părțile au convenit ca acesta să-i revină reclamantei (în acest sens răspunsul intimatului la interogatoriul administrat în această fază procesuală).

În ce privește valoarea sultei la care a fost obligată reclamanta, față de cele reținute de instanța de apel, această valoare se impune a fi recalculată având în vedere, pe de o parte valoarea totală a masei de partaj - 57836 lei RON (diferită de cea reținută de prima instanță ca urmare a stabilirii valorii de partaj a apartamentului la 38068,6 lei RON) precum și valorile loturilor părților. Astfel, urmare a atribuirii terenului reclamantei, lotul acesteia este de 51.836,6 lei iar lotul pârâtului (compus din bunurile mobile) este în valoare de 6.000 lei; raportat la cotele de contribuție stabilite de prima instanță, reclamanta datorează pârâtului suma de 17134,4 lei cu titlu de sultă.

În sfârșit ultima critică vizează stabilirea cheltuielilor de judecată. Acestea vor fi analizate diferit, după cum ele privesc cheltuielile făcute de părți în interes comun (evaluarea bunurilor comune), respectiv cheltuielile făcute de reclamantă pentru stabilirea unei cote majorate de contribuție la dobândirea bunurilor comune. În ce privește onorariile de expert, acestea se impun a fi suportate de părți corespunzător cotelor de contribuții stabilite în partaj (fiind asimilate aceste cheltuieli unui pasiv al comunității de bunuri dat fiind că partajul profită ambilor soți). Întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate conform criteriului menționat, se va dispune compensarea lor.

Ca urmare a admiterii cererii reconvenționale formulate de pârât cu privire la completarea masei de împărțit, în baza art.274 Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat - 500 lei către pârât.

Ca urmare a admiterii cererii formulate de reclamantă cu privire la cota de contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru calculată la 10 % din valoarea bunurilor comune (corespunzător cotei de contribuție reținute în plus, peste cota de 50 % pentru care funcționează prezumția de comunitate). Trebuie menționat că în aceste cheltuieli nu este inclus onorariul de avocat întrucât la fond reclamanta nu a depus chitanța doveditoare în aceste.

În baza art.20 alin.5 din Legea nr. 146/1997, s-a dispus darea în debit a reclamantei cu suma de 1346 lei reprezentând diferență de taxă de timbru corespunzătoare cotei de 45 % din valoarea masei de partaj solicitată în plus de reclamantă.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul-reclamant -.

El arată că a formulat în termen recursul, în condițiile în care a luat cunoștință de decizia tribunalului abia la data de 12 iunie 2008. Recurentul susține că hotărârea s-a comunicat greșit, la fostul domiciliu comun al părților, unde în prezent locuiește doar intimata. - pretinde că a încunoștințat instanța de apel, despre schimbarea domiciliului său, încă din 7 noiembrie 2007.

În motivarea recursului, pârâtul-reclamant invocă punctele 6, 7 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă. El arată că judecătoria și tribunalul au stabilit diferit valoarea apartamentului obiect al partajului, în condițiile în care imobilul a fost cumpărat în februarie 2005 la prețul de 38.000 euro, s-au achitat 8.000 de euro iar suma de 30.000 euro a fost împrumutată de la bancă, cu credit ipotecar.

- învederează că trebuia cuprinsă în masa de împărțit și suma reprezentând ratele achitate creditorului după desfacerea căsătoriei, până la pronunțarea hotărârii de partaj. Recurentul critică și neluarea în calcul, la stabilirea valorii de împărțit, a îmbunătățirilor aduse apartamentului. El susține că valoarea de circulație a imobilului a crescut, de la momentul achiziționării sale, și că de această creștere trebuia să țină cont tribunalul, și nu de suma de 38.000 euro plătită la cumpărare.

O altă critică formulată de recurent vizează atribuirea întregii suprafețe de teren intimatei, - pretinzând că s-au încălcat prevederile art.741 Cod civil. În fine, el susține că tribunalul a nesocotit dispozițiile art.673 alin.4 Cod procedură civilă, prin nestabilirea unui termen pentru plata sultei.

întâmpinare, intimata I- solicită respingerea recursului. Ea arată că recurentului i s-a comunicat hotărârea tribunalului la data de 12 iunie 2008, iar calea de atac a fost depusă tardiv, la 30 iunie 2008, adică la 19 zile de la comunicare.

Referitor la fondul pricinii, intimata învederează că la data de 11 iulie 2008 procedat la notificarea recurentului în vederea ridicării sultei stabilite de instanța de apel, dar el nu s-a prezentat și la 17 iulie 2008 s-a întocmit procesul-verbal privind oferta reală.

Intimata susține că - nu a contestat hotărârea de fond, motivele recursului său trebuind a fi examinate prin prisma acestui aspect. Ea arată că instanța de control judiciar a corectat eroarea judecătorului fondului, în ce privește valoarea avansului și ratelor la apartament ce formează obiectul împărțelii, nefiind întemeiată susținerea recurentului, potrivit căreia judecătoria și tribunalul ar fi utilizat metode de calcul diferite.

I- pretinde că instanța de fond nu a luat în calcul valoarea ratelor achitate după divorț și - atât timp cât pârâtul-reclamant nu a declarat apel - chestiunea nu poate fi pusă în discuție în recurs. Intimata mai susține că în mod corect nu au fost avute în vedere îmbunătățirile aduse imobilului, cât timp au fost efectuate după divorț și - oricum - nu valoarea apartamentului (preț de circulație) face obiectul partajului, ci valoarea avansului și ratelor achitate în timpul căsătoriei.

Referitor la teren, I - învederează că a discutat cu recurentul - anterior luării interogatoriului - și cel din urmă a fost de acord ca dânsa să-i plătească sultă și pentru teren. În fine, intimata arată că nu s-a încălcat art.673 alin.4 Cod procedură civilă, atâta vreme cât - nu a formulat cerere și - oricum - ea a pus la dispoziție suma stabilită cu titlu de sultă.

În recurs părțile au depus înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

1. Cu titlu preliminar, este necesar a se verifica declararea în termen a recursului. Curtea de apel reține că decizia tribunalului a fost comunicată lui - abia după cererea acestuia din 11 iunie 2008. Procesul-verbal aflat la fila 127 dosarului Tribunalului Iași nu îndeplinește exigențele articolului 100 Cod procedură civilă, pentru a face dovada comunicării, cât timp adresa la care s-a făcut afișarea nu este adresa intimatului din apel, ci aceeași adresă cu a apelantei. Or, încă de la momentul depunerii întâmpinării în apel (la 7 noiembrie 2007) - a indicat adresa la care solicită comunicarea actelor de procedură (I,-, - scara A, etaj 2, apartament 12, la familia ), cererea nefiind luată în seamă. Ca atare, Curtea constată că termenul de recurs pentru pârâtul-reclamant nu a început să curgă la 14 aprilie 2008, când s-a afișat decizia la fostul domiciliu comun al părților (devenit domiciliul apelantei) ci la data de 12 iunie 2008, când i s-a comunicat hotărârea recurentului, la cererea sa. Raportat la cea din urmă dată, recursul înregistrat la Tribunalul Iași apare formulat în termen, nefiind întemeiată excepția tardivității invocată în întâmpinare. Termenul de recurs, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art.301 Cod procedură civilă, se calculează conform art.101(1) Cod procedură civilă și expira în cauză la 29 iunie 2008. În condițiile în care 29 iunie 2008 fost o zi nelucrătoare (duminică), în temeiul alineatului (5) al art.101 Cod procedură civilă termenul de recurs s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare, adică 30 iunie 2008.

Curtea de apel, în considerarea celor ce preced, va constata recursul lui - ca formulat în termen.

2. Referitor la fondul pricinii, instanța de control judiciar reține că recursul este în parte fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Este de principiu - potrivit art.30 alineat 1 din Codul familiei - că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt - de la data dobândirii lor - bunuri comune ale soților. Este - în speță - situația apartamentului în litigiu, cumpărat de foștii soți cu actul autentificat sub nr.92/18 februarie 2005, la Biroul Notarului Public I. Împrejurarea că o parte din preț a fost achitată cu credit ipotecar, pentru care este înscris dreptul de ipotecă al "BRD" SA Sucursala I, nu este de natură a schimba calitatea de bun comun a imobilului. Este nelegal procedeul tribunalului, care a stabilit valoarea apartamentului, luată în calcul la stabilirea masei de împărțit, prin considerarea avansului și ratelor plătite de soți în timpul căsătoriei. Această modalitate ar fi fost judicioasă doar în situația în care soții nu ar fi avut proprietatea imobilului, ci doar un drept de creanță. Instanța de recurs reține că era necesar ca valoarea din masa comună să se stabilească - pentru apartament - prin scăderea din valoarea de circulație a valorii creditului ce a rămas de achitat (care grevează imobilul prin ipotecă), așa cum a procedat judecătoria în dispozitivul sentinței civile nr.5844 din 22 mai 2007. Este adevărat că - în considerente - instanța de fond se referă la avans și ratele plătite în perioada căsătoriei, dar această trimitere apare ca o eroare, fără consecințe asupra dispozitivului, cu atât mai mult cu cât fraza care o cuprinde (paragraful 5 din fila 6 hotărârii) vine în contradicție cu cele expuse în paragraful anterior, al IV-lea. De altfel, dacă judecătoria ar fi pornit de la premisa că bun comun sunt doar avansul și ratele la credit plătite în timpul căsătoriei, nu s-ar mai fi administrat - la cererea pârâtului-reclamant - proba cu expertiza în construcții, pentru stabilirea valorii de circulație a apartamentului, ci proba cu expertiza contabilă, solicitată de I- (respinsă de judecătorul fondului la 4 iunie 2006, ca nefiind utilă în soluționarea cauzei).

Curtea de apel mai constată că - astfel cum întemeiat se arată în întâmpinare - - nu a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Iași, neputând - omisso medio - să critice neluarea în considerare, la stabilirea valorii de circulație a apartamentului, a unor îmbunătățiri.

În ce privește terenul bun comun, Curtea reține că modalitatea aleasă de tribunal încalcă dispozițiile alineatului 1 al art.741 Cod civil. Mai mult, nu s-a ținut seama că I- a precizat, în declarația de apel, că nu este de acord să i se atribuie teren, deoarece nu a solicitat acest lucru. Or, în fața unei asemenea declarații, tribunalul avea posibilitatea de a respinge apelul - ca nefundat - sau de a atribui întreaga suprafață de teren intimatului, dacă el ar fi fost de acord. Greșit a reținut instanța de apel convenția părților pentru atribuirea terenului reclamantei-pârâte, câtă vreme concluziile lui - la dezbaterea apelului au fost contrare răspunsului său la interogatoriu. Oricum, apelanta nu a înțeles să-și modifice motivele de apel, cu care investise tribunalul, la 5 decembrie 2007 reiterând - prin apărător - declarația potrivit căreia nu solicită a-i fi atribuit teren.

În fine, curtea de apel constată că este nefondată critica recurentului privind încălcarea de tribunal a dispozițiilor art.673 indice 10 alineat 4 Cod procedură civilă, textul vizând o altă situație juridică decât aceea supusă prezentei judecăți.

Conchizând, față de toate considerentele expuse, Curtea - în baza art.312 alin.(1) teza I, alin.(2) și alineat (3) Cod procedură civilă - va admite recursul, modificând în parte decizia Tribunalului Iași, în sensul respingerii apelului reclamantei-pârâte și păstrării sentinței Judecătoriei Iași, conform art.296 teza I Cod procedură civilă. Va fi menținută dispoziția instanței de apel, de dare în debit a apelantei cu diferența de taxă judiciară de timbru datorată la fond. Potrivit art.274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata către recurent a cheltuielilor de judecată din apel și recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Constată formulat în termen recursul.

Admite recursul formulat de pârâtul-reclamant - împotriva deciziei civile nr.66 din 30 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte, în sensul că:

Respinge apelul formulat de reclamanta-pârâtă I- împotriva sentinței civile nr.5844 din 22 mai 2007 Judecătoriei Iași, hotărâre pe care o păstrează.

Menține dispoziția tribunalului, de dare în debit a reclamantei-pârâte cu suma de 1.346 lei reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru la fond.

Obligă pe I- să-i plătească lui - cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei în apel și în sumă de 1.250 lei în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

- -

-

Judecătoria Iași:

-

14.XI.2008.-

2 ex. -

Președinte:Susanu Claudia
Judecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca, Scripcariu Gabriela

← Divort. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Pitesti		Stabilire program vizitare minor. Decizia 1797/2009. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță